Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2025:040.001080

Dosar nr. 3217/30/2023

operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1080/A
Ședința publică din 18.12.2025
Completul constituit din:
Președinte: (...)
Judecător: (...)
Grefier: (...)

Ministerul Public este reprezentat de procuror (...) din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Servicul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații P.I.D. și A.S.M. împotriva sentinței penale nr. 453/P.I./27.06.2025 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 3217/30/2023.
Mersul dezbaterilor precum și susținerile orale ale părților, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 10.11.2025 când instanța, în baza art. 391 alin. 1 și 2 raportat la art. 405 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit termen pentru deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii pentru data de 11.12.2025, prin punerea acesteia la dispoziția părților și procurorului prin mijlocirea grefei instanței, când din lispă de timp pentru deliberare, redactare și ponunțare, a amânat deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii la data de 18.12.2025 prin punerea acesteia la dispoziția părților și procurorului prin mijlocirea grefei instanței.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara din data de 17.07.2023, întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 73/P/2022 și înregistrat pe rolul Tribunalul Timiș la data de 25.07.2023 sub nr. de dosar 3217/30/2023, s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată a inculpaților A.S.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, în varianta promisiunii, prev. de art.290 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000 ( faptă din 08.09.2020 ) și P.I.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, în varianta promisiunii, prev. de art. 290 alin.1 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000 ( faptă din 08.09.2020 ).
În fapt, s-a reținut fapta că, în data de 08.09.2020, în timp ce se aflau în curtea Primăriei com. Giroc, i-au promis, în numerar, martorului denunțător R.F.O., inspector/arhitect în cadrul Primăriei com. Giroc, jud. Timiș, suma de 100.000 de euro, cu titlu de mită, pentru ca acesta din urmă, în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, să emită două adeverințe în cuprinsul cărora, cu ocazia întocmirii, să ateste în mod nereal că parcelele de teren de 7.720 mp din C.F. nr.(...) (aparținând coproprietarilor C.C.A., fiul numitei C.C. și F.N.A.) și de 3.000 mp din C.F. nr.(...) (aparținând numitului H.P., fiului numitei H.M., poreclă M.), pe care cei doi inculpați intenționau să le cumpere, se află în intravilanul localității Giroc, cu toate că acestea se află, în realitate, în extravilanul localității Giroc, precum și pentru îndeplinirea ulterioară a formalităților de eliberare a autorizației de construire pentru cele două suprafețe de teren sus-menționate.
Prin sentința penală nr. 453/P.I./27.06.2025 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 3217/30/2023, în baza art. 396 alin. (1), alin. (2) Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul A.S.M., poreclă „M.”, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, în regim de detenție.
În conformitate cu art. 67 alin. (2) Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 5 ani, care se va executa de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.(1), lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin.(3) Cod penal, care se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În baza art. 38 Cod penal a constatat că infracțiunea care face obiectul acestei cauze este concurentă cu infracțiunea care a făcut obiectul Sentinței penale nr. 1025/01.04.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. 31206/325/2020, definitivă prin neapelare la data de 20.04.2021 și a Sentinței penale nr. nr. 471/P.I./04.10.2023 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 2168/30/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara.
În temeiul art. 88 alin. (3) Cod penal a menținut revocarea amânării aplicării pedepsei de 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 1025/01.04.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. 31206/325/2020, definitivă prin neapelare la data de 20.04.2021.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal a contopit cele trei pedepse, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare, la care adaugă aplica un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 8 luni și 10 zile, rezultând pedeapsa finală de 3 ani 5 luni și 10 zile închisoare, în regim de detenție.
În conformitate cu art. 45 alin. (1) lit. a) Cod penal cu referire la art. 67 alin. (2) Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 5 ani, care se va executa de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (1) Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h), stabilită prin Sentința penală nr. 471/P.I./04.10.2023 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 2168/30/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara, pe o perioada de 3 ani, care se va executa de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 45 alin. (5) coroborat cu art. 65 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.(1), lit. a), b), h) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) Cod penal, care se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În conformitate cu art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa durata reținerii arestului preventiv și arestului la domiciliu de la data de 03.05.2022-14.12.2022 (din dosarul 2168/30/2022), precum și durata arestului efectuat în baza solicitării de extrădare, din data de 25.04.2025, până la data de 26.4.2024 inclusiv (f.158 vol. I d.i.).
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 654/11.04.2024.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală cu aplicarea art. 91 Cod penal a condamnat pe inculpatul P.I., poreclă „P.M.”, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin.(1), art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 3 ani, care se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În temeiul art. 65 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.(1), lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin.(3) Cod penal, care se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În temeiul art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani.
În baza art. 94 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune Timișoara.
În temeiul art. 93 alin. (1) Cod penal, s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timișoara, la datele fixate de acesta,
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa,
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Timișoara.
În temeiul art. 93 alin. (3) Cod penal, s-a impus inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 80 zile, la una dintre următoarele două instituții: Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Timiș sau Comisariatul Județean Timiș-Garda Națională de Mediu în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (2) Cod procedură penală și ale art. 52 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, instituție ce urmează a fi desemnată de către Serviciul de Probațiune Timiș, după evaluarea inculpatului.
În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Mijloacele materiale de probă urmează dosarul cauzei.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat în parte la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 5.000 lei fiecare în cursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut din examinarea probelor de la dosar și raportat la acuzațiile penale aduse inculpaților, următoarele aspecte.
S-a constatat că prin denunțul înregistrat la DNA-Serviciul Teritorial Timișoara în data de 27.05.2022 (f.1-7 vol. I dosar urmărire penală, în continuare dup), martorul denunțător R.F.O., care avea calitatea de inspector în cadrul Primăriei comunei Giroc, județul Timiș, a încunoștințat organele de urmărire penală cu privire la faptul că inculpații P.I.D. și A.S.M., la data de 08.09.2020, prezentându-se la primărie, i-au solicitat să elibereze adeverințe prin care să ateste, în mod nereal că o suprafață din localitatea Giroc de peste 1 hectar face parte din intravilanul localității, deși se afla în extravilan, dar și să emită autorizația de construire, inclusiv avizare documentație aferentă autorizației de construire, în schimbul sumei de 100.000 euro în numerar.
Potrivit denunțului, cei doi inculpați urmăreau să achiziționeze o suprafață de teren, respectiv cea din C.F. nr.(...) în suprafață de 7.720 mp, teren extravilan aflat în proprietatea martorului F.N.A. în cotă de 1/2 și a numitului C.C.A. (fiul martorei C.C.) în cotă de 1/2, precum și o altă parcelă de teren care măsura circa 3.000 mp teren, urmărind să le vândă, ulterior mai departe ca terenuri intravilane, cu autorizație de construire emisă.
În continuare, instanța a reținut că prin același denunț s-a mai susținut că inculpații aveau programată chiar și o întâlnire la notar, pentru a finaliza achiziția celor două suprafețe de teren, dar fiindcă martorul denunțător nu le-a oferit un răspuns inculpaților, aceștia nu au mai achiziționat terenurile anterior menționate.
Odată cu depunerea denunțului, martorul R.F.O. a înaintat organelor de urmărire penală un CD care conținea o înregistrare audio denumită „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” care conținea înregistrarea discuției cu cei doi inculpați, din data de 08.09.2020. Totodată, martorul denunțător a depus și extrasul de carte funciară nr. (...) privitor la suprafața totală de teren și situația ei cadastrală, aparținând martorilor F.N.A. și C.C.A. (f.5-7 vol I dup).
Aspectele precizate în denunțul de mai sus au fost reluate și în declarația martorului R.F.O. din data de 22.06.2022 (f.41-48 vol I dup) și detaliate în declarațiile ulterioare date în prezența apărătorilor aleși ai inculpaților (49-52, 55-72 vol I dup).
În declarația dată la data de 16.09.2022 (f.49-52 vol I dup) martorul a făcut precizări legate de înregistrarea „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz)” identificată pe telefonul mobil marca Iphone12 Pro Max, de culoare neagră, seria IMEI (...) și IMEI 2 (...), predat la data de 10.08.2022. Astfel, martorul a susținut că înregistrarea „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz)” a fost realizată cu un telefon mobil deținut anterior celui de mai sus, dar tot marca Iphone, fiind transferată prin contul Icloude pe noul telefon, dar salvată și în laptop, aspect reiterat în declarația din data de 26.06.2023.
Tot cu privire la înregistrarea audio depusă cu ocazia formulării denunțului, pe CD, denumită „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a”, aceeași cu cea intitulată „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puzz”, identificată pe telefonul mobil marca Iphone12 Pro Max, de culoare neagră, seria IMEI (...) și IMEI 2 (...), martorul R.F. a făcut precizări legate de data și locul în care a fost efectuată, potrivit declarației din data de 26.06.2023 (f.60 vol I dup). În acest sens, martorul R.F. a precizat că înregistrarea a fost făcută în data de 08.09.2020, în prima parte a zilei, în curtea Primăriei comunei Giroc, la intrarea principală. Martorul denunțător a specificat faptul că la discuția înregistrată nu au participat decât acesta și inculpații P.I.D. și A.S.M., iar cu privire la celelalte voci și discuții care se aud pe fundal, a precizat că proveneau de la persoanele care treceau pe lângă ei, pe trotuarul din fața sau prin curte. În același timp, martorul a precizat că înregistrarea a fost făcută tot cu un telefon mobil marca Iphone, copiată pe laptop.
Ceea ce prezintă relevanță este faptul că martorul denunțător a relatat că cei doi inculpați aveau programată chiar în data de 08.09.2020 întâlnire la notar cu proprietarii terenurilor aflate în extravilan, aspect pe care chiar inculpatul P.I.D. i l-a împărtășit. Inculpatul i-a relatat martorului denunțător, ulterior discuției inițiale privind oferirea celor 100.000 euro, că a fost la notar și că au fixat un termen de plată de o săptămână, tocmai pentru ca martorul să poată emite adeverințele cu conținut fals (f.66 vol I dup).
Prima instanță a constatat că discuția dintre martor și cei doi inculpați, astfel cum a fost descrisă de cel dintâi, coincide întocmai cu conținutul înregistrării efectuate și depuse în cauză, înregistrarea care reprezintă un mijloc de probă fiabil și poate susține acuzațiile penale formulate de procuror, întrucât, deși experții au arătat că nu se pot pronunța asupra autenticității ei din lipsa suportului original, nu prezintă urme de alterare sau modificare, dar, primordial, fiindcă se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă, după cum se va arătat în continuare.
Astfel, din procesul-verbal din data de 16.06.2022 de redare a dialogului ambiental pe care denunțătorul l-a avut cu inculpații (f. 186-190 vol I dup), a rezultat că inculpatul P.I.D. îi transmite denunțătorului „Să-ți iei banii, ce trebuie...[neinteligibil]...îți iei tu 100.000......[neinteligibil]...,al naibii, dacă nu la unu jumate renunț la ea”, iar inculpatul A.S.M. întărește promisiunea făcută de inculpatul P.I.D. menționându-i denunțătorului „Acuma cash”, iar inculpatul P.I.D. reconfirmă faptul că suma de bani promisă era disponibilă chiar în momentul discuției „Cash să fie că sunt...”.
Instanța a constatat că, auzind promisiunea făcută de cei doi inculpați, denunțătorul le transmite că există o problemă cu un bulevard întrebându-i „Dar cum dracu’ facem cu bulevardul acela..” la care inculpatul P.I.D. îi transmite „Nu știu, tu știi”.
După aceasta, inculpatul A.S.M. reiterează promisiunea sumei de 100.000 euro către denunțător fapt care rezultă din precizările inculpatului „deci 100.000, acum cash”.
Mai mult, din discuția purtată a rezultat și scopul pentru care inculpații i-au promis denunțătorului suma de 100.000 euro, cu titlu de mită, respectiv pentru ca martorul denunțător, cu încălcarea legii și fără a ține cont de regimul juridic al parcelelor (situate în extravilanul localității Giroc) să emită câte o adeverință din care să rezulte că parcelele de teren de 7.720 mp și de 3.000 mp (pe care inculpații doreau să le cumpere) sunt în intravilanul localității Giroc cât și pentru emiterea ulterioară a autorizației de construire.
Astfel, inculpatul P.I.D. îi spune denunțătorului „să fie proiectul confirmat...”, iar inculpatul A.S.M. menționează „Intravilan, proiect autorizat, tot...”.
În continuare, prima instanță a constatat că la toate aceste solicitări ale inculpaților, denunțătorul R.F.O. le răspunde că există anumite probleme legate de un bulevard și îi întreabă cât au frontul stradal, „băga-mi-aș ...îmi spune mie cine conduce pentru că... eu le închid strada,... în (cuvânt obscen) mea..., cu bulevardul. ...[neinteligibil]... Și sincer, hai să nu comentăm. Știe că le facem. Ă... Tu cât aveai tu frontul? Cât aveai tu frontul acolo, în stradă? ”. Ulterior, la întrebarea denunțătorului legată de frontul stradal, inculpatul P.I.D. îi spune „îs 20” metri liniari precizându-i mai departe denunțătorului că intenționează să cumpere și parcela de 3.000 mp pe care o avea martora H.M., poreclă „M.” „Da. Da. Luăm și ăia 3000 lu ’... lu ’ M.” menționându-i că în această situație că frontul stradal va fi mai mare „păi și atunci o să fie mai mult”.
După aceasta, instanța a constatat că inculpatul P.I.D. îi transmite denunțătorului că dacă le garantează că ceea ce i-au cerut în legătură cu terenurile (emiterea adeverinței de intravilan, avizarea proiectului și emiterea autorizației de construire), atunci vor achiziționa terenul iar în caz contrar nu-l vor cumpăra, „De la unu jumate... acuma știm dacă îl luăm sau nu. Îmi mai spui o dată exact. Deci dacă tu zici că „da”, îl luăm, dacă nu, mă c*c pe el”, inculpatul A.S.M. completându-l apoi pe inculpatul P.I.D.: „Îți spun acum sigur”, „Proiectul, autorizație, ceau... hai, te rog, învață-ne!”. Totodată, inculpatul P.I.D. îi reiterează martorului denunțător importanța garanției verbale din partea sa că va obține ulterior documentele solicitate în schimbul folosului necuvenit promis de 100.000 de euro, sens în care afirmă categoric: „dacă e ne băgăm pe mâna ta...”.
Martorul denunțător le comunică din nou că nu există un drum în fața terenului pe care doreau să-l cumpere inculpații, exprimându-și scepticismul că ceea ce solicitau inculpații s-ar putea realiza „nu știu. Îi nasol că nu avem drum acolo. Dacă aveam un drum în față... băga-mi-aș (cuvânt obscen)..., n-ai niciun drum în față. De aia mi-e și mie. Îi dai drum. Tu ai terenul tău? ...[neinteligibil]... M.?”.
După acest răspuns al denunțătorului, inculpatul P.I.D. îi precizează acestuia că există teren și pentru drum și că în total suprafețele de teren pentru care i-au cerut denunțătorului să emită adeverința de intravilan și autorizația de construire are mai mult de un hectar (peste 10.000 mp) „sunt șase, șapte sute... și-l ai” (cu referire la drum), „Îs... îs... îi peste un hectar... Vrei să ne uităm la ea să vedem cum arată?”.
Realitatea existenței și conținutului acestei înregistrări, dar și faptul că discuția a avut loc în data de 08.09.2020 cu participarea inculpaților și a martorului denunțător, rezultă din faptul că toate celelalte probe dovedesc fiecare aspect supus discuției dintre cei trei.
Astfel, prima instanță a constatat că inculpații vorbesc despre un teren care nu are front stradal, motiv pentru care intenționează să mai achiziționeze și o suprafață de teren de 3000 mp, de la o persoană cu prenumele „M.” Astfel, inculpații precizează că s-ar ajunge la o suprafață totală de 1 hectar, asigurându-se și frontul stradal.
Se observă că aceeași situația juridică a terenurilor despre care inculpații fac vorbire în înregistrarea realizată de martorul denunțător coincide întocmai cu terenurile numitului C.C.A., fiul martorei C.C., și a martorului F.N.A., dar și dependența acestora de terenul aparținând martorei H.M. (având porecla „M.”). Relevant este faptul că suprafețele indicate de inculpați în convorbirea cu martorul denunțător sunt aceleași cu cele ale martorilor de mai sus, dar extrem de relevantă este și referirea la „M.”, persoana de la care ar putea achiziționa un teren pentru a asigura frontul stradal. Or, așa cum a declarat martora H.M. în cursul urmăririi penale, porecla sa este tot „M.” și are un teren de 3.000 mp, exact cel despre care face vorbire inculpatul P.I. („Da. Da. Luăm și ăia 3000 lu ’... lu ’ M.” menționându-i că în această situație că frontul stradal va fi mai mare „păi și atunci o să fie mai mult”).
