Cod ECLI ECLI:RO:CABAC:2025:018.001002
Operator de date cu caracter personal nr. 3666.
Dosar nr.4498/103/2022

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ NR. 1002
Ședința publică din data de 17 decembrie 2025

Completul constituit din:
PREȘEDINTE: (...)
JUDECĂTOR: (...)
Grefier: (...)

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău - reprezentat de procuror (...)

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul S.I.A. împotriva sentinței penale nr.63/P din data de 19.06.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4498/103/2022.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 20 noiembrie 2025, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a stabilit deliberarea, redactarea și pronunțarea pentru data de 17 decembrie 2025.

Curtea de Apel Bacău

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.63/P din 19.06.2024, pronunțată de Tribunalul Neamț în soluționarea dosarului penal nr.4498/103/2022, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 12 alin. 1 litera a teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.I.A. (fiul lui (...)) la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
În temeiul art. 66 alin. 1 literele a și b Cod penal raportat la art. 68 alin. 1 litera b Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 literele a, b Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pedeapsa accesorie urmând a fi executată efectiv doar în ipoteza revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 91 Cod penal, instanța a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 9 luni închisoare aplicate inculpatului S.I.A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 literele c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Neamț.
În temeiul art. 93 alin. 2 litera b Cod penal, impune inculpatului S.I.A. obligația de a frecventa pe durata termenului de supraveghere un program de reintegrare socială, derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, impune inculpatului obligația să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 80 de zile, în cadrul Primăriei Orașului T.N., județul Neamț, sau în cadrul Primăriei Comunei Bălțătești, județul Neamț, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Neamț, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 96 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra faptului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, obligațiile stabilite sau dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei de 9 luni închisoare.
Ia act că inculpatul a fost asistat de apărător ales (doamna avocat A.E.).
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 2050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1050 lei cheltuieli în faza de urmărire penală, 1000 lei cheltuieli aferente fazei de judecată).
Pentru a pronunța sentința amintită, Tribunalul Neamț, a reținut următoarele:
În fapt, organele de urmărire penală din cadrul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Neamț s-au sesizat din oficiu la data de 22.04.2021, cu privire la faptul că s-au conturat indicii în sensul că ofițerul de poliție S.I.A., având gradul profesional de inspector de poliție, lucrător de poliție judiciară în cadrul I.PJ.Neamț-S.I.C.E.-B.I.C.M.A, ar fi desfășurat acțiuni care se pot circumscrie unor infracțiuni de corupție (dare de mită și luare de mită).
Ulterior emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunile de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, și luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 7 litera c din Legea nr. 78/2000, au fost descoperite fapte noi, în legătură cu cele care formau deja obiectul urmăririi penale, astfel că s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 litera a din Legea nr. 78/2000.
Conform înscrisurilor atașate la filele 121-122 volum 1 dosar urmărire penală, inculpatul S.I.A. avea, la data sesizării organelor judiciare, calitatea de ofițer de poliție, cu grad profesional de inspector de poliție, fiind lucrător de poliție judiciară în cadrul I.PJ.Neamț-S.I.C.E.-B.I.C.M.A.. Inculpatul făcea parte din structurile poliției judiciare din data de 15.12.2011, conform Dispoziției de numire nr. (...) și Avizului nr. (...) al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În perioada de referință, respectiv mai – septembrie 2021, inculpatul își desfășura efectiv activitatea profesională în cadrul Poliției Orașului T.N., județul Neamț.
Potrivit art. 45 alin. 1 litera a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, acestuia îi este interzis să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar. În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, interdicția evocată este aplicabilă și lucrătorilor de poliție judiciară.
Din probatoriul administrat în cauză, necontestat de inculpat în faza de judecată, a rezultat, dincolo de orice echivoc, faptul că inculpatul S.I.A., în deplină cunoștință de cauză, a nesocotit interdicția care îi era aplicabilă prin prisma funcției ocupate, desfășurând ample activități de natură comercială generatoare de profit, prin intermediul societății N.H. S.R.L., pe care o administra clandestin.
Astfel, reține instanța, din examinarea informațiilor înscrise în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului (filele 107-115 volum 1 dosar urmărire penală), că N.H. Neamț S.R.L. a fost înființată la data de 26.05.2021, având ca domeniu de activitate principal dezvoltarea imobiliară (cod (...)), asociați cu cote de participare egale fiind O.V., O.D. (care avea și calitatea de administrator statutar) și S.M.A.. Cea din urmă este sora martorului O.D. și soția inculpatului, nașii lor de cununie fiind soții Ș.G. și Ș.E..
La data de 09.10.2020, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la S.P.N.D.D. și D.R.C. din orașul T.N., prin care numiții O.D., O.E.B. (soția acestuia), Ș.E. și Ș.G. au cumpărat de la numita P.C.M. suprafața de 407 mp teren, situat în intravilanul orașului T.N., strada (...) (filele 24-25 volum 7 dosar urmărire penală).
În data de 25.02.2021, Primăria Orașului T.N. a emis Certificatul de urbanism nr. (...), în vederea edificării unui bloc de locuințe S2 (P+3E) cu 10 apartamente și spații comerciale la parter pe acest teren (filele 20-21 volum 7), iar în data de 24.05.2021 a fost eliberată Autorizația de construire nr. (...) (filele 13-14 volum 7 dosar urmărire penală).
Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la S.P.N.D.D. și D.R.C., suprafața de 407 mp teren situat în intravilanul orașului T.N., (...), a fost vândută de O.D., O.E.B., Ș.G. și Ș.E. către N.H. Neamț S.R.L. T.N., reprezentată de S.M.A. (filele 268-270 volum 7 dosar urmărire penală).
Probatoriul administrat în cauză a relevat că, în fapt, societatea N.H. Neamț a fost efectiv administrată de către inculpatul S.I.A., în colaborare cu soția sa S.M.A. și cu martorul O.D., iar în perioada mai - septembrie 2021, aceștia au derulat acte de comerț, în scopul edificării unui imobil cu destinația bloc de locuințe prevăzut în autorizația de construire evocată mai sus, al vânzării spațiilor comerciale și a apartamentelor rezultate.
Întrucât inculpatul S.I.A. cunoștea interdicția legală de a efectua operațiuni comerciale generatoare de profit, demersurile întreprinse de acesta în concret au avut în principal un caracter indirect, atitudinea precaută a inculpatului fiind sugestivă din perspectiva creionării poziției subiective a acestuia: inculpatul era conștient că acționează clandestin și a luat anumite măsuri de precauție, pentru a nu fi asociat public cu activitățile de edificare a imobilului, fapt confirmat de conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză, în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bacău. Astfel:
În primul rând, observă instanța că în contextul în care a interacționat în mod direct cu diferite persoane în legătură cu interesele societății, inculpatul S.I.A. s-a prezentat sub o altă identitate, cea a martorului O.D., reprezentant legal al N.H. Neamț S.R.L., potrivit înscrisurilor la care s-a făcut trimitere în paragrafele de mai sus.
