IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2026:007.000168
Dosar nr. 4118/102/2024
Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal - 3132
DECIZIA PENALĂ Nr. 168/A
Ședința publică din 8 aprilie 2026
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: (...)
Judecător: (...)
Grefier: (...)
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de către inculpatul C.V.I. (...) și de partea civilă A.P.I.A. (...) împotriva sentinței penale nr. 127 din data de 27 iunie 2025 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4118/102/2024.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din 12 ianuarie 2026, fixându-se termen pentru deliberare, redactare și pronunțare pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA DE APEL
1.Prezentarea sesizării:
A). Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 02 iulie 2025, sub nr. de dosar 4118/102/2024, inculpatul C.V.I., prin avocat, a declarant apel împotriva sentinței penale nr. 127 din 30 iunie 2025 a acestei instanțe.(fila 3).
Memoriul cuprinzând motivele de apel a fost depus la dosarul cauzei la data de 09 ianuarie 2026, apelantul solicitând admiterea căii de atac declarate, desființarea sentinței penale atacate, iar în rejudecare:
- achitarea sa, în principal în baza art. 16 alin.1 lit. b teza I Cod procedură penală, iar în subsidiar în baza art. 16 alin.1 lit.d Cod procedură penală, cu respingerea acțiunii civile, în ceea ce privește infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă faptă are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de această ori în numele ei, faptă prevăzută de art.181 alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
- achitarea sa în baza art. 16 alin.1 lit. b teza I Cod procedură penală, iar în subsidiar pronunțarea unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 322 alin.1 Cod penal.
Raportat la infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, apelantul a arătat că a acționat în convingerea rezonabilă că situația juridică a terenului era clarificată, având în vedere:
- discuțiile purtate cu proprietara terenului;
- îndrumările primite de la funcționari ai primăriei Ș.;
- faptul că documentele au fost întocmite, înregistrate și validate de o autoritate publică locală;
- lipsă oricărei intenții de a induce în eroare APIA sau de a obține pe nedrept subvenții;
În argumentarea acestei susțineri, inculpatul a făcut referire la următoarele aspecte:
Elementul esențial al infracțiunii pentru care apelantul a fost condamnat îl constituie scopul obținerii pe nedrept a fondurilor, scop care, în speță, nu este dovedit, ci dimpotrivă, este infirmat de întregul material probator.
Este relevant faptul că însăși martora K.I., funcționar în cadrul Primăriei Ș.- compartimentul registru agricol, a arătat în mod expres în declarația sa că „nu apreciez că acești oameni au beneficiat de subvenții pe nedrept".
Această afirmație provine de la o persoană direct implicată în gestionarea documentelor agricole și are o valoare probatorie deosebită sub aspectul reprezentării caracterului legitim al demersului apelantului,
Scopul infracțiunii imputate inculpatului este acela de a obține fonduri necuvenite, însă dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 3/2015 prevăd expres că beneficiarii schemelor de plată sunt fermierii activi care desfășoară o activitate agricolă în calitate de utilizatori ai terenului agricol.
Or, în cauză, toate probele administrate — declarații de martori, înscrisuri și acte fiscale — confirmă fără echivoc că apelantul a avut calitatea de utilizator efectiv al terenului încă din anul 2018.
Martorii audiați au arătat constant că apelantul a lucrat efectiv terenul, iar această situație este susținută de:
- contractul de vânzare cumpărare sub semnătura privata
- chitanțele depuse la dosar care atestă plata impozitului agricol începând cu anul 2019; continuitatea exploatării terenului;
- faptul că, ulterior, în anul 2022, situația juridică a fost clarificată definitiv prin cadastrare și înscriere în cartea funciară, apelantul dobândind calitatea de proprietar.
În mod esențial, rechizitoriul nu indică niciun text de lege care să prevadă nulitatea celui de-al doilea contract de arendare, limitându-se la aprecieri de ordin teoretic, fără suport normativ. Această omisiune confirmă caracterul discutabil al situației juridice și exclude reprezentarea certă a unui caracter nelegal al documentelor folosite.