Astfel, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, martora H.M., poreclă „M.”, funcționar public în cadrul compartimentului Registru agricol din cadrul Primăriei com. Giroc (f. 136 – 139, 92 – 98 vol. I dup, f. 48 vol. II d.i.), a rezultat faptul că, în anul 2016, fiul ei, numitul H.P., proprietar a două parcele de teren arabil situate în extravilanul localității Giroc de 3.000 mp înscris în CF nr.(...) (f. 107 – 109 vol. I dup) și respectiv de 670 mp înscris în CF nr.(...) (f. 110 – 112 vol. I dup), s-a asociat cu martorul F.N.A. și cu C.C.A. (fiul martorei C.C.), coproprietarii parcelei de teren arabil, alipite, situată în extravilanul localității Giroc în suprafața de 7.720 mp înscris în C.F. nr. (...) (f. 104 – 106 vol. I dup), pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea aprobării unui Plan Urbanistic Zonal (P.U.Z.) scopul fiind trecerea terenului în intravilanul localității Giroc și reglementarea din punct de vedere urbanistic a zonei astfel încât să se poată edifica construcții pe aceste suprafețe de teren.
Lecturând extrasele și înscrisurile de la filele 99 – 127 vol. I dup, instanța a constatat că toate aceste trei parcele de teren sunt limitrofe, iar suprafața totală a acestora este de 11.390 mp. Prin urmare, instanța constată că inculpatul P.I. individualizează întocmai suprafața totală pe care doresc să o achiziționeze, astfel încât să fie eliminată orice problemă a frontului stradal, aspect adus la cunoștință de martorul denunțător R.F.O.. Pasajul relevant din conversația care a făcut obiectul înregistrării este următorul „„sunt șase, șapte sute... și-l ai” (cu referire la drum), „Îs... îs... îi peste un hectar...”.
Mai mult decât atât, s-a constatat că în înregistrarea audio martorul denunțător R.F. face referire și la problema unui bulevard, pe lângă cea a frontului stradal, or, martora H.M. (f.136 – 139, 92 - 98 vol. I dup) a precizat în cursul urmăririi penale că a avut cunoștință de faptul că, încă din anul 2016, la nivelul C.J. Timiș existau discuții cu privire la faptul că în partea de nord a terenurilor pentru care s-au făcut demersuri pentru aprobarea PUZ – lui denumit „Dezvoltare Zonă De Locuit Și Servicii”, chiar lipit de parcelele de teren pentru care se făceau demersuri (de 3.000 mp înscris în CF nr.(...), 670 mp înscris în CF nr.(...) și 7.720 mp înscris în C.F. nr. (...)) era în intenția autorităților să se construiască un bulevard, respectiv Bulevardul Aviației, lucru despre care martora a aflat de la reprezentanții firmei S.C. C.A.A.A. SRL Timișoara care au întreprins demersuri pentru aprobarea PUZ. Martora a menționat că până la data declarației din 26.06.2023 bulevardul nu a fost construit și că împreună terenurile aveau un front stradal la bulevard de circa 400 ml și o adâncime de circa 30 ml, context în care terenul ar fi fost afectat de bulevard cu circa 8 m adâncime din cei existenți, rămânând circa 22 ml adâncime pe care se putea construi.
În continuare, prima instanță a apreciat că sinceritatea declarațiilor martorului R.F.O., care confirmă și autenticitatea înregistrării audio, rezultă și din declarațiile martorilor C.C. și F.N.A., care au confirmat negocierile purtate cu inculpatul P.I.D. pentru achiziția terenurilor alipite aflate în extravilan, faptul că inculpatul P.I.D. a precizat că va achiziționa terenurile împreună cu asociatul său, faptul că inculpatul P.I.D. a organizat întrevederea de la notar, din data de 08.09.2020, dar și faptul că întâlnirea a avut loc, fiind prezent și inculpatul A.S.M..
Astfel, martora C.C. (f.140-157 vol. I dup, f. 46-47 vol. II d.i.), atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, menținându-și declarațiile, a arătat că a dorit să vândă terenul deținut în cotă de 1/2 din terenul înscris în C.F. nr.(...) de 7.720 mp împreună cu soțul ei, numitul C.N., teren care ulterior a fost donat fiului acestora, numitul C.C.A.. Martora a precizat că cealaltă jumătate a terenului era deținut de martorul F.N.A..
Având nevoie de suma de 80.000 de euro pentru a achita o diferență din prețul unui apartament pe care voia să îl achiziționeze, martora C.C. a recunoscut că în vara anului 2020, s-a întâlnit cu inculpatul P.I.D., poreclă „P.M.”, din loc. Giroc, care derula afaceri imobiliare (cumpăra terenuri, construia case și blocuri pentru vânzare) și l-a întrebat dacă dorește să cumpere partea sa de teren, care la acel moment se afla în proprietatea fiului ei (jumătate din suprafața de 7.720 mp). Extrem de relevant este faptul că martora a recunoscut că i-a devoalat inculpatului P.I.D. situația juridică a terenului, respectiv împrejurarea că era situat în extravilan (f.46 verso vol. II d.i.).
În continuare, martora C.C. a relatat că inculpatul P.I. i-a spus că nu este interesat să cumpere doar jumătate din teren, ci întregul teren deținut alături de martorul F.N.A., ofertă acceptată de ambii martori. Astfel, cei doi s-au hotărât să-i vândă inculpatului P.I.D. terenul arabil situat în extravilanul localității Giroc, în suprafața de 7.720 mp înscris în C.F. nr. (...).
Instanța a constatat că martora a mai precizat că martorul F.N.A., locuind în București, a venit la Giroc și s-au întâlnit cu inculpatul P.I.D. care, inițial, le-a propus ca pentru teren să le dea la schimb un număr de două apartamente în Giroc sau o casă, ofertă refuzată. La finalul acestora, cei doi au stabilit să-i vândă inculpatului terenul de 7.720 mp cu suma totală de 280.000 euro (circa 35 euro/mp).
Împrejurarea că terenul urma să fie exploatat de ambii inculpați a rezultat din faptul că martora a recunoscut că pe durata negocierilor care s-au purtat în vara anului 2020 (iulie – august), inculpatul P.I.D. i-a spus acesteia că urmează să cumpere terenul împreună cu un asociat de-al lui fără însă să-i spună despre cine este vorba.
Mai mult, în perioada în care a negociat cu inculpatul P.I.D. (vara anului 2020), martora C.C. s-a întâlnit cu acesta de circa trei ori, de fiecare dată inculpatul fiind singur. Potrivit martorei, în urma acestor întâlniri a rezultat că inculpatul cunoștea că prietena martorei, numita H.M., poreclă „M.”, are o parcelă de 3.000 mp lipită de terenul fiului ei, numitul C.C.A., context în care inculpatul i-a menționat că dacă va cumpăra terenul de 7.720 mp (al fiului martorei și al lui F.N.A.), atunci va discuta și cu H.M., poreclă „M.”, despre cumpărarea terenului de 3.000 mp.
S-a constatat că declarația martorei confirmă faptul că inculpatul P.I. i-a spus martorului denunțător R.F.-Octavian că va cumpăra și terenul unei așa numite „M.”, de 3.000 mp, rezultând astfel o suprafață totală de peste 1 hectar. Așa cum s-a arătat anterior, în înregistrarea audio se constată că la întrebarea martorului R.F.O. legată de frontul stradal, inculpatul P.I.D. îi spune „îs 20” metri liniari precizându-i mai departe denunțătorului că intenționează să cumpere și parcela de 3.000 mp pe care o avea martora H.M., poreclă „M.” „Da. Da. Luăm și ăia 3000 lu ’... lu ’ M.” menționându-i că în această situație că frontul stradal va fi mai mare „păi și atunci o să fie mai mult”.
Mai mult decât atât, martora H.M. (poreclă „M.”) a confirmat în fața instanței (f.48 verso vol. II d.i.) faptul că martora C.C. i-a propus acesteia dintâi să își vândă terenul, ofertă care nu a fost acceptată. Prin urmare, martora C.C. a confirmat faptul că inculpatul P.I. i-a propus să o convingă pe martora H.M. să își vândă terenul de 3.000 mp, întocmai cum se angajează inculpatul P.I. în înregistrarea audio să cumpere terenul, iar martora H.M. a confirmat tentativa martorei C. de a o convinge.
În continuare, întocmai cum a relatat martorul denunțător R.F., martora C.C. a confirmat întâlnirea de la notarul public C.I.A. din Giroc, din data de 08.09.2020, acolo unde s-au prezentat inculpații P.I. și A.S.M., aspect care dovedește sinceritatea celui dintâi, dar și faptul că doar de la inculpatul P.I. ar fi putut să cunoască existența programării la notar din data de 08.09.2020, martorii necomunicând martorului R.F. această împrejurare.
Martora a oferit informații importante legate de întrevederea de la notar, din data de 08.09.2020, susținând că doar cu acea ocazie l-a văzut pe inculpatul A.S.M., prezentat ca fiind asociatul inculpatului P.I..
Un aspect important relatat de martoră a fost acela că ambii inculpați au întârziat la întrevedere, aspect care, coroborat cu înregistrarea audio depusă în cauză, confirmă faptul că aceștia participaseră anterior la întâlnirea cu martorul colaborator cu acoperire R.F., pentru a se asigura că vor fi eliberate adeverințele din care să rezultă că terenul martorilor C.C.A. și F.N.A. se afla în intravilan, dar și pentru obținerea ulterioară a autorizației de construire.
Un alt element faptic care dovedește autenticitatea înregistrării audio, deci existența activității de dare de mită de către ambii inculpați, a fost reprezentat de data la care a fost programată întâlnirea de la notarul public din Giroc. În înregistrarea audio instanța a constatat că inculpatul P.I. îi spune martorului denunțător „De la unu jumate... acuma știm dacă îl luăm sau nu. Îmi mai spui o dată exact. Deci dacă tu zici că „da”, îl luăm, dacă nu, mă c*c pe el”. Inculpatul P.I. insistă și spune, de asemenea „îți iei tu 100.000......[neinteligibil]...,al naibii, dacă nu la unu jumate renunț la ea”. Or, în declarația dată la data de 24.06.2022 (f.143-145 vol. I dup) martora C.C. a precizat că în jurul orelor 13-14 a avut loc întâlnirea la notarul public, unde au venit ambii inculpați. Se constată, așadar, că inculpatul P.I. face referire chiar la ora aproximativă la care a avut loc și întâlnirea efectivă.
Prima instanță a constatat că situația de fapt rezultă și din declarația martorului F.N.A., care a confirmat toate declarațiile date de martora C.C.. Atât în cursul urmăririi penale (f. 158 – 162 vol. I dup, cât și în fața instanței (f.44-45 vol. II d.i.), martorul a prezentat organelor de urmărire penală situația terenurilor aflate în coproprietate cu fiul martorei C.C., a recunoscut că martora C.C. l-a determinat să vândă împreună terenul deținut cu fiul acesteia, a confirmat discuțiile dintre martoră și inculpatul P.I., dar și toate aspectele legate de întâlnirea la notarul public, din data de 08.09.2020. Așadar, martorul a arătat că din anul 2009 deține calitatea de coproprietar cu cota de 1/2 asupra terenului extravilan din Giroc de 7.720 mp înscris în C.F. nr.(...). Din anul 2009 calitatea de coproprietari cu o cotă egală de 1/2 a fost deținută împreună cu soții C.N. și C. (martor în cauză) care ulterior în anul 2013 și-au transferat dreptul către fiul lor C.C.A.. Martorul a precizat că anterior anului 2020 a făcut demersuri pentru aprobarea unui PUZ pentru terenul deținut în coproprietate dar că până la data declarației din data de 18.05.2023 demersurile nu au fost finalizate. Aceste aspecte au fost relatate și de martora H.M..
În continuare, martorul a recunoscut că a fost contactat telefonic în luna august 2020 de către martora C.C., care i-a spus că se află în negocieri pentru vânzarea terenului ei, scopul fiind vânzarea cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului de 7.720 mp, ocazie cu care l-a întrebat dacă ar vrea să vândă și el cota de 1/2 deținută. Martorul F.N.A. i-a comunicat că ar fi de acord să vândă și cota lui din teren dacă prețul oferit ar fi convenabil, iar atunci martora C.C. i-a spus că prețul terenului ar fi de 280.000 euro și că plata sumei de către cumpărător se va face în două tranșe respectiv o parte în termen de 10 zile de la semnarea contractului și diferența cel mai târziu până la finalul anului 2020.
Conform declarației martorului F.N.A., a rezultat faptul că în data de 08.09.2020 s-a deplasat de la București la biroul notarului public C.I.A. în Giroc, unde s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată notarial cu nr.(...)/08.09.2020, când l-a cunoscut și pe promitentul cumpărător-inculpatul A.S.M.. Martorul a precizat că în data de 08.09.2020, de la notarul public a înțeles că dacă în 10 zile de la încheierea promisiunii nu vor primi de la promitentul cumpărător suma menționată în promisiune, aceasta se va anula.
Instanța a constatat că la data de 08.09.2020 s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare autentificată notarial de Biroul Individual Notarial C.I.A. cu nr.(...)/08.09.2020 (f. 146 – 149 vol I dup). Cercetând conținutul înscrisului rezultă că martorul F.N.A. împreună cu C.C.A. (fiul martorei C.C.), în calitate de proprietari și promitenți vânzători, au convenit să-i vândă inculpatului A.S.M., terenul arabil situat în extravilanul localității Giroc în suprafața de 7.720 mp înscris în C.F. nr. (...), în schimbul sumei totale de 280.000 euro, echivalentul a 1.359.456 lei, care urma să se achite de către inculpatul A.S.M. după cum urmează:
-suma de 100.000 euro se va achita de inculpat prin virament bancar în contul martorului F.N.A., cu titlu de avans, în termen de 10 zile lucrătoare de la data autentificării promisiunii (08.09.2020);
-suma de 100.000 euro în echivalent lei se va achita de inculpat prin virament bancar în contul lui C.C.A. (fiul martorei C.C.), cu titlu de avans, în termen de 10 zile lucrătoare de la data autentificării promisiunii (08.09.2020);
- diferența de 80.000 euro se va achita de inculpat prin virament bancar în contul promitenților vânzători conform cotelor părți vândute și deținute de fiecare până la data de 31.12.2020.
Instanța a mai constatat că în înscris s-a menționat faptul că părțile contractante sunt de acord ca în cazul în care nu se vor credita conturile promitenților–vânzători (F.N.A. și C.C.A.) cu suma reprezentând avansul (de 200.000 euro din care 100.000 euro și 100.000 euro echivalent în lei) până la termenul convenit (zece zile lucrătoare care curgeau din data de 08.09.2020), să opereze de drept rezoluțiunea promisiunii, fără nicio formalitate prealabilă din partea promitenților-vânzători, clauza constituind pact comisoriu conform reglementărilor din Codul Civil. De asemenea, s-a mai convenit prin promisiune ca încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică să se facă până la data de 13.10.2020, precum și faptul că promisiunea nu se va nota în cartea funciară.
Împrejurarea că numai inculpatul A.S.M. a fost semnatarul promisiunii de mai sus nu înlătură propria activitate infracțională a inculpatului P.I., care a purtat negocierile cu martora C.C., a stabilit întâlnirea la notar și s-a prezentat alături de inculpatul A.S.M. și a discutat cu martorul denunțător, aspect confirmat de înregistrarea depusă, toate detaliile despre situația terenurilor și despre intenția de a mai achiziționa și cei 3.000 mp de la martora H.M., pentru a soluționa problema lipsei frontului stradal.
Conform declarațiilor martorilor C.C. și F.N.A., fără nicio explicație, în termenul de 10 zile lucrătoare nu a fost plătit avansul promis, motiv pentru care a intervenit rezoluțiunea promisiunii.
Prima instanță a apreciat că însăși modalitatea în care a fost redactată promisiunea de vânzare dovedește că inculpații au așteptat să primească un răspuns favorabil din partea martorului denunțător, în sensul emiterii adeverințelor din care să rezulte că terenul care făcea obiectul promisiunii era situat în intravilan, dar și al obținerii ulterioare a tuturor autorizațiilor necesare.