Astfel, inculpatul s-a ocupat în mod direct de formalitățile necesare tăierii unor arbori de pe terenul situat pe strada (...), respectiv de obținerea unei autorizații specifice de la ocolul silvic competent, după cum reiese din convorbirea interceptată la data de 03.06.2021, ora 15.45.02, context în care a confirmat că este domnul O., atunci când interlocutorul i s-a adresat astfel (fila 53 volum 3 dosar urmărire penală). De asemenea, sub aceeași identitate s-a prezentat inculpatul și în relația cu reprezentanții unei firme de comunicații (Telekom), care deținea un cablu în subsolul terenului respectiv.
Mai mult decât atât, martorul M.D.O., implicat nemijlocit în procedura de eliberare a autorizației de construire pentru imobilul de pe strada (...) din orașul T.N., a admis că a purtat discuții cu inculpatul și cu martorul O.D. referitoare la documentația necesară și la modalitatea în care urmau să fie aduse la îndeplinire condițiile impuse prin regulamentul de urbanism, subliniind că inculpatul S.I.A. a fost implicat în obținerea documentelor necesare edificării imobilului (filele 36-37 volum 10 dosar urmărire penală).
În al doilea rând, potrivit discuției ambientale din data de 31.05.2021, martorul O.D. a menționat că inculpatul nu are voie se ocupe de activitatea comercială derulată de societate, martorul fiind pe deplin conștient că era contraindicat ca inculpatul S.I.A. să fie observat pe șantier și chiar sugerându-i să evite expunerea publică (concluzie ce se desprinde din conținutul convorbirii telefonice purtate în data de 18.06.2021, ora 17.22 – fila 197 volum 3 dosar urmărire penală:”chiar mă gândeam la tine, zic: să eviți și tu să treci pe acolo, să mai stai, ca să n-ai probleme”, răspunsul inculpatului fiind confirmativ:”da, da, da, că ți-am zis că...o trecut P. pe-acolo și m-o văzut...”).
Însuși inculpatul a făcut o legătură directă între calitatea sa de polițist și necesitatea de nu fi asociat cu proiectul derulat de N.H. Neamț S.R.L. (convorbire telefonică purtată cu O.D. la data de 23.06.2021 ora 15.54.32, care relevă că existau zvonuri că blocul ar aparține unui polițist, că a inculpatul fost observat în zonă cu mașina de serviciu și că nu mai trebuie să se deplaseze pe acolo – filele 226-227 volum 3), însă, în pofida acestor afirmații, acesta a acționat în continuare asemenea unui administrator de fapt și asociat al N.H. S.R.L., în mod organizat și sistematic, cu intenția de a obține profit în urma construirii imobilului și a vânzării apartamentelor ori a spațiilor comerciale.
Un atare scop a reieșit fără putință de tăgadă din conținutul informativ al probelor administrate în cauză, pe mai multe paliere:
În primul rând, convorbirile interceptate și înregistrate relevă că inculpatul S.I.A. a investit bani în societate prin intermediul soției sale, deoarece martorul O.D. i-a comunicat că nu are dreptul de a împrumuta societatea, fiind, aparent, străin de aceasta, astfel că soția sa trebuie să dețină cont, în care inculpatul să transfere suma de bani, iar subsecvent S.M.A. să acorde un împrumut societății.
În raport de aceste elemente, este lipsită de fundament apărarea asumată de inculpat în cursul urmăririi penale, în sensul că ar fi împrumutat de la bancă suma de 100.000 de lei pentru a achiziționa un autoturism, însă ar fi remis suma soției sale doar la rugămințile acesteia, pentru a fi folosită în activitatea societății.
De asemenea, alegațiile inculpatului referitoare la simplele sfaturi pe care le-ar fi dat în legătură cu activitatea societății sunt vădit nefondate, în condițiile în care acesta, împreună cu martorul O.D., a analizat ofertele pentru achiziția betonului, a luat decizii privitoare la modul în care urmau să achiziționeze fier beton pentru construcție, deși societatea nu era încă înregistrată ca plătitoare de TVA, aspecte ce rezultă atât din convorbirea din data de 09.06.2021 ora 13.20.07 (filele 82-89 volum 3 dosar urmărire penală), cât și din depoziția martorului B.M., care a precizat că a purtat discuții cu O.D. și S.A., iar S.I.A. evita să intervină în discuții, afirmând că este polițist și nu ar fi bine se se implice în afaceri (filele 48-49 volum 11 dosar urmărire penală).
Deși acest martor (propus în apărare și notificat de inculpat în prealabil în acest sens) a insistat asupra faptului că S.I.A. nu s-ar fi implicat în proiectul de dezvoltare imobiliară, în ce privește achiziția fierului pentru construcție, din convorbirile interceptate și redate în cauză reiese că inculpatul S.I.A. este persoana care a efectuat demersuri concrete privind stabilirea necesarului de materie primă și plasarea comenzii, apelând la reprezentantul firmei constructoare pentru a-i comunica ce cantitate este necesară, pentru a o transmite, la rândul său, martorului O.D. (a se vedea, în acest sens, convorbirea telefonică purtată la data de 14.06.2021, ora 20.08.57). Totodată, la datele de 15 și 16 iunie 2021, inculpatul a purtat cu acesta din urmă discuții telefonice referitoare la aspectele financiare ale achiziției, la identificarea prețului mai mic și la negocieri cu diverși furnizori – spre exemplu, C. S.A. (filele 149-154 volum 3 dosar urmărire penală).
De altfel, rezultă din examinarea documentelor contabile aparținând N.H. Neamț S.R.L. faptul că demersurile întreprinse de inculpat s-au și materializat, în sensul că, în luna iulie 2021, persoana juridică a achiziționat de la B.N. S.R.L., societatea administrată de martorul B.M., oțel beton în valoare de 94.298,23 lei inclusiv TVA, sumă achitată prin transfer bancar în data de 5.07.2021. Pe baza acelorași înscrisuri, s-a stabilit că, în perioada iulie-septembrie 2021, N.H. Neamț S.R.L. a achiziționat beton de la C. S.A., în valoare de 30,909.06 lei (filele 15-17 volum 5 dosar urmărire penală).
Instanța mai observă că există un set de convorbiri telefonice interceptate și înregistrate pe parcursul urmăririi penale din care rezultă că inculpatul S.I.A. și martorul O.D. gestionau împreună fondurile bănești necesare edificării construcției, ținând o evidență a cheltuielilor (spre exemplu, în data de 30.06.2021, cei doi au avut o întâlnire în care au discutat despre sumele plătite până la acea dată și, astfel cum reiese dintr-o convorbire telefonică ulterioară, pentru cheltuirea sumei de 2.000 de lei nu găsiseră o justificare, însă martorul O.D. și-a amintit că sume respectivă i-a fost remisă de inculpat pentru achiziția de scândură).
