IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CASVA:2025:018.000892
| Dosar nr. 4431/86/2023 |
- Lg. 78/2000 - |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 892
Ședința publică din data de 22 august 2025
Instanța constituită din:
| Președinte |
(...) |
| Judecător |
(...) |
| Grefier |
(...) |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava reprezentat de procuror (...)
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul O.C. împotriva sentinței penale nr. 228 din data de 27.06.2025 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4431/86/2023.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 08 august 2025, susținerile părților și participanților prezenți la proces fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când Curtea, în considerarea disp. art. 391 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a stabilit succesiv termen pentru deliberare, redactare și pronunțarea hotărârii pentru datele de 18.08.2025, 20.08.2025, 21.08.2025 și ulterior pentru de astăzi, 22.08.2025, când,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 228 din data de 27.06.2025 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 4431/86/2023, a fost condamnat inculpatul O.C. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 183 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art.67 alin.1 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit.a), b), g) C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de lucrător vamal, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 65 alin.1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), g) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 91 Cpen s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform prevederilor art. 92 Cpen.
În baza art. 93 alin. 1 Cpen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile,
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C.pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Primăriei mun. Suceava sau în cadrul DGASPC Suceava, cu excepția cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Conform art. 94 C.pen., supravegherea se realizează de Serviciul de Probațiune Suceava.
În temeiul art. 96 alin. 1 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse atrage revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei.
În temeiul art. 96 alin. 4 C.pen. s-a atras atenția inculpatului cu privire la faptul că, în situația săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere, descoperite până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
În temeiul art. 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin.1 și 5 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de Autoritatea Vamală Română – Direcția Regională Vamală Iași și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 37.839,47 lei, reprezentând despăgubiri materiale, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data săvârșirii faptei, 26.08.2017, până la data achitării debitului principal.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanțele din datele de 03.04.2023 și 05.04.2023 ale Parchetului European – Biroul Teritorial Iași, asupra bunurilor imobile și asupra sumelor de bani aparținând inculpatului și a fost menținută până la concurența sumei de 37.839,47 lei măsura sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri și sume de bani:
- imobil (teren), în suprafață de 769 m2, situat în intravilanul satului (...) jud. Suceava, înscris în C.F. nr. (...) a localității (...), jud. Suceava, nr. cadastral (...), bun comun, împreună cu clădirile edificate pe acestea, respectiv: casă de locuit P+1E, în suprafață de 214 m2, nr. cadastral (...); anexă în suprafață de 42 m2, nr. cadastral (...) și anexă în suprafață de 39 m2, nr. cadastral (...).
- 1.105 euro; 285 USD; 1050 lei, depuse în contul Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) deschis la CREDIT BANK- Sucursala Ștefan cel Mare IAȘI.
În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariul parțial al apărătorului din oficiu – avocat M.C. – în sumă de 811 lei conform delegației nr. 3725/2023, a fost avansat către Baroul Suceava din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, procedurii de cameră preliminară și judecății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava, emis la data de 27.11.2023, în dosarul nr. 50/P/2023, înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 29.11.2023, sub nr. 4431/86/2023, a fost trimis în judecată inculpatul O.C., pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 183 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Prin încheierea din data de 30.10.2024, pronunțată în dosarul nr. 4431/86/2023/a1, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a respins ca nefondate cererile și excepțiile formulate de inculpat în procedura de cameră preliminară, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul din 24.02.2025, inculpatul a precizat că dorește judecarea cauzei în procedura de drept comun și a contestat proba cu martori administrată în cursul urmăririi penale.
Efectuând cercetarea judecătorească, instanța de fond a procedat la audierea martorilor din lucrări U.D.M. (filele 22-23 dosar de fond), H.O. (fila 24 dosar de fond), a martorului G.V., propus de inculpat (filele 42-43 dosar de fond) și a inculpatului (filele 44-45 dosar de fond).
Analizând și coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situție de fapt:
În cadrul Punctului de Control pentru Trecerea Frontierei Siret, funcționează Biroul Vamal de Frontieră Siret - subordonat Direcției Regionale Vamale Iași.
Birourile vamale se subordonează metodologic direcțiilor, serviciilor și compartimentelor aflate sub directa coordonare a Autorității Vamale Române (AVR), precum și serviciilor și birourilor din cadrul direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale.
Principalele atribuții ale birourilor vamale de frontieră sunt următoarele:
- efectuează controlul mijloacelor de transport;
- asigură vămuirea mărfurilor, aplicarea tarifului vamal de import și altor norme legale privind trecerea peste frontieră a mărfurilor și bunurilor;
- asigură controlul mărfurilor care fac obiectul unor operațiuni temporare;
- asigură supravegherea vamală și, după caz, controlul vamal al bunurilor susceptibile de a intra sub incidența legislației vamale, potrivit competențelor dispuse de conducerea Autorității Vamale Române și, după caz, conducerea Direcției Regionale Vamale;
- previne, constată și sancționează abaterile de la reglementările legale, care prevăd competențe pentru autoritățile vamale;
- sesizează organele de urmărire penală în cazul existenței vreunor indicii privind săvârșirea de infracțiuni;
- susține prin mijloace informatice toate activitățile prevăzute ca atribuții;
- îndeplinește atribuțiile și exercită competențele conferite prin legi sau alte acte normative în vigoare sau stabilite de conducerea Autorității Vamale Române și de conducerea Direcției Regionale Vamale și cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Vamale Române.
Referitor la tranzituri, în momentul sosirii, mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul de destinație, împreună cu documentul de însoțire și lista articolelor (dacă este cazul). Întrucât a primit deja avizul anticipat de sosire, autoritatea vamală cunoaște toate detaliile operațiunii, astfel că va putea decide în avans ce metode de control vor fi necesare.
Marfa se prezintă la biroul de destinație și, pe baza MRN-ului, lucrătorul vamal identifică operațiunea în sistem.
După introducerea în sistem a numărului unic de referință (MRN), sistemul va identifica automat avizul anticipat de sosire corespunzător operațiunii de tranzit, aviz pe baza căruia se va decide o eventuală acțiune sau un control, după care va trimite mesajul „notificare de sosire” (IE06) către biroul de plecare, prin care biroul de destinație înștiințează biroul de plecare că marfa a ajuns la destinație. Se efectuează formalitatea corespunzătoare pentru încheierea operațiunii și după control, rezultatul se transmite cu mesajul IEI8 (IEI8 A când rezultatul controlului este conform și IEI 8 B când se constata neconcordanțe) la biroul vamal de plecare. Confirmarea operațiunii de tranzit se efectuează electronic, în sistemul NCTS.
Mesajul IEI8 - "rezultatele controlului” este obligatoriu pentru descărcarea operațiunii de tranzit la biroul de plecare și deblocarea garanțiilor constituite pentru operațiune.
În prezenta cauză, cantitățile de mărfuri având proveniență extracomunitară au fost introduse pe teritoriul vamal al Comunităților Europene (Uniunii Europene) de către o societate comercială din Ucraina și au fost plasate sub regim vamal suspensiv, evitându-se astfel plata taxelor vamale aferente (respectiv 74,9% + 383,78 lei/kg tutun narghilea), taxe care alimentează bugetul Comunităților Europene (Uniunii Europene) și care ar fi trebuit achitate în cazul valorificării mărfurilor în interiorul spațiul vamal comun.
În mod concret, în momentul plasării unor mărfuri extracomunitare sub un regim vamal suspensiv și al deschiderii tranzitului, în statul membru al Comunităților Europene (Uniunii Europene), se constituie o garanție pecuniară de către principalul obligat, care se restituie atunci când marfa părăsește spațiul vamal comun, pe baza confirmării, în sistemul NCTS, a încheierii operațiunii de tranzit.
Raportat la procedurile de tranzit reglementate legal la nivelul UE și prezentate anterior, la nivel practic, lucrătorul vamal care prelucra tranzitul în vederea închiderii la BV Siret, trebuia să procedeze de următoarea manieră obligatorie:
În momentul sosirii mărfurilor la Biroul Vamal Siret, conducătorul auto al mijlocului de transport trebuie să prezinte documentele personale la ghișeul Poliției de Frontieră, situat pe artera de ieșire din țară, după care mărfurile trebuie prezentate, împreună cu documentele de însoțire, la ghișeul vămii.
După introducerea în sistem a numărului unic de referință (MRN), lucrătorul vamal repartizat în acest post identifică automat avizul anticipat de sosire, corespunzător operațiunii de tranzit, aviz pe baza căruia urmează să decidă o eventuală acțiune sau un control și să trimită mesajul „aviz de sosire” către biroul de plecare.
Conform precizărilor anterioare, în cadrul Noului Sistem Computerizat de Tranzit, pe cale informatică, sunt expediate mai multe mesaje între birourile vamale implicate, printre care și mesajul ”aviz anticipat de sosire” (AAR), care este trimis de biroul de plecare către biroul de destinație menționat în declarație și care conține informații inclusiv referitor la felul mărfurilor, fiind înscrisă poziția tarifară a acestora.
După verificarea în sistemul informatic, lucrătorul vamal trebuie să înregistreze manual datele despre operațiunea în cauză în registrul de export, după care în funcție de decizia luată trebuie să efectueze controlul mijlocului de transport si să înscrie datele necesare în fisa de evidentă a mijloacelor de transport.
După aplicarea procedurilor de control adecvate, inclusiv o analiză de risc, având în vedere originea și natura mărfurilor transportate, lucrătorul vamal trebuie să informeze biroul de plecare despre rezultatele controlului cu ajutorul mesajului „rezultatele controlului”, să prelucreze documentele, să rețină exemplarul biroului vamal și să acorde liber de vamă pentru mijlocul de transport, în situația în care nu constată nereguli majore.
În cazul mărfurilor extracomunitare, în momentul intrării acestora în spațiul intracomunitar, pe baza analizei de risc, se ia decizia de a efectua sau nu control fizic și, obligatoriu, se deschide un tranzit care primește un număr unic de înregistrare (MRN), caracteristic pentru fiecare țară și perioadă.
În momentul introducerii acestui tranzit în sistemul informatic, în mod obligatoriu, trebuie constituită o garanție care să acopere nivelul taxelor vamale și a altor drepturi vamale datorate bugetelor. Aceste garanții vamale și declarații vamale sunt depuse de către principalii obligați, expeditori autorizați în acest sens de către autoritățile vamale competente.
În cazul unui transport de mărfuri aflate în tranzit, respectivul transport trebuie să fie însoțit de un document de însoțire a mărfurilor identificat prin numărul unic de înregistrare (MRN), scrisoarea de trăsură (CMR-ul), factura și, în funcție de specificul mărfii, un certificat de calitate, de conformitate, buletin de analiză, etc.
În momentul în care un asemenea transport se prezintă în vamă, pentru ieșirea din spațiul vamal comun, în baza documentelor sus-menționate, lucrătorul vamal aflat de serviciu și repartizat pe sensul de ieșire din țară este obligat să efectueze următoarele operațiuni:
- înregistrarea în registrul de export, în ordinea sosirii mijloacelor de transport;
- efectuarea controlului documentar;
- efectuarea controlului fizic și acordarea „liberului de vamă”.
În baza numărului unic de înregistrare (MRN), prezentat pe suport de hârtie, lucrătorul vamal trebuie să identifice documentul de tranzit din sistemul informatic, după care trebuie să verifice concordanța dintre datele cuprinse în acest document de tranzit electronic și datele din documentele prezentate de conducătorul auto al mijlocului de transport. În urma acestui control trebuie să rezulte o concordanță deplină între documentele prezentate și datele din sistemul informatic.
Obligatoriu numărul de înmatriculare a mijlocului de transport trebuie să coincidă cu numărul de înmatriculare existent în sistemul informatic. În caz contrar, este obligatoriu ca, pe documentul prezentat de către conducătorul auto, să fie completată rubrica „55 - transbordare”.
Această rubrică trebuie completată de către biroul vamal sub supravegherea căruia s-a efectuat respectiva transbordare a mărfurilor, sub semnătura și ștampila lucrătorului vamal care a supravegheat și a asistat la această operațiune de transbordare.
Doar în cazuri de forță majoră se acceptă procese-verbale întocmite în prezența organelor de poliție sau eventual în prezența unor martori asistenți, dar aceste mențiuni trebuie neapărat menționate de transportator în MRN-ul letric și raportate de către acesta sau expeditorul autorizat către autoritatea vamală din zonă pentru a fi analizate și incluse în sistemul electronic (expeditorii autorizați/principalii obligați, așa cum s-a arătat, au obligația supravegherii permanente a tranziturilor).
Altfel, numărul de înmatriculare al mijlocului de transport prezentat în Vama Siret, fără a fi completate rubricile „55 - transbordare”, trebuie să fie obligatoriu cel din sistemul informatic.