Din conținutul înregistrării audio (f. 186-190 vol. I dup), s-a constatat că inculpatul P.I.D. îi spune martorului denunțător „să fie proiectul confirmat...”, iar inculpatul A.S.M. menționează „Intravilan, proiect autorizat, tot...”. La sesizarea incertitudinii martorului denunțător, inculpatul P.I. îi spune că dacă nu va obține ceea ce își dorește, va renunța la promisiune, relevante fiind următoarele pasaje din discuție: „îți iei tu 100.000......[neinteligibil]...,al naibii, dacă nu la unu jumate renunț la ea”.
Or, așa cum s-a arătat anterior, la aproximativ ora 13:30 era programată întâlnirea la notarul public, unde urma să fie încheiată promisiunea de vânzare cu martorul F.A. și numitul C.C., fiul martorei C.C.. Întrucât martorul denunțător nu le-a oferit inculpaților niciun răspuns în data de 08.09.2020, aceștia au procedat la încheierea promisiunii de vânzare, însă într-o manieră în care să le permită acestora să nu achite nicio sumă de bani în măsura în care martorul denunțător le-ar fi refuzat solicitările care au făcut obiectul mitei. De asemenea, promisiunea de vânzare nu includea nicio obligație pentru cumpărător, inculpatul A.S.M.. Mai mult, părțile au convenit ca promisiunea să nu fie notată în cartea funciară, tocmai pentru a nu face publică intenția inculpaților de a achiziționa terenul martorilor, care era în extravilan.
În ceea ce privește apărările invocate, instanța a constatat că inculpatul P.I. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând în fața instanței, în esență, că s-ar fi limitat la a-l ajuta pe inculpatul A.S.M. să achiziționeze bunurile, fără a avea vreun interes personal în cauză și fără a promite/remite vreo sumă de bani. De altfel, acesta a negat că ar fi fost de față la întâlnirea dintre martorul denunțător R.F. și inculpatul A.S.M. (f. 210-211 vol. II d.i.).
Instanța a apreciat că probele administrate, astfel cum au fost coroborate anterior, dovedesc nesinceritatea declarației inculpatului P.I..
Cu privire la participarea sa la întâlnirea din data de 08.09.2020 cu martorul denunțător și inculpatul A.S.M., așa cum s-a arătat deja, conținutul relatărilor făcute de persona despre care se susține că ar fi inculpatul P.I. coincide întocmai cu elementele faptice concrete, cu situația juridică a terenurilor și cu cronologia evenimentelor. Inculpatul P.I. face referire la faptul că ar fi fost dispus să cumpere terenul martorei H.M. (porecla „M.”) de 3.000 mp pentru a rezolva problema frontului stradal, or martora C.C. a confirmat că inculpatul i-a relatat că dacă va cumpăra terenul de 7.720 mp, va discuta și cu martora H.M. să achiziționeze de la aceasta terenul de 3.000 mp (f.144-144 verso vol. I dup).
Inculpatul P.I. îi spune martorului denunțător că suprafața totală a terenurilor va depăși un hectar, or însumând terenurile martorilor F.A., H.M. și al numitului C.C., suprafața totală este chiar peste un hectar (f.99 – 127 vol. I dup).
Inculpatul P.I. îi mai relatează martorului denunțător că dacă nu va da curs solicitărilor făcute, nu va mai achiziționa terenul, programarea pentru această acțiune fiind la ora 13.30. Or, conform declarației martorei C.C., întâlnirea la notarul public a avut loc în data de 08.09.2022 între orele 13-14, interval orar care coincide întocmai cu ora menționată de inculpatul P.I. (f. 144 vol. I dup).
În plus, la scurt timp după ce a avut loc discuția înregistrată, inculpații P.I. și A.S.M. s-au deplasat la notarul public unde era programată semnarea promisiunii de vânzare cu numitul C.C. și cu martorul F.A..
Prin urmare, toată această succesiune a împrejurărilor faptice, coroborat cu faptul că prin Raportul de expertiză nr. 5/27.01.2025 s-a stabilit că există o probabilitate foarte ridicată ca una din vocile care se aud în înregistrarea audio să îi aparțină inculpatului P.I., dovedesc că întâlnirea cu martorul colaborator din data de 08.09.2020, la Primăria Giroc, înaintea programării la notar, a avut loc, iar inculpatul a participat efectiv.
În continuare, inculpatul P.I. a justificat discuțiile cu martora C.C., organizarea întrevederii la notarul public și participarea la încheierea promisiunii de vânzare prin prisma relațiilor de amiciție cu inculpatul A.S.M.. Subisidiar acestei apărări, s-a mai susținut și că activitatea infracțională a inculpatului P.I. ar putea constitui, cel mult, un act de complicitate, iar nu de autorat.
Instanța a constatat că declarația martorei C.C. contrazic în mod evident această susținere. În declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 24.06.2022 (f.140-145 vol. I dup), dar și în declarația dată în fața instanței, în prezența apărătorilor aleși ai inculpaților (f. 46-47 vol. II d.i.), martora a precizat că inculpatul P.I. a precizat în mod clar că va achiziționa terenul fiului martorei și al martorului F.A. împreună cu un asociat de-al său. Așadar, fără niciun dubiu legat de semantica cuvintelor, inculpatul P.I. s-a prezentat în fața martorei C.C. drept unul dintre cumpărătorii terenului.
Declarația martorei C.C. este confirmată și de înregistrarea audio. Cercetând exprimările inculpatului P.I. (f.186-190 vol I dup), instanța a mai constatat că acesta folosește verbele la persoana întâi singular și plural, putând exemplifica următoarele afirmații „Să-ți iei banii, ce trebuie ... [neinteligibil] ... îți iei tu 100.000......[neinteligibil]...,al naibii, dacă nu la unu jumate renunț la ea”, „Da. Da. Luăm și ăia 3000 lu’... lu’ M.”, „De la unu jumate... acuma știm dacă îl luăm sau nu. Îmi mai spui o dată exact. Deci dacă tu zici că „da”, îl luăm, dacă nu, mă c*c pe el”, „Dacă e ne băgăm pe mâna ta...”. Așadar, folosirea verbelor la persoana întâi singular și plural dovedește că ambii inculpați urmăreau achiziționarea terenului și exploatarea sa în calitate de asociați.
De altfel, inclusiv din dinamica dialogului dintre inculpați și martorul colaborator sub acoperire a rezultat că rolul principal în convingerea martorului denunțător R.F. să emită adeverința cu caracter fals și să se ocupe de întreaga documentație ulterioară (proiect și autorizație) l-a avut inculpatul P.I.. Inculpatul A.S.M. a reiterat promisiunea de plată a sumei de bani.
Împrejurarea că doar inculpatul A.S.M. a semnat promisiunea de vânzare nu semnifică faptul că terenul nu urma să fie valorificat de către ambii inculpați, în calitate de asociați, câtă vreme aceștia au deținut societatea S.C. M.&M. S.R.L., actualmente S.C. A.I.G. S.R.L., care se ocupă cu achiziționarea și vânzarea de imobile. Lecturând ordonanța de clasare din data de 17.03.2025 pronunțată în dosarul nr. 70/18/P/2022 al Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul teritorial Timișoara (f. 117-194 vol III d.i.), s-a reținut că din înscrisurile transmise de O.C.P.I. Timiș rezultă că societatea S.C. M.&M. S.R.L. a făcut mai multe achiziții de terenuri de pe raza comunei Giroc (f.193). De asemenea, cercetând obiectul de activitate al ambelor societăți la care inculpații erau asociați, a rezultat că acesta a constat în „cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii”. Prin urmare, este evident că terenul care a făcut obiectul promisiunii de vânzare urma să fie valorificat de către ambii inculpați. Acest element faptic coroborat cu înregistrarea audio și cu declarația martorei C.C. dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul P.I. a avut un interes direct, personal, alături de inculpatul A.S.M., pentru ca martorul denunțător R.F. să emite adeverința cu conținut fals, în sensul că terenul s-ar fi aflat în intravilan.
Negocierea directă cu martora C.C., organizarea întrevederii la notarul public, rolul avut de inculpatul P.I. în discuția cu martorul denunțător R.F., se circumstanțiază unor acte de coautorat, iar nu de complicitate. Acțiunile inculpatului nu s-au rezumat la un simplu ajutor moral sau material, ci a participat în mod nemijlocit, alături de inculpatul A.S.M., la săvârșirea infracțiunii de dare de mită. Inculpatul P.I. i-a oferit în mod explicit martorului denunțător suma de 100.000 euro cu titlu de mită, rolul inculpatului A.S.M. fiind, mai degrabă, unul de întărire a ofertei. Astfel, din perspectiva art. 46 alin. (2) Cod penal, în acord cu care „autori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală”, prima instanță a apreciat că inculpații au avut calitatea de coautori.
S-a mai susținut de către apărătorii aleși ai inculpatului P.I. că martorul denunțător ar fi declarat în fața instanței că inculpatul nu i-ar fi remis nicio sumă de bani. În realitate, s-a constatat o distorsionare a declarației date de martorul denunțător, care a precizat că inculpatul P.I. nu a promis/oferit anterior sume de bani cu titlul de mită, toate tranzacțiile financiare având suport în relații contractuale. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, martorul denunțător a afirmat în mod constant că suma de bani i-a fost oferită de ambii inculpați pentru a emite adeverința din care să rezulte că terenul ar fi fost în intravilan și să ajute la obținerea ulterioară a autorizației de construire. În mod explicit, în declarația dată în fața instanței (f.145 verso vol. II d.i.), martorul a precizat „ inculpații au insistat numai cu acea ocazie în care au reiterat că dacă pot rezolva situația, voi primi bonificația promisă”.
S-au mai dus critici legate de faptul că din înregistrarea audio nu se poate determina moneda în care a fost oferită suma de 100.000, apreciindu-se că ar fi putut fi vorba despre moneda națională. Cu titlu preliminar, instanța a reținut că această critică nu afectează tipicitatea obiectivă a infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, care presupune, printre altele, promisiunea de bani, fără a avea relevanță suma concretă. Așadar, din această perspectivă, critica privitoare la monedă nu afectează îndeplinirea condiției ca fapta să fie prevăzută de legea penală. Chiar și așa, prima instanță a apreciat că din evaluarea globală a suprafețelor achiziționate și a faptului că inculpații ar fi construit imobile cu mai multe apartamente (față de obiectul de activitate al firmelor), raportat la faptul că prețul mediu al unui mp a fost de 1000-1200 euro în perioada 2020-2021 (conform site-urilor de specialitate https://www.vdi.ro/indici-imobiliari/giroc, este evident că obiectul promisiunii de mită nu putea consta într-o sumă derizorie de aproximativ 2.000 euro (echivalentul în moneda națională a sumei de 10.000 lei).
În continuare, s-a mai susținut că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, întrucât martorul denunțător R.F. nu ar fi avut atribuții în trecerea imobilului din extravilan, în intravilan.
Potrivit fișei postului din data de 15.01.2017 (f. 377-378 vol. I dup) martorul denunțător R.F. deținea în cadrul Primăriei comunei Giroc, funcția de inspector superior, având inclusiv următoarele atribuții (identice celor de arhitect-șef):
- organizează, îndrumă, și coordonează desfășurarea în mod eficient a activității din cadrul compartimentului Urbanism, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;
- verifică conținutul documentației depuse pentru obținerea certificatului de urbanism;
- notifică solicitantului certificatului de urbanism dacă documentația depusă este incompletă sau cu elemente de identificare insuficiente;
- redactează certificatul de urbanism în baza cererii și a documentației complete depuse, în deplină concordanță cu prevederile documentațiilor de urbanism aprobate și cu situația reală din teren la data solicitării;
- semnează certificatul de urbanism;
- prelungește valabilitatea certificatului de urbanism;
- verifică conținutul documentației depuse pentru obținerea autorizației de construire;
- examinează din punct de vedere tehnic documentația depusă în vederea obținerii autorizației de construire;
- notifică solicitantul autorizației de construire dacă documentația depusă este incompletă sau necesită clarificări tehnice;
- promovează documentația în vederea emiterii autorizației de construire/desființare, în situația în care documentația prezentată este conformă exigențelor legislației în vigoare;
- semnează autorizația de construire/desființare;
- urmărește respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții, precum și respectarea disciplinei în urbanism și amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcțiilor, aplicarea de sancțiuni;
- întocmește procese-verbale de constatare a contravențiilor și le înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, primarului;
- organizează și efectuează permanent acțiuni de control vizând disciplina în autorizare pe raza com. Giroc, privind: emiterea autorizațiilor de construire/desființare, executarealucrărilor de construcții numai pe bază de autorizații valabile, executarea lucrărilor de construcții cu respectarea prevederilor autorizațiilor de construire/desființare și a proiectelor tehnice (...).
Așadar, s-a constatat că martorul denunțător avea atribuții directe în toată procedura de emitere a certificatului de urbanism și a autorizației de construire. Or, așa cum rezultă din conținutul înregistrării audio, suma de 100.000 euro a fost promisă martorului pentru emiterea adeverinței false și pentru întreaga procedura a obținerii autorizației de construire, unde acesta avea atribuții conform fișei postului de mai sus. Potrivit procesul-verbal din data de 16.06.2022 de redare a dialogului ambiental pe care denunțătorul l-a avut cu inculpații (f. 186-190 vol. I dup) inculpatul P.I.D. îi spune denunțătorului „Să fie proiectul confirmat...”, iar inculpatul A.S.M. menționează „Intravilan, proiect autorizat, tot...”.
Martorul R.F. a explicat în fața instanței, la întrebările apărătorilor aleși al inculpaților (f.145-147 vol. II d.i.) că rolul acestuia era de a susține că terenul ar fi fost în intravilan, apoi de a emite adeverința cu acel conținut și a o semna, având delegație să semneze pentru arhitectul-șef. Adeverința ar fi fost contrasemnată de primar, însă martorul a precizat că, de regulă, acesta semna fără să studieze documentația. Ulterior, această adeverință originală s-ar fi depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, unde s-ar fi schimbat categoria bunul din extravilan, în intravilan. Martorul a precizat că de aceea adeverință cu conținut fals depindea emiterea autorizației de construcție.
Instanța nu a acceptat nici apărarea că inculpații ar fi fost induși în eroare cu privire la atribuțiile martorului denunțător, câtă vreme însuși inculpatul A.S.M. a formulat mai multe denunțuri împotriva acestuia, denunțând pretinse fapte identice. Un denunț care a făcut obiectul dosarului nr. 92/P/2022 (f. 49 vol. III d.i.) a vizat faptul că inculpatul A.S.M. i-ar fi remis suma de 20.000 euro martorului denunțător pentru a primi un certificat de urbanism pentru un teren care, deși se afla în extravilan, a fost declarat ca fiind intravilan, în anul 2019, deci anterior faptei care formează obiectul acestui dosar (f.116 verso vol. III d.i.). Prima instanță a constatat că inculpatul A.S.M. a denunțat o faptă identică pe care ar fi săvârșit-o ca cea din prezentul dosar. În dosarul de urmărire penală menționat s-a constatat că, într-adevăr, adeverința nr. 30463/03/06/2019 atesta în mod fals că terenul era în intravilan, aspect care îi era cunoscut inculpatului A.S.M., care avea extrasul CF al terenului cu pricina. Or, este dificil de acceptat că martorul denunțător i-ar fi indus în eroare, în anul 2020, pe inculpați, câtă vreme, în anul 2019 inculpatul A.S.M. ar fi obținut certificatul de urbanism pe terenul aflat în extravilan, cu ajutorul adeverinței false (deci activitatea autodenunțată de pretinsă mituire a martorului denunțător ar fi avut succes în anul 2019). Practic, în anul 2020 inculpatul A.S.M., alături de inculpatul P.I., ar fi procedat în mod similar activității denunțate în dosarul 92/P/2022.
În concluziile orale expuse cu ocazia dezbaterilor s-a mai susținut că inculpații ar fi fost provocați să săvârșească infracțiunea. Din economia art. 101 alin. (3) Cod procedură penală a rezultat că pentru a putea fi discutată provocarea la săvârșirea unei infracțiuni, este necesară o intervenție a organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea. Or, discuția dintre inculpați și martorul denunțător din data de 08.09.2020 a avut loc fără cunoștința organelor de urmărire penală, denunțul fiind înregistrat de abia în data de 27.05.2022 (f.1-7 vol. I dup). În plus, din conținutul înregistrării a rezultat că inculpații sunt cei care au insistat ca martorul denunțător să dea curs cererii lor, martorul având o poziție rezervată mai degrabă.