Este evident, în acest context, că declarația martorului O.D., vădit favorabilă inculpatului, nu poate fi reținută ca reflectând starea de fapt reală, martorul minimalizând implicarea inculpatului S.I.A. în activitățile legate de construcția imobilului; martorul a menționat, astfel, că a apelat la inculpat doar pentru sfaturi, raportat la pregătirea sa profesională, că inculpatul doar a ridicat ștampila societății, s-a ocupat de ceva simplu în ce privește demersurile la ocolul silvic, a purtat anumite discuții legate de panoul de afișaj de la locul construcției și a asistat la unele discuții legate de contractul de execuție, fără a interveni (filele 24-26 volum 10 dosar urmărire penală). Practic, această declarație relevă că inculpatul a efectuat, într-adevăr, anumite demersuri concrete, însă sugerează că acestea nu ar fi avut caracter organizat și sistematic, fapt contrazis însă de celelalte probe relevante.
În continuarea argumentației privitoare la activitățile și demersurile întreprinse de inculpatul S.I.A. prin nesocotirea interdicției legale, instanța constată că din probatoriul administrat reiese că acesta s-a ocupat în mod direct și de angajarea unui diriginte de șantier, respectiv a martorului A.Ș., reprezentantul S.I. S.R.L.
Astfel, în data de 31.05.2021, inculpatul l-a apelat pe martor pentru a stabili o întrevedere, care a avut loc în biroul inculpatului din sediul Poliției Orașului T.N., iar din redarea în formă scrisă a discuțiilor rezultă că S.I.A. s-a interesat de formalitățile necesare în vederea edificării imobilulului, efectuând însemnări olografe pe o foaie de hârtie. În acest context, martorul A.Ș. l-a informat pe inculpat cu privire la modul în care se face notificarea către Inspectoratul de Stat în Construcții, despre necesitatea de a avea încheiate contracte cu constructorul, cu proiectantul și cu dirigintele de șantier, despre faptul că era necesar a fi depuse proiecte tehnice de specialitate, detaliindu-i întreaga procedură și oferindu-i sfaturi.
Deși în acest context inculpatul S.I.A. a susținut formal că doar face un serviciu soției sale, în realitate proiectul a fost asumat de el în mod direct, exprimarea sa relevând interesul personal și faptul că inculpatul se considera parte a asocierii de persoane care urma să construiască imobilul: ”cum să facem cu notificarea ISC-ului cu începerea lucrărilor, să-l facem noi sau...”, ”și astea vreți să fie făcute în momentul în care anunțăm ISC-ul?”, ”adica ne-o calculat proiectantul...”, ”noi ne-am înțeles, indiferent cine-o fi, eu m-am uitat, știți că el construiește cu mare exigență”, ”eu na, în mod normal eu nu sunt implicat direct, dar...”, ”din punct de vedere juridic să mă implic și eu un pic, eu mai știu cu ele și am mai...”, ”am plătit noi separat”, ”ni le-o cerut înainte de autorizație”, ”să vedem câte-o mai rămâne din locurile de parcare care le avem pe proiect”, ”eu încă n-am încheiat contractul cu constructorul și cu dvs...”.
Inculpatul chiar și-a exprimat disponibilitatea de a încerca să ia legătura cu reprezentanții I.S.C., pentru a se asigura că nu ar exista impedimente la continuarea proiectului, generate de controalele sau solicitările acestei instituții – a se vedea conținutul convorbirilor redate în formă scrisă în volumul 4 al dosarului de urmărire penală.
Astfel fiind, în data de 4.06.2022, a fost semnat contractul de dirigenție de șantier între N.H. Neamț S.R.L. și S.I. S.R.L., iar din convorbirile interceptate în cauză reiese că martorul A.Ș., în executarea acestui contract, a colaborat constant cu inculpatul S.I.A., pe care îl informa cu privire la aspectele pe care le constata pe șantier. Astfel, în datele de 15.06.2021, 23.06.2021, 05.07.2021 și 23.07.2021, cei doi au purtat discuții cu privire la derularea lucrărilor, dirigintele de șantier comunicând inculpatului aspectele constatate și oferind sugestii privitoare la soluții tehnice.
Prin urmare, este corectă concluzia acuzării în sensul că inculpatul a fost practic reprezentantul N.H. S.R.L. și în relația cu A.Ș., acesta din urmă necunoscându-1 pe martorul O.D. (astfel cum se poate desprinde din convorbirea din data de 23.07.2021, când inculpatul s-a oferit să îi pună la dispoziție martorului numărul de telefon al lui O.D. și l-a întrebat dacă s-a mai deplasat la șantier, întrucât el însuși nu mai are voie să treacă pe acolo – fila 293 volum 3 dosar urmărire penală).
Mai mult decât atât, aspectele financiare ale contractului au fost discutate de martorul A.Ș. direct cu inculpatul S.I.A., acesta din urmă fiind cel care a negociat direct prețul serviciilor de dirigenție de șantier (spre exemplu, în data de 5.07.2021, martorul l-a rugat pe inculpat să fie plătit, rugăminte reiterată în data de 23.07.2021, când S.I.A. a luat legătura cu O.D. în legătură cu această plată, iar S.I. S.R.L. a emis factura fiscală nr. (...), în valoare de 4.950 lei, către N.H. Neamț S.R.L, sumă achitată prin chitanța nr. (...) din aceeași dată) – filele 295-299 volum 3 dosar urmărire penală.
Prin urmare, se constată a fi nesinceră declarația asumată de A.Ș. în calitate de martor, în care a susținut că nu a discutat niciodată cu inculpatul despre colaborarea dintre societăți și eventualele plăți despre documentații necesare executării construcției și nici despre modul concret în care se executau lucrările (declarație regăsită la filele 28-29 volum 10 dosar urmărire penală).
Coroborând conținutul mijloacelor probatorii atașate la dosarul de urmărire penală, instanța reține că inculpatul S.I.A. s-a implicat direct și în negocierile cu P.C., reprezentantul E.P.C. S.R.L., constructorul imobilului.
Astfel: în data de 30.05.2021, O.D. i-a solicitat inculpatului să participe la o întâlnire cu constructorul, în data de 08.06.2021, inculpatul a purtat discuții referitoare la Contractul de execuție lucrări nr. (...), încheiat între N.H. Neamț S.R.L. și E.P.C. S.R.L. (filele 33-34 volum 10 dosar urmărire penală), iar în datele de 14.06.2021, 17.06.2021, 5.07.2021 și 14.07.2021 au avut loc discuții despre evoluția lucrărilor, necesarul de materiale și soluții tehnice, precum și despre întocmirea unor documente specifice (procese-verbale de recepție a lucrărilor), astfel cum reiese din conținutul convorbirilor evocate, atașate în ordine cronologică în volumul 3 al dosarului de urmărire penală.