Scopul legiuitorului, atunci când a incriminat obținerea pe nedrept de fonduri, nu a fost acela de a sancționa fermieri care exploatează efectiv terenurile, ci de a reprima conduite frauduloase evidente, precum situațiile în care se declară suprafețe fictive sau mai mari decât cele lucrate în realitate. Exemplul clasic avut în vedere de legiuitor este acela în care un fermier lucrează 10 hectare și declară 11, situație radical diferită de cea din prezenta cauză,
În speță, subvenția aferentă suprafeței contestate, în cuantum de 496 lei, nu a fost obținută pe nedrept ci a corespuns unei exploatări agricole reale continue. În aceste condiții, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale tipicității infracțiunii, întrucât lipsește scopul obținerii pe nedrept a fondurilor, element indispensabil al laturii subiective.
Apelantul a susținut și lipsa tipicității obiective și subiective a infracțiunii, care ar atrage aplicabilitatea art. 16 alin. b) Cod procedură penală.
S-a arătat că, chiar și în ipoteza în care instanța de control judiciar ar aprecia că apelantul a cunoscut existența unei suprapuneri formale de drepturi, fapta imputată nu întrunește condițiile tipicității infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât lipsește atât tipicitatea obiectivă, cât și cea subiectivă.
În ceea ce privește tipicitatea obiectivă . s-a subliniat că aceasta presupune existența unei conduite apte, prin ea însăși, să producă rezultatul incriminat — obținerea pe nedrept de fonduri. Or, în prezenta cauză:
- apelantul a solicitat subvenții exclusiv pentru terenuri lucrate efectiv;
- suprafața declarată corespunde realității din teren; nu s-a produs niciun prejudiciu real bugetului Uniunii Europene; suma de 496 lei a fost acordată în baza unor verificări administrative efectuate de APIA.
În lipsa unei declarații fictive sau supraevaluate, conduita apelantului nu este una tipică pentru infracțiunea imputată, ci se încadrează, cel mult, în sfera unor eventuale neconcordanțe administrative.
În ceea ce privește tipicitatea subiectivă, s-a arătat că norma de incriminare impune existența scopului special al obținerii pe nedrept a fondurilor. Acest scop lipsește în mod evident în speță, întrucât:
- apelantul avea calitatea de utilizator agricol, recunoscută de martori și autorități;
- documentele utilizate au fost emise și validate de o autoritate publică locală;
- nu există nicio probă directă care să ateste reprezentarea caracterului necuvenit al subvenției.
În practica constantă a instanțelor, lipsa scopului special atrage automat inexistența tipicității subiective, fapta fiind penalmente nerelevantă.
Apelatul a prezentat în motivele de apel și jurisprudență apreciată ca fiind relevantă (A Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curților de Apel și a Curții Europene a Drepturilor Omului), respectiv:
Înalta Curte de Casație și Justiție — lipsa intenției și eroarea de fapt
ÎCCJ, Secția penală, decizia nr. 161/RC/2016
Înalta Curte a statuat că folosirea unor documente inexacte nu este suficientă pentru atragerea răspunderii penale dacă nu se dovedește că inculpatul a cunoscut caracterul necuvenit al fondurilor și a urmărit obținerea lor.
Raportat la această decizie de speță invocată s-a arătat că în prezenta cauză, contractul de arendare și adeverința au fost:
- semnate de părți;
- înregistrate și validate de Primăria Ș.;
- folosite în contextul unei practici administrativ curente;
În acest context s-a subliniat că apelantul s-a bazat pe documente emise de autoritatea publică, exact situația avută în vedere de ÎCCJ atunci când a exclus existența intenției frauduloase.
ÎCCJ, decizia penală nr. 405/2019
Instanța supremă a reținut că intenția nu se prezumă, iar atunci când situația juridică este neclară sau contradictorie, răspunderea penală nu poate fi angajată, ci cel mult una administrativă sau civilă.
Suprapunerea contractelor de arendă pentru suprafața de 0,58 ha reprezintă o situație juridică ambiguă, creată independent de apelant și tolerată de autoritatea locală. Această ambiguitate exclude reprezentarea certă a caracterului ilicit al cererii APIA
Jurisprudență consolidată a curților de apel — spețe APIA similare
Curtea de Apel Cluj, decizia penală nr. 124/A/2018
Curtea a dispus achitarea unui fermier care a declarat suprafețe în baza unor documente acceptate de primărie, reținând că validarea administrativă creează o aparență legitimă de legalitate.