Instanța a constatat că principala critică adusă de către inculpați și apărătorii aleși a vizat autenticitatea înregistrării audio depuse de martorul denunțător cu ocazia formulării denunțului. În esență, s-a susținut că prin raportul de expertiză nu s-a putut stabili autenticitatea înregistrării, nu se cunoaște suportul tehnic cu care s-ar fi făcut, iar martorul denunțător nu se mai afla în posesia celor patru telefoane mobile restituite de către procuror, în cursul urmăririi penale.
Cronologic, prima instanță a constatat că martorul R.F., la momentul înregistrării denunțului din data de 27.05.2022, a depus și un CD care conținea înregistrarea audio denumită „M. și M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” (f.184 vol. I dup).
Ulterior, prin procesul-verbal din data 10.08.2022 (f.290-296 vol. I dup) s-a ridicat de la martorul denunțător telefonul cu care acesta a precizat că a efectuat înregistrarea respectiv marca iPhone de culoare neagră, model iPhone 12 Pro Max, Serial number – (...), serie IMEI: (...) și IMEI 2: (...), cod acces „0000”, în care prin accesarea aplicației „UTILS” (aflată pe ecranul/display-ul telefonului), folder „Voice Memos” se regăsește fișierul audio denumit „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz)” cu mențiunea relativă la dată – „08.09.2020” și durată „05:43” min. În legătură cu denumirea acestui fișier, martorul denunțător a precizat că este același cu cel denumit „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” pe care l-a predat anterior organelor de urmărire penală pe CD, arătând că acest fișier l-a copiat de pe telefonul cu care a efectuat înregistrarea pe un laptop unde i-a schimbat denumirea și fișierul astfel cum a fost redenumit pe laptop l-a predat organelor de urmărire penală.
Potrivit Raportului de expertiză criminalistică nr.11 din 31.01.2013 (f. 255-275 vol. I) înregistrarea audio denumită „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” (predată de martorul denunțător pe CD) este una și aceeași cu înregistrarea denumită „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a” (identificată în telefonul martorului denunțător marca iPhone de culoare neagră, model iPhone 12 Pro Max, Serial number – (...), serie IMEI: (...) și IMEI 2: (...). La aceeași concluzie a ajuns și expertul-parte propus de inculpați (f.309-323 vol I dup).
În privința telefonului cu care s-a realizat înregistrarea, prima instanță a constatat că prin raportul de expertiză s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă înregistrarea „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a” datată cu data de 08.09.2020 a fost efectuată cu telefonul marca iPhone de culoare neagră, model iPhone 12 Pro Max. Această concluzie este firească, câtă vreme acest model de telefon nu exista în luna septembrie a anului 2020, de abia în data de 13.10.2020 fiind făcut anunțul oficial de către compania producătoare privitor la lansarea modelului (https://www.mobilissimo.ro/articole-telefoane/pret-si-disponibilitate-iphone-12-pro-max-in-R.ia). De altfel, instanța a constatat că în niciun moment martorul denunțător nu a specificat că ar fi realizat înregistrarea cu acest telefon, ci cu un alt telefon (f. 184, f. 290-296 vol. I dup).
Referitor la această ultimă concluzie la care a ajuns expertul, din conținutul raportului a rezultat faptul că înregistrarea în litigiu prezintă sistemul de operare Apple iOS cu versiunea 13.5.1. cu mențiunea că Apple lansează la diferite intervale de timp câte un up, date la sistemul de operare. De asemenea, expertul a constatat că telefonul marca iPhone de culoare neagră, model iPhone 12 Pro Max nu are activată versiunea sistemului de operare. Raportat la aceste constatări, instanța reține că expertul a precizat că, fie înregistrarea în litigiu a fost efectuată cu un aparat marca iPhone dar un model diferit, fie utilizatorul a resetat sau șters datele din telefonul model iPhone 12 Pro Max ulterior efectuării înregistrării în litigiu. Astfel, este corectă prima ipoteză enunțată, câtă vreme martorul denunțător a precizat în mod expres că nu a realizat înregistrarea cu telefonul mobil model iPhone 12 Pro Max.
În continuare, prin raportul de expertiză nr.11 din 31.01.2013 s-a mai stabilit că nu se poate stabili cu certitudine data și ora la care a fost efectuată înregistrarea „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a” datată cu data de 08.09.2020, ci doar unele informații cu privire la data și la ora la care a fost realizată (făcând trimitere la figura nr. 29 din conținutul expertizei de unde rezultă data de 08.09.2020, ora 12:14-pagina 33 din raport) cu precizarea că, în general, acestea reprezintă data și ora la care a fost setat echipamentul la momentul realizării înregistrării. Prin urmare, instanța a constatat că și din perspectiva acestei concluzii, coroborat cu cronologia evenimentelor, rezultă că înregistrarea este autentică. Astfel, s-a constatat că echipamentul cu care a fost realizată înregistrarea a fost setat la data de 08.09.2020, ora 12:14 (figura nr. 29-fila 273 vol I dup). Or, în conversația care face obiectul înregistrării inculpatul P.I. precizează că la ora 13:30 poate anula promisiunea, deci întrevederea la notarul public. Așa cum s-a arătat, întrevederea la notar a avut loc între orele 13-14. Această cronologie a acțiunilor dovedește că discuția dintre martorul denunțător și inculpați a avut loc.
Un aspect extrem de important care dovedește că înregistrarea nu a fost falsificată a fost analizat de către expert, care a stabilit că înregistrarea nu prezintă urme de alterare sau alte elemente de contrafacere, prin urmare este integră.
Cercetând raportul de expertiză criminalistică, care se coroborează cu concluziile expertului-parte sub aspectul care urmează a fi analizat, prima instanță a constatat că în metadatele fișierelor denumite „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” (predată la dosarul cauzei pe CD) și „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a” (identificată în telefonul martorului denunțător) se regăsește menționat sistemul de operare Apple iOS cu versiunea 13.5.1. (f.267 și 267 verso, f. 319 vol I dup). Or, instanța constată că acest sistem de operare nu poate fi afectat prin intervenția utilizatorilor, întrucât se află sub controlul companiei Apple.
Conform procesului-verbal din data de 20.06.2023 (f 325-329 vol I dup) a rezultat faptul că sistemul de operare Apple iOS cu versiunea 13.5.1. a fost lansat de compania Apple în data de 01.06.2020. Prin urmare, instanța a constatat că sistemul de operare exista în telefonul martorului denunțător la momentul efectuării înregistrării din 08.09.2020 și a fost indicat de metadatele fișierului rezultat ca urmare a înregistrării denumite Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a” (identificat în telefonul martorului denunțător), unul și același cu fișierul denumit „M. si Minda propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” (predat la dosarul cauzei pe CD).
Martorul denunțător a precizat că nu a efectuat înregistrarea audio cu telefonul marca iPhone 12 Pro Max, cu un telefon avut anterior, sens în care a precizat că anterior celor două telefoane predate organelor de urmărire penală la data de 10.08.2022 a folosit telefonul Iphone 7 Plus, Model Numărul MN4M2RM/A, Seria Numărul (...) și telefonul Iphone XsMax Model Numărul MT532ZD/A, Seria Numărul (...) (f. 49-52, 55-72 vol I dup).
Tot în vederea lămuririi apărărilor invocate, în etapa judecății s-a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice tehnice și de voce. Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 5/27.01.2025 (f. 1581468 vol II d.i.), s-a arătat că nu se poate stabili dacă înregistrarea audio în litigiu este autentică, având în vedere că nu mai este suportul original cu care efectuată iar la dosar nu a fost depus o clonă. Cu toate acestea, expertul a arătat că această concluzie nu trebuie interpretată ca o dovadă că înregistrarea a fost falsificată sau contrafăcută, împrejurarea că aceasta nu se mai află pe suporturi original nu înseamnă că nu reprezintă o copie fidelă a unei înregistrări originale sau transferare realizată cu acuratețe a originalului din care provine.
Totodată, s-a arătat că există o probabilitate ridicată ca vocile atribuite inculpaților P.I. și A.S.M. din înregistrarea audio să le aparțină (f.167 verso vol. II d.i.).
Cu privire la acest aspect, expertul-parte desemnat de părți a precizat că nu a putut realiza o transcriere a înregistrării, prin urmare nu a putut răspunde obiectului (f.138 vol. III d.i.).
Prima instanță a constatat că la dosarul cauzei există deja transcrierea scriptică a conversației, iar înregistrarea a fost îmbunătățită. Astfel, în data de 08.06.2022 (f. f.168-176 vol. I dup), a fost întocmit de specialistul DNA-Serviciul Tehnic, Raportul nr. 372/II-1/2022 privind îmbunătățirea calității audiției și ameliorării inteligibilității dialogului ambiental, aflat pe CD-ul inscripționat „DNA-73/P/2022, S.T. Timișoara, 3 fișiere îmbunătățite, M. și M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458”.
De asemenea, prin procesul-verbal din data de 16.06.2022 (f.186-190 vol I dup) a fost redat integral dialogul ambiental înregistrat de martorul denunțător în data de 08.09.2020, aflată în fișierul „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458 care prezintă codurile de siguranță tip SHA256.
Astfel, expertul-parte a dispus de toate elementele pentru a se pronunța cu privire la acest aspect, îndeosebi raportat la faptul că acesta a fost desemnat expert-parte și în cursul urmăririi penale.
Instanța a constatat că toate apărările legate de acest raport de constatare au fost analizate cu ocazia camerei preliminare, astfel că nu vor mai fi reluate.
În continuare, prima instanță a apreciat că autenticitatea înregistrării poate fi stabilită, chiar și în lipsa suportului original, prin prisma celorlalte elemente constatate de către expert în ambele expertize. Pe de-o parte, s-a stabilit că înregistrarea nu a fost alterată sau modificată. În continuare, din metadate rezultă că înregistrarea a fost efectuată un telefon mobil care avea un sistem de operare ce exista la momentul la care a fost realizată și care se afla și pe cele două telefoane mobile pe care martorul denunțător le folosea în acea perioadă. Totodată, expertul a stabilit că la data de 08.09.2020 a fost setat aparatul cu care a fost realizată înregistrarea. Dincolo de aceste aspecte de ordin tehnic, autenticitatea înregistrării rezultă, așa cum s-a arătat anterior, din faptul că întregul ei conținut a fost confirmat de declarațiile martorilor, de existența întrevederii la notarul public, de înscrisurile din care rezultă că situația juridică a terenurilor este identică (inclusiv sub aspectul suprafețelor) cu cea expusă de inculpatul P.I..
Nu se poate susține cu succes că înregistrarea nu e autentică, câtă vreme se discută chiar despre terenurile martorilor F.A., numitului C.C., despre problema frontului stradal care ar fi fost soluționată prin achiziționarea suprafeței de 3.000 mp de la o persoană de sex feminim „M.”, care s-a dovedit a fi martora H.M., despre faptul că la ora 13:30 ar fi avut loc întrevederea unde se punea pune capăt planului urmărit de inculpați, despre faptul că s-a și încheiat la notarul public promisiunea de vânzare cu privire la terenurilor numitului C.C. și F.A., iar absolut toate aceste aspecte au fost confirmate de martorii C.C., F.A. și H.M. și de promisiunea de vânzare autentificată.
Totodată, nu se poate susține că această înregistrare a constituit un act premergător urmăririi penale, așa cum s-a expus în concluziile scrise, câtă vreme nu a fost efectuată la dispoziția organelor de urmărire penală, ci reprezintă o înregistrare realizată de un particular, mijloc de probă permis de art. 139 alin. (3) teza finală Cod procedură penală.
În același sens, în cauză a fost invocată, cu titlu de jurisprudență, Decizia penală nr. 174/A/24.06.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 554/35/2017 (f.114-128 vol I dup). S-a arătat că într-o speță similară celei care face obiectul acestui dosar, instanța a exclus înregistrare audio pe care a efectuat-o martorul denunțător, apreciind că nu prezintă suficiente garanții de fiabilitate, raportat la imposibilitatea de a se stabili autenticitatea acesteia.
Lecturând conținutul deciziei anterior menționate, instanța a constatat că situația de fapt din prezentul dosar este diferită față de speța citată, raportat la faptul că în prezenta cauză acuzația penală nu se sprijină într-un mod determinant înregistrarea audio, ci pe întregul material probator alcătuit din înscrisuri și declarațiile martorilor. În cauza citată cu titlu de jurisprudență, prima instanță a constatat că declarațiile martorilor nu erau concludente, iar declarațiile martorului denunțător erau contradictorii. Din această rațiune, s-a avut în vedere că singura probă pe care se sprijinea acuzația era reprezentată de respectiva înregistrare audio, care nu părea să se coroboreze cu declarațiile martorilor audiați. Or, în prezenta cauză instanța a constatat deja că toate elementele care alcătuiesc conținutul înregistrării audio au fost confirmate de declarația martorului denunțător, de declarațiile martorilor de la care s-ar fi achiziționat terenurile, de cronologia evenimentelor, de existența promisiunii de vânzare, dar și de întrevederea la notarul public. Prima instanță a apreciat că și în lipsa înregistrării audio, materialul probator ar fi suficient pentru a susține acuzațiile aduse inculpaților, câtă vreme declarațiile martorului denunțător se coroborează întocmai declarațiile celorlalți martori și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei. Înregistrarea audio nu reprezintă proba determinată în prezenta cauză, ci doar confirmă declarațiile martorilor, care nu se contrazic în niciun aspect.
În drept, instanța a reținut fapta inculpaților A.S.M., poreclă „M.” și P.I.D., poreclă „P.M.” care în data de 08.09.2020, în timp ce se aflau în curtea Primăriei com. Giroc, i-au promis, în numerar, martorului denunțător R.F.O., inspector/arhitect în cadrul Primăriei com. Giroc, jud. Timiș, suma de 100.000 de euro, cu titlu de mită, pentru ca acesta din urmă, în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, să emită două adeverințe în cuprinsul cărora, cu ocazia întocmirii, să ateste în mod nereal că parcelele de teren de 7.720 mp din C.F. nr.(...) (aparținând coproprietarilor C.C.A., fiul numitei C.C. și F.N.A.) și de 3.000 mp din C.F. nr.(...) (aparținând numitului H.P., fiului numitei H.M., poreclă M.), pe care cei doi inculpați intenționau să le cumpere, se află în intravilanul localității Giroc cu toate că acestea se află, în realitate, în extravilanul localității Giroc, precum și pentru îndeplinirea ulterioară a formalităților de eliberare a autorizației de construire pentru cele două suprafețe de teren sus-menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Elementul material al laturii obiective a constat în acțiunea inculpaților A.S.M. și P.I.D. care, în data de 08.09.2020, anterior orei 13:30, au promis în numerar și cu titlu de mită suma de 100.000 de euro martorului denunțător R.F.O., în legătură cu îndeplinirea de acesta a unor acte ilicite, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, respectiv pentru eliberarea a două adeverințe, în cuprinsul cărora, cu ocazia întocmirii, martorul denunțător R.F.O. să ateste în mod nereal că cele două parcele de teren din localitatea Giroc fac parte din intravilanul localității deși, în realitate, acestea figurează în extravilanul localității, respectiv pentru îndeplinirea ulterioară a formalităților de eliberare a autorizației de construire pentru cele două suprafețe de teren.
Din perspectiva elementelor de tipicitate obiectivă, așa cum s-a arătat, martorul denunțător R.F.O., arhitect și inspector superior în cadrul Primăriei Giroc – Biroul Urbanism este funcționar public, în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod penal, în urma coroborării art. 392 alin. (1) din OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ cu fișa postului martorului denunțător (f. 376-378 vol. I dup).
Aspectele solicitate de cei doi inculpați martorului denunțător R.F.O., respectiv să emită o adeverință/adeverințe din care să rezulte în mod nereal că parcelele de teren extravilan de 7.720 mp din C.F. nr.(...) și de 3.000 mp din C.F. nr.(...) (pe care inculpații doreau să le cumpere) sunt în intravilanul localității Giroc și să emită autorizația de construire pentru cele două suprafețe de teren (inclusiv să avizeze proiectul) erau în legătură cu atribuțiile de serviciu ale martorului denunțător și dacă martorul denunțător ar fi eliberat adeverința/adeverințele de intravilan și autorizația de construire (inclusiv ar fi procedat la avizarea prealabilă a proiectului), atunci acesta și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu întrucât ar fi atestat în conținutul acelor documente aspecte necorespunzătoare adevărului.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu și implicit a activității din cadrul unității administrativ - teritoriale, consecința comportamentului incorect al inculpaților, comportament de natură a submina prestigiul unei instituții care asigură un serviciu public.