Totodată, martorul P.C., administratorul E.P.C. S.R.L. Răucești, a precizat că, în ce privește achiziția de fier și materialele necesare, a discutat de mai multe ori telefonic cu inculpatul S.I.A., care i-ar fi transmis ulterior informațiile administratorului N.H. Neamț S.R.L., O.D., dar a avut și unele întâlniri cu acesta, în perioada de început a execuției lucrărilor. În plus, acest martor a menționat că inculpatul i-a sugerat la telefon să nu mai vorbească (despre execuția lucrărilor), întrucât nu voia să aibă probleme (filele 31-32 volum 10 dosar urmărire penală).
În plus, deosebit de relevantă în creionarea concluziei că inculpatul a exercitat controlul direct asupra activității societății este împrejurarea că acesta, împreună cu S.A. și O.D., a stabilit prețul de vânzare al spațiilor ce urmau a fi construite (fapt confirmat de conținutul convorbirii interceptate în data de 20.06.2021, ora 19.20.56).
De asemenea, inculpatul S.I.A. s-a implicat direct în negocierile cu potențiali cumpărători ai apartamentelor și spațiilor comerciale, fie discutând la telefon, fie întâlnindu-se cu aceștia, împreună cu soția sa, astfel cum rezultă din convorbirile din datele de 02.06.2021, 07.06.2021, 12.06.2021, 16.06.2021, 20.06.2021 – inculpatul a oferit detalii despre locație, prețuri, compartimentare, explicații care relevă că acesta era pe deplin informat în legătură cu toate aceste detalii concrete și lasă impresia că el era factor decizional, exprimându-se la persoana I.
Este important a observa și faptul că, la data de 28.05.2021, ora 09:08, inculpatul a purtat cu soția sa S.M.A. o discuție telefonică, în cadrul căreia aceasta i-a adus la cunoștință că a fost contactată de un client în legătură cu un spațiu comercial de la blocul edificat pe strada (...) și a menționat că doar inculpatul cunoaște detaliile privind căile de acces, solicitându-i ajutorul cu informații precise legate de acestea (fila 157 volum 1, filele 18-21 volum 3 dosar urmărire penală).
În același sens, la data de 30.05.2021, inculpatul i-a relatat prin telefon soției sale faptul că a finalizat discuția cu un client care dorea un apartament cu trei camere, căruia i-a adus la cunoștință că prețul cerut era de 850 euro/mp, însă ar crește la 900 euro/mp la finalizarea blocului (filele 25-29 volum 3 dosar urmărire penală).
Prin urmare, este nesinceră și marcată de subiectivism depoziția martorei S.M.A., aceasta încercând să acrediteze ideea că inculpatul, soțul său, nu a luat nicio decizie privind activitatea societății, și, fiind confruntată cu celelalte probe, care relevă o altă situație de fapt, a încercată să identifice explicații neplauzibile (spre exemplu, deși a admis că inculpatul a folosit telefonul societății, a susținut că ea este cel care l-a lăsat acasă și i-a acordat permisiunea de a răspunde, pentru a a oferi clienților informații; a admis că inculpatul a fost prezent la anumite întâlniri cu potențiali clienți, dar a menționat că acesta nu s-ar fi implicat în negocieri) – filele 51-52 volum 11 dosar urmărire penală.
Convorbirile interceptate și înregistrate au mai relevat că inculpatul S.I.A. a fost implicat și în alte activități, în scopul realizării construcției: a încercat să identifice utilaje și operatori pentru săparea fundației, s-a implicat în confecționarea panoului de afișaj de pe șantier, a purtat discuții cu reprezentanții unei companii de telecomunicații, în legătură cu niște cabluri identificate de aceștia pe terenul de pe strada (...), s-a ocupat de obținerea autorizațiilor și avizelor de la D.S. Neamț, necesare pentru tăierea unor arbori de pe teren și transportul materialului lemnos rezultat, a confecționat ștampila societății.
In concreto, în cadrul convorbirii interceptate la data de 01.06.2021, ora 13:10, inculpatul i-a solicitat martorului O.D. numărul contului deschis la BRD, afirmând că îi este necesar pentru confecționarea ștampilei societății (fila 38 volum 3 dosar urmărire penală), la data de 11.06.2021, ora 14:39 a discutat cu A.Ș. despre organizarea lucrărilor, întocmirea contractului de lucrări sau a contractelor de supraveghere și verificare a lucrărilor, iar la data de 16.06.2021, ora 15:07 a comunicat unui angajat al firmei T. faptul că, deși acesta invoca existența unor cabluri subterane, emiterea autorizației de construcție atestă că totul este în regulă și că nu poate sista lucrările (a se vedea, procesul-verbal din data de 22.06.2021, filele 160-163 volum 1 dosar urmărire penală).
Se mai constată că, la data de 02.06.2021, începând cu ora 11:29, inculpatul S.I.A. a purtat discuții cu un alt lucrător de poliție, care i-a solicitat detalii despre proiectul imobiliar (motivând că are un prieten interesat să cumpere un apartament), context în care inculpatul a oferit detalii despre apartamentele disponibile și prețurile acestora (fila 167 volum 1 dosar urmărire penală).
Potrivit documentelor aflate la dosarul cauzei, în perioada iunie-septembrie 2021, N.H. Neamț S.R.L. a efectuat plăți, atât în numerar, cât și prin operațiuni bancare, în valoare totală de 635.317,39 lei către furnizori. Totodată, în aceeași perioadă a încheiat cinci antecontracte de vânzare cumpărare cu privire la apartamente ce urmau a fi construite, în valoare totală de 187.500 de euro, din care a încasat în contul bancar, cu titlu de avans, echivalentul în lei a 50.000 de euro.
Așadar, nu prezintă relevanță din perspectiva atragerii răspunderii penale împrejurarea că o parte dintre actele/operațiunile mai sus evidențiate au fost efectuate sub acoperirea persoanelor care, scriptic, reprezentau societatea, în condițiile în care probatoriul a evidențiat că inițiativa și un rol decizional esențial au aparținut chiar inculpatului S.I.A., care era pe deplin conștient de faptul că eludează dispozițiile legale în materie de incompatibilități și interdicții.
Referitor la poziția procesuală asumată de inculpatul S.I.A., instanța observă o fluctuație a asumării răspunderii pentru acțiunile întreprinse cu încălcarea prevederilor legale, în sensul că în faza de urmărire penală, inculpatul a negat acuzațiile și a susținut că implicarea sa nu a avut un caracter organizat și sistematic, rezumându-se la sfaturi punctuale în funcție de nevoile intervenite.
Inițial, inculpatul nu a recunoscut purtarea de negocieri cu reprezentanții constructorului, cu cumpărătorii, afirmând că fie i-a îndrumat către ceilalți asociați, fie a asistat pasiv la discuțiile purtate în prezența sa, fără a urmări obținerea vreunui profit sau avantaj material. Cu toate acestea, inculpatul nu a fost în măsură să ofere nicio explicație în ce privește motivul pentru care a fost apelat telefonic în legătură cu efectuarea unei plăți, iar susținerile sale în sensul să nu a fost implicat în nicio tranzacție sunt contrazise de probele evidențiate mai sus (filele 16-18 volum 10 dosar urmărire penală).