În cazul în care conducătorul auto al mijlocului de transport prezintă toate aceste documente însoțitoare și nu există neconcordanțe, se procedează la controlul fizic exterior al mijlocului de transport, care presupune desfășurarea următoarelor activități:
- identificarea mijlocului de transport cu număr de înmatriculare;
- vizualizarea exteriorului semiremorcii și identificarea sigiliului vamal cu cel din documentul de tranzit aplicat de biroul vamal de plecare.
- în urma controlului fizic, lucrătorul vamal trebuie să completeze fișa de evidență a mijloacelor de transport, menționând în rubricile corespunzătoare numărul de înmatriculare, felul controlului și decizia luată.
Ulterior acestui moment, dacă există certitudine cu privire la identitatea de marfă, cantitate și mijloc de transport, lucrătorul vamal trebuie să completeze datele corespunzătoare în sistemul informatic, parcurgând următoarele etape: notificarea de sosire; evaluarea cu rezultatul controlului și închiderea tranzitului, prin bifarea rubricii „eliberarea tranzitului” din sistemul informatic.
Practic, în momentul respectiv, tranzitul se închide și garanția se deblochează.
Totodată, lucrătorul vamal trebuie să completeze documentul de însoțire a tranzitului pe suport de hârtie, menționând obligatoriu poziția din registru de export și rezultatul controlului, după care trebuie să semneze și să aplice ștampila personală pe respectivul document. Ulterior, lucrătorul vamal are obligația de a reține în copie un exemplar din documentul de însoțire a mărfurilor (MRN), pe care trebuie să-l îndosarieze.
După efectuarea tuturor operațiunilor sus-menționate, mijlocul de transport și mărfurile încărcate în acesta pot să părăsească teritoriul României și, implicit, spațiul vamal comun.
Eventualele neconcordanțe cu privire la numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport prezente în vamă sau orice alte neconcordanțe, era de natură să ridice suspiciuni, pentru înlăturarea cărora era necesară efectuarea controlului amănunțit.
Prin controalele și supravegherea pe care trebuie să le efectueze permanent, în punctele de trecere a frontierei externe ale Uniunii Europene, precum și în zona de liberă circulație, pe rutele și culoarele europene de transport, structurile autorității vamale au atribuții în lupta împotriva contrabandei, a fraudei vamale, a terorismului și a crimei organizate.
De asemenea, lucrătorii vamali, după verificarea în sistemul informatic, trebuie să înregistreze manual datele despre tranzit (inclusiv referitoare la felul, cantitatea mărfii și mijlocul de transport care o transportă) în Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire existent în format letric la nivelul BV Siret, după care trebuie să completeze olograf pe documentele pe suport de hârtie care însoțesc tranzitul (MRN, facturi, altele), poziția din registrul de mai sus și să confirme prin semnătură și ștampila personală de serviciu că tranzitul este în regulă, apoi să rețină în copie un exemplar din MRN.
În cadrul cercetărilor efectuate de Parchetul European – Biroul Teritorial Iași a rezultat că gruparea condusă de A.B. a operat pe teritoriul comunitar 50 de operațiuni de tranzituri unionale închise fraudulos în Vama Siret, respectiv:
- 49 prelucrate de către D.B., șef tură în cadrul BV Siret, din care 34 cu plecare din Italia (24 din BV Treviso și 10 din BV Concorezzo), 6 cu plecare din Lituania (5 din BV Vilnius și unul din BV Siauliai), 8 cu plecare din Germania (6 din BV Ludwigsfelde și 2 din BV Garching-Hochbruck) și unul cu plecare din Cehia (BV Praga).
- unul prelucrat de către O.C. (cu plecare din BV Treviso), lucrător vamal în cadrul BS Siret.
De asemenea, în cadrul cercetărilor a rezultat că în perioada de referință a mai existat o singură operațiune de tranzit unional cu tutun de narghilea, închis în mod fraudulos în BV Siret de către un alt lucrător vamal, altul decât D.B., respectiv inculpatul O.C., astfel:
MRN - 17ITQSD3T0001836T0
pentru tranzitul din perioada 23.08.2017 – 26.08.2017
Documente întocmite/prezentate la plecarea din Vama Treviso
MRN 17ITQSD3T0001836T0 întocmit la plecarea din BV Treviso, la 23.08.2017, cu următoarele date:
Expeditor: SAR.MA SNC Treviso, Italia
Destinatar: L.L.C. D.K., Ucraina
Destinatar de siguranță: M.M. Liov, Ucraina
Cod loc de descărcare: Liov, Ucraina
Mijloc de transport la plecare: „collettame – PL”
Mijloc de transport ieșire frontieră: „collettame – PL”
Transportator: P.E.SP.Z.O Przemysl, Polonia
Obiect tranzit: 1367 kg „tabacco da narghile”
Biroul vamal de plecare: Treviso, Italia
Birou vamal de destinație: Korczowa, Polonia
Obligat principal: SAR.MA SNC Treviso, Italia
Factura (invoice): nr. 15008/15.08.2017 emisă de W.G.T. Dubai către L.L.C. D.K., Ucraina, pentru livrarea a 1367 kg „molasses shisha” (2 plt 180 boxes), cu o valoare de 12.752,10 USD, țară tranzit Italia via Roma – Fiumicino.
CMR depus expeditorului agreat la plecarea din depozitul său din Treviso, din care rezultă că tutunul a plecat din Treviso la 23.08.2017 cu firma transportatoare poloneză P.E.SP. ZO. O, societatea destinatară a fost MSL Miedzyrzec Podlaski, Polonia, iar locul de preluare a mărfii a fost Miedzyrzec Podlaski, Polonia (fila 162 verso, vol. II, dosar urmărire penală).
Din cuprinsul răspunsului autorităților judiciare poloneze (fila 173, vol. II, dosar urmărire penală), a rezultat că firma P.E.– PRZEMZSL PL are sediul declarat într-o clădire părăsită care aparține lui J.K., acesta recunoscând că a fost de acord ca președintele firmei, I.P., să-și înregistreze firma acolo, dar de 5 ani de zile nu l-a mai văzut pe acesta acolo și nu are niciun fel de contact.
Alte date pe teritoriul Poloniei nu au putut fi identificate despre societate sau administrator de către autorități.
Tot din documentele transmise de autoritățile italiene, a rezultat că, deși factura 15008/15.08.2017 prezentată la BV Treviso este identică aproape la toate rubricile cu cea prezentată la BVF Siret, aceasta diferă doar la destinatar, adică pe prima este menționat L.L.C. D.K., Ucraina, iar pe a doua M.M. Liov, Ucraina, firme diferite.
Documente prezentate în Vama Siret
MRN 17ITQSD3T0001836T0 prezentat la 26.08.2017, cu următoarele date:
Expeditor: SMSDAS Treviso, Italia
Destinatar: L.L.C. D.K., Ucraina
Destinatar de siguranță: M.M. Liov, Ucraina
Cod loc de descărcare: Liov, Ucraina
Mijloc de transport la plecare: „collettame – PL”
Mijloc de transport ieșire frontieră: „collettame – PL”
Transportator: P.E.SP.Z.O Przemysl, Polonia
Obiect tranzit: 1367 kg „tabacco da narghile”
Biroul vamal de plecare: Treviso, Italia
Birou vamal de destinație: Korczowa, Polonia
Obligat principal: SAR.MA SNC Treviso, Italia
Factura (invoice): nr. 15008/15.08.2017 emisă de W.G.T. Dubai către M.M. Liov, Ucraina, pentru livrarea a 1367 kg „molasses shisha” (2 plt 180 boxes), cu o valoare de 12.752,10 USD, țară tranzit Italia via Roma - Fiumicino
Operator tranzit BVF Siret: lucrător vamal O.C., care la 26.08.2017 (conform datelor din NCTS comunicate de către ANV (fila 108, vol. I, dosar urmărire penală)):
- la ora 09:19:57 la nivelul Biroului Vamal Siret a fost înregistrată cererea de rerutare (de la Korczowa, Polonia, la Siret, România) implementată de utilizatorul „O.C.”, cererea a fost acceptată în mod automat de către sistemul informatic la ora 09:21:24, iar tranzitul a fost acceptat la destinație pentru procedură normală (care presupune că marfa urmează să fie controlată documentar și fizic) la ora 12:09:01 prin implementarea de către utilizatorul „O.C.”;
- la ora 12:09:16 în mod automat a fost efectuată analiza de risc națională, iar 12:54:55 utilizatorul ”O.C.” a dat dispoziție de efectuare a controlului.
- la ora 12:55:01 în mod automat sistemul a recomandat în baza analizei de risc naționale, efectuarea unui tip de control, respectiv control documentar și fizic al mărfurilor, iar la ora 13:00:01 sistem informatic în mod automat a afișat mențiunea că operațiunea de control a mărfurilor din tranzit era în curs de desfășurare;
- la ora 13:09:10 utilizatorul „O.C.” a implementat în baza de date rezultatele controlului efectuat, iar la ora 13:09:15 sistemul informatic, în mod automat, a generat mențiunea că întreg controlul a fost terminat;
- la ora 13:16:29 utilizatorul „O.C.” a implementat în baza de date că mărfurile sunt ”eliberate din starea în control”, adică pot părăsi spațiul comunitar.
Toate aceste mențiuni în sistem au fost realizate de inculpatul O.C. de la stația de lucru cu I.P. – ul (...), amplasată în Vama Siret în ghereta de termopan de pe sensul ieșire călători.
De asemenea, tot conform răspunsurilor transmise de ANV (fila 81, 88 verso , vol. I, dosar urmărire penală), a rezultat că:
- tranzitul de mai sus a plecat de la Treviso cu profilurile „cod 26155-CIV-44C-2013” și „cod 13109-SMRASCV-14” (controale fizice și la sosire și la plecare), cu factorul de risc „9” (acest cod presupune direcționarea automată pe culoarul roșu a declarației vamale, respectiv efectuarea controlului fizic la biroul vamal de destinație);
- în BV Siret s-a efectuat controlul fizic („CF”) de către lucrătorul vamal O.C. („Rezultat aplicare măsură: CF”, „Data rezultat: 26.08.2017”, „Decizie vama: Control Fizic”);
- rezultatul controlului a fost declarat de sus-numit „satisfăcător” (cod „A1” – în urma controlului fizic la biroul vamal de destinație/ieșire s-a constatat concordanța între marfa declarată și marfa prezentată la ieșirea de pe teritoriul comunității).
S-a precizat faptul că și în NCTS tranzitul nu are menționate numerele mijloacelor de transport la plecare în tranzit și nici pe cel la ieșire din tranzit, având doar mențiunea „COLLETTAME”.
În urma verificărilor efectuate în bazele de date ale Autorității Naționale a Vămilor (fila 87, vol. I, fila 98, vol. II, dosar urmărire penală) a rezultat că la data de 26.08.2017, tura de zi, între orele 08:00 – 20:00, au fost de serviciu în cadrul Biroul Vamal Siret, pe ieșire, următorii lucrători vamali:
SEF TURA: Z.M.
TIR/T1 IESIRE: U.D.M.
TIR/T1 IESIRE: O.C.
Date din Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire existent în format letric la nivelul BV Siret, cu mențiunile olografe ale vameșului care a realizat vămuirea, în speță inculpatul O.C.:
- tranzitul este înregistrat la poziția 2219/26.08.2017, proveniență „IT”, greutatea înscrisă este de 1367 kg, felul mărfurilor este declarat „bunuri diverse”, iar ca document de proveniență „fact/2017”;
- la mijloc de transport este menționat ansamblul (...) (prin aplicarea semnului „idem” la mijlocul de transport de la poziția anterioară).
Raportat la mențiunile consemnate la poziția anterioară din registrul menționat (poziția 2218), s-a constatat că ansamblul rutier având numerele de înmatriculare (...), transporta marfă cu masa de 6910 kg, aferente unei operațiuni de tranzit vamal deschis în Bulgaria, cu proveniența din Turcia, ceea ce face imposibil ca același autovehicul să transporte în intervalul în cauză marfă accizabilă aferentă unei operațiuni de tranzit deschis în Italia (fila 263, vol. II, dosar urmărire penală).
Din documentele aferente tranzitului depuse la BVF Siret (MRN) și CMR-ul la plecare din Italia, rezultă cu evidență că tutunul a plecat din Treviso cu firma poloneză P.E.SP. ZO. O, însă la Biroul Vamal s-a prezentat un ansamblu de autovehicule cu numere de înmatriculare de Ucraina, fără a fi prezentate în vamă documentele privind transbordarea mărfii dintr-un autovehicul în altul, așa cum prevede procedura vamală, cu atât mai mult cu cât nici în NCTS și nici pe MRN (care au rubrici dedicate în acest sens), nu sunt realizate mențiuni cu privire la o eventuală transbordare a mărfii, aspecte care ar fi fost ușor sesizate de vameșul care a realizat închiderea tranzitului.