Legătura de cauzalitate a rezultat din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au comis fapta cu intenție directă, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât aceștia au avut reprezentarea consecințelor acțiunii lor, pe care le-au urmărit, aspect rezultat din modul de comitere a faptei.
Având în vedere faptul că persoana căreia i s-a promis suma de bani necuvenită exercită o funcție publică în cadrul unei instituții publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la încadrarea juridică se impune reținerea dispozițiilor art. 6 din Legea 78/2000.
Contrar susținerilor apărătorilor aleși ai inculpatului A.S.M., nu s-a impus reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere că acesta a mai fost condamnat definitiv pentru o infracțiune de același gen, cu același mod de comitere, dar îndeosebi raportat la faptul că inculpatul s-a sustras de la judecată, fugind în Iordania. Fiind cetățean iordanian, inculpatul avea cunoștință despre împrejurarea că nu ar fi putut fi extrădat, împiedicat autoritățile judiciare române să asigure participarea sa la procesul penal. De asemenea, acesta nu a dorit în niciun moment să ofere declarații prin care să lămurească situația de fapt. Reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare ar presupune bonificarea unui comportament procesual manifestat cu rea-credință, dar și încurajarea societății să comită astfel de fapte, având în vedere că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală și a mai săvârșit și o infracțiune concurentă cu cea din prezenta cauză, cu mod cvasi-identic de operare.
Nici în privința inculpatului P.I. nu s-a impus reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare, câtă vreme acesta a contestat săvârșirea infracțiunii în ciuda materialului probator. Mai mult, cu privire la ambii inculpați, nu se poate face abstracție de suma ridicată a mitei promise, dar și de consecințele pe care solicitarea inculpaților ar fi avut-o. Aceștia ar fi ajuns să construiască locuințe pe care să le vândă unor persoane fizice/juridice, deși terenul era în extravilan, vătămând în mod grav drepturile potențialilor cumpărători.
În continuare, s-a mai solicitat reținerea în beneficiul inculpatului A.S.M. a prevederilor art. 19 din OUG 43/2002 ca urmare a denunțului pe care l-a formulat la data de 15.07.2022, înregistrat sub numărul 92/P/2022, valorificat deja prin Sentința penală nr. 471/P.I./04.10.2023 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 2168/30/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului 2168/30/2022 al Tribunalului Timiș. Lecturând dosarul, instanța constată că inculpatul a formulat denunțul după emiterea rechizitoriului nr. 144/P/2021, care a format obiectul cauzei 2168/30/2022. Astfel, rechizitoriul a fost emis la data de 23.05.2022, iar denunțul a fost înregistrat la data de 15.07.2022, potrivit adresei din data de 06.06.2023 emisă de D.N.A.-Serviciul teritorial Timișoara (f.2 vol. III dosar nr. 2168/30/2022).
În paralel, se derulau cercetări penale în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 73/P/2022, care formează obiectul prezentei cauze.
Instanța a constatat că, într-adevăr, la momentul formulării denunțului care a condus la formarea dosarului nr. 92/P/2022 pe rolul D.N.A.-Serviciul teritorial Timișoara cu privire la martorul denunțător, acesta era în paralel cercetat pentru două infracțiuni concurente, una pentru care a fost trimis în judecată (dosar de urmărire penală 144/P/2021) și una pentru care dobândise calitatea de suspect (dosar de urmărire penală 73/P/2022-f. 155-156 vol. III dup).
Cu toate acestea, lecturând Ordonanța nr. 92/P/2022/d2 din data de 10.05.2024 (f.88-97 vol. II d.i.), a rezultat că pentru faptele denunțate de inculpatul A.S. cu privire la martorul R.F. au fost pronunțate soluții de clasare. Astfel, prin Ordonanța nr. 92/P/2022 din data de 18.04.2024 a D.N.A.-Serviciul teritorial Timișoara, dosar de urmărire penală format ca urmare a denunțului înregistrat la data de 15.07.2022, s-a dispus clasarea cauzei față de martorul R.F., care dobândise într-adevăr calitatea de suspect, apreciindu-se că nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea pretinselor infracțiuni de corupție.
În continuare, fiind disjunse de către D.N.A-Serviciul teritorial Timișoara, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a pronunțat o soluție de clasare și cu privire la celelalte pretinse infracțiuni reclamate de inculpatul A.S.M. prin denunțutul din data de 15.07.2022, conform Ordonanței de clasare nr. 92/P/2022/d2 in data de 10.05.2024 (f.88-97 vol. II d.i.).
Conform art. 19 din O.U.G. 46/2002 „persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanța de urgență în competenta Direcției Naționale Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
Prima instanță a apreciat că nu poate reține incidența cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din O.U.G. 46/2002, având în vedere că, în final, s-a constatat că inculpatul nu a denunțat, în realitate, infracțiuni, întrucât nu s-a putut dovedi dincolo de orice îndoială existența lor, astfel că martorul denunțat R.F. nu a putut fi tras la răspundere penală. Împrejurarea că acest denunț a fost deja valorificat prin Sentința penală nr. 471/P.I./04.10.2023 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 2168/30/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara nu obligă instanța la reținerea aceleași cauze de reducere și în prezenta cauză, raportat la faptul că la momentul analizării ei nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 19 din O.U.G. 46/2002.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială, socială și incidența circumstanțelor atenuante sau agravante.
Instanța a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpați caracterizează printr-o gravitate ridicată, având în vedere suma promisă cu titlu de mită, dar și efectele care s-ar fi produs în circuitul civil în măsura în care demersul inițiat de inculpați ar fi avut succes. Așa cum s-a arătat, cu privire la acest ultim aspect, prima instanță a reținut când măsura în care inculpații ar fi dobândit toată documentația de la martorul denunțător, iar aceștia ar fi construit imobile cu titlu de locuințe pe care le-ar fi oferit spre vânzare unor cetățeni de bună credință ar fi ajuns să achiziționeze locuințe la prețuri foarte ridicate, deși terenul pe care erau construite se afla în extravilan. Practic, orice construcție care s-ar fi realizat pe acest teren ar fi fost susceptibilă de demolare.
Instanța a avut în vedere și conduita procesuală a inculpaților, care au negat săvârșirea infracțiunii în ciuda materialul probator administrat, compoziție de recunoaștere pe care au menținut-o până la finalul procesului desfășurat în primă instanță.
În ceea ce îl privește pe inculpatul A.S.M., prima instanță a constatat că acesta s-a sustras de la judecarea cauzei, fugind în Iordania, de unde avea cunoștință că nu ar fi putut fi extrădat. De asemenea, instanța nu a putut face abstracție de faptul că inculpatul nu se afla la primul contact cu legea penală. Astfel, prin Sentința penală nr. 1025/01.04.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. 31206/325/2020, definitivă prin neapelare la data de 20.04.2021 (f.82 vol. I d.i.), inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă de 4 luni închisoare, a cărei aplicare a fost amânată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal, la data de 17.02.2020. Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a săvârșit o infracțiune de dare de mită, în același mod ca în prezenta cauză, pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 471/P.I./04.10.2023 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 2168/30/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare. Prin urmare, instanța a constatat că inculpatul prezintă reale dificultăți în respectarea ordinii juridice și nu conștientizează gravitatea încălcării ei.
În schimb, în privința inculpatului P.I. instanța a avea în vedere că acesta s-a prezentat la proces, a dat declarații și a manifestat o conduită procesuală corectă. De asemenea, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. Raportat la faptul că acesta își câștigă existența din surse licite, la lipsa antecedentelor penale, prima instanță a apreciat că infracțiunea care formează obiectul prezentei cauze reprezintă un caz izolat în comportamentul inculpatului.
Împotriva sentinței penale nr. 453/P.I./27.06.2025 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 3217/30/2023, au declarat apel, în termen legal, P.I.D. și A.S.M., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.07.2025, sub același număr de dosar, respectiv 3217/30/2023.
Inculpatul P.I.D. a solicitat admiterea apelului și, în consecință, desființarea sentinței atacate, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, iar, în rejudecare, să se dispună în principal achitarea subsemnatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, iar în subsidiar, achitarea subsemnatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală.
A arătat că consideră sentința penală atacată ca fiind netemeinică și nelegală, prima instanță reținând că fapta există, constituie infracțiune, iar din probele administrate reiese faptul că a săvârșit infracțiunea, pronunțând o soluție de condamnare atât cu privire la acesta, cât și cu privire la celălalt inculpat, or în cauză apreciază că singurele probe care se impun a fi analizate sunt înregistrarea, împreună cu raporturile de expertiză efectuate cu privire la aceasta, precum și declarația martorului R.F. și a subsemnatului, celelalte probe administrate, respectiv declarațiile celorlalți martori sunt neutile și neconcludente, deoarece depășesc cadrul în care se analizează oferirea sau nu a sumei de bani, acei martori nefiind prezenți la presupusa discuție.
Precizează faptul că înregistrarea nu ar fi putut fi efectuată în cursul zilei din data de 08.09.2020, dat fiind faptul că aceasta a fost transferată pe CD-ul predat de denunțător către DNA în data de 08.09.2020, ora 02.20 AM, adică în noaptea dintre 07.09.2020-08.09.2020, așa cum reiese din Raportul de expertiză și suplimentul din 21.08.2023 efectuate de către expertul C.G.S., astfel că aceasta exista deja la data la care martorul denunțător susține că au avut loc discuțiile dintre acesta, inculpat și A.S.M., context care invalidează întreg silogismul juridic conceput de către prima instanță în fundamentarea soluției de condamnare, rezultând ca întreaga analiza a discuțiilor prealabile cu vânzătorii, analiza clauzelor promisiunii și descrierea în dinamică a derulării evenimentelor infracționale să nu mai fie pertinenta si utila cauzei. A considerat că nu se poate stabili dacă înregistrarea este sau nu autentică, lipsind suportul original și neputându-se stabili dacă s-a realizat cu telefonul mobil care a fost pus la dispoziție de către denunțător, astfel că și în privința inculpatului în acest dosar planează dubiul cu privire la singura probă din dosar, organele judiciare nu mai dau eficiență principiului in dubio pro reo, pronunțând o soluție de condamnare cu privire la acesta, în lipsa unor probe certe, decisive. complete, sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Astfel nu se poate reține că din înregistrarea audio reiese că acesta ar fi avut rolul principal în convingerea lui R. să emită adeverința, în primul rând pentru că nu se poate stabili dacă discuția de pe înregistrare a existat de fapt în realitate, neputându-se stabili dacă aceasta este autentică, discuția fiind neinteligibilă, neputându-se stabili care voce aparține inculpatului, chiar martorul R. susținând că acesta nu i-a oferit nicio sumă de bani și nici nu ar fi avut intenția aceasta.
În motivare a arătat că proba principală pe care se bazează întreaga stare de fapt reținută în rechizitoriu nu prezintă nici măcar un minim standard probator, înregistrarea și transcrierea ei sunt interpretabile, înregistrarea nu poate fi aptă spre a fi luată în considerare într-o soluție de condamnare a acestuia, ea nu poate fi valorificată în fața instanței, deoarece ridică cel puțin dubiul că nu este autentică și că subsemnatul nici măcar nu vorbesc în discuție, având în vedere că martorul a declarat că inculpatul nu a solicitat niciodată să facă ceva ilegal și nu i-a oferit niciodată vreo sumă cu titlu de mită, aceste aspecte fiind coroborate cu declarația martorului, care spune că nici nu mai știe cu ce telefon a efectuat înregistrarea, că nu mai știe ce a depus inițial la DNA, că înregistrarea a fost și ștearsă la un moment dat. Astfel, având în vedere că înregistrarea a fost efectuată în afara unui cadru oficial, nefiind sub supravegherea unui organ de urmărire penală, există dubiul ca denunțătorul, care susține că a efectuat înregistrarea și tot el a transferat-o pe diverse alte suporturi, să altereze/modifice/distorsioneze vocile, frazele, data creării, fără a lăsa urme, astfel încât proba să fie în favoarea lui, proba nebucurându-se de aceleași garanții procesuale ca și cele obținute în cadrul unei urmăriri penale și, în acest mod, neputând fi catalogate ca și înregistrările obținute în urma supravegherii tehnice din cursul unui proces penal și, mai ales, neputând constitui principala probă pe care acuzarea să-și întemeieze trimiterea în judecată. Din întreg materialul probator de la dosar, se observă că există cel puțin dubiul că vocea de pe înregistrare să nu-i aparțină de fapt, având în vedere că cei 6 oameni care se aud vorbind, vorbesc unul peste altul, cu zgomot de fundal, fără a se putea identifica exact cine vorbește cu cine și ce se discută, or, aceasta nici nu îndeplinește cele trei cerințe pentru autenticitatea înregistrării.
Cu privire la declarațiile martorului R., contrar considerentelor primei instanțe, care a reținut că declarațiile martorului confirmă autenticitatea înregistrării, negocierile purtate, organizarea întrevederii etc., în realitate, acesta a declarat tocmai contrarul, și anume faptul că inculpatul nu i-a promis vreodată vreo sumă de bani, nu a simțit niciodată din partea acestuia că s-ar întâmpla un lucru de acest fel, că nici anterior discuției și nici ulterior, inculpatul nu i-a oferit sume de bani sau nu i-a solicitat să facă lucruri care să ridice probleme legale sau să conducă la încălcarea atribuțiilor sale de serviciu. S-a criticat și faptul că prima instanță a reținut că și în lipsa înregistrării, materialul probator ar fi fost suficient ca să susțină acuzațiile, astfel consideră că o soluție de condamnare nu se poate baza pe presupuneri de acest fel, instanța neputând și neavând de unde să știe unde a fost înainte de acea întrevedere, nu avea de unde să știe motivul întârzierii, pur și simplu aceste considerente sunt simple presupuneri, pe care prima instanță le-a analizat și le-a coroborat tocmai pentru a avea mai multe motive pentru a condamna, motive care, în realitate, nu sunt susținute de probe pertinente și concludente. Ulterior, prima instanță s-a referit la activitate infracțională a inculpatului și reține că aceasta cuprinde negocierile purtate cu martora C., stabilirea întâlnirii la notar, discuții cu privire la frontul stradal, aspecte care reiterăm că nu au relevanță pentru existența sau nu a infracțiunii pentru care este cercetat, considerând că promisiunea de vânzare a fost redactată într-o manieră favorabilă inculpaților, tocmai pentru a vedea dacă martorul R. emite sau nu adeverința este din nou o presupunere pe care instanța nu se poate întemeia, pentru că aceasta nu poate fi coroborată cu nicio altă probă.
Astfel, inculpatul a arătat că nu există nicio probă clară din care să reiasă că a promis vreo sumă de bani pentru eliberarea unei adeverințe, din contră, există probe din care reiese un dubiu că ar fi fost prezent în cadrul unei discuții înregistrate înainte de existența unui proces penal, înregistrarea obținută nefiind autentică, neputându-se stabili data, ora și locul efectuării ei, pentru a o putea compara cu data, ora și locul pe care le menționează denunțătorul, precum și probe din care reiasă că acesta nici măcar nu am promis vreodată vreo sumă de bani cu titlu de mită și nici nu i-am cerut vreodată denunțătorului să facă ceva ilegal.
Totodată, inculpatul, în motivarea apelului a invocat practică judiciară similară speței de față.
Inculpatul A.S.M., prin apărătorul ales D.R. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând să se dispună înlăturarea dispoziției de condamnare la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 dispunând în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală apreciind că fapta nu există. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală, iar în temeiul art. 37 Cod penal, să se constate că fapta pentru care s-a făcut trimiterea în judecată face parte din infracțiunea continuată de dare de mită, în realitate fiind vorba de acte materiale componente ale infracțiunii continuate de dare de mită, astfel că nu se impune majorarea pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara. Totodată, solicită reținerea în favoarea inculpatului a cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă la jumătate, în temeiul art. 19 din OUG nr. 43/2002, și reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
În esență, inculpatul, prin apărătorul ales a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât s-a întemeiat în principal pe o înregistrare audio a cărei autenticitate nu a fost dovedită prin mijloace științifice, deși aceasta a constituit principala probă a acuzării. A arătat că atât expertiza efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, cât și cea realizată de expertul parte au concluzionat că nu se poate stabili autenticitatea înregistrării, iar suporturile originale – cele patru telefoane mobile aflate la dispoziția DNA – nu au fost puse la dispoziția experților pentru examinare directă.