Astfel cum s-a evidențiat mai sus, ansamblul probatoriu administrat în cauză este convergent spre concluzia că inculpatul nu s-a limitat la sfaturi punctuale, acțiunile întreprinse de acesta fiind concrete, sistematice, orientate spre scopul de a obține profit prin vânzarea apartamentelor și spațiilor comerciale, scop pe care și l-a asumat personal și pe care l-a urmărit.
În fața instanței, inculpatul și-a reconsiderat atitudinea procesuală, recunoscând comiterea faptei în materialitatea ei, cu intenție, fără a contesta conținutul informativ al probelor pe care s-au fundamentat acuzațiile. Pe de altă parte, inculpatul a apreciat că, în modalitatea faptică reținută în cauză, nu ar fi întrunite cumulativ cerințele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 litera a din Legea nr. 78/2000, apreciind că lipsește cerința esențială de a fi folosite informații dobândite în virtutea funcției, apărare care a fost formulată și în faza de urmărire penală, fiind înlăturată de procuror, conform argumentației detaliate expuse în rechizitoriu.
La rândul său, instanța, examinând apărările inculpatului (admisibile în procedura simplificată, conform Deciziei nr. 4/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii), constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 litera a din Legea nr. 78/2000, sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale.
În sensul legii, operațiunile financiare constau în operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale. Pentru a fi efectuate ca acte de comerț, operațiunile financiare trebuie să constituie o acțiune de intermediere în circulația bunurilor făcută în mod organizat și sistematic, în scopul obținerii de profit.
Instanța reține că persoanele care se pot încadra în categoria subiectului activ al infracțiunii deduse judecății sunt cele care îndeplinesc funcții incompatibile, prin natura lor, cu actele de comerț (astfel cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1443/2010), fiind, așadar, vorba despre un subiect activ calificat.
Conform opiniilor exprimate constant în doctrină, dar și jurisprudenței unitare, incompatibilitatea trebuie să rezulte ex lege, simpla efectuare a unor acte de comerț nefiind suficientă, în absența unei interdicții legale exprese.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului S.I.A. este una comisivă, legiuitorul reglementând două modalități de realizare a elementului material: efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, și încheierea de tranzacții financiare. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea dedusă judecății nu poate fi comisă decât cu intenție directă, calificată – în scopul dobândirii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
În opinia inculpatului, în varianta prevăzută de teza I a textului, conținutul incriminării nu se limitează la comiterea elementului material prin simpla încălcare a unei stări de incompatibilitate, ci ar fi aplicabilă și condiția atașată elementului material al infracțiunii prevăzute de teza a II-a, respectiv ca fapta să fi fost comisă prin utilizarea informațiilor obținute în virtutea funcției, atribuției ori însărcinării sale.
Prin Decizia nr. 252 din 23 aprilie 2019, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 12 litera a) teza întâi din Legea nr. 78/2000, este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, dacă este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fapta care constă în efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană.
Astfel, Curtea a observat că, pentru ca efectuarea de operațiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii, norma criticată impune realizarea a două condiții/cerințe esențiale: operațiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerț și aceste operațiuni financiare, ca acte de comerț, să fie incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește respectiva persoană.
Interzicerea unor asemenea operațiuni financiare, ca acte de comerț, are ca finalitate atât asigurarea respectării principiilor economiei de piață și a libertății economice, cât și protejarea demnității persoanelor care ocupă anumite funcții/atribuții/însărcinări publice, obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 constituindu-l ocrotirea relațiilor sociale referitoare la onestitatea persoanelor care, în considerarea funcției, atribuției sau însărcinării primite, trebuie să se abțină de la efectuarea de astfel de operațiuni.
În continuare, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că efectuarea de operațiuni financiare înseamnă realizarea de tranzacții referitoare la bani și credite, activități care presupun o plată, implicând circulația banilor sau a creditelor.
De asemenea, Curtea a observat că norma criticată cere ca operațiunea financiară să fie efectuată ca act de comerț, deci să constituie un act de speculă sau o acțiune de intermediere în circulația bunurilor, făcută în mod organizat. De aceea, retragerile de numerar și operațiunile de emitere a ordinelor de plată, chiar dacă sunt operațiuni financiare, nu constituie, în același timp, și acte de comerț.
Tot prin Decizia nr. 252 din 23 aprilie 2019, precizată, instanța de contencios constituțional a mai reținut că o altă condiție pentru existența infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 este reprezentată de scopul pentru care se efectuează operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, și anume acela de a obține pentru sine sau pentru altul bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fără a avea relevanță dacă scopul a fost sau nu atins.
Prin urmare, simpla efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, nu determină, prin ea însăși, existența elementului material al infracțiunii, ci efectuarea de operațiuni financiare are relevanță penală și poate constitui elementul material al infracțiunii analizate numai dacă fapta este săvârșită ca act de comerț, dacă operațiunile financiare sunt incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană și dacă sunt săvârșite în scopul determinat de legiuitor. În același sens au fost pronunțate: Decizia nr. 243 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 6 iulie 2017, Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, și Decizia nr. 502 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 20 ianuarie 2022.
Examinând aceste considerente, regăsite într-o decizie obligatorie a instanței de control constituțional, instanța constată că nu se face nicio referire la pretinsa cerință esențială suplimentară, constând în utilizarea informațiilor obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării, care este, așadar, atașată exclusiv tezei a II-a a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 litera a din Legea nr. 78/2000, interpretare validată tacit de Curtea Constituțională, conform analizei realizate prin deciziile citate și regăsită în jurisprudența constantă a instanțelor de judecată.
Prin urmare, contrar interpretării avansate de apărare și unor soluții izolate din practica judiciară (care nu au caracter obligatoriu, spre deosebire de jurisprudența Curții Constituționale), instanța reține că doar modalitatea de realizare a elementului material al infracțiunii în cea de-a doua ipoteză impune utilizarea informațiilor obținute în virtutea funcției îndeplinite, iar această variantă de incriminare nu este reținută în conținutul acuzației aduse inculpatului S.I.A..
De altfel, instanța supremă, prin decizii de speță, a validat, la rândul său, interpretarea potrivit căreia nu este aplicabilă cerința ca efectuarea operațiunilor financiare ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, să se realizeze prin utilizarea unor informații obținute în exercitarea funcției, reținând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 litera a teza I din Legea nr. 78/2000 în cazul inculpatului polițist care desfășura operațiuni financiare ca acte de comerț în administrarea de facto a unei societăți comerciale, independent de cerința utilizării unor informații la care să fi avut acces în virtutea funcției (a se vedea, Î.C.C.J., Secția penală, Decizia penală nr. 2645 din 22.09.2014).