Raportat la cele mai sus menționate, rezultă cu evidență că tutunul aferent tranzitului în cauză nu a intrat și tranzitat teritoriul României, iar mijlocul de transport prezentat în vamă nu transporta tutunul în cauză, procedura de închidere a tranzitului fiind realizată, cu rea-credință, în mod fictiv, de către inculpatul O.C..
Prejudiciul estimativ aferent acestei operațiuni vamale, reprezentat de taxele vamale eludate urmare a închiderii fictive a tranzitului de către suspectul O.C. și datorate bugetelor UE, este în valoare de 37.839,47 lei.
Acest prejudiciu a fost comunicat de către DRV Iași, cu adresa nr. ISR-DRV/BRV/DB/7128/24.03.2023, context în care a mai precizat că urmează să se constituie parte civilă în cauză cu suma mai sus menționată raportat la această operațiune (filele 106, 107, vol. II, dosar urmărire penală).
Ulterior, prin adresa nr. ISR_DRV/CJ/CT/8496/05.04.2023, Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală Iași, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 37.839,47 lei, reprezentând cuantumul prejudiciului material creat prin săvârșirea faptelor de către inculpatul O.C. (fila 109, vol. II, dosar urmărire penală).
La solicitarea organului de urmărire penală, prin adresa de răspuns nr. ISR_DRV/CJ/CT/16986 din data de 26.07.2023, Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală Iași, a comunicat că își menține constituirea de parte civilă în cauză pentru suma de 37.839,47 lei plus accesorii (fila 82, vol. I, dosar urmărire penală).
Prin aceeași adresă, a fost înaintată la dosarul cauzei fișa postului aparținând inculpatului O.C., valabilă la data faptei, comunicând totodată componența turei de serviciu de zi din data de 26.08.2017, pe sensul de ieșire din țară, rezultând că inculpatul O.C. și-a desfășurat activitatea în această zi, în calitate de inspector vamal în grad profesional superior, pe sensul de ieșire din țară de la sectorul Călători, iar inspectorul vamal în grad profesional superior U.D.M. a fost planificată pe sensul de ieșire din țară de la sectorul Marfă (filele 82-87, vol. II, dosar urmărire penală).
În cursul judecății partea civilă a precizat că își menține pretențiile civile.
La data de 21.07.2023 în cauză a fost audiată martora U.D.M. (filele 45-48, vol. I, dosar urmărire penală), cel de-al doilea lucrător vamal din cadrul Biroului Vamal Siret planificat de serviciu pe tura de zi, la data de 26.08.2017, pe sensul de ieșire din țară, alături de O.C..
Martora a precizat că principalele atribuții care îi revin în calitate de control vamal sunt acelea referitoare la controlul documentelor care însoțesc mărfurile aflate în tranzit, precum și, în anumite situații, cele referitoare la controlul fizic efectiv al mărfurilor. Documentele controlate sunt cele specifice de tranzit, respectiv: declarația de tranzit, CMR, factură, martora precizând că, în calitate de controlor vamal, atunci când un mijloc de transport se prezintă pentru tranzit, accesează sistemul informatic NCTS la Tranzituri T1, respectiv sistemul informatic SIIV pentru exporturi. Martora a arătat că la momentul accesării NCTS se emite o notificare de sosire a mărfii în punctul de tranzit, iar această notificare se încarcă în SIIV în vederea emiterii unei decizii de control.
În continuare, martora U.D.M. a arătat că decizia se emite „pe roșu” când se va face un control fizic, prin deschiderea camionului și verificarea efectivă a mărfurilor din interior pentru a se stabili conformitatea acestora cu marfa menționată în documente. În general, o astfel de decizie se poate emite aleatorie pentru orice categorie de marfă, însă în situația anumitor produse este obligatorie verificarea lor fizică, în special în cazul produselor accizabile: tutun, băuturi alcoolice.
Potrivit martorei, ulterior emiterii deciziei de control, în funcție de consemn se procedează în consecință. Astfel, în cazul deciziilor de control emise „pe roșu”, se rupe sigiliul aplicat compartimentului marfă și se verifică efectiv existența mărfii, dacă este ambalată în cutii se taie, aleatorie, o cutie sau două, pentru verificarea conținutului, iar anumite consemne presupun și efectuarea de fotografii asupra mărfurilor, a mijlocului de transport utilizat, în special în cazul produselor accizabile.
În ceea ce privește verificarea documentelor, martora a arătat că această operațiune se realizează indiferent de natura deciziei de control, în sensul că se verifică corespondența între documentele încărcate în sistem și documentele prezentate de șofer, urmărindu-se dacă mijlocul de transport consemnat în documentele încărcate în sistem este același cu cel care s-a prezentat cu marfa în vamă.
La momentul prezentării mijlocului de transport, controlorul vamal face mențiuni în Registrul de ieșire mărfuri, consemnând numărul MRN-ului, numărul mijlocului de transport, țara de unde sunt aduse mărfurile și țara de destinație, denumirea mărfurilor și documentele însoțitoare (CMR, factură), numărul de colete, greutatea. În același registru se fac mențiuni cu privire la natura consemnului (decizie pe roșu/galben/verde), iar lucrătorul vamal care face aceste mențiuni nu semnează. După efectuarea controlului, pe documentele de tranzit controlorul vamal face mențiunea „conform”, trece numărul din Registrul de ieșire de mărfuri, ștampilează și semnează, iar dacă se aplică un nou sigiliu, consemnează numărul de sigiliu nou aplicat. Un exemplar de pe fiecare document de transport este reținut ulterior de către lucrătorul vamal în vederea arhivării. La finalizarea tuturor acestor operațiuni, controlorul vamal efectuează mențiuni în sistemul informatic cu privire la natura controlului efectuat precum și rezultate acestuia, bifând rubrica „Satisfăcător” atunci când rezultatul controlului este pozitiv, după care acordă liber de vamă tranzitului.
În ceea ce privește operațiunea de rerutare a mărfurilor, martora a arătat că aceasta se realizează în situația în care transportatorul alege un alt birou vamal de ieșire din țară decât cel menționat în documente, din diferite motive (defecțiuni apărute la mijlocul de transport în timpul tranzitului etc.). În această situație lucrătorul vamal întocmește o cerere de rerutare a transportului, care este avizată de sistemul informatic. În situația în care mijlocul de transport menționat în MRN și NCTS nu corespunde cu cel care s-a prezentat în vamă, lucrătorul vamal are obligația de a-l interpela pe șofer cu privire la diferența constatată și să-i solicite documente justificative care să dovedească transbordarea mărfurilor în noul mijloc de transport.
În legătură cu tranzitul din tura de serviciu din data de 26.08.2017, aferent acuzației reținută în privința lui O.C., martora U.D.M., după consultarea documentelor de tranzit, a declarat că scrisul de la poziția 2219 din data de 26.08.2017, din Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire, nu îi aparține, explicația fiind că ea a fost repartizată pe fluxul de marfă transportată cu camioane, în timp ce suspectul O.C. era repartizat pe fluxul ieșire călători, unde se pot prezenta și autovehicule transportând marfă (busuri cu remorcă). Martora a relatat că în cazul autovehiculelor mici, nu este necesar ca marfa să fie însoțită de CMR și nici de aplicarea unui nou sigiliu, avantajul lucrătorului vamal fiind acela că poate vizualiza întreaga marfă cu prilejul controlului fizic, acesta fiind obligatoriu potrivit documentelor consultate în legătură cu tranzitul care face obiectul cauzei.
Totodată, fiindu-i prezentat extrasul de pe Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire de către organul de urmărire penală, martora a declarat că toate operațiunile consemnate privesc tranzituri de marfă care aveau greutate de până în aproximativ 7 tone. În privința tranzitului care face obiectul acuzației adusă lui O.C., martora a arătat că deși conform documentelor însoțitoare, transportul privea mărfuri tip „tabacoo de narghile”, cu destinația Ucraina, în registru a fost consemnat „bunuri diverse”, iar la mijlocul de transport s-a făcut mențiunea „idem” celui de la poziția anterioară (2218), care se referea la numărul de înmatriculare aferent unui mijloc de transport din Turcia cu destinația Ucraina.
Fiindu-i prezentate documentele de tranzit de către organul de urmărire penală, martora a declarat că acestea nu conțin mențiunile care trebuie efectuate după realizarea controlului fizic, nici ștampila și semnătura lucrătorului vamal, deși aceste mențiuni sunt obligatorii.
La interpelarea organului de urmărire penală, martora a arătat că dacă în sistemul NCTS apare mențiunea user-ului „O.C.”, înseamnă că el a fost cel care a prelucrat acest tranzit, menționând că este interzis și nu era uzual în cadrul BV Siret ca un lucrător vamal să deschidă în sistemul NCTS operațiunile de tranzit folosind user-ul și parola sa, iar un alt lucrător vamal să se ocupe în fapt de verificarea tranzitului. Cu alte cuvinte, lucrătorul vamal care apare în sistem este și cel care s-a ocupat de verificarea efectivă a tranzitului.
La data de 28.07.2023, în cauză a fost audiat martorul H.O. (filele 49-52, vol. I, dosar urmărire penală), șeful Biroului Vamal Siret la data comiterii faptei, care a declarat că efectuarea operațiunilor de tranzit având ca obiect produse accizabile necesită o atenție deosebită din partea lucrătorului vamal, fiind evidențiate în mod specific în atribuțiile sale prevăzute în fișa postului. În cazul acestor bunuri, sistemul informatizat generează în mai bine de 90% din cazuri alerte privind efectuarea controlului fizic asupra mărfurilor. Potrivit martorului, la sosirea în biroul vamal a unui tranzit cu produse accizabile, pe sensul de ieșire din spațiul comunitar, lucrătorul vamal trebuie să procedeze la verificarea concordanței între datele înscrise în documentele vamale și marfa prezentată în vamă. Când sistemul impune un control fizic, controlorul vamal trebuie să deschidă autovehiculul, să rupă sigiliul aplicat mărfurilor și să verifice efectiv existența acestora pentru a se stabili corespondența lor cu mărfurile menționate în documentele prezentate, iar anumite consemne presupun și efectuarea de fotografii asupra mărfurilor, în special în cazul produselor accizabile (tutun, alcool). Referitor la procedura de verificare a documentelor, martorul a precizat că lucrătorul vamal are obligația de a verifica dacă documentele încărcate în sistem sunt aceleași cu documentele prezentate de șofer, precum și dacă mijlocul de transport folosit pentru tranzit este același cu cel care figurează în documentele încărcate în sistem. La momentul prezentării mijlocului de transport, lucrătorul vamal face mențiuni în Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire, respectiv: număr curent, data, numărul MRN-ului, numărul mijlocului de transport, țara de unde a plecat marfa și țara de destinație, tipul, cantitatea, denumirea mărfii și felul ambalajului (colete/baxuri/cutii) și documentele însoțitoare (CMR, factură), iar lucrătorul vamal care face aceste mențiuni nu semnează în registru. În sistem se respectă toate cerințele, în sensul că se realizează toate tipurile de verificări cerute, eventual se încarcă fotografii sau rapoarte, unde este cazul. Dacă totul este în regulă, lucrătorul vamal confirmă operațiunea în sistem, tranzitul fiind considerat închis, iar dacă apar neconcordanțe efectuează verificări suplimentare.
După efectuarea controlului, pe documentele de tranzit lucrătorul vamal face mențiunea „conform”, notează numărul acordat în Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire, ștampilează și semnează, iar un exemplar al documentelor de transport este reținut de către lucrătorul vamal pentru arhivare.
Referitor la procedura de rerutare a mărfurilor, aceasta se realizează în situația în care se alege un alt birou vamal de ieșire din țară decât cel menționat în documentele de transport, iar în această situație controlorul vamal întocmește o cerere de rerutare a transportului care este avizată de sistem, iar apoi se primește declarația vamală în format electronic pentru a putea fi verificate datele în scrise în declarația prezentată în mod fizic de către transportator.
În situația în care mijlocul de transport consemnat în MRN și în NCTS nu corespunde cu cel prezentat în vamă, lucrătorul vamal are obligația de a întreba șoferul ce s-a întâmplat și să-i solicite documente justificative care să dovedească transbordarea, de regulă acest lucru se întâmplă în cazul unor defecțiuni tehnice ale mijlocului de transport apărute pe transport.