A mai arătat că martorul denunțător a pierdut ulterior telefoanele și a șters contul iCloud, împiedicând efectuarea unei expertize suplimentare, iar această conduită, coroborată cu lipsa suporturilor originale, ridică suspiciuni serioase cu privire la veridicitatea înregistrării. S-a subliniat că, potrivit ambilor experți, nu se poate afirma că înregistrarea este autentică și nemodificată, iar simpla constatare că „nu se observă urme de editare” nu echivalează cu o confirmare a autenticității.
Inculpatul a invocat, totodată, contextul tehnologic actual, arătând că există posibilitatea ca înregistrarea să fi fost alterată sau chiar creată artificial, aspect susținut de faptul că martorul denunțător realizase numeroase alte înregistrări în alte cauze DNA. În lipsa confirmării științifice a autenticității, această probă este nefiabilă și nu poate fundamenta o condamnare penală. În continuare, acesta a arătat că, în absența înregistrării, acuzarea se sprijină exclusiv pe declarația martorului denunțător, care nu este coroborată cu niciun alt mijloc de probă. Martorii audiați – proprietarii terenurilor și persoanele implicate în tranzacția imobiliară – nu au confirmat existența vreunei promisiuni de bani. Prin urmare, latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită nu este dovedită, iar instanța de fond a substituit lipsa probelor prin raționamente speculative, interpretând în mod arbitrar sensul discuțiilor și cuantumul sumei de „100.000” menționate, fără fundament probator.
S-a mai susținut că declarația martorului denunțător este subiectivă, acesta având interes personal, întrucât a beneficiat de soluții favorabile în alte cauze în urma colaborării cu organele de urmărire penală. Totodată, comportamentul inculpaților – care, deși presupusul denunțător ar fi refuzat pretinsa mită, au continuat demersurile notariale pentru perfectarea unei promisiuni de vânzare – este incompatibil cu ideea unei promisiuni ilicite de bani.
În aceste condiții, inculpatul a apreciat că instanța de fond a ignorat principiul in dubio pro reo, pronunțând o condamnare în ciuda existenței unor îndoieli majore privind autenticitatea probei principale și veridicitatea acuzației. S-a solicitat, în consecință, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală – fapta nu există, sau, în subsidiar, lit. b) teza I – fapta nu este prevăzută de legea penală.
S-a invocat, de asemenea, faptul că instanța de fond a refuzat aplicarea jurisprudenței relevante a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 174/A/24.06.2021, dosar nr. 554/35/2017), pronunțată într-o cauză cu circumstanțe identice fiind același procuror, același expert și aceleași deficiențe de expertizare a unei înregistrări, finalizată prin soluție definitivă de achitare.
Totodată, acesta a arătat că faptele deduse judecății în prezenta cauză și cele reținute în dosarul nr. 144/P/2021 al DNA Timișoara constituie acte materiale ale aceleiași rezoluții infracționale, având același scop și același mod de operare, motiv pentru care se impune reținerea unei singure infracțiuni de dare de mită în formă continuată.
În final, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, invocând faptul că a formulat un denunț care a determinat începerea urmăririi penale in personam într-o altă cauză (dosar nr. 92/P/2022 al DNA Timișoara), condiție suficientă, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți (deciziile nr. 3/2018 și nr. 79/2021), pentru reducerea limitelor de pedeapsă. A mai menționat totodată că această cauză de reducere i-a fost deja recunoscută într-un alt dosar (nr. 2138/30/2022), solicitând aplicarea aceleiași soluții și în prezenta cauză.
În concluzie, apelantul a cerut admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, iar în subsidiar, în cazul menținerii unei soluții de condamnare, reținerea formei continuate a infracțiunii și aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
În continuarea motivelor de apel, inculpatul A.S.M., prin apărătorul ales D.R., în esență, a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt și al aplicării nelegale a legii penale, solicitând, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b teza I Cod procedură penală, apreciind că fapta reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, iar, în subsidiar, constatarea că fapta dedusă judecății face parte dintr-o infracțiune continuată, împreună cu cea cercetată în dosarul nr. 144/P/2021 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara.
Inculpatul a susținut că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată, întrucât aceasta s-a fundamentat exclusiv pe denunțul formulat de martorul R.F.O., fără a exista alte probe apte să confirme acuzațiile formulate de parchet. Potrivit apărării, denunțul respectiv a fost făcut din motive subiective și interese personale, întrucât martorul urmărea obținerea unei soluții favorabile într-o altă cauză penală în care avea calitatea de inculpat, aspect ce pune sub semnul îndoielii sinceritatea și credibilitatea afirmațiilor sale.
Apărarea a mai arătat că întreaga probă acuzatorie se rezumă la declarațiile acestui martor și la înregistrările ambientale puse la dispoziție de el, fără ca aceste mijloace de probă să fie coroborate cu alte elemente obiective. S-a arătat că înregistrările audio nu conțin nicio discuție privind remiterea sau promisiunea unor sume de bani cu titlu de mită, nefiind utilizate termeni sau expresii care să trimită la un act de corupție, ci se referă exclusiv la onorarii și plăți pentru activități de proiectare, întocmirea de documentații și obținerea de autorizații, în cadrul unei relații comerciale legitime desfășurate prin intermediul firmei familiei martorului.
Inculpatul a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat aceste convorbiri, desprinzând pasaje izolate și atribuindu-le un sens contrar contextului în care au fost purtate, ignorând natura civilă și comercială a relațiilor dintre pârți. În realitate, a arătat apelantul, că discuțiile purtate vizau exclusiv stabilirea unor tarife și condiții de colaborare între doi agenți economici, nefiind vorba despre nicio intenție de corupere a unui funcționar public. De asemenea, inculpatul a arătat că niciun funcționar public concret nu a fost identificat de către organele de urmărire penală, iar legătura presupusă între inculpat și o persoană din administrația publică locală nu este dovedită prin nicio probă. În lipsa unei astfel de legături și a unei intenții directe de a determina un funcționar public să îndeplinească un act contrar atribuțiilor sale, nu se poate reține existența elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal.
Apărarea a invocat principiul legalității incriminării, arătând că instanța de fond a extins în mod nepermis sfera de aplicare a normei penale, transformând o situație de natură civilă într-una penală, fără a exista vreun element probator care să justifice această concluzie. Totodată, inculpatul a invocat principiul in dubio pro reo, prevăzut de art. 4 alin. (2) Cod procedură penală, subliniind că, în absența unor probe certe, dubiul rezonabil trebuie interpretat în favoarea inculpatului.
În ceea ce privește motivul subsidiar, inculpatul a solicitat ca fapta reținută în prezenta cauză să fie considerată act material al unei infracțiuni continuate, în raport cu cea cercetată în dosarul nr. 144/P/2021 al DNA Timișoara, întrucât între cele două fapte există identitate de persoane, scop și mod de operare. Apărarea a arătat că ambele fapte presupun discuții purtate cu aceeași persoană, martorul denunțător R.F.O., în legătură cu obținerea unor documente urbanistice necesare dezvoltării unor terenuri extravilane deținute de inculpat. Potrivit susținerilor apelantului, aceste acțiuni au fost determinate de o rezoluție infracțională unică, orientată către același scop, și s-au desfășurat în mod succesiv, pe o perioadă mai îndelungată, intervalul de aproximativ un an și două luni dintre ele fiind justificat prin natura activităților imobiliare și durata proceselor administrative necesare. Inculpatul a mai subliniat că denunțul martorului a fost formulat abia după comiterea celui de-al doilea act material, astfel încât nu poate fi reținută o întrerupere a rezoluției infracționale.
În sprijinul acestei susțineri, apelantul a invocat jurisprudența recentă a instanțelor naționale, respectiv decizia penală nr. 4415/2023 a Curții de Apel Timișoara și decizia Curții de Apel Cluj pronunțată în cauza „Cherecheș”, arătând că existența unei infracțiuni continuate a fost recunoscută chiar și în situații în care între actele materiale s-a constatat un interval temporal mai lung, atunci când acestea au fost rezultatul aceleiași rezoluții infracționale și au avut un scop unic.
Pe cale de consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în principal, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b teza I Cod procedură penală, iar, în subsidiar, constatarea că fapta dedusă judecății face parte dintr-o infracțiune unică, continuată, cu aplicarea unui tratament sancționator unic, potrivit art. 35 și art. 37 Cod penal, evitându-se cumulul aritmetic al pedepselor și menținându-se limitele de pedeapsă stabilite prin decizia penală nr. 289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara.
Prin notele scrise depuse, inculpatul A.S.M., prin apărătorul ales, a solicitat constatarea faptului că fapta pentru care s-a făcut trimiterea în judecată poate fi încadrată ca infracțiune continuată de dare de mită, cele două acte materiale constituind componente ale aceleași infracțiuni. Literatura de specialitate și jurisprudența relevă teoria unității naturale colective de infracțiune, potrivit căreia între actele succesive ale aceleași infracțiuni există o legătură naturală, actele ulterioare fiind absorbite juridic de prima modalitate de comitere. În contextul infracțiunilor de corupție, actele de promisiune și dare a mitei reprezintă faze succesive ale aceleiași acțiuni infracționale unice. Chiar dacă între ele există intervale de timp, aceste acte se consideră omogene și nu afectează unicitatea folosului material, toate reunindu-se în cadrul aceleași infracțiuni.
S-a evidențiat că infracțiunile de corupție prevăzute de art. 289-292 Cod penal permit ca prima modalitate alternativă realizată să absoarbă juridic conduitele subsecvente. Activitatea infracțională ulterioară rămâne relevantă penal, dar este juridic inclusă în cadrul infracțiunii unice. În cauza concretă, inculpatul A.S.M. a promis și oferit sume de bani unui arhitect din Primăria Giroc pentru a obține adeverințe și autorizații false, activitate desfășurată pe perioada 16.11.2021- 07.04.2022, cu două acte materiale distincte, dar cu aceeași rezoluție infracțională.
Totodată a precizat că modus operandi, obiectul și scopul acțiunilor sunt identice, iar rezoluția infracțională este unică, neîntreruptă între acte. Diferența de timp între acte nu afectează continuitatea infracțiunii, aceasta fiind specifică infracțiunilor continuate.
A arătat că jurisprudența recentă confirmă că rezoluția infracțională poate fi unică chiar dacă faptele sunt comise în intervale diferite de timp și chiar dacă unele acțiuni sunt desfășurate independent sau în cadrul unui grup, atâta timp cât inculpatul a avut inițial o reprezentare globală a infracțiunii și a menținut rezoluția pe toată durata comiterii actelor.
Examinând sentința apelată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.417 alin.2 C.p.p., curtea constată că apelurile declarate în cauză de către cei doi inculpați sunt nefondate, sentința Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Prin rechizitoriul DNA – Serviciul Teritorial Timișoara emis la data de 17.07.2023, în dosarul de urmărire penală nr. 73/P/2022 și înregistrat pe rolul Tribunalul Timiș la data de 25.07.2023 sub nr. de dosar 3217/30/2023, inculpații A.S.M. și P.I.D. au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită, în varianta promisiunii, infracțiuni prevăzute de art.290 alin. 1 C.p. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000.
În esență, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut că, la data de 08.09.2020, în timp ce se aflau în curtea Primăriei comunei Giroc, i-au promis, în numerar, martorului denunțător R.F.O., care ocupa funcția de inspector/arhitect în cadrul Primăriei comunei Giroc, jud. Timiș, suma de 100.000 de euro, cu titlu de mită, pentru ca acesta din urmă, în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, să emită două adeverințe în cuprinsul cărora, cu ocazia întocmirii, să ateste în mod nereal că parcelele de teren de 7.720 mp din C.F. nr.(...) (aparținând coproprietarilor C.C.A. și F.N.A.) și de 3.000 mp din C.F. nr.(...) (aparținând numitului H.P.), pe care cei doi inculpați intenționau să le cumpere, se află în intravilanul localității Giroc, cu toate că acestea se află, în realitate, în extravilanul localității Giroc, precum și pentru îndeplinirea ulterioară a formalităților de eliberare a unor autorizații de construire pentru cele două suprafețe de teren sus-menționate.
În fața primei instanțe inculpatul P.I.D. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, el arătând că nu a avut nicio legătură cu terenurile indicate în rechizitoriu, iar la data de 08.09.2020 nici nu s-a întâlnit cu denunțătorul R.F.O. (filele 209-211 vol.II dosar fond).
În fața instanței de apel inculpatul P.I.D. a precizat că nu dorește să dea vreo declarație, menținându-și declarațiile date pe parcursul procesului (fila 88 vol.I dosar apel).
Inculpatul A.S.M. nu a fost audiat nici de prima instanță, nici de instanța de apel, în condițiile în care el a părăsit țara și se află în Iordania.
Instanța de apel constată că ambii inculpați contestă vinovăția lor, criticând sentința primei instanțe sub aspectul pronunțării unei soluții de condamnare, în condițiile în care, în opinia lor, cu excepția declarațiilor contradictorii ale martorului denunțător R.F.O., nu există alte probe care să susțină acuzațiile.
În acest sens, ambii inculpați au solicitat înlăturarea înregistrării audio depusă de către martorul denunțător la momentul formulării denunțului.
Instanța de apel reține că la data de 27.05.2022, numitul R.F.O. a înregistrat un denunț la DNA-Serviciul Teritorial Timișoara în data de 27.05.2022, prin care încunoștința organele de urmărire penală cu privire la faptul că inculpații P.I.D. și A.S.M., la data de 08.09.2020, prezentându-se la primărie, i-au solicitat să elibereze adeverințe prin care să ateste, în mod nereal, că o suprafață de teren din localitatea Giroc, de peste 1 hectar, face parte din intravilanul localității, deși se afla în extravilan, dar și să emită autorizația de construire, inclusiv avizarea documentație aferentă autorizației de construire, în schimbul sumei de 100.000 euro în numerar.
Odată cu depunerea denunțului, martorul denunțător R.F.O. a înaintat organelor de urmărire penală și un CD care conținea o înregistrare audio denumită „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” care, potrivit susținerilor denunțătorului, conținea înregistrarea discuției cu cei doi inculpați, discuție purtată la data de 08.09.2020.
Ulterior, la data de 10.08.2022, conform procesului verbal existent la dosarul de urmărire penală (filele 290-296 vol. I dup), organele de urmărire penală au ridicat de la martorul denunțător un telefon marca iPhone de culoare neagră, model iPhone 12 Pro Max, Serial number – (...), serie IMEI: (...) și IMEI 2: (...), cod acces „0000”, telefon în privința căruia denunțătorul a afirmat că a realizat înregistrarea indicată mai sus cu ajutorul său. Organele de urmărire penală au constatat că, prin accesarea aplicației „Utils” aflată pe ecranul/display-ul telefonului, în folder-ul „Voice Memos”, se regăsește fișierul audio denumit „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz)” cu mențiunea relativă la dată – „08.09.2020” și o durată de „05:43” min.
În ceea ce privește denumirea acestui fișier, martorul denunțător a precizat că fișierul este identic cu cel denumit „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” pe care l-a predat anterior organelor de urmărire penală pe CD, cu prilejul formulării denunțului, arătând că acest fișierul de pe telefonul ridicat de organele de urmărire penală, cu care a efectuat înregistrarea, a fost copiat pe un laptop, schimbându-i și denumirea, iar fișierul astfel cum a fost redenumit pe laptop l-a predat organelor de urmărire penală.
Înregistrarea prezentată de către martorul denunțător a fost supusă unei expertize criminalistice efectuată de către Institutul Național de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara. În ceea ce privește efectuarea acestei expertize, este de menționat faptul că înregistrarea audio în litigiu a fost exportată din memoria telefonului și depusă pe un suport extern, de tip memory stick, pentru ca ulterior să fie expertizată.
Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr.11 din 31.01.2013, înregistrarea audio denumită „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” (predată de martorul denunțător pe CD) este una și aceeași cu înregistrarea denumită „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a” (identificată în telefonul martorului denunțător marca iPhone de culoare neagră, model iPhone 12 Pro Max, Serial number – (...), serie IMEI: (...) și IMEI 2: (...), telefon ridicat de organele de urmărire penală).
Expertul a mai precizat că nu se poate stabili dacă înregistrarea „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a”, datată 08.09.2020, a fost efectuată cu telefonul marca iPhone de culoare neagră, model iPhone 12 Pro Max sau cu telefonul mobil marca iPhone model 11 Pro Max, ambele puse la dispoziție de organele de urmărire penală.
Totodată, expertul a mai concluzionat că nu se poate stabili cu certitudine data și ora la care a fost efectuată înregistrarea „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a” datată 08.09.2020, ci doar unele informații cu privire la data și la ora la care a fost realizată (făcând trimitere la figura nr. 29 din conținutul expertizei de unde rezultă data de 08.09.2020, ora 12:14-pagina 33 din raport) cu precizarea că, în general, acestea reprezintă data și ora la care a fost setat echipamentul la momentul realizării înregistrării.