În raport de aceste considerente, instanța conchide că probatoriul evaluat în cele ce precedă dovedește, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta reținută în sarcina inculpatului S.I.A. există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege – intenție calificată prin scop (fiind întrunite cumulativ toate cerințele de tipicitate obiectivă și subiectivă și nefiind incident cazul de achitare invocat de inculpat, prevăzut de art. 16 alin. 1 litera b teza I Cod procedură penală), urmând a fi antrenată răspunderea penală a acestuia.
În drept, fapta inculpatului S.I.A. care, în perioada, mai – septembrie 2021, în colaborare cu martorii O.D. și S.M.A., a administrat de facto persoana juridică N.H. Neamț S.R.L., cu sediul în orașul T.N., care a edificat un imobil cu destinația bloc de locuințe (s-a implicat în negocierea și încheierea contractelor de achiziție de materiale de construcții, a negociat prețuri cu furnizorii, a supravegheat activitățile de pe șantier, a stabilit prețul de vânzare a apartamentelor și spațiilor comerciale, a participat la negocieri cu potențialii cumpărători), efectuând, astfel, operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu calitatea sa de ofițer de poliție judiciară cu grad profesional de inspector de poliție, incompatibilitate prevăzută de art. 45 alin. 1 litera a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului raportat la art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, prevăzută de art. 12 alin. 1 litera a teza I din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de corupție și pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului S.I.A., instanța instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În speță, inculpatul a săvârșit o infracțiune încadrată de legiuitor în categoria faptelor asimilate infracțiunilor de corupție, noțiune care, în sens comun, relevă o abatere de la normele morale ori de la datorie, iar ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni reprezintă folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite, în scopul asigurării unor interese personale sau de grup.
Cu titlu de principiu, judecătorul subliniază că, la nivel național, corupția reprezintă încă o maladie socială extinsă și alarmantă, care împiedică evoluția firească și progresul, un fenomen infracțional care atentează la valori sociale fundamentale. Indiscutabil, în timp, corupția alimentează și adâncește inegalitățile sociale, erodând și subminând încrederea în stat, în administrația publică, în instituțiile legitime, diminuându-le capacitatea de a furniza servicii publice corespunzătoare și de a asigura un mediu favorabil dezvoltării durabile.
Pentru aceste motive, corupția și faptele adiacente celor de corupție reclamă o reacție fermă și adecvată a organelor judiciare, respectiv o acțiune eficientă de combatere a acestui flagel, pentru a descuraja orice inițiativă în această privință și a asigura corecta derulare a raporturilor de serviciu, gravitatea in concreto a faptei cercetate derivând și din ecoul puternic al acesteia în comunitate, conduita inculpatului – ofițer de poliție judiciară - inducând ideea că legea poate fi eludată chiar de funcționarii chemați să o aplice.
Inculpatul S.I.A. avea obligația să îndeplinească îndatoririle ce îi reveneau din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor. Acesta a ignorat, timp de mai multe luni, faptul că buna desfășurare a activității de serviciu nu se poate realiza în condițiile nerespectării prevederilor legale referitoare la incompatibilități sau ale încălcării regulilor de deontologie profesională.
Or, o atare abordare, în scopul promovării propriilor interese financiare, nu se materializează într-o faptă de o gravitate redusă, astfel cum a sugerat apărarea, care să facă posibilă și oportună o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, ci reprezintă o conduită cu vădit impact social negativ, în condițiile în care inculpatul era o persoană care, prin prisma pregătirii profesionale și a funcției ocupate, era chemată să cerceteze infracțiuni de natură economică, să efectueze acte de cercetare penală și să propună măsuri care afectează drepturi și libertăți fundamentale ale altor persoane.
Mai mult decât atât, la dosar există un set de articole publicate în presa locală la data edificării construcției (filele 123-127, 129-139 volum 1 dosar urmărire penală), din care rezultă că proiectul a fost unul controversat, astfel că implicarea unui ofițer de poliție într-un astfel de demers este de natură a accentua reacția negativă a opiniei publice. Convorbirile interceptate și înregistrate pe parcursul urmăririi penale au mai relevat că inculpatul previziona demararea unui alt proiect similar, în situația în care cel analizat ar fi fost finalizat și ar fi fost profitabil și, totodată, că acesta era tentat să intervină clandestin la angajații instituțiilor implicate în procedura de autorizare și verificare a lucrărilor de construcție, pentru a obține o abordare favorabilă.
În paralel, instanța are obligația de a valoriza și elementele care caracterizează pozitiv persoana inculpatului S.I.A., urmând a ține cont de faptul că acesta nu prezintă potențial criminogen ridicat, în pofida gravității faptelor comise, se află la primul impact cu legea penală și, în fața instanței, a recunoscut comiterea faptei și și-a asumat materialul probatoriu administrat în acuzare.
Instanța, examinând și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, constată că inculpatul a avut, anterior comiterii faptei deduse judecății, o conduită corectă la locul de muncă, prin activitatea sa contribuind la atingerea indicatorilor de performanță la nivelul serviciului, în ceea ce privește obținerea și valorificarea de informații care să conducă la descoperirea infracțiunilor de natură economico-financiară, obținând în toată perioada calificativul ”Foarte bine” și nefiind sancționat disciplinar; inculpatul a fost perceput în cadrul colectivului în care s-a integrat din anul 2018 ca fiind o persoană cu o bună pregătire profesională, sociabilă, flexibilă și rezistentă la stres, cu atitudine corectă atât față de colegi, cât și în raport cu celelalte persoane cu care a interacționat (aspect ce reiese din caracterizările emise de S.R.U. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț, de șeful F.I.C. și de agentul de poliție R.Z.).
Punând în balanță aceste circumstanțe de ordin real și personal, instanța conchide că o soluție de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii, în cuantum apropiat de minimul special, redus ca urmare a beneficiului recunoscut de prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este necesară, dar totodată, suficientă pentru a contrabalansa elementele reținute mai sus și a determina o schimbare pozitivă reală în comportamentul inculpatului.
În condițiile în care inculpatul a minimalizat gravitatea și consecințele infracțiunii, iar prin conduita sa a lezat într-o proporție importantă atât prestigiul funcției de ofițer de poliție judiciară, cât și imaginea instituției din care făcea parte, diminuând încrederea populației în probitatea profesională a polițiștilor chemați să vegheze la respectarea legii, instanța concluzionează că atât renunțarea la aplicarea pedepsei, cât și amânarea aplicării pedepsei ar fi soluții nejustificat de blânde, în pofida celorlalte circumstanțe personale favorabile inculpatului.
Așadar, instanța, valorificând toate argumentele expuse:
În temeiul art. 12 alin. 1 litera a teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța îl va condamna pe inculpatul S.I.A. (fiul lui (...) la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
Apreciază instanța, prin raportare la considerentele asumate mai sus, că această pedeapsă este suficientă și, în același timp, necesară pentru a contrabalansa gravitatea faptei și a-l determina pe inculpat să reflecteze în mod real asupra consecințelor acțiunilor ilicite asumate, prevenind reiterarea acestora.