În legătură cu tranzitul din tura de serviciu din data de 23.08.2017, aferent acuzației reținută în privința suspectului O.C., martorul H.O., după consultarea documentelor de tranzit și a extrasului din Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire de către organul de urmărire penală, a sesizat că la rubrica referitoare la natura bunurilor este menționat „bunuri diverse”, deși potrivit documentelor de tranzit, transportul avea ca obiect „tabacco narghile”, din Italia cu destinația Ucraina. De asemenea, martorul a observat că la rubrica referitoare la numărul de înmatriculare a mijlocului de transport este menționat „idem”, celui de la poziția anterioară (2218), respectiv un mijloc de transport care sosea din Turcia și se îndrepta către Ucraina.
Fiindu-i prezentate documentele de tranzit în original de către organul de urmărire penală, martorul a sesizat că acestea nu conțin mențiunile specifice unui control fizic, nici ștampila sau semnătura lucrătorului vamal, deși aceste mențiuni sunt obligatorii.
La interpelarea organului de urmărire penală, martorul a arătat că dacă în sistemul NCTS apare mențiunea user-ului „O.C.”, înseamnă că el a fost cel care a prelucrat acest tranzit, menționând că este interzis și nu se practica în cadrul BV Siret ca un lucrător vamal să deschidă în sistemul NCTS operațiunile de tranzit folosind user-ul și parola sa, iar un alt lucrător vamal să se ocupe în fapt de verificarea tranzitului. Cu alte cuvinte, lucrătorul vamal care apare în sistem este și cel care s-a ocupat de verificarea efectivă a tranzitului.
La data de 31.07.2023, în cauză a fost audiat martorul Z.M. (filele 53-56, vol. I, dosar urmărire penală), inspector vamal superior în cadrul Biroului Vamal Siret și șeful turei de serviciu din data de 26.08.2017, iar depoziția acestuia este concordantă cu cele ale martorilor U.D.M. și H.O., sub aspectul procedurilor de lucru în cadrul Biroului Vamal Siret și al aspectelor consemnate în documentele de tranzit și Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire privind transportul investigat în prezenta cauză.
Prima instanță a constatat că declarațiile martorilor date în cursul judecății confirmă aspectele de fapt reținute pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, nefiind evidențiate elemente de fapt care să înlăture vinovăția inculpatului, care este dovedită de ansamblul probelor în cauză.
Martorul propus de către inculpat a precizat că expresia „bunuri diverse” se mai folosește în situații în care, de exemplu, vine un tranzit cu foarte multe mărfuri, de ordinul sutelor. În cazul unui microbuz, dacă nu are foarte multe mărfuri, normal ar fi să se treacă „tutun de narghilea”.
Inculpatul nu a putut să ofere o explicație plauzibilă privind motivul consemnării „bunuri diverse”, în condițiile în care din toate declarațiile martorilor rezultă că era obligatoriu a se face mențiunea „tutun narghilea”.
De asemenea, martorul G.V. a menționat că dacă vama de plecare a considerat, prin analiza de risc, că exportatorul autorizat a dat suficiente elemente de risc privind tranzitul, atunci nu mai este necesar să verifice numărul de înmatriculare al autoturismului. În cazul de față, lucrătorul vamal nu a întocmit și verificat această declarație. Din probe nu rezultă că inculpatul s-ar fi aflat într-o asemenea situație, că inculpatul a efectuat verificări din care rezulta că pe baza analizei de risc au fost furnizate suficiente garanții privind tranzitul și că nu ar mai fi fost necesare verificări suplimentare. Așa cum au arătat martorii U.D.M. și H.O., în situația în care mijlocul de transport menționat în MRN și NCTS nu corespunde cu cel care s-a prezentat în vamă, lucrătorul vamal are obligația de a-l interpela pe șofer cu privire la diferența constatată și să-i solicite documente justificative care să dovedească transbordarea mărfurilor în noul mijloc de transport.
S-a constatat că în registrul de evidență a mărfurilor la ieșire (vol. II din dosarul de urmărire penală) nu este trecută „o bară” în dreptul rubricii „nr. de identificare al mijlocului de transport”, așa cum s-a arătat în apărare, ci apare semnul idem (două linii orizontale, iar în mijloc o linie verticală).
Așa cum s-a arătat, la ora 09:19:57 la nivelul Biroului Vamal Siret a fost înregistrată cererea de rerutare (de la Korczowa, Polonia, la Siret, România) implementată de utilizatorul „O.C.”, cererea a fost acceptată în mod automat de către sistemul informatic la ora 09:21:24, iar tranzitul a fost acceptat la destinație pentru procedură normală (care presupune că marfa urmează să fie controlată documentar și fizic) la ora 12:09:01 prin implementarea de către utilizatorul „O.C.”.
Inculpatul nu a putut să ofere nicio explicație plauzibilă în raport cu cererea de rerutare, menționând doar faptul că nu și-a mai amintit aspecte vizând rerutarea și că ulterior au fost efectuate verificări în acest sens.
De asemenea, inculpatul nu a certificat verificările efectuate prin aplicarea ștampilei și a semnăturii.
Acesta a încercat să justifice activitatea sa ilicită prin existența unui lanț de erori personale, invocând și volumul ridicat de activitate, însă s-a observat că din întregul probatoriu administrat se poate concluziona că acesta a avut reprezentarea faptului că în sistemul electronic și în evidențele scriptice se atestă în mod nereal faptul că produsele din tutun aferente acestui tranzit s-au prezentat în Vama Siret și că tranzitul respectă procedurile vamale legale, și procedând apoi, pe baza acestor constatări nereale, la eliberarea din starea de tranzit vamal a mărfurilor declarate în tranzit, în condițiile în care, în realitate, mărfurile în cauză nu au părăsit niciodată spațiul comunitar.
Inculpatul a adus în apărare argumente legate de posibilitățile de efectuare a unor controale suplimentare ulterior săvârșirii infracțiunii, controale care intră în atribuțiile unor alte persoane/autorități, însă instanța de fond a apreciat că atâta timp cât nu există minime indicii în sensul că vreun control ulterior ar fi infirmat cele reținute în rechizitoriu, probele analizate au forța de a dovedi vinovăția inculpatului.
S-a mai reținut că în apărarea inculpatului s-a arătat că biroul vamal de plecare acordă liber de vamă și, împreună cu transportatorul, își asumă modul de completare a documentelor. Însă, aceste aspecte de fapt nu înlătură obligațiile lucrătorului vamal de a verifica corespondența între documentația înscrisă în sistemul electronic și cea prezentată, precum și între mijloacele de transport folosite, motivele transbordării.
Luând în considerare toate aspectele de fapt reținute, nu prezintă relevanță momentul închiderii tranzitului în NCTS.
Astfel, s-a reținut, după administrarea tuturor probelor, că prezumția de nevinovăție este răsturnată, fiind făcută dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea în modul și împrejurările reținute în rechizitoriu.
Instanța de fond și-a format astfel convingerea că fapta există, este infracțiune și a fost săvârșită cu intenție de către inculpat, nefiind întemeiată cererea apărării de achitare a acestuia în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a ori în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen.
S-a menționat de către reprezentantul Ministerului Public și avocatul inculpatului că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea de la momentul săvârșirii infracțiunii, însă nu s-au identificat în cauză dispoziții care să fie mai favorabile inculpatului în raport de răspunderea penală.
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului O.C. constând în aceea că la data de 26.08.2017, în calitate de lucrător vamal (controlor vamal) în cadrul Biroului Vamal (BV) Siret, a folosit documente false pentru a confirma (atât în sistemul informatic vamal, cât și pe suport de hârtie) ieșirea din România (și, implicit, din spațiul vamal comun) a unui transport de tutun prelucrat (de narghilea/tutun pipă apă), cu consecința diminuării ilegale a resurselor/veniturilor ce trebuiau virate bugetul general al Uniunii Europene, reprezentate de taxe vamale în valoare totală de 37.839,47 lei (echivalentul a 8137 euro), realizând, în mod necorespunzător realității, în Registrele vamale de evidentă a mărfurilor la ieșire (Registre export) ale Biroului Vamal Siret și în NCTS („Noul Sistem Computerizat de Tranzit” sistem electronic de gestionare și control al tranziturilor vamale la nivel UE), închiderea unei operațiuni de tranzit vamal unional extern cu produse din tutun (tutun narghilea/tutun pipă apă) de proveniență extracomunitară plasate sub un regim vamal suspensiv, cu destinația în acte Ucraina, având MRN 17ITQSD3T0001836T0, cu plecare la data de 23.08.2017 de la Biroul Vamal Treviso, Italia și închis la data de 26.08.2017 la Biroul Vamal Siret, România, atestând și prezentând astfel, în mod nereal, în sistemul electronic și în evidențele scriptice, că produsele din tutun aferente acestui tranzit s-au prezentat în Vama Siret și că tranzitul respectă procedurile vamale legale, și procedând apoi, pe baza acestor constatări nereale, la eliberarea din starea de tranzit vamal a mărfurilor declarate în tranzit, în condițiile în care, în realitate, mărfurile în cauză nu au părăsit niciodată spațiul comunitar, iar mijlocul de transport prezentat în Vama Siret conținea alte mărfuri, aspecte cunoscute de către inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
La invidualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prin prisma dispozițiilor art. 74 alin. (1) C. pen., instanța de fond s-a raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei.
În concret, s-a reținut că inculpatul, în calitate de lucrător vamal, a atestat și prezentat o situație de fapt nereală în legătură cu situația mărfurilor, acesta având reprezentarea faptului că prejudiciază prin acțiunea sa ilicită de închidere fictivă a tranzitului se produce eludarea taxelor vamale datorate bugetelor UE. Având în vedere calitatea, modul și împrejurările în care inculpatul a acționat, acesta a conștientizat și faptul că prin activitatea sa infracțională scade încrederea în autoritatea vamală.
S-a avut în vedere și cuantumul prejudiciului efectiv produs, în sumă de 37.839,47 lei.
Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, s-a reținut că acesta are vârsta de 66 de ani, are studii superioare, este economist și este la primul contact cu legea penală. Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că inculpatul a avut anterior săvârșirii infracțiunii o conduită corespunzătoare în societate, inclusiv la locul de muncă.
În cursul judecății, inculpatul și-a manifestat acordul privind prestarea muncii neremunerate în folosul comunității.
Față de criteriile de individualizare analizate, prima instanță a considerat că pedeapsa închisorii este aptă să conducă la realizarea scopului sancțiunii penale, respectiv prevenirea săvârșii altor infracțiuni.
În temeiul disp. art. 67 al. 2 Cod penal, având în vedere caracterul obligatoriu al pedepsei complementare, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 al. 1 lit. a) și b) cod penal pentru o perioadă determinată.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul penal, s-a stabilit și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară. .
Asupra individualizării judiciare a executării pedepsei închisorii, dat fiind cuantumul pedepsei aplicate, inculpatul manifestându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana acestuia și de posibilitățile de îndreptare, de vârsta sa, s-a reținut că aplicarea pedepsei este necesară și suficientă și, chiar fără executarea acesteia, nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În privința laturii civile, s-a constatat că s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu, că inculpatul, prin acțiunea sa ilicită ce a condus la eludarea taxelor vamale aferente, a creat părții civile prejudiciul reclamat, astfel încât în temeiul art. 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin.1 și 5 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de Autoritatea Vamală Română – Direcția Regională Vamală Iași și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 37.839,47 lei, reprezentând despăgubiri materiale, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data săvârșirii faptei, 26.08.2017, până la data achitării debitului principal. S-a arătat în apărarea inculpatului că art. 114 din Regulamentul 952/2013 nu este incident, în cauză fiind vorba despre un regim special de tranzit unional căruia i se aplică o legislație diferită, fiind aplicabil un regim suspensiv prevăzut de legislația comunitară, însă apărarea nu a indicat în concret care sunt normele speciale aplicabile.
Întrucât este necesar în continuare a se garanta posibilitatea de recuperare a pagubei materiale, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. c) Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanțele din datele de 03.04.2023 și 05.04.2023 ale Parchetului European – Biroul Teritorial Iași, asupra bunurilor imobile și asupra sumelor de bani aparținând inculpatului și s-a menținut până la concurența sumei de 37.839,47 lei măsura sechestrului asigurător
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.C., criticând-o pentru netemeinicie, atât în latura penală, cât și latură civilă pentru motivele formulate în scris și depuse la dosar, astfel cum au fost susținute succint oral de către acesta și de apărătorul său ales cu prilejul dezbaterilor și consemnate în încheierea de ședință din data de 08.08.2025.
În ceea ce priveste latura penală a cauzei, s-a solicitat desființarea în totalitate a sentinței primei instanțe, iar în rejudecare să se dispună o soluție de achitare, în principal întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (l) lit. b teza I Cod procedură penală, întrucât fapta reținută în sarcina inculpatului nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă prevăzute de art. 18 ind. 3 alin. (l) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 16 alin. (l) lit. b teza a II-a Cod procedură penală, în cauză nefiind dovedită intenția din partea inculpatului de a folosi documente false, acesta neavând cunoștință și nici cum să cunoască faptul că documentele care i s-au prezentat ar fi false.