În vederea stabilirii autenticității înregistrării, în cursul judecății, prima instanță a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice tehnice și de voce. Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 5/27.01.2025 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara (filele 158-168 vol II dosar fond), nu se poate stabili dacă înregistrarea audio în litigiu este autentică, având în vedere că nu mai există suportul original cu care efectuată, iar la dosar nu a fost depus o clonă.
Pornind de la concluziile expertului referitoare la imposibilitatea stabilirii autenticității înregistrării, inculpații au solicitat înlăturarea acestei înregistrări, apreciind că aceasta nu se bucură de fiabilitatea necesară unui mijloc de probă în cadrul procesului penal.
Instanța de apel consideră că împrejurarea că nu se poate stabili dacă înregistrarea prezentată de către martorul denunțător este sau nu autentică nu semnifică faptul că această înregistrare nu este autentică.
Afirmația expertului potrivit căreia ”nu se poate stabili dacă înregistrarea este autentică” poate exprima doar o limită a mijloacelor tehnice și nu o concluzie asupra falsității acesteia. Din punct de vedere logic și juridic, imposibilitatea confirmării nu este echivalentă cu dovada neautenticității, iar dubiul tehnic nu poate fi transformat într-o prezumție de fals.
Potrivit dispozițiilor art.139 alin.3 C.p.p. înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții.
Pe de altă parte, art.103 alin.1 C.p.p. stabilește că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Prin urmare, probele prezentate în cadrul procesului penal nu pot fi excluse pentru că nu pot fi verificate absolut, ci doar dacă există indicii pozitive de manipulare, nu doar ipoteze. Existența unui standard de probă ridicat, consacrat prin dispozițiile art.103 alin.2 C.p.p., nu trebuie interpretat în sensul existenței unui standard de certitudine tehnică absolută. În opinia instanței de apel, probele tehnice nu trebuie să fie infailibile, ci coerente, coroborate și lipsite de indicii concrete de alterare. Ori simpla imposibilitate de a certifica autenticitatea absolută a unei înregistrări tehnice nu transformă această înregistrare, și pe cale de consecință proba, într-una nelegală sau neautentică.
În opinia instanței de apel, lipsa ”suportului original” nu anulează automat valoarea probei, în condițiile în care în cadrul procesului penal numeroase probe sunt admise în copie atunci când nu există indicii de alterare, iar conținutul este confirmat și prin alte mijloace de probă.
Sub acest aspect este de reținut faptul că, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr.11 din 31.01.2013, înregistrarea prezentată de către martorul denunțător nu prezintă urme de alterare sau alte elemente de contrafacere, prin urmare este integră.
De asemenea, din cuprinsul aceluiași raport de expertiză criminalistică rezultă că în metadatele fișierelor denumite „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458.m4a” (predată la dosarul cauzei pe CD) și „Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz).m4a” (identificată în telefonul martorului denunțător) se regăsește menționat sistemul de operare Apple iOS cu versiunea 13.5.1. Or, în mod corect prima instanță a constatat că acest sistem de operare nu poate fi afectat prin intervenția utilizatorilor, întrucât se află sub controlul companiei Apple. Este de menționat și faptul că sistemul de operare Apple iOS cu versiunea 13.5.1. a fost lansat de compania Apple în data de 01.06.2020, astfel că acest sistem de operare exista în telefonul martorului denunțător la momentul efectuării înregistrării din 08.09.2020 și a fost indicat de metadatele fișierului (aspect constatat de către expertul criminalist).
Instanța de apel reține că prin procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 16.06.2022, a fost redat integral dialogul ambiental înregistrat de martorul denunțător R. la data de 08.09.2020, aflată în fișierul „M. si M. propun bani pt autorizatie-teren fara puz 20200908 121458 care prezintă codurile de siguranță tip SHA256, după ce în prealabil înregistrarea a fost îmbunătățită în ceea ce privește calitatea audiției și ameliorarea inteligibilității dialogului ambiental, aspect ce rezultă din raportul de constatare tehnică nr.372/II-1/2022 întocmit de specialistul DNA-Serviciul Tehnic.
Or, după cum rezultă din analiza dialogului redat integral, discuțiile dintre participanți vizează chiar terenurile martorilor F.A., numitului C.C., problema frontului stradal care ar fi fost soluționată prin achiziționarea suprafeței de 3.000 mp de la o persoană de sex feminim „M.”, care s-a dovedit a fi martora H.M., faptul că la ora 13:30 ar fi avut loc întrevederea unde se putea pune capăt planului urmărit de inculpați, faptul că s-a și încheiat la notarul public promisiunea de vânzare cu privire la terenurile numiților C.C. și F.A.. Mai este de menționat și faptul că prin raportul de de expertiză criminalistică nr. 5/27.01.2025 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara s-a stabilit că există o probabilitate ridicată ca vocile atribuite inculpaților P.I. și A.S.M. din înregistrarea audio să le aparțină.
Declarațiile martorilor R.F., C.C., F.A. și H.M. au fost analizate pe larg de către prima instanță, astfel că nu vor mai fi reluate de către instanța de apel, iar toate aspectele rezultate din cuprinsul discuțiilor înregistrate de către denunțător au fost confirmate de către martorii anterior menționați.
Inculpații au invocat faptul că lipsa suportului original pe care s-a realizat înregistrarea afectează admisibilitatea probei. Instanța de apel nu contestă faptul că absența suportului original afectează forța probei, însă nu și admisibilitatea ei automată. Împrejurarea că nu a fost examinat suportul original poate aduce atingere gradului de realizare a circuitului probelor, însă nu generează, de plano, o prezumție de fabricare a probei. Instanța evaluează acest circuit al probelor în corelație cu alte mijloace de probă și cu coerența internă a înregistrării.
Or, toate aceste mijloace de probă, după cum s-a arătat deja, au confirmat faptul că la data de 08.09.2020 a existat o discuție între denunțătorul R.F. și cei doi inculpați, dialogul având conținutul redat în cuprinsul procesului verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 16.06.2022.
Instanța de apel constată că susținerile celor doi inculpați, potrivit cărora lipsa suportului original pe care a fost realizată înregistrarea de către martorul denunțător R., atrage nulitatea probei, nu pot fi acceptate. Lipsa unor verigi tehnice perfecte în circuitul probelor nu poate substitui dovada unei falsificări concrete, dovadă pe care inculpații nu au putut-o prezenta. Practic, apărarea invocă doar o vulnerabilitate teoretică, fără a dovedi existența unei intervenții reale asupra fișierului în cauză. Expertizele efectuate nu au identificat elemente tehnice obiective specifice falsificării, astfel că fără demonstrarea materială a unui mecanism efectiv de alterare a probei, afirmațiile inculpaților, conform cărora este posibil ca înregistrarea să fi fost prelucrată, nu pot fi acceptate, în cadrul procesului penal neputând fi admise scenarii ipotetice.
Contrar celor susținute de către inculpați, care au afirmat că declarațiile martorului denunțător R.F., cu privire la echipamentul folosit pentru realizarea înregistrării, sunt cel puțin contradictorii, fiind imposibil ca acesta să realizeze înregistrarea cu telefonul mobil model iPhone 12 Pro Max, telefon care nici nu exista în luna septembrie 2020, instanța de apel constată că niciodată martorul denunțător R.F.O. nu a menționat că a efectuat înregistrarea cu telefonul mobil pe care-l utiliza la momentul prezentării denunțului. Astfel, cu ocazia audierii din data de 16.09.2022, martorul a declarat: ”...înaintea acestui telefon (iPhone 12 Pro Max) am mai avut un alt telefon marca iPhone și în momentul în care am renunțat la utilizarea acelui telefon am transferat prin contul meu de Icloud toate datele, inclusiv fișierul ”Interesant!!!! (propune bani pt teren fără puz)” din telefonul vechi pe telefonul nou iPhone 12 Pro Max. Această înregistrare a fost făcută cel mai probabil cu telefonul folosit anterior telefonului iPhone 12 Pro Max”.
Cu aceeași ocazie, martorul a mai precizat că ”anterior celor două telefoane predate organelor de urmărire penală la data de 10.08.2022, am folosit telefonul iPhone 7 Plus...și telefonul iPhone XsMax...Unul din cele două telefoane vechi în prezent în folosește tatăl meu, iar celălalt am încercat să-l folosesc eu, dar nu am reușit întrucât nu ține bateria”.
Ulterior, la data de 26.06.2023, martorul denunțător R.F. a precizat că ”...din cele patru telefoane marca Iphone pe care le-am pus la dispoziția organelor de urmărire penală, sigur cu unul din aceste aparate a fost efectuată înregistrarea din 08.09.2020...”.
De la martorul denunțător R.F. au fost ridicate patru telefoane mobile, două (modelele iPhone 12 Pro Max și iPhone 11 Pro Max) la data de 10.08.2022 și celelalte două (modelele iPhone XsMax și iPhone 7 Plus) la data de 16.09.2022.
Telefoanele mobile modelele iPhone 12 Pro Max și iPhone 11 Pro Max au fost supuse expertizării criminalistice, expertul concluzionând că nu poate stabili dacă înregistrarea audio a fost realizată cu ajutorul acestor telefoane.
Ulterior, prin rechizitoriul întocmit în cauză, toate cele patru telefoane mobile au fost restituite martorului denunțător, cu obligația de a le păstra până la soluționarea definitivă a cauzei.
Este adevărat faptul că, fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul denunțător R.F. a arătat că nu-și amintește cu ce telefon a realizat înregistrarea audio.
Împrejurarea că denunțătorul, în cursul cercetării judecătorești, după trecerea unei perioade de timp de mai bine de 4 ani de la momentul realizării înregistrării, nu a mai fost în măsură să ofere detalii în legătură cu echipamentul folosit la surprinderea discuțiilor în mediul ambiental, nu poate conduce la înlăturarea acestei probe. Declarațiile variabile ale martorului denunțător, invocate de către inculpați, pot afecta eventual credibilitatea martorului, dar nu și autenticitatea fișierului audio. Indiferent dacă martorul a greșit sau nu sau asupra suportului cu ajutorul căruia a realizat înregistrarea, acest aspect vizează credibilitatea subiectivă a persoanei și nu integritatea obiectivă a fișierului audio. Autenticitatea unui fișier audio nu se stabilește prin memoria martorului, ci prin analiza tehnică a înregistrării, analiză care a confirmat că înregistrarea prezentată de către martorul denunțător nu prezintă urme de alterare sau alte elemente de contrafacere. În opinia instanței de apel, neconcordanțele vizând detaliile tehnice din cuprinsul declarațiilor denunțătorului R.F. (care a afirmat că înregistrarea a fost realizată cu unul dintre cele patru telefoane ridicate de organele de urmărire penală, pentru ca ulterior să precizeze că nu-și amintește acest aspect) nu afectează existența dialogului ambiental sau conținutul material al conversației. Aceste neconcordanțe pot influența aprecierea credibilității martorului, dar nu convertesc o probă materială tehnică în una falsificată.
Inculpații au invocat existența unor dubii în ceea ce privește vinovăția lor, dubii care ar trebui interpretate în favoarea lor. Este adevărat faptul că art.4 alin.2 C.p.p. stabilește că, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Însă principiul ”in dubio pro reo” nu funcționează în sens invers. Susținerile inculpaților tind să insinueze că dubiul tehnic avantajează ipoteza falsificării înregistrării. În opinia instanței de apel, dubiul nu se interpretează în favoarea unei teze alternative speculative, ci doar în favoarea persoanei acuzate atunci când statul nu-și dovedește acuzațiile. Acest principiu nu poate fi folosit ca instrument pentru a construi o prezumție de manipulare fără probe concrete. Este de netăgăduit că probele indirecte și cumulul de indicii pot susține acuzația, atunci când există coerență între înregistrarea audio și alte probe, aspect care de altfel a fost evidențiat mai sus.
Prin urmare, în lipsa unor indicii concrete de fabricare a înregistrării audio prezentate de către martorul denunțător R.F., instanța de apel apreciază că simpla imposibilitate de certificare absolută a autenticității înregistrării nu înlătură forța probantă a acesteia, motiv pentru care apelurile inculpaților nu pot fi admise sub acest aspect.
Inculpatul P.I.D. a invocat, prin motivele de apel, și contradictorialitatea declarațiilor martorului-denunțător R.F.. În acest sens, el a precizat că, spre deosebire de declarațiile date în cursul urmăririi penale, fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul denunțător a precizat că nu a discutat cu el despre autorizații și că nu i-a oferit nicio sumă de bani. În acest context, inculpatul a arătat că nu înțelege de ce a fost luată în considerare o declarație dată în cursul urmăririi penale și nu cea din fața primei instanțe.
Instanța de apel constată că martorul denunțător R.F. a fost audiat de Tribunalul Timiș la termenul de judecată din data de 28.11.2024. La începutul declarației martorul a precizat: ”îmi mențin declarația dată în cursul urmăririi penale”. Totodată, denunțătorul a mai indicat: ”...precizez că inculpatul P.D. nici anterior discuției, nici ulterior, nu mi-a oferit sume de bani sau nu mi-a solicitat să fac lucruri care să ridice probleme legale sau să conducă la încălcarea atribuțiilor mele de serviciu....”. La întrebarea procurorului ”la data la care a avut loc discuția, ambii inculpați v-au propus suma de bani?”, martorul denunțător a răspuns că ”nu mai știu exact cine mi-a propus suma...”.
În cursul urmăririi penale, martorul denunțător a fost audiat de trei ori, respectiv la data de 22.06.2022, 16.09.2022 și 26.06.2023, de fiecare dată precizând că își menține aspectele menționate în cuprinsul denunțului formulat la data de 27.05.2022. De altfel, cu prilejul primei declarații, martorul denunțător a indicat faptul că ”P.I., zis P.M., și A.S.M., zis M., mi-au promis suma de 100.000 euro ca mită pentru ca să atest că o suprafață de teren din localitatea Giroc de peste 1 ha face parte din intravilanul localității și să emit autorizația de construire....”
Instanța de apel constată că între declarațiile denunțătorului din faza de urmărire penală și cele din cursul cercetării judecătorești nu există aspecte contradictorii în ceea ce privește elementele esențiale ale acuzării. Niciun moment martorul denunțător nu a infirmat împrejurarea că inculpatul P. i-ar fi promis suma indicată în rechizitoriu, menționând doar că nu-și amintește care dintre inculpați i-a propus suma, dar a confirmat prezența ambilor inculpați la discuții.
Pe de altă parte, susținerile inculpatului potrivit cărora prima instanță ar fi trebuit să acorde prevalență declarației martorului R.F. dată în cursul cercetării judecătorești, nu pot fi acceptate. În conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor, instanța nu este obligată să acorde prioritate automat declarației unui martor dată în cursul cercetării judecătorești, ci are competența de a analiza toate declarațiile în ansamblul materialului probator, inclusiv cele date în faza de urmărire penală. Eventualele contradicții dintre declarații nu echivalează, prin ele însele, cu lipsa de credibilitate a martorului, ci pot fi explicate prin trecerea timpului, presiunea mediului procesual sau încercarea de a adapta versiunea faptelor.
Împrejurarea că martorul R. a apreciat ulterior că ”nu mai știe exact” anumite aspecte nu infirmă veridicitatea declarațiilor inițiale, care au fost date într-un moment temporal mai apropiat de producerea faptelor. În mod logic, declarațiile inițiale beneficiază de o forță probantă mai ridicată tocmai datorită proximității lor față de momentul faptelor.
În plus, este de subliniat și faptul că instanța de fond a motivat alegerea valorificării declarațiilor martorului denunțător R.F. din faza de urmărire penală întrucât acestea au putut fi coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Inculpatul P.I.-Dan a solicitat și achitarea sa în temeiul art.16 alin.1 lit.c C.p.p., invocând faptul că infracțiunea de dare de mită nu a fost săvârșită de el, în condițiile în care el nu a avut niciun interes personal în cauză și nu a promis martorului denunțător nicio sumă de bani.
După cum s-a arătat deja, martorul denunțător R.F. a învederat organelor judiciare că ”P.I., zis P.M., și A.S.M., zis M., mi-au promis suma de 100.000 euro ca mită pentru ca să atest că o suprafață de teren din localitatea Giroc de peste 1 ha face parte din intravilanul localității și să emit autorizația de construire....”.