În temeiul art. 66 alin. 1 literele a și b Cod penal raportat la art. 68 alin. 1 litera b Cod penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 literele a, b Cod penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pedeapsa accesorie urmând a fi executată efectiv doar în ipoteza revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În ce privește pedepsele accesorii și complementare, instanța apreciază că se justifică aplicarea acestora în speță, deoarece natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor reale reținute conduc la concluzia existenței unei nedemnității în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea civică, încrederea publică sau exercițiul autorității, conduita ilicită a inculpatului, detaliată în cadrul expunerii situației de fapt, relevând contrariul.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța reține aplicabile dispozițiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 9 luni închisoare, inculpatul nu are antecedente penale și nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, a avut o atitudine cooperantă în faza de judecată și este integrat social, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate, iar inculpatul nu se va mai implica în activități ilicite.
Așadar, în temeiul art. 91 Cod penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 9 luni închisoare aplicate inculpatului S.I.A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 literele c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Neamț.
În temeiul art. 93 alin. 2 litera b Cod penal, dispoziții cu caracter imperativ, va impune inculpatului S.I.A. obligația de a frecventa pe durata termenului de supraveghere un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite, în vederea evitării riscului de a repeta conduita infracțională.
În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, ținând cont de acordul exprimat în ședință publică, instanța va obliga pe inculpat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 80 de zile, în cadrul Primăriei Orașului T.N., județul Neamț, sau în cadrul Primăriei Comunei Bălțătești, județul Neamț, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Neamț, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 96 Cod penal, instanța va atrage atenția inculpatului asupra faptului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, obligațiile stabilite sau dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei de 9 luni închisoare.
Se va lua act că inculpatul a fost asistat de apărător ales (doamna avocat A.E.).
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpat, aflat în evidentă culpă procesuală ca autor al infracțiunilor deduse judecății, la plata sumei de 2050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1050 lei cheltuieli în faza de urmărire penală, 1000 lei cheltuieli aferente fazei de judecată).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul S.I.A..
Inculpatul S.I.A., prin intermediul avocatului ales, a solicitat admiterea apelului formulat în cauză, având în vedere motivele invocate și decizia Î.C.C.J. nr. 327 din 22.09.2025. Astfel, solicită casarea sentinței nr. 63/P din data de 19.06.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț și achitarea inculpatului S.I.A. în temeiul art. 16 lit. b Cod procedură penală, fapta nefiind prevăzută de lege.
La rândul său, reprezentantul Ministerului Public a solicitat în lumina celor pronunțate prin decizia nr. 327 din 22.09.2025 de Î.C.C.J. – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată că în cazul infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze, pentru întrunirea elementului material al laturii obiective este necesar să fie îndeplinită condiția utilizării de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării acesteia. Făcând analiza elementelor de fapt care au condus la reținerea acestei infracțiuni, constată că nu au fost identificate elemente ce țin de utilizarea acestor informații, astfel că solicită admiterea apelului, iar în temeiul art. 395 Cod de procedură penală, solicită achitarea inculpatului S.I.A., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Analizând actele si lucrările dosarului, cu privire la apelul formulat în cauză de inculpatul S.I.A., dar și prin prisma motivelor ce pot fi invocate din oficiu, Curtea de Apel Bacău reține următoarele:
Ca urmare a sesizării realizate de Curtea de Apel Bacău în această cauză, din oficiu, la termenul de judecată din data de 05.02.2025 în temeiul art.476 alin.1 și 475 Cod procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - a pronunțat ,la data de 22.09.2025, Decizia nr.327, publicată în Monitorul Oficial al României nr.941 din 10.10.2025, prin care s-au statuat următoarele:
Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Bacău în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă în cazul infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 este necesar să fie îndeplinită condiția utilizării de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale pentru întrunirea elementului material al laturii obiective ce constă în efectuarea de operațiuni economice ca acte de comerț incompatibile cu funcția, dacă este prezumat de lege avantajul obținut de autorul faptei sau dacă această condiție specială se aplică doar pentru varianta alternativă a săvârșirii faptei prin încheierea de tranzacții financiare?" și stabilește că:
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, pentru întrunirea elementului material al laturii obiective ce constă în efectuarea de operațiuni economice, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, este necesar să fie îndeplinită condiția utilizării de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării acesteia.
În considerentele deciziei amintite se arată, relevant pentru soluția amintită anterior, următoarele:
82. După abrogarea Codului comercial, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil începând cu data de 1 octombrie 2011, uniformizarea termenilor folosiți în această materie s-a realizat prin dispozițiile tranzitorii ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora "În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități de producție, comerț sau prestări de servicii»". Noțiunea de profesionist prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil [art. 8 alin. (1) din același act normativ].
83. Pornind de la aceste dispoziții legale, prin Decizia nr. 700/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a statuat că "înlocuirea expresiilor clasice de «acte de comerț» și, respectiv, «fapte de comerț» are meritul de a stabili conținutul juridic actual al noilor noțiuni care vizează sensul economic al noțiunii de comerț, adică acela de interpunere în schimbul și circulația mărfurilor. Aceasta înseamnă că, în accepțiunea actuală a legiuitorului, actele de comerț, respectiv activitatea comercială, sunt alcătuite din operațiunile ce privesc activitățile de producție, comerț sau prestări de servicii".
84. În noul context legislativ (art. 3 din Codul civil), activitatea comercială poate fi definită ca activitatea de interpunere în schimbul și circulația mărfurilor, prin operațiuni ce privesc activități de producție, comerț sau prestări de servicii, desfășurată de un profesionist, în exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ.
85. Ca atare, modificările intervenite sunt doar la nivelul termenilor utilizați, caracteristicile activității comerciale fiind aceleași, respectiv: caracter organizat, desfășurare sistematică, în scopul obținerii de venituri (profit).
86. Potrivit unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în situația în care venitul (profitul) este obținut prin mijloace interzise de lege, acesta constituie un "folos necuvenit" în sensul Legii nr. 78/2000, prin această sintagmă înțelegându-se orice rezultat obținut prin metode, mijloace care contravin legii.
87. Așadar, în cazul în care activitatea comercială este realizată, direct sau prin persoane interpuse, de o persoană care, din cauza unor incompatibilități cu funcția deținută, nu o putea desfășura, profitul, care reprezintă scopul principal al oricărei activități economice, devine un folos necuvenit în sensul Legii nr. 78/2000.
88. Având în vedere și dispozițiile alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 78/2000, care definesc noțiunea de operațiuni financiare ca acte de comerț, se constată că, în măsura în care acțiunea prevăzută în teza I a alin. (1) al art. 12 din același act normativ nu este subordonată utilizării informațiilor deținute în virtutea funcției, atribuției ori însărcinării, abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 102 lit. c) raportat la art. 108 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (regăsită, așa cum s-a arătat, și în alte acte normative) se suprapune peste conținutul infracțiunii.