S-a susținut de către apărătorul inculpatului că în analiza laturii subiective, este necesar să se facă precizări și cu privire la motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, iar în speța de față, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii lipsesc cu desăvârșire, întrucât inculpatul nu a obținut și nici nu a urmărit obținerea unui folos în bani sau de oricare altă natură, ori să-și dorească dintr-un motiv anume diminuarea bugetului Uniunii Europene. Astfel, inculpatul nu deține bunuri mobile sau imobile care să depășească în vreun fel veniturile unei persoane aflate la pensie, după o viață întreagă în câmpul muncii. De asemenea, nu a avut reprezentarea activităților infracționale ale colegului său D.B. și nici nu a cunoscut metodele prin care acesta și grupul infracțional condus de cetățeanul ucrainean A.B. au acționat. În cauză nu există nicio probă care să releve o astfel de legătură, fiind de altfel evidentă și lipsa de acuzare a acestuia la aderarea la un grup infracțional.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, respectiv nu există probe că inculpatul a savârsit infractiunea retinută în sarcina sa, în cauză fiind făcute simple supoziții pe baza informațiilor deținute cu privire la tranziturile închise de D.B., astfel că orice îndoială în formarea convingerilor instanței se interpretează în favoarea inculpatului conform principiului in dubio pro reo.
Din probele administrate nu reiese nicio înțelegere între inculpat și D.B., între inculpat și un presupus grup infracțional condus de un cetățean ucrainean, A.B., sau între inculpat și orice persoană de interes care să-i propună să închidă acest tranzit fraudulos. Deci nu este probat că inculpatul ar fi știut de această buclă și ar fi acționat în consecintă.
Apoi, pornind de la această buclă, în Rechizitoriu se afirmă că rezultă cu evidență că tutunul aferent tranzitului nu a intrat și tranzitat teritoriul României, iar mijlocul de transport prezentat în vamă nu transporta tutunul în cauză, dat fiind că de la Biroul Vamal Treviso tutunul a plecat cu o firmă poloneză, însă la Siret s-a prezentat un ansamblu de autovehicule cu numere de înmatriculare de Ucraina. Această evidență însă reiese din ce s-a indicat anterior referitor la tranziturile închise de D. și nu dintr-un probatoriu administrat în prezenta cauză. Nu există probe certe care să infirme cele consemnate de lucrătorul vamal O.C. și anume că mijlocul de transport care s-a prezentat la B.V.F. Siret conținea cantitatea de tutun de narghilea.
În ceea ce privește transbordarea s-a făcut referire la prevederile art. 306 și la faptul că procedura privind transbordarea este obligația legală exclusivă a transportatorului care trebuie să se prezinte la cel mai apropiat birou vamal, și a acestuia din urmă, să întocmească actele și mențiunile aferente acestei operațiuni. Este evident că inculpatul nu avea de unde să cunoască unde au fost descărcate coletele, unde au fost transbordate și în care mijloace de transport. La biroul vamal Siret s-a prezentat un mijloc de transport nesigilat, în care erau încărcate 2 colete nesigilate care conțineau tutun de narghilea. S-a efectuat de către lucrătorul vamal control fizic și documentar fiind acordat liber de vama pentru marfă, iar operațiunile de închidere a tranzitului în sistem au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale vamale.
S-a susținut că importanță prezintă și Ordinul european de anchetă, prezent la dosar, la fila 136, care la Secțiunea E, prevede un tabel cu 37 de intrări, în care este trecut MRN-ul din prezenta cauză precum și parte din celelalte MRN-uri care fac obiectul actelor materiale ale lui D.B.. Deși în cazul a 36 de tranzituri sunt identificate nr. de înmatriculare ale mijloacelor de transport care au efectuat tranzitul, numele șoferilor care le-au condus, data și ora de intrare respectiv ieșire din România, în cazul tranzitului din prezentul dosar nu sunt identificate informații.
S-ar putea invoca faptul că ordinul de anchetă are la bază mențiunile făcute de inculpat în registru, faptul că a fost trecut semnul „idem” în dreptul numărului de înmatriculare, respectiv nr. (...), număr de înmatriculare ucrainean și din această cauză nu s-au putut identifica date. Însă, procedura de identificare de către organele de urmărire ar fi fost una simplă, prin compararea registrului de ieșire din România din data de 26.08.2017 cu registrul de intrări în Ucraina, fiind identificat astfel numărul corect de înmatriculare al mașinii implicate în tranzitul închis de inculpatul O.
Despre acele numere de înmatriculare ucrainene, montate pe un ansamblu rutier se face referință și în Rechizitoriu și anume că proveneau de la un tranzit vamal deschis în Bulgaria, cu proveniență din Turcia, și așa cum reține în mod corect și logic Parchetul, era imposibil ca același autovehicul să transporte și marfa cu proveniență din Italia în același interval de timp. Însă, în ceea ce privește acel semn „idem", pentru aceleași considerente, s-a considerat că este lipsit de orice logică aplicarea acelui semn și nu a unei bare, astfel cum a susținut inculpatul de la început, plecând de la o presupusă activitate infracțională intenționată. Astfel că, inculpatul se supunea unui risc ridicat de a-i fi descoperită activitatea infracțională în cazul unui control administrativ. De altfel, această eroare/omisiune de a trece numărul de înmatriculare putea fi cu ușurință considerată o abatere disciplinară și să i se atragă sancțiuni disciplinare sau administrative.
Cu privire la acest ansamblu ucrainean, care nu are nicio legătură cu transportul de tutun din prezenta cauză nu se fac niciun fel de verificări, decât cele documentare de către autoritățile române. S-a verificat că acest transport tranzita UE, cu bunuri diverse aduse din Turcia cu destinația Cernivtsi, Ucraina, însă ar fi putut fi găsit șoferul, care să confirme sau infirme ce transporta, și dacă are vreo legătură cu transportul de tutun. În concluzie, această metodă a buclei nu este dovedită de nicio probă, ci este susținută prin echivalență de modalitatea reținută în cazul tranziturilor închise de D.B..
Tot prin echivalență este făcută și mențiunea că tutunul aferent tranzitului în cauză nu a intrat și tranzitat teritoriul României iar mijlocul de transport prezentat în vamă nu transporta tutun, reținându-se că nu transporta nimic sau alte mărfuri. S-a adus în atenție că in cazul actelor materiale ale lui D., autoritățile din Ucraina, au verificat mijloacele de transport cărora acesta le-a permis să treacă și au constatat că sunt goale. În cazul tranzitului din prezentul dosar, nu există o astfel de confirmare sau verificare, evidența la care se face referire încontinuu în Rechizitoriu nu este susținută nici în acest sens de nicio probă. Cu titlu de exemplu, mijlocul de transport căruia inculpatul i-a acordat liber de vamă putea transporta chiar și o cantitate mai mare de tutun de narghilea decât cele 2 colete, valoarea prejudiciului fiind una clar ridicată. De asemenea, ar fi putut fi transportate alte mărfuri ilegale, droguri de risc etc. La fel, aceste exemple, ca și reținerile din Rechizitoriu sunt simple supoziții.
Probele la care se face referire în conținutul hotărârii instanței de fond, și anume declarațiile martorilor U.D.M. și H.O., arată doar modalitatea și procedurile care trebuie îndeplinite de un lucrător vamal la momentul în care se prezintă un transport în tranzit. Acestea au o forță probantă redusă, atât timp cât acești martori nu au participat în mod direct la închiderea tranzitului de către inculpatul O.C., nu cunosc date despre tranzitul închis de acesta (și-au exprimat doar opinia cu privire la înscrisurile prezentate ulterior de către organele de cercetare) și nici alte date care să prezinte relevanță cu privire la o presupusă activitate infracțională a inculpatului.
Totodată, în cauză a fost audiat și G.V., în calitate de martor propus de apărare, care a confirmat anumite aspecte relevante în dovedirea nevinovăției inculpatului, însă care au fost doar menționate în hotărâre, fără a se ține cont efectiv de acestea în pronunțarea soluției.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că instanța de fond l-a obligat în mod greșit pe inculpatul O.C. la plata sumei de 37.839,47 lei, reprezentând despăgubiri materiale, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal.
Având în vedere lipsa unor probe care să confirme că în mijlocul de transport nu se afla tutunul de narghilea și că acesta a fost înstrăinat pe teritoriul Uniunii Europene, nu poate fi reținută în sarcina inculpatului o obligație de plată, constând în cazul de față în valoarea taxelor vamale.
În subsidiar, în măsura în care s-ar aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, s-a solicitat respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată, întrucât nu există niciun temei legal în dreptul vamal european care să atragă răspunderea civilă a lucrătorului vamal care închide un tranzit unional, în cazul de față inculpatul O.C.. S-a arătat că în Manualul de tranzit, elaborat de Comisia Europeană, în Partea a VIII-a pct. 2.1.1.1 Sustragerea ilegală a mărfurilor de la regim: „Datoria trebuie să ia naștere din nerespectarea obligației privind „sustragerea mărfurilor de sub supravegherea vamală” sau, în înțelesul convenției, „de la regimul de tranzit comun". În caz de sustragere fără respectarea obligațiilor, datoria ia naștere în momentul sustragerii mărfurilor de la regim. (...) Atunci când este imposibil să se identifice cu exactitate locul și data, locul ar trebui să fie țara responsabilă pentru ultimul birou vamal de tranzit care notifică trecerea frontierei biroului vamal de plecare sau, în absența acestuia, țara responsabilă pentru biroul vamal de plecare. Data trebuie să fie prima zi lucrătoare după expirarea termenului pentru prezentarea mărfurilor la biroul vamal de destinație, în cazul de față, fiind vorba de Italia (biroul vamal de plecare Treviso). Autoritățile din Italia au obligația și răspunderea de recuperare a prejudiciul, de la obligatul principal, respectiv societatea care a și constituit garanția, SAR.MA SNC Treviso, Italia.
De asemenea, plecând de la premisa că marfa nu a ajuns la destinație, respectiv marfa a ajuns la altă destinație decât cea indicată în documentele de transport (Lvov, Ucraina) transportatorul nu și-a îndeplinit obligația luată față de autoritatea vamală italiană, de a prezenta mărfurile și documentele însoțitoare ale acestora la punctul de descărcare. Drept urmare, transportatorul este și el debitor la datoria vamală care a luat naștere împreună cu obligatul principal.
În ceea ce privesc dobânzile și penalitățile de întârziere, s-a menționat că art. 114 din Codul Vamal al Uniunii nu este aplicabil în cazul tranziturilor unionale, ci doar transporturilor de import și export. Deși soluționată în cadrul procesului penal, acțiunea civilă se supune normelor prevăzute de Codul civil, respectiv Codul de procedură civilă. Astfel, art. 249 Cod procedură civilă prevede că: „Cel care face o susținere trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", iar cererea de acordare de dobânzi și penalități de întârziere la debitul principal nu este susținută în drept prin constituirea de parte civilă.
În apel, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere. La termenul de judecată din data de 08.08.2025 s-a procedat la audierea martorului Z.M., declarația acestuia fiind consemnată în proces-verbal separat și atașată la dosarul cauzei (fila 53-54).
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, în prima instanță, fiind confirmată, de altfel, de către întregul material probatoriu administrat în cauză.
Curtea constată că prima instanță a realizat o evaluare detaliată și riguroasă a tuturor probelor supuse aprecierii sale, în conformitate cu exigențele impuse de art.103 alin. 2 Cod procedură penală, stabilind că vinovăția inculpatului O.C. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, punctând în sentința atacată acele aspecte de fapt rezultate din probele aflate la dosar, apreciate ca relevante pentru stabilirea situației de fapt, conformă cu realitatea, pe care instanța de control judiciar și-o însușește.
În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităților cauzei, Curtea constată în totalitate temeinice statuările primei instanțe, referitoare la circumstanțele temporale și spațiale în care a fost comisă acțiunea ilicită dedusă judecății, la conduita adoptată de la data critică de inculpatul O.C. și la efectele acestei conduite în planul relațiilor sociale protejate de legea penală.