Apelantul C.V.I. s-a aflat într-o situație identică: a depus la APIA documente oficiale, eliberate și semnate de funcționari publici, fără a avea motive rezonabile să Ie conteste legalitatea.
Curtea de Apel Alba Iulia, decizia penală nr. 32/A/2020
Instanța a stabilit că neconcordanțele privind situația juridică a terenurilor cunoscute sau tolerate de autorități, constituie eroare de fapt scuzabilă.
Corelând această decizie cu situația din prezenta cauză s-a arătat că apelantul nu doar că nu a fost avertizat asupra existenței unui impediment, ci a fost chiar îndrumat să încheie un contract de arendare pentru a putea depune dosarul APIA, consolidând convingerea legitimă că procedează legal.
Curtea de Apel Timișoara, decizia penală nr. 287/A/2019
S-a reținut că „exploatarea efectivă a terenului și lipsa unui folos patrimonial disproporționat indică inexistența scopului fraudulos".
În ceea ce privește această decizie s-a făcut comparație cu situația din prezenta cauză în care inculpatul apelant a lucrat efectiv terenul, iar suma aferentă celor 0,58 ha este marginală raportat la totalul exploatației, aspect incompatibil cu un demers infracțional intenționat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului — standardul probei intenției
CEDO, Anghel c. României (2007)
Curtea a stabilit că vinovăția nu poate fi dedusă exclusiv din existența unui rezultat prejudiciabil.
În susținerea aplicabilității acestei decizii la problema juridică suspusă dezlegării în această cauză, s-a subliniat că instanța de fond a dedus intenția apelantului din simpla existență a unei suprapuneri de contracte și din obținerea subvenției, fără probe directe privind reprezentarea subiectivă.
CEDO, Barberô, Messeguë și Jabardo c. Spaniei (1988)
Orice îndoială rezonabilă trebuie interpretată în favoarea acuzatului (in dubio pro reo).
S-a concluzionat că, raportat la principiul invocat în această decizie, în prezenta cauză contradicțiile dintre declarații, conduita autorităților și lipsa unei probe directe privind intenția, creează dubii serioase care impun achitarea.
CEDO, Grayson și Barnham c. Regatului Unit (2008)
Curtea a subliniat că sarcina probei vinovăției aparține exclusiv acuzării, context în care apelantul a susținut că acuzarea nu a demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil că ar fi acționat cu intenția de a obține pe nedrept subvenția, limitându-se la prezumții.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 322 alin, 1 C.p, s-a solicitat achitarea inculpatului C.V.I. pe temeiul lipsei tipicității obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 16 alin, (1) lit. b) teza I C.proc.pen.)
S-a susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat că contractul de arendare nr. 68/14.05.2019 ar constitui un înscris fals, exclusiv prin raportare la existența unui contract de arendare anterior, aflat încă în derulare.
În sprijinul acestei idei s-a făcut referire la practica constantă a Curții de Apel Târgu Mureș, în sensul că nu orice înscris care produce efecte juridice nelegale sau discutabile este un înscris fals în sens penal, fiind necesar ca actul să ateste, în mod intrinsec, fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
În acest sens, a fost invocată Decizia penală nr. 48/31.01.2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, în care s- a statuat că lipsa valabilității sau opozabilității unui înscris reprezintă o problemă de drept civil, care nu echivalează cu falsificarea penală a actului.
De asemenea, s-a făcut referire și la Decizia penală nr. 395/05.07.2018, în care Curtea de Apel Târgu Mureș a subliniat că tipicitatea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune existența unei atestări mincinoase în cuprinsul înscrisului, iar nu simpla existență a unor impedimente juridice anterioare.
Apelantul a argumentat că, în cauza de față:
- contractul a fost real încheiat;
- este semnat de părțile contractante;
- nu conține mențiuni fictive privind identitatea părților, obiectul sau semnăturile;
- nu a fost supus niciunei contrafaceri materiale;
concluzionând că existența unui contract anterior de arendare nu reprezintă o mențiune falsă inserată în contractul ulterior, ci o chestiune ce ține exclusiv de dreptul civil.