89. Astfel, scopul desfășurării activității comerciale este același cu cel prevăzut în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv obținerea de foloase necuvenite, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, venitul dobândit prin activități contrare legii se circumscrie acestei noțiuni, iar sfera sintagmei activități comerciale este chiar mai largă decât cea a operațiunilor financiare ca acte de comerț. După cum s-a arătat și în doctrină*10), cu trimitere la jurisprudența Înaltei Curți dacă raportăm noțiunea de operațiune financiară la cea de operațiune comercială putem afirma că cele două noțiuni sunt într-o relație parte-întreg, atunci când este vorba de operațiuni financiare efectuate de comercianți ("profesioniști", potrivit reglementării actuale), lucru reținut de altfel și de instanța supremă: "actele comerciale reprezintă o categorie mult mai largă decât operațiunile financiare, relația dintre cele două noțiuni fiind de la parte la întreg, respectiv orice operațiune financiară realizată de un comerciant este un act de comerț, dar nu orice act de comerț este o operațiune financiară".*11)
90. Tot în acest context trebuie subliniat faptul că prin Legea nr. 161/2003 au fost aduse modificări și completări substanțiale Legii nr. 78/2000, fiind introduse noi infracțiuni și reconfigurat conținutul constitutiv al altora (cartea II - Modificarea unor reglementări în scopul prevenirii și combaterii corupției, titlul I - Asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice, prevenirea și combaterea corupției). Ca atare, nu se poate susține ipoteza că legiuitorul a creat un paralelism și a reglementat o abatere disciplinară ignorând dispozițiile legale deja existente care calificau aceeași faptă ca infracțiune, câtă vreme și Legea nr. 78/2000 a fost supusă, cu aceeași ocazie, unui amplu proces de modificare.
91. Mai mult, în cuprinsul Legii nr. 161/2003, atunci când legiuitorul a sesizat similitudinea răspunderii administrative cu cea penală, a prevăzut în mod expres o clauză de subsidiaritate, spre exemplu, art. 73 alin. (1), conform căruia încălcarea obligațiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) constituie abatere administrativă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii (textul abaterii fiind asemănător celui al infracțiunii prevăzute de art. 253^1 din Codul penal anterior).
92. Or, în cazul art. 108 din Legea nr. 161/2003, care califică încălcarea dispozițiilor art. 101 - 105 și 107 drept abateri disciplinare, nu este prevăzută, în mod asemănător, o asemenea clauză de subsidiaritate. Aceasta înseamnă că, din perspectiva legiuitorului, nu exista o suprapunere, întrucât infracțiunea din Legea nr. 78/2000 prevedea o condiție suplimentară, aceea a utilizării informațiilor deținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării.
93. Se remarcă și faptul că legiuitorul a considerat încălcarea dispozițiilor referitoare la interdicții și incompatibilități drept cele mai grave abateri disciplinare, întrucât prin art. 108 din Legea nr. 161/2003 a limitat sfera sancțiunilor care pot fi aplicate la suspendarea din funcție pe timp de maximum 6 luni și îndepărtarea din magistratură.
94. Ca atare, în raport cu considerentele anterioare, se poate susține că, respectând principiul ultima ratio, legiuitorul a urmărit să stabilească sancțiuni graduale, proporționale, răspunderea penală intervenind doar în ultimă instanță, atunci când fapta are o gravitate sporită, dată de folosirea informațiilor deținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării.
95. Având în vedere că interpretarea gramaticală, teleologică și sistematică a dispoziției legale analizate conduce la același rezultat, concluzia ce se impune este aceea că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, pentru întrunirea elementului material al laturii obiective ce constă în efectuarea de operațiuni economice, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, este necesar să fie îndeplinită și condiția utilizării de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării acesteia.
Or, examinând natura acuzației din prezenta cauză, astfel cum este reținută aceasta atât în rechizitoriu, cât și la capitolul „în drept” din considerentele hotărârii atacate, se constată că apelantul a fost acuzat de DNA - ST Bacău și condamnat în primă instanță de Tribunalul Neamț pentru următoarea conduită:
Inculpatul S.I.A. ,în perioada mai – septembrie 2021, în colaborare cu martorii O.D. și S.M.A., a administrat de facto persoana juridică N.H. Neamț S.R.L., cu sediul în orașul T.N., care a edificat un imobil cu destinația bloc de locuințe (s-a implicat în negocierea și încheierea contractelor de achiziție de materiale de construcții, a negociat prețuri cu furnizorii, a supravegheat activitățile de pe șantier, a stabilit prețul de vânzare a apartamentelor și spațiilor comerciale, a participat la negocieri cu potențialii cumpărători).
Ministerul Public și Tribunalul Neamț au considerat că această conduită a constat în efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu calitatea sa de ofițer de poliție judiciară cu grad profesional de inspector de poliție, incompatibilitate prevăzută de art. 45 alin. 1 litera a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului raportat la art. 10 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și că astfel ar fi fost întrunite, sub aspect obiectiv și subiectiv, toate trăsăturile de tipicitate ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, prevăzută de art. 12 alin. 1 litera a teza I din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de corupție și pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Or, în lumina Deciziei ÎCCJ nr.327 din 22.09.2025 se constată că, de fapt, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii amintite, prevăzută de art. 12 alin. 1 litera a teza I din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de corupție, întrucât inculpatul nu a fost acuzat și, de altfel, nici nu există vreun mijloc de probă în acest sens în cauza penală, că acesta ar fi efectuat operațiuni economice, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană prin utilizărea de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării acesteia.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat fără niciun echivoc că este necesar ca actele de comert incompatibile cu funcția să fi fost săvârșite prin utilizarea de informații obținute în virtutea funcției, astfel că nu i se poate reține inculpatului S.I.A. săvârșirea vreunei conduite infracționale.
Faptele sale, dacă au o conduită ilicită prin încălcarea regimului incompatibilităților, nu pot fi examinate pe tărâmul răspunderii penale ci, eventual, în baza unei răspunderi disciplinare, dacă sunt întrunite condițiile atragerii acestei forme administrative de răspundere.
În orice situație, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art.12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apelul inculpatului urmând a fi admis iar acesta achitat conform art.396 alin.5 Cod procedură penală, raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală - fapta nu este prevăzută de legea penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul S.I.A. împotriva sentinței penale nr.63/P din 19.06.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul 4498/103/2022.

Desființează în totalitate sentința penală atacată, reține cauza spre judecare și, în fond, hotărăște următoarele:

În baza art.396 alin.1 și alin.5 Cod procedură penală, raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, achită pe inculpatul S.I.A. (fiul lui (...) pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 alin. 1 litera a teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Potrivit art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în fond și în apel rămân în sarcina statului.

Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 17.12.2025.

Președinte,	Judecător,
(...)	(...)
Grefier,
(...)

Red. sent. pen. M.M.B.

Red. d.a. F.A.O./I.N.C.

Tehnored.V.A.D.

4 ex. / 17.12.2025