În urma propriei evaluări a materialului probator existent la dosarul cauzei administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit, pe parcursul cercetării judecătorești la prima instanță, dar și în apel, Curtea reține sub aspectul stării factuale că la data de 26.08.2017, în calitate de lucrător vamal (controlor vamal) în cadrul Biroului Vamal (BV) Siret, inculpatul O.C. a folosit documente false pentru a confirma (atât în sistemul informatic vamal, cât și pe suport de hârtie) ieșirea din România (și, implicit, din spațiul vamal comun) a unui transport de tutun prelucrat de narghilea/tutun pipă apă), cu consecința diminuării ilegale a resurselor/veniturilor ce trebuiau virate bugetul general al Uniunii Europene, reprezentate de taxe vamale în valoare totală de 37.839,47 lei (echivalentul a 8137 euro), realizând, în mod necorespunzător realității în Registrele vamale de evidentă a mărfurilor la ieșire (Registre export) ale Biroului Vamal Siret și în NCTS („Noul Sistem Computerizat de Tranzit” sistem electronic de gestionare și control al tranziturilor vamale la nivel UE), închiderea unei operațiuni de tranzit vamal unional extern cu produse din tutun (tutun narghilea/tutun pipă apă) de proveniență extracomunitară plasate sub un regim vamal suspensiv, cu destinația în acte Ucraina, având MRN 17ITQSD3T0001836T0, cu plecare la data de 23.08.2017 de la Biroul Vamal Treviso, Italia, și închis la data de 26.08.2017 la Biroul Vamal Siret, România, atestând și prezentând astfel, în mod nereal, în sistemul electronic și în evidențele scriptice, că produsele din tutun aferente acestui tranzit s-au prezentat în Vama Siret și că tranzitul respectă procedurile vamale legale, și procedând apoi, pe baza acestor constatări nereale, la eliberarea din starea de tranzit vamal a mărfurilor declarate în tranzit, în condițiile în care, în realitate, mărfurile în cauză nu au părăsit niciodată spațiul comunitar, iar mijlocul de transport prezentat în Vama Siret nu conținea produsele din tutun aferente acestui tranzit, aspecte cunoscute de către inculpat.
Curtea apreciază neutilă o eventuală reluare, în considerentele prezentei decizii, a tuturor elementelor probatorii pe care s-au întemeiat aceste concluzii, apreciind că acest lucru nu se impune, neexistând niciun element de noutate în cauză care să fi apărut în fața instanței de apel și care să schimbe aprecierea asupra stării de fapt, urmând a detalia propria analiză numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept care interesează din perspectiva cenzurării explicite a criticilor punctuale formulate în apel.
Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile invocate Curtea constată, contrar argumentelor expuse în apărare, că acuzația adusă inculpatului O.C. este susținută de probe suficient de puternice, clare și concordante pentru a justifica soluția de condamnare adoptată de către prima instanță.
Curtea arată că potrivit jurisprudenței constante a CEDO, "proba mai presus de orice îndoială" poate rezulta din coroborarea unor indicii sau prezumții suficient de puternice, clare sau concordante sau din situații de fapt necontestate (cauza Natchova și alții împotriva Bulgariei).
Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri, declarații de martori, verificări efectuate prin intermediul Autorității Naționale a Vămilor și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, precum și din probele administrate prin ordinele europene de anchetă dispuse în cauză, rezultă că mărfurile plasate sub regim de tranzit vamal la Biroul Vamal Treviso (1367 kg tabacco da narghile importat din Dubai), la data de 23.08.2017, aferente declarației de tranzit MRN 17ITQSD3T0001836T0, au avut ca expeditor SMSDAS Treviso, Italia, iar ca destinatar L.L.C. D.K., Ucraina.
Biroul vamal de destinație indicat în MRN a fost Korczowa, Polonia, iar închiderea tranzitului vamal s-a realizat la Biroul Vamal Siret la data de 26.08.2017, în baza unei cereri de rerutare introdusă de inculpatul O.C..
Conform CMR depus expeditorului agreat la plecarea din depozitul său din Treviso, rezultă că tutunul a plecat din Treviso la 23.08.2017 cu firma transportatoare poloneză P.E.SP. ZO. O, iar societatea destinatară a fost MSL Miedzyrzec Podlaski, Polonia, locul de preluare a mărfii fiind Miedzyrzec Podlaski, Polonia (fila 162 verso, vol. II, dosar urmărire penală).
Potrivit răspunsului comunicat de autoritățile judiciare poloneze (fila 173, vol. II, dosar urmărire penală), firma P.E.– PRZEMZSL PL are sediul declarat într-o clădire părăsită care aparține lui J.K., acesta recunoscând că a fost de acord ca președintele firmei, I.P., să-și înregistreze firma acolo, dar de 5 ani de zile nu l-a mai văzut pe acesta acolo și nu are niciun fel de contact, iar alte date pe teritoriul Poloniei nu au putut fi identificate despre societate sau administrator de către autorități.
Tranzitul de mai sus a plecat de la Treviso cu factorul de risc „9”, care presupune direcționarea automată pe culoarul roșu a declarației vamale și eliberarea mărfurilor din tranzit numai după efectuarea controlului documentar și fizic la biroul vamal de destinație.
În NCTS tranzitul nu are menționat numărul mijlocului de transport la plecare în tranzit și nici pe cel la ieșire din tranzit, având doar mențiunea „COLLETTAME” PL, iar potrivit mențiunilor olografe din Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire existent în format letric la nivelul BV Siret efectuate de inculpatul O.C., care a realizat vămuirea, la rubrica destinată mijlocului de transport este menționat ansamblul (...) (prin aplicarea semnului „idem” la mijlocul de transport de la poziția anterioară), tranzitul fiind înregistrat la poziția 2219/26.08.2017, proveniență „IT”, greutatea înscrisă - 1367 kg, felul mărfurilor declarat - „bunuri diverse” și ca document de proveniență -„fact/2017”.
Conform mențiunilor consemnate la poziția anterioară din registrul menționat (poziția 2218), rezultă că ansamblul rutier având numerele de înmatriculare (...), transporta marfă cu masa de 6910 kg, aferente unei operațiuni de tranzit vamal deschis în Bulgaria, cu proveniența din Turcia (fila 263, vol. II, dosar urmărire penală). Prin urmare, era imposibil ca același autovehicul să transporte în intervalul în cauză marfă accizabilă aferentă unei operațiuni de tranzit deschis în Italia.
Din documentele aferente tranzitului depuse la BVF Siret (MRN) și CMR-ul la plecare din Italia înaintate de autoritățile judiciare din Italia, rezultă că tutunul a plecat din Treviso cu firma poloneză P.E.SP. ZO. O, însă la Biroul Vamal Siret s-a prezentat un ansamblu de autovehicule cu numere de înmatriculare de Ucraina, fără a fi prezentate în vamă documentele privind transbordarea mărfii dintr-un autovehicul în altul, așa cum prevede procedura vamală, cu atât mai mult cu cât nici în NCTS și nici pe MRN (care au rubrici dedicate în acest sens), nu sunt realizate mențiuni cu privire la o eventuală transbordare a mărfii, aspecte care ar fi fost ușor sesizate de vameșul care a realizat închiderea tranzitului.
Curtea reține că inculpatul O.C. a dat declarații atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, iar în apel s-a prevalat de dreptul la tăcere. Prin declarațiile date, inculpatul nu și-a asumat consecințele faptei comise, declarațiile sale privind împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat fiind contradictorii.
Astfel, în prima declarație dată în calitate de suspect la data de 04.04.2023, inculpatul a încercat să plaseze responsabilitatea pentru cele întâmplate în sarcina lui D.B.. A menționat că nu își amintește exact momentul în care a efectuat operațiunea de închidere a declarației de tranzit aferentă acuzației aduse în sistemul informatic vamal, însă fiind în subordinea lui D.B., care era șeful de tură, îi aducea la cunoștință orice situație deosebită ivită în cursul serviciului, inclusiv în cazurile în care din anumite mijloace de transport lipsea marfa sau nu era același mijloc de transport prezent în punctul vamal și înscris în documentele de tranzit. A susținut că în împrejurările expuse e posibil ca șeful de tură să fi verificat el documentele și mijlocul de transport, asigurându-l că marfa există.
A arătat inculpatul că în legătură cu tipul acesta de marfă (tutun narghilea) la vremea respectivă a primit mai multe solicitări din partea unor persoane necunoscute din Ucraina pentru a confirma operațiuni de tranzit, fără ca marfa aferentă să existe, însă a refuzat de fiecare dată aceste solicitări, iar din discuțiile ulterioare avute cu acele persoane dar și cu anumiți colegi, a înțeles că D.B. obișnuia să dea curs acestor solicitări, operând confirmarea informatică a operațiunilor de tranzit de pe stația sa de lucru, după care, în turele de serviciu următoare sau chiar în timpul aceleiași ture, le înregistra în registrul „Tranzite ieșire din țară călători”.
De asemenea a mai arătat că a auzit cu diferite ocazii că, pentru confirmarea unei declarații de tranzit pentru un microbuz cu alte mărfuri decât cele menționate în documente, se „dădea” 100 de euro sau 100 USD lucrătorului vamal, însă nu cunoaște cât se percepea pentru tutun, susținând că el personal nu ar fi acceptat o sumă derizorie ca să-și păteze onoarea.
Curtea observă că după ce a studiat dosarul cauzei și a constatat că D.B. nu era planificat de serviciu în ziua respectivă, inculpatul și-a modificat declarația, susținând că nu-și mai menține afirmația potrivit căreia în situația tranzitului care face obiectul cauzei ar fi acordat „liber de vamă” în baza verificărilor efectuate de șeful de tură.
A arătat că la data de 26.08.2017, fiind planificat de serviciu în calitate de lucrător vamal în Biroul Vamal Siret, pe sensul de ieșire din țară „călători”, unde se prezentau și bus-uri cu marfă pentru tranzit, în vamă s-a prezentat un microbuz conținând două colete de tutun narghilea, în greutate de 1367 kg, care avea destinația Ucraina. Compartimentul marfă nu era sigilat, iar când a verificat MRN-ul a constatat că nu era menționat numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, la rubrica corespunzătoare fiind efectuată mențiunea „collettame”, însemnând coletărie. În continuare, a verificat sistemul NCTS și a constatat că tranzitul era direcționat către Biroul Vamal Siret chiar de la plecare, astfel că nu a fost nevoie să dispună o rerutare. Ulterior, a direcționat șoferul către artera corespunzătoare pentru a putea verifica marfa, constatând că aceasta era introdusă în doi saci de rafie, cusuți, a pipăit marfa fără a desface sacii, apreciind că era într-adevăr vorba de tutun de narghilea bazându-se pe experiența sa profesională, evaluând greutatea ca fiind corespunzătoare celei menționate în documentele de tranzit. Microbuzul respectiv era de dimensiuni medii, cu o capacitate de până la 1,5 tone la compartimentul marfă, iar în interior nu se mai aflau alte tipuri de produse.
A mai arătat că l-a întrebat pe șoferul ucrainean dacă vine din Italia, iar el i-a răspuns negativ, informându-l că patronul său i-a dat indicație sa ia cei doi saci conținând tutun de narghilea dintr-un bus cu numere de Polonia.
A susținut că nu își amintește detaliile prezentate la șofer cu privire la motivul modificării mijlocului de transport, localitatea unde a avut loc transferul mărfii și nu i-a solicitat șoferului documente în legătură cu transferul mărfii dintr-un autovehicul în altul deoarece marfa nu era sigilată.
A precizat că a acordat „liber de vamă” tranzitului respectiv, după care a înregistrat documentele de tranzit în Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire, aplicând ștampila personală de lucrător vamal și semnând olograf pe documentele de tranzit, consemnând totodată numărul de înregistrare din Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire, potrivit reglementărilor vamale.
A mai precizat că atunci când a intenționat să consemneze numărul de înmatriculare al mijlocului de transport în Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire, a constatat că în declarația de tranzit nu exista această mențiune, motiv pentru care a tras pur și simplu o linie, urmând ca ulterior, pe baza semnalmentelor șoferului, să identifice mijlocul de transport, în situația în care șoferul ar fi revenit în Biroul Vamal Siret.
Întrebat de organul de urmărire penală dacă a verificat camerele de supraveghere video pentru a identifica mijlocul de transport și a remedia deficiența în Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire, inculpatul a declarat că nu a făcut acest lucru, bazându-se că îl va reîntâlni pe șofer. De asemenea, fiind întrebat de organul de urmărire penală cum explică faptul că la natura mărfii a menționat „bunuri diverse” și nu tutun de narghilea, inițial a declarat că nu a tradus corect tipul mărfii. Întrucât potrivit propriei declarații inculpatul a acordat „liber de vamă” înainte de a efectua mențiunile în Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire, a fost întrebat cum își explică faptul că la rubrica natura mărfii a menționat „bunuri diverse”, cu toate că la acest moment ar fi trebuit să cunoască că era vorba de tutun de narghilea, inculpatul a precizat că a încercat să fie operativ. Totodată, fiind întrebat dacă a procedat în această manieră și în alte situații, inculpatul a arătat că nu poate indica o altă situație de acest gen.