În sprijinul acestei idei, respectiv confuzia între nelegalitatea civilă a înscrisului și falsul penal, s-a susținut că instanța de fond a transformat în mod nejustificat un conflict de drept civil (dublă arendare) într-o acuzație penală de fals, contrar practicii constante a instanțelor de control judiciar.
Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut în mod constant, inclusiv prin deciziile anterior menționate, că:
„un înscris lovit de nulitate sau inopozabilitate nu devine, prin acest simplu fapt, un înscris fals în sensul legii penale".
Aceeași orientare este consacrată și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că neconcordanța dintre situația juridică reală și efectele produse de un înscris nu este, prin ea însăși, aptă să atragă incidența art. 322 C.pen.
În ceea ce privește latura subiectivă, s-a arătat că suntem în prezența inexistența intenției cerute de lege , pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal fiind necesară intenția directă sau indirectă de a atesta o situație neadevărată.
Or, în cauză:
- contractul a fost încheiat cu acordul arendatorului;
- a fost înregistrat la autoritatea publică locală;
- nu există probe certe că inculpatul ar fi cunoscut inexistența unei rezilieri efective a contractului anterior;
- inculpatul nu a intervenit material asupra înscrisului.
Potrivit jurisprudenței Î.C.C.J., inclusiv cea sintetizată în practica publicată privind art. 322 Cod penal, eroarea asupra situației juridice exclude forma de vinovăție cerută de lege pentru infracțiunea de fals.
În prezenta cauză, situația de fapt relevă, cel mult, o eroare asupra situației juridice a terenului, incompatibilă cu intenția penală.
Instanța de fond a dedus caracterul fals al contractului din folosirea ulterioară a acestuia în procedura administrativă APIA, aspect care contravine jurisprudenței constante.
Curtea de Apel Târgu Mureș a statuat că falsul se analizează exclusiv la momentul întocmirii înscrisului, iar nu prin raportare la consecințele sau utilizarea ulterioară a acestuia (fiind indicate Deciziile nr. 48/2018 și nr. 395/2018), apelantul subliniind că folosirea ulterioară a unui înscris nu poate transforma retroactiv un act veridic într-un înscris fals.
Un alt argument cuprins în motivarea căii de atac se referă la aplicarea principiului „ultima ratio” al dreptului penal, arătându-se că Curtea de Apel Târgu Mureș a subliniat constant că dreptul penal reprezintă ultima ratio și nu trebuie utilizat pentru a sancționa conduite ce pot fi corectate prin mijloacele dreptului civil sau administrativ.
În subsidiar, pentru ipoteza în care instanța de apel ar aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, s-a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei, soluție frecvent adoptată în practica Curții de Apel Târgu Mureș în cauze de fals formal, cu pericol social redus, argumentele fiind:
- înscrisul este real, nu contrafăcut;
- lipsa antecedentelor penale;
- conduita socială corespunzătoare a inculpatului;
- inexistența unei perseverențe infracționale;
- procedura penală în sine este aptă să atingă scopul preventiv
B)Împotriva aceleiași hotărâri a formulat apel și partea civilă A.P.I.A. (APIA), calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 18 iulie 2025 (fila 5), această solicitând:
- admiterea pe latură civilă a apelului formulat;
- modificarea (desființarea) pe latură civilă a sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul C.V.I. să fie obligat la plata sumei de 42.756, 70 lei, sumă la care se adaugă dobânzile și penalitățile calculate conform Codului de procedură fiscală, de la data efectuării fiecărei plăți către aces, până la data de achitării efective a debitului.
Apelantă a susținut că instanța de fond, în mod greșit, l-a obligat pe inculpatul C.V.I. II doar la plata sumei de 496,56 lei sumă calculată doar pentru suprafața de 0,58 ha, fără a ține cont de faptul că sprijinul financiar obținut de C.V.I. II pentru toate terenurile declarate in campania 2019 a fost solicitat prin aceeași cerere de plată în care, așa cum se menționează clar în acest formular tip completat și asumat prin semnătură, fiecare trebuia să înscrie sub sancțiunea legii penale, date reale, complete si perfect valabile, deci, în caz contrar această cerere ar fi un înscris fals în totalitatea el. nerespectarea acestor prevederi legale duce la anularea integrală a cererii de plată.