Apoi, martorul C.C. a atestat rolul principal pe care inculpatul P. l-a jucat în derularea evenimentelor ce au format obiectul prezentului dosar. Aceasta a precizat că, în vara anului 2020 a purtat negocieri cu inculpatul P.I.D. pentru vânzarea unui teren pe care îl deținea în coproprietate cu martorul F.N.A.. De fiecare dată, pe parcursul negocierilor, martorul C. s-a întâlnit doar cu inculpatul P., care a venit singur și i-a transmis că dorește să cumpere terenul împreună cu un asociat. Prin urmare, se poate constata că participarea inculpatului P. la aceste negocieri doar din dorința de a-l ajuta pe inculpatul A.S. este exclusă, el fiind direct interesat de achiziționarea terenului și prezentându-se ca unul dintre cumpărători.
De altfel, este de observat și faptul că, potrivit declarațiilor martorului C.C., inculpatul P. este cel care, inițial, le-a propus ei și martorului F.N.A., celălalt coproprietar, ca pentru teren să lea dea la schimb un număr de două apartamente în Giroc sau o casă. Este evident că o astfel de ofertă nu putea fi prezentată decât de o persoană care avea puterea de a lua decizii în ceea ce privește achiziționarea imobilului.
Nu în ultimul rând, instanța de apel reține și faptul că inculpatul P.I. este cel care i-a comunicat martorului C.C. ora și locul întrevederii de la notar, în condițiile în care martorul nu-l cunoștea pe inculpatul A.S., pe care l-a văzut prima dată la cabinetul notarial.
Implicarea inculpatului P.I. la săvârșirea infracțiunii de dare de mită este atestată și de înregistrarea audio a discuțiilor purtate în mediul ambiental la data de 08.09.2020, înregistrare realizată de martorul denunțător R.F.. După cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de redare integrală a acestor discuții, rolul principal în determinarea martorului denunțător R.F. să-și încalce atribuțiile de serviciu și să emită adeverința cu caracter fals l-a avut inculpatul P.I., inculpatul A.S.M. limitându-se să confirme promisiunea de plată a sumei de bani drept recompensă. În acest sens pot fi observate afirmațiile inculpatului P.: ” „Să-ți iei banii, ce trebuie ... [neinteligibil] ... îți iei tu 100.000......[neinteligibil]...,al naibii, dacă nu la unu jumate renunț la ea”, „Da. Da. Luăm și ăia 3000 lu’... lu’ M.”, „De la unu jumate... acuma știm dacă îl luăm sau nu. Îmi mai spui o dată exact. Deci dacă tu zici că „da”, îl luăm, dacă nu, mă c*c pe el”, „Dacă e ne băgăm pe mâna ta...”. Așadar, folosirea verbelor la persoana întâi singular și plural dovedește că ambii inculpați urmăreau achiziționarea terenului și exploatarea sa în calitate de asociați.
Curtea mai reține că, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 5/27.01.2025, există o probabilitate foarte ridicată ca una din vocile care se aud în înregistrarea audio să îi aparțină inculpatului P.I., astfel că nici susținerile inculpatului P., care a negat participarea la întâlnirea dintre martorul denunțător și inculpatul A.S., nu pot fi acceptate.
Având în vedere că inculpatul P.I. a negociat direct cu martorul C.C. achiziționarea de la aceasta a unui teren pe care fiul său îl deținea în coproprietate cu martorul F.N.A., a organizat în mod direct întrevederea celor doi martori (C.C. și F.N.A.) cu inculpații la notarul public, în vederea încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare, luând în considerare și rolul avut de inculpatul P.I. în timpul discuțiilor purtate de cei doi inculpați cu martorul denunțător R.F., instanța de apel apreciază, la fel ca Tribunalul Timiș, că acțiunile inculpatului P.I. pot fi circumscrise elementului material al infracțiunii de dare de mită, acesta nelimitându-se doar la sprijinirea inculpatului A.S.M. datorită unui simplu sentiment de amiciție.
La rândul său, inculpatul A.S.M. a invocat necesitatea pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art.16 alin.1 lit.b teza I C.p.p., apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală. În acest sens, inculpatul a arătat faptul că prima instanță a ignorat a doua înregistrare audio depusă la dosar de către martorul denunțător R.F., înregistrare datată 08.02.2021, respectiv fișierul audio denumit ”Discuții cu M. despre puiu”, care, în opinia inculpatului, coroborate cu înregistrarea audio din prezenta cauză, du declarația inculpatului P.I. și chiar cu declarația martorului denunțător din primă instanță, susține punctul de vedere al inculpatului P., care a arătat că nu i-a dat niciodată niciun fel de mită martorului R.F. și că toate proiectele le-au făcut împreună, plățile efectuate reprezentând un onorariu plătit firmei martorului denunțător.
Prin procesul verbal întocmit la data de 10.08.2022, organele de urmărire penală au procedat la redarea în formă scrisă a dialogului ambiental purtat de către martorul denunțător R.F. cu inculpatul A.S.M. la data de 08.02.2021, discuții înregistrate cu mijloace proprii de către denunțător și copiate în fișierul ”20210208 201734 M. despre puiu.m4a”.
Potrivit dispozițiilor art.371 C.p.p. judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.
Obiectul prezentei cauze este reprezentat de infracțiunile de dare de mită imputate inculpaților P.I. și A.S.M., infracțiuni pretins săvârșite la data de 08.09.2020, când, potrivit susținerilor acuzării, cei doi inculpați i-au promis martorului denunțător R.F. suma de 100.000 euro pentru ca, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor sale de serviciu, martorul să emită o adeverință care să ateste că un anumit teren situat în extravilanul comunei Giroc, face parte din intravilanul localității.
Examinând conținutul discuțiilor redate în formă scrisă prin amintitul proces verbal, instanța de apel constată că dialogul nu privește faptele petrecute la data de 08.09.2020. Înregistrarea invocată de către inculpatul A.S.M. nu poate fi considerată concludentă, întrucât din conținutul acesteia nu rezultă în mod clar, explicit și neechivoc că discuția vizează evenimentele concrete suspuse judecății. Simpla existență a unei conversații generale, cu referiri vagi sau indirecte (”R.F.: că el mi-a plătit mie un milion de euro, atâta or costat proiectele care le-o plătit el către mine. Bă omule, tu, el nu poa să spună mă lucrurile astea în piață pentru că o să-i dau factură”, ”nu, nu, prima oară o zis așa. A zis că a primit 100.000 de..., a plătit 100.000 euro, a zis că a plătit pentru proiectele de vis-a-vis de primărie. Când am auzit treaba asta, am chemat, am zis P., hai să-ți tai factură...”, nu este suficientă pentru a stabili legătura cu faptele ce formează obiectul judecății.
În lipsa unei corespondențe directe cu actele materiale imputate celor doi inculpați, înregistrarea nu poate fi calificată drept probă directă, ci cel mult ca un indiciu lipsit de forță probantă autonomă. Ori, sub acest aspect, nu au fost prezentate alte dovezi (cu excepția declarațiilor inculpatului P.I., care nici măcar nu a făcut vreo referire la înregistrarea din data de 08.02.2021) din care să rezulte că sensul discuțiilor purtate de către cei doi inculpați cu martorul denunțător R.F., la data de 08.09.2020, a fost altul decât cel evidențiat de către martorul denunțător, motiv pentru care susținerile inculpatului nu pot fi acceptate.
Inculpatul A.S.M. a solicitat, pe de altă parte, ca instanța de apel să constate că fapta pentru care a fost trimis în judecată face parte din infracțiunea continuată de dare de mită, pentru care deja a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare prin s.p.nr.471/04.10.2023 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin d.p.nr.289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara, cu consecința aplicării dispozițiilor art.37 C.p. referitoare la recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată.
Instanța de apel reține că prin s.p.nr.471/04.10.2023 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin d.p.nr.289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul A.S.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art.290 alin.1 C.p. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002.
În esență, inculpatul a fost condamnat pentru că, în perioada 16.11.2021 – 07.04.2022, i-a promis martorului denunțător R.F.O., arhitect în cadrul Primăriei Giroc (jud. Timiș) suma de 40.000 euro pentru eliberarea a două adeverințe în numele Primăriei comunei Giroc din care să rezulte în mod nereal că un număr de două parcele de teren din localitatea Giroc fac parte din intravilanul localității, deși acestea figurează în extravilan.
Potrivit dispozițiilor art.37 C.p. dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.
În interpretarea acestor dispoziții legale a fost pronunțată și decizia nr.11/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța supremă stabilind că în ipoteza în care constată existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune continuată, instanța învestită cu judecarea unor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni va proceda la recalcularea pedepsei ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunțată anterior și va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare și emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunțată sau, după caz, va constata executată pedeapsa.
Atât prevederile art.37 C.p., cât și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție au în vedere, ca situație premisă, existența unei hotărâri definitive de condamnare pentru o infracțiune continuată. Practic, dispozițiile art.37 C.p. devin aplicabile în situația în care forma continuată de săvârșire a unei infracțiuni a fost deja stabilită printr-o hotărâre de condamnare definitivă.
Or, în privința inculpatului A.S.M., nu există o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracțiune continuată. Prin s.p.nr.471/04.10.2023 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin d.p.nr.289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă simplă, astfel că solicitarea sa referitoare la recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată este inadmisibilă. Acceptarea susținerilor inculpatului ar presupune ca instanța de apel să procedeze la analizarea condițiilor de existență ale infracțiunii continuate, inclusiv în ceea ce privește infracțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr.2138/30/2022 al Tribunalului Timiș, în care a fost pronunțată deja o hotărâre definitivă de condamnare, aspect inadmisibil întrucât ar fi afectată autoritatea de lucru judecat.
Inculpatul A.S.M. a invocat și aplicabilitatea deciziei nr.1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii. În opinia instanței de apel, decizia invocată nu-și găsește aplicabilitatea în prezenta cauză, în condițiile în care, prin amintita hotărâre, instanța supremă interpretează prevederile art.174 C.p., stabilind ce înseamnă săvârșirea unei infracțiuni în situația infracțiunilor unice cu mai multe modalități normative ale elementului material, modalități care sunt realizate la date diferite. Or, în prezenta cauză, inculpatul A.S.M. a fost trimis în judecată pentru un singur act material de dare de mită, comis la data de 08.09.2020, astfel că nu există dificultăți în ceea ce privește interpretarea noțiunii de ”săvârșire a unei infracțiuni”. Mai mult decât atât, după cum s-a arătat deja, inculpatul A.S.M. dorește practic recalcularea pedepsei, conform art.37 C.p., prin raportare la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin s.p.nr.471/04.10.2023 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin d.p.nr.289/A/11.04.2024 a Curții de Apel Timișoara. Însă art.37 C.p. are în vedere situația unei infracțiuni continuate, în vreme ce decizia nr.1/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii are în vedere situația unei infracțiuni unice cu modalități alternative de executare, cele două excluzându-se reciproc.
Inculpatul A.S.M. a invocat și necesitatea reținerii, în favoarea sa, a circumstanței atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b C.p., având în vedere că între inculpați și denunțător existau relații de afaceri.
Potrivit dispozițiilor art.75 alin.2 lit.b C.p. pot constitui circumstanțe atenuante împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Circumstanțele atenuante judiciare, potrivit art.75 C.p., presupun existența unor împrejurări care diminuează pericolul social concret al faptei sau relevă un grad redus de vinovăție. Or, existența unor relații comerciale nu reduce gravitatea infracțiunii de dare de mită, întrucât esența infracțiunii constă chiar în afectarea probității funcției publice, indiferent de justificarea subiectivă a inculpatului. Invocarea unei relații comerciale nu poate transforma un act ilicit într-unul acceptabil, un operator economic fiind supus unor standarde sporite de diligență și legalitate în raporturile cu funcționarii publici.
Mai mult decât atât, în măsura în care relațiile comerciale existente au creat cadrul de încredere necesar oferirii mitei, acest element trebuie apreciat ca factor de facilitare a infracțiunii și nu ca un motiv de clemență.
Prin urmare, instanța de apel apreciază că simpla existență a unor relații de afaceri între inculpat și persoana vizată nu constituie o circumstanță atenuantă judiciară, întrucât nu diminuează pericolul social al faptei, nu reduce gradul de vinovăție și, dimpotrivă, a facilitat comiterea infracțiunii, sporind gravitatea conduitei ilicite a inculpatului.
În sfârșit, inculpatul A.S.M. a solicitat și reținerea, în favoarea sa, a cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art.19 din OUG nr.43/2002, ca urmare a formulării unui denunț împotriva numitului R.F.O., care a dus la tragerea la răspundere penală a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.19 din OUG nr.43/2002, persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite în competența DNA, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Instanța de apel reține că la data de 15.07.2022 inculpatul A.S.M. a înregistrat, la DNA – Serviciul Teritorial Timișoara, un denunț împotriva martorului denunțător R.F.-Octavian. În urma acestui denunț, a luat naștere dosarul de urmărire penală nr.92/P/2022 al DNA – Serviciul Teritorial Timișoara, în care, printr-o ordonanță a procurorului din data 21.09.2022, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul R.F.O. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art.297 alin.1 C.p. raportat la art.13² din Legea nr.78/2000 și luare de mită prevăzută de art.290 alin.1 C.p. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

Ulterior, prin ordonanța nr.92/P/2022 din data de 18.04.2024, DNA – Serviciul Teritorial Timișoara a dispus clasarea cauzei față de suspectul R.F.O. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzute de art.289 alin.1 C.p. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și dare de mită prevăzută de art.290 alin.1 C.p. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, precum și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș în ceea ce privește celelalte infracțiuni ce au format obiectul sesizării.

Prin ordonanța nr.92/P/2022/d2 din data de 10.05.2024, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus clasarea cauzei în ceea ce privește celelalte infracțiuni reclamate de inculpatul A.S.M. prin denunțul din data de 15.07.2022.

Prin urmare, instanța de apel reține că pentru presupusele infracțiuni denunțate de către inculpatul A.S.M. la data de 15.07.2022 și care ar fi putut atrage aplicarea dispozițiilor art.19 din OUG nr.43/2002, au intervenit soluții de clasare.

Instanța de apel reține că beneficiul cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art.19 din OUG nr.43/2002 este condiționat de existența unui denunț real, voluntar și eficient, apt să conducă la descoperirea și tragerea la răspundere penală a altei persoane pentru o infracțiune de corupție sau asimilată.

Din probele administrate în cauză rezultă că, urmare a denunțului formulat de inculpatul A.S.M., organele de urmărire penală au dispus soluții de clasare cu privire la faptele denunțate, soluții întemeiate pe inexistența faptelor sau lipsa caracterului penal al acestora. Or, astfel de soluții sunt de natură să infirme caracterul util și eficient al denunțului formulat de inculpat.

Este adevărat faptul că, pentru aplicarea prevederilor art.19 din OUG nr.43/2000, nu este necesară existența unei hotărâri definitive de condamnare, dar, în opinia instanței de apel, este necesar cel puțin ca urmărirea penală să fi dus la punerea în mișcare a acțiunii penale sau la administrarea unor probe care să confirme realitatea faptelor denunțate, aspect care nu se regăsește în prezenta cauză.

Prin urmare, la fel ca și prima instanță, Curtea consideră că simpla formulare a denunțului, în absența unor consecințe concrete constând în declanșarea și finalizarea unei proceduri penale apte să stabilească răspunderea penală a unei alte persoane, nu este suficientă pentru atragerea incidenței art.19 din OUG nr.43/2000. În contextul în care, în urma denunțului s-a dispus clasarea cauzei întrucât fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală (soluții dispuse de organele de urmărire penală în prezenta cauză), nu se poate reține că denunțul a contribuit la descoperirea și sancționarea unei infracțiuni, ceea ce înlătură condiția esențială cerută de art.19 din OUG nr.43/2002.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.p.p., apelurile declarate în cauză de către inculpați vor fi respinse ca nefondate, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 și 4 C.p.p. cei doi inculpați să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p respinge apelurile declarate de inculpații P.I.D. și A.S.M. împotriva s.p.nr.453/PI/27.06.2025 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr.3217/30/2023, ca nefondate.
În baza art.275 alin.2 și 4 C.p.p. obligă inculpații la plata sumei de 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.

Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin intermediul grefei instanței, azi, 18.12.2025.

Președinte,		Judecător,
(...)		(...)
	Grefier
	(...)

Red / H.R.H./ L.B.A./ Tehnored D.L.S/18.12.2025

Prima instanță: Tribunalul Timiș - (...)