În fața instanței de fond, inculpatul a încercat să justifice activitatea sa ilicită prin existența unui lanț de erori personale, invocând volumul ridicat de activitate A susținut că la data de 26.08.2017, fiind sezonul de vârf estival numărul mijloacelor de transport care treceau prin vamă era foarte mare, iar lucrătorul vamal trebuia să facă față acestui trafic intens existând posibilitatea ca să facă anumite greșeli. Astfel, din neglijență nu a trecut nr. mijlocului de transport, însă această eroare putea fi corectată mai târziu și oricum nu prezenta relevanță cât timp factura MRN era în concordanță cu marfa și cu ceea ce era în aplicație. De asemenea, din neglijență nu a ștampilat și nu a semnat documentul de tranzit, însă cu certitudine nu a eliberat din tranzit microbuzul fără marfă. În legătură cu rerutarea a uitat de ea din cauza faptului că a făcut zeci-sute de rerutări. A mai susținut că nu a avut nicio implicare alături de colegul său, B.D., nu l-a întrebat ce face, nu a cunoscut anumite aspecte pe care, din prostia sa, le-a declarat la procurorul european.
Atât în dreptul românesc, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la tăcere este recunoscut expres și garantat, ca o modalitate de realizare a dreptului la apărare. Ca elemente componente ale acestui drept al inculpatului sunt recunoscute:
- dreptul de a nu face nicio declarație cu privire la o anumită învinuire care i se aduce;
- libertatea de a răspunde sau nu, în cunoștință de cauză, la toate întrebările sau numai la unele întrebări;
- dreptul de a nu contribui la propria incriminare.
Cu toate acestea, atunci când inculpatul alege să renunțe la privilegiul conferit de dreptul la tăcere, declarațiile mincinoase ale acestuia vor putea fi folosite împotriva sa, protecția art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului îmbrăcând o altă formă. Astfel, chiar dacă inculpatul mincinos nu poate fi tras la răspundere penală pentru faptul formulării unor afirmații mincinoase într-o cauză penală, iar declarațiile mincinoase nu vor putea constitui nici circumstanță agravantă, acestea, coroborate cu alte mijloace de probă, vor contribui la formarea convingerii organului judiciar asupra vinovăției inculpatului, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv.
În acest context instanța de apel face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Murray contra Marii Britanii, în materia privilegiului împotriva autoincriminării, a reținut că „în situația în care probele administrate împotriva acuzatului ar impune o explicație, din partea acestuia, pe care ar fi în măsură să o dea, absența unei atare explicații, poate conduce la concluzia că nu există nicio explicație și că acuzatul este vinovat”. S-a apreciat în continuare că nu este încălcată garanția prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenție, în condițiile în care probele administrate împotriva autorului se coroborează cu lipsa unei explicații plauzibile din partea acestuia, similar situației din prezenta cauză.
Curtea reține că inculpatul a susținut că a acordat „liber de vamă” tranzitului, înainte de a efectua mențiunile în Registrul de evidență a mărfurilor la ieșire. Această practică de a permite plecarea mărfii înainte de a finaliza controlul este una total eronată în raport de procedurile vamale în vigoare care prevăd eliberarea efectivă din starea de tranzit și permiterea părăsirii vămii numai după încheierea tuturor operațiunilor de vămuire, atât în fizic cât și în NCTS. Evident, acest mod de a înregistra în sistem după efectuarea controlului și nu după fiecare etapă, cum ar fi fost normal, este ilegal, însă are un scop practic pentru funcționarul vamal, mai exact în cazul unui eventual supracontrol din partea acelorași autorități vamale sau din partea altor autorități naționale, inclusiv cele judiciare, nu s-ar mai fi putut constata dacă autovehiculul în cauză avea sau nu în încărcătură marfa declarată.
În continuare, Curtea reține că schimbarea biroului de destinație este posibilă la cererea justificată a titularului de regim, a transportatorului sau a destinatarului mărfii, însă la Biroul Vamal Siret nu au fost depuse niciun fel de documente care să justifice rerutarea.
De altfel, comparând MRN-ul înaintat de autoritățile judiciare din Italia (fila 161 d.u.p., vol. II), cu copia MRN-ului identificată în arhiva Biroului Vamal Siret (fila 101 d.u.p. vol. I), efectuată la momentul prelucrării tranzitului, rezultă că inculpatul a încercat, prin modalitatea de fotocopiere, să escamoteze rubrica în care era menționat biroul vamal de destinație „PL401060-Korkczowa” (Polonia) și nu a oferit nicio explicație pentru acest demers.
Mai mult, Curtea reține că nu există absolut nicio justificare economică pentru care un transport cu plecare din Italia să ajungă în Ucraina prin România. Astfel, normele legale (art. 298 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii) prevăd ca itinerariul de tranzit să aibă o justificare economică, iar cea mai accesibilă rută (ca timp și mai ales în ceea ce privește căile de comunicație rutieră-autostrăzi), așa cum este indicată pe toate site-urile de profil (inclusiv pe bursa transporturilor) este cu plecare din Treviso, traversarea Sloveniei și a Ungariei, cu ieșire din UE pe la Zahony, Ungaria, traseul cu ieșire prin România fiind mult mai lung, mai dificil ca și condiții de trafic, față de orice alt traseu Italia -Ucraina.
Raportat la aspectele mai sus menționate, Curtea apreciază că rezultă fără putință de tăgadă că tutunul aferent tranzitului în cauză nu a intrat și tranzitat teritoriul României, iar mijlocul de transport prezentat în vama Siret nu transporta mărfurile menționate în declarația de tranzit MRN 17ITQSD3T0001836T0, procedura de închidere a tranzitului fiind realizată, cu rea-credință, în mod fictiv, de către inculpatul O.C..
Activitatea infracțională a inculpatului O.C., astfel cum este evidențiată de probele administrate în cauză, constă în aceea că, în calitate de controlor vamal în cadrul Biroului Vamal de Frontieră Siret, jud. Suceava, a confirmat, în mod nereal, atât electronic, în sistemul NCTS, cat si scriptic în Registrul de export, realizarea unei operațiuni de tranzit, având ca obiect mărfuri de proveniență extracomunitară (tutun pipă apă/tutun narghilea), prezentând, astfel, în sistemul informatic faptul nereal al părăsirii spațiului vamal comun de către respectivele mărfuri (care, în realitate, au rămas pe teritoriul comunitar), cu consecința directă a exonerării de la plata taxelor vamale datorate pentru importul în Uniune al acestor mărfuri.
Totodată, în acest scop, inculpatul a efectuat și mențiuni nereale în cuprinsul registrului vamal de export al Biroului Vamal Siret, atestând faptul că respectivele mărfuri au fost scoase de pe teritoriul României, către Ucraina.
Se reține că atunci când există certitudine cu privire la identitatea de marfă, cantitate și mijloc de transport, lucrătorul vamal trebuie să completeze datele corespunzătoare în sistemul informatic privind evaluarea cu rezultatul controlului și închiderea tranzitului, prin bifarea rubricii „eliberarea tranzitului” din sistemul informatic, moment de la care în NCTS tranzitul se închide și garanția se deblochează, practic se permite mijlocului de transport să părăsească spațiul UE.
Sistemul electronic NCTS reprezintă o autoritate vamală în sine ce acționează în interesul UE privind tranzitul comunitar, emițând decizii în baza datelor furnizate de lucrătorii vamali din cadrul birourilor vamale unionale, iar biroul vamal de ieșire confirmă celorlalte birouri vamale (autorități vamale) implicate în tranzit, realitatea și legalitatea operațiunii.
Or, în speța de față, NCTS a emis decizie de eliberare din starea de tranzit și părăsirea spațiului UE în cazul unei operațiuni de tranzit, în baza datelor false menționate de lucrătorul vamal O.C., care a prezentat în mod nereal în sistem și în evidențele scriptice că operațiunea în cauză îndeplinește condițiile legale de tranzit și poate părăsi spațiul UE.
Curtea reține că elementele de fapt pe care apărarea a încercat să le acrediteze în apel nu au aptitudinea de a anihila restul materialului probator ce a fost legal administrat în cauză.
Astfel, contrar susținerii apărării, în registrul de evidență a mărfurilor la ieșire (vol. II d.u.p.) nu este trecută „o bară” în dreptul rubricii „nr. de identificare al mijlocului de transport”, ci apare semnul idem (două linii orizontale, iar în mijloc o linie verticală), aspect confirmat și de lucrătorii vamali U.D.M., H.O. și Z.M., audiați în calitate de martori în prezenta cauză.
De asemenea, explicația inculpatului cu privire la mențiunea pe care a efectuat-o în registru la rubrica natura mărfii, aceea de „bunuri diverse”, cu justificarea că inițial nu a tradus bine factura, nu poate fi primită, din moment ce mențiunile în registru se fac după efectuarea controlului fizic asupra mărfii care face obiectul tranzitului.
Mai mult, martorul G.V., propus de către inculpat, a precizat că expresia „bunuri diverse” se mai folosește în cazul în care vine un tranzit cu foarte multe mărfuri, de ordinul sutelor, însă nu aceasta era situația în speța de față, în contextul în care inculpatul a susținut că ar fi fost vorba doar de doi saci de rafie cusuți, fără alte mărfuri.
De altfel, cu privire la susținerea inculpatului că tutunul de narghilea ar fi fost ambalat în doi saci de rafie, Curtea constată că aceasta este infirmată de mențiunile CMR unde apare consemnat ,,2 PLT 180 boxes’’ , făcând astfel neplauzibilă varianta expusă de inculpat în sensul că și-a dat seama de conținutul celor doi saci de rafie, cusuți, pipăind marfa, fără a desface sacii, și dovedind o dată în plus că tutunul de narghilea nu a tranzitat România.
Referitor la susținerile apărării în sensul că potrivit Regulamentului de punere în aplicare UE 2447/2015, procedura privind transbordarea este obligația legală exclusivă a transportatorului, Curtea reține că potrivit reglementărilor vamale, în situația în care pe parcursul transportului mărfurilor aflate sub supraveghere vamală intervin situații în care mărfurile sunt descărcate și încărcate în alte mijloace de transport, se îndeplinesc formalitățile specifice operațiunii de transbordare de către transportator. Astfel, dacă anterior prezentării transportului la biroul vamal de frontieră, mărfurile au fost transbordate dintr-un alt mijloc de transport, transportatorul avea obligația de a prezenta mărfurile, fără întârzieri nejustificate după producerea incidentului, împreună cu MRN-ul declarației de tranzit celei mai apropiate autorități vamale a statului membru pe al cărui teritoriu se află mijlocul de transport conform art. 305 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii. Chiar dacă responsabilitatea pentru legalitatea operațiunii de transbordare revine transportatorului, această împrejurare nu înlătură obligația lucrătorului vamal de a verifica corespondența între documentația înscrisă în sistemul electronic și cea prezentată, precum și între marfa indicată, mijloacele de transport folosite, motivele transbordării.
De asemenea, Curtea reține că, într-adevăr, potrivit art. 302 din Regulamentul de punere în aplicare UE 2447/2015 biroul vamal de plecare poate hotărî să nu sigileze mărfurile plasate sub regimul de tranzit unional și să se bazeze, în schimb, pe descrierea mărfurilor în declarația de tranzit sau în documentele suplimentare, cu condiția ca descrierea să fie suficient de exactă pentru a permite identificarea cu ușurință a mărfurilor și să includă cantitatea și natura acestora, precum și orice fel de elemente speciale precum numerele de serie ale mărfurilor. Cu toate acestea, și în ipoteza prezentată, a unui tranzit unional în procedura simplificată fără aplicarea unor sigilii vamale, la sosirea în biroul vamal pe sensul de ieșire din spațiul comunitar, lucrătorul vamal trebuie să procedeze la verificarea concordanței între datele înscrise în documentele vamale și marfa prezentată în vamă. Când sistemul impune un control fizic, controlorul vamal trebuie să verifice efectiv existența mărfurilor pentru a se stabili corespondența lor cu datele menționate în documentele prezentate.
Aceleași argumente sunt valabile și în legătură cu susținerea inculpatului legată de faptul că în vamă controlul se realizează și de către polițistul de frontieră, existând totodată posibilitatea de efectuare a unor controale suplimentare. În opinia Curții, posibilitățile de efectuare a unor controale suplimentare sau a unor controale care intră în atribuțiile unor alte persoane/autorități nu sunt de natură să exonereze inculpatul de răspunderea penală.
Chiar dacă nu s-au solicitat relații de la autoritățile vamale din Ucraina în sensul precizat de apărare, instanța de apel apreciază că sunt suficiente probe la dosar care dovedesc existența faptei penale deduse judecății și vinovăția celui în cauză.
Deși martorii U.D.M., H.O. și Z.M. nu au fost de față la momentul când inculpatul a prelucrat și închis tranzitul în referință, Curtea constată că aceștia au indicat procedurile de lucru care trebuie îndeplinite de un lucrător vamal în momentul în care se prezintă un transport în tranzit, declarațiile lor asupra acestor aspecte fiind concordante.
Cât privește susținerea apărării în sensul că în cauză nu s-a probat vreo înțelegere între inculpat și D.B., între inculpat și un presupus grup infracțional condus de cetățeanul ucrainean, A.B., sau între inculpat și orice persoană de interes care să-i propună să închidă o astfel de operațiune, deși reală această susținere, ea nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului O.C., având în vedere acuzația adusă acestuia. În plus, chiar din declarația inculpatului rezultă că acesta nu era străin de practicile uzitate de numitul D.B., iar susținerea acestuia din fața instanței de fond cum că anumite aspecte legate de cel anterior menționat le-a declarat la procurorul european din prostia sa nu este credibilă.
Relativ la susținerea apărării, în sensul că în cauză motivul și scopul săvârșirii infracțiunii lipsesc cu desăvârșire întrucât inculpatul nu a obținut și nici nu a urmărit obținerea unui folos de bani sau de oricare altă natură, Curtea reține că o atare condiție nu este necesară pentru existența infracțiunii, iar fapta dedusă judecății a fost comisă cu intenție indirectă, astfel cum se va arăta în continuare.
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 18 ind. 3 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acțiune. Ea constă într-o atitudine activă, de folosire sau prezentare a unor declarații sau documente false, inexacte sau incomplete, fiind creată o falsă reprezentare a realității prin folosirea sau prezentarea unor înscrisuri sau declarații false, inexacte sau incomplete.
Este "fals" în sensul art. 18 ind. 1 alin. 3 din lege, acel înscris al cărui conținut real a fost modificat, prin alterare sau contrafacere, de către făptuitor sau de către o altă persoană. Desigur, în cazul în care înscrisul fals este realizat prin alterare, se cere ca și condiție preexistentă un înscris corect întocmit, al cărui conținut este conform cu realitatea. În cazul contrafacerii înscrisului, de principiu, nu se cere preexistența unui înscris corect, conform adevărului, întrucât avem de-a face cu o acțiune de plăsmuire sau ticluire a unui înscris. În ceea ce privește declarațiile false, autorul infracțiunii săvârșește o acțiune de declarare necorespunzătoare a adevărului. În toate cazurile falsul realizat trebuie să fie relevant pentru a se produce urmarea imediată prevăzută de textul de incriminare.
În cauză, este realizat elementul de tipicitate obiectivă al infracțiunii prev. de art. 18 ind. 3 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, întrucât probele administrate demonstrează, fără putință de tăgadă, că inculpatul, în calitate de inspector vamal superior în cadrul Biroului Vamal Siret, după ce a consemnat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în documentele pe care le-a întocmit (registrul de evidență a bunurilor la export, înregistrările din sistemul informatic vamal NCTS), atestând prezența în Vama Siret a mărfurilor aferente declarației de tranzit MRN 17ITQSD3T0001836T0, a folosit aceste documente false pentru a confirma ieșirea din România (și, implicit, din spațiul vamal comun) a produselor din tutun aferente acestui tranzit.
În ceea ce priveste celelalte elemente constitutive ale infractiunii prevazute de art.18 ind. 3 alin. 1 din Legea nr.78/2000, respectiv, latura subiectiva, urmarea socialmente periculoasa si legatura de cauzalitate, acestea sunt dovedite cu probatoriul administrat în cauză, la care s-a făcut referire mai sus.
Curtea reține că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul O.C. a acționat cu rea credință, având reprezentarea faptului că atestă, în mod nereal, în sistemul electronic și în evidențele scriptice, că produsele din tutun aferente acestui tranzit s-au prezentat în Vama Siret, procedând apoi, pe baza acestor constatări nereale, la eliberarea din starea de tranzit vamal a mărfurilor declarate în tranzit, în condițiile în care, în realitate, mărfurile în cauză nu au părăsit niciodată spațiul comunitar. De asemenea, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale - diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele administrate în numele ei - rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Reaua-credință presupune o atitudine a unei persoane care săvârșește un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale, iar pregătirea inculpatului (absolvent de studii superioare) și experiența profesională a acestuia în domeniu, de peste 20 de ani, i-au permis să aibă reprezentarea exactă a îndeplinirii necorespunzătoare a actelor care intrau în sfera atribuțiilor sale de serviciu.
Conchizând, Curtea reține coroborând întregul material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit în fața primei instanțe și a instanței de apel, că toate datele factuale evidențiate mai sus justifică într-o manieră pertinentă și suficientă concluzia că inculpatul O.C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Prin urmare, Curtea nu poate primi solicitarea apărării de achitare a inculpatului O.C., în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, respectiv art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II a Cod procedură penală, sau art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
Încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică (este vorba de infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 183 alin. (1) din Legea nr. 78/2000).
Cu privire la pedeapsa aplicată, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate pentru această faptă, pornind de la prevederile art.74 alin.1 Cod penal, criteriile prevăzute de textul legal menționat fiind analizate pe larg, corect aplicate și determinând o evaluare corespunzătoare a gravității infracțiunii săvârșite și a periculozității inculpatului. Conform acestui text legal: "Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:a)împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g)nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială".
Punând în balanță toate criteriile de individualizare prevăzute de lege, Curtea apreciază că, prin cuantumul ei, pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată în primă instanță este aptă să realizeze atât prevenția generală, cât și prevenția specială și să satisfacă scopul preventiv-educativ al pedepsei, prin aplicarea acestei pedepse urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
Reindividualizarea pedepsei aplicate ca și consecință a reevaluării situației faptice nu se impune, instanța de fond dând dovadă de rigurozitate la stabilirea acesteia, reținând aspectele care rezultă cu certitudine din mijloacele de probă administrate în cauză și acordând relevanța cuvenită criteriilor prevăzute de lege pentru individualizarea pedepsei, pedeapsa aplicată de instanța de fond, orientată, de altfel, spre minimul special prevăzut de lege, reflectând în mod corespunzător atât periculozitatea inculpatului, cât și gravitatea infracțiunii.
Totodată, Curtea reține raportat la situația de fapt concretă dedusă judecății, dar și la gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului O.C., nu se impun a fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, criticată de asemenea de inculpatul-apelant, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere că, în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale, s-a constatat că fapta inculpatului este infracțiune și a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege, acțiunea inculpatului ocazionând producerea unui prejudiciu de ordin material, cuantumul sumelor solicitate de partea civilă fiind justificat de dispozițiile incidente din Codul vamal european, prejudiciu reclamat fiind consecința directă și necondiționată a faptei ilicite comise de către inculpat.
Astfel, prin confirmarea frauduloasă a ieșirii din România (și, implicit, din spațiul vamal comun), cu destinația Ucraina, a unui transport de tutun prelucrat (de narghilea/ tutun pipă apă), inculpatul O.C. a cauzat o pagubă bugetului general al Comunităților Europene (Uniunii Europene), în cuantum de 37839,47 lei, reprezentând taxe vamale.
Cantitățile de mărfuri având proveniență extracomunitară au fost introduse pe teritoriul vamal al Comunităților Europene (Uniunii Europene) de către o societate comercială din Ucraina și au fost plasate sub regim vamal suspensiv, evitându-se astfel plata taxelor vamale aferente (respectiv 74,9% + 383,78 lei/kg tutun narghilea), taxe care alimentează bugetul Comunităților Europene (Uniunii Europene) și care ar fi trebuit achitate în cazul valorificării mărfurilor în interiorul spațiul vamal comun.
În momentul plasării unor mărfuri extra-comunitare sub un regim vamal suspensiv și al deschiderii tranzitului, în statul membru al Comunităților Europene, se constituie o garanție pecuniară de către principalul obligat (în speță, societatea comercială din Italia), care se deblochează atunci când marfa părăsește spațiul vamal comun.
În cauză închiderea frauduloasă a operațiunilor de tranzit a lipsit statul membru în care mărfurile au fost plasate sub regim de tranzit vamal de posibilitatea recuperării datoriei vamale specifică situației când o operațiune de tranzit nu este confirmată.
În temeiul prevederilor art. 79 alin.1 coroborat cu art. 87 alin. 1 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, datoria vamală ia naștere în locul unde se produc faptele care sunt la originea acestei datorii (locul înstrăinării ilegale a mărfurilor plasate sub regim de tranzit vamal). Cu toate acestea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat constant (Cauza -391/17 Comisia Europeană împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Cauza C 395/17 Comisia Europeană împotriva Regatului Țărilor de Jos) că în temeiul principiului cooperării loiale, un stat membru este obligat să remedieze consecințele ilicite ale unei încălcări a dreptului Uniunii și să compenseze pierderea de resurse proprii tradiționale, inclusiv dobânzile penalizatoare.
Contrar susținerilor apărării, în sensul că nu există niciun temei legal în dreptul vamal european care să atragă răspunderea civilă a lucrătorului vamal care confirmă în mod fraudulos o operațiune de tranzit unional, Curtea notează că în temeiul art. 79 alin. 3 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii și art. 113 alin. 2 din apendicele 1 la Convenția privind regimul de tranzit comun din 20 mai 1987, în cazul neîndeplinirii uneia dintre obligațiile cu privire la scoaterea mărfurilor de sub supraveghere vamală devine debitor nu doar persoana care are obligația să îndeplinească condițiile privind plasarea mărfurilor sub un regim de tranzit, ci și transportatorul sau destinatarul mărfurilor, precum și orice persoană care a participat la sustragere în cazul în care a fost sau ar fi trebuit, în mod rezonabil, să fie conștientă că mărfurile au fost scoase de sub supraveghere vamală.
De asemenea, în cauză nu pot fi reținute susținerile apărării în sensul că dispozițiile art. 114 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii nu sunt aplicabile în cauză.
Potrivit art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, în sensul prezentului cod, se aplică următoarele definiții:
18. ,,datorie vamală” înseamnă obligația unei persoane de a plăti cuantumul taxelor la import sau la export care se aplică unor mărfuri specifice în conformitate cu legislația vamală în vigoare;
19. „debitor” înseamnă orice persoană obligată la plata unei datorii vamale;
20. „taxe la import” înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la importul de mărfuri;
21. ,, taxe la export” înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la exportul de mărfuri.
Potrivit art. 114 din același Regulament „ 1) Penalitățile de întârziere se percep la cuantumul taxelor la import sau export, pentru perioada cuprinsă între data la care a expirat termenul fixat și data plății. În cazul unui stat membru a cărui monedă nu este euro, rata penalității de întârziere este egală cu rata aplicată de banca centrală națională respectivă asupra principalelor sale operațiuni de refinanțare în prima zi a lunii în cauză, majorată cu două puncte procentuale, sau, în cazul unui stat membru pentru care nu este disponibilă rata băncii centrale naționale, rata cu gradul cel mai ridicat de echivalență aplicată pe piața monetară a statului membru respectiv în prima zi a lunii în cauză, majorată cu două puncte procentuale.
2)În cazul in care datoria vamala ia naștere in baza articolului 79 sau a articolului 82 sau in cazul in care notificarea datoriei vamale rezulta dintr-un control ulterior, penalitățile de întârziere se percep in plus fata de cuantumul taxelor la import sau la export, de la data la care a luat naștere datoria vamala si pana la data notificării acesteia”.
În raport de dispozițiile legale mai sus citate, instanța de apel reține că inculpatul datorează și accesoriile reprezentând penalități de întârziere aferente taxelor vamale, cum corect a apreciat instanța de fond.
Reținând că sub aspectul criticilor aduse de către apelantul-inculpat, sentința primei instanțe este temeinică, apelul declarat de acesta va fi respins ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Față de soluția pronunțată, având în vedere dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, care prevăd că în cazul declarării apelului (...) cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul (...), în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va dispune obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 275 alin.6 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant O.C., în cuantum de 1044 lei (av. S.I.B. - delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 2700/22.07.2025), va rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de către inculpatul O.C. împotriva sentinței penale nr. 228 din data de 27.06.2025 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4431/86/2023, ca nefondat.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul O.C. să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
În baza art. 275 alin.6 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant O.C., în cuantum de 1044 lei (av. S.I.B. - delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 2700/22.07.2025), rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Definitivă.
Pronunțată azi, 22.08.2025, prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, conform art.405 alin.1 teza finală Cod procedură penală.
| Președinte, |
Judecător, |
Grefier, |
Red.: (...)
2 ex./22.08.2025
Jud. fond (...)