Deși în considerente, instanța de fond a reținut că această suprafață de 0,58 ha a fost înscrisă în registrul agricol al comunei Ș. jud. M. ca fiind utilizată de inculpat in baza contractului de arendare nr. 68 din 14.05.2019, încheiat în mod nelegat, fermierul C.V.I. II a obținut subvenții APIA în campania agricolă 2019, în cuantum total de 38.012.70 lei din care 482,76 lei reprezintă suma aferentă suprafeței de 0,58 ha. totuși instanța a fracționat suprafața cu toate că a reținut că întregul contract declarat este fals, contract care a stat a stat la baza întregii suprafețe de teren si nu doar la baza suprafeței de 0,58 ha.
S-a criticat reținerea susținerea instanței cu privire la faptul că „prejudiciul comunicat de către APIA prin constituirea de parte civilă respectiv suma totală de 42.756,70 lei, se constată faptul că acesta cuprinde și plățile efectuate din bugetul național către inculpatul C.V.I. pentru campania 2019, reprezentând „ schema de plată națională acciză motorină", deși motorina utilizată în agricultură nu a făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză", fără a ține cont de faptul ca acciza la motorina chiar dacă este plătită din bugetul național se află în strânsă legătură cu cererea pe suprafață.
Au fost invocate următoarele prevederi legale:
Parte integrantă din Ordin nr. 126/2010 privind procedura specifică de implementare și control, precum și formularistica necesară privind acordarea ajutorului de stat pentru motorina utilizată în agricultură din 26.05.2010:
Art. 3. Ajutorul de stat se acordă producătorilor agricoli menționați la art. 2 care îndeplinesc următoarele condiții, în funcție de sectoarele vegetal, zootehnic și/sau îmbunătățiri funciare în care își desfășoară activitatea:
a) să fie înscriși în evidențele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cu suprafețele de teren pe care le exploatează sau în Registrul agricol, Registrul plantațiilor viticole, alte evidențe funciare
c) suprafețele de teren pe care le exploatează să fie de minimum un hectar inclusiv, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha. în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin O, 1 ha.
• Hotărârea nr. 763/2013 pentru aprobarea normelor metodologice privind acordarea unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură:
Art. 5 alin. (3) lit. a) Cererea privind acordul prealabil va conține următoarele:
a) informații cu privire la suprafețele de teren, inclusiv pe structura de culturi și/sau efectivele de animale/ păsări/albine/viermi de mătase, pe care le exploatează solicitantul și/sau lucrările de îmbunătățiri funciare, pe care acesta le execută pe perioada de aplicare a schemei de ajutor de stat;
• Hotărârea nr. 1 174/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură:
2 1) Cererea va fi însoțită de originalul sau copia adeverinței prevăzute de Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/ 1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, precum și a condițiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Național de Dezvoltare Rurală 20142020, cu modificările și completările ulterioare, emise de primărie conform înscrisurilor din Registrul agricol, sau va cuprinde informații privind suprafețele și culturile prevăzute în cererea de plată unică pe suprafață depusă la A.P.I.A. și pe care solicitantul le exploatează până la sfârșitul fiecărui an calendaristic aferent solicitării, în cadrul schemelor de plăți pe suprafață, în cursul anului de cerere.
Sprijinul financiar obținut de inculpat pentru toate terenurile declarate a fost solicitat printr-o singură cerere de plată în care, așa cum se menționează clar în acest formular tip completat și asumat prin semnătură și în prevederile art. 7 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 125/2006, respectiv în cele ale art. 8 alin. 1 lit. j din O.U.G. nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, solicitantul trebuia să înscrie sub sancțiunea legii penale. date reale. complete si perfect valabile. deci în caz contrar această cerere ar fi un înscris fals în totalitatea el. Nerespectarea acestor prevederi legale duce la anularea integrală a cererii de plată.
Având în vedere prevederile legale invocate, s-a susținut că instanța de fond in mod greșit a admis suma de 496,56 lei, fără a ține cont de faptul ca acciza la motorina chiar daca este plătită din bugetul național se află în strânsă legătură cu cererea pe suprafață.
S-a criticat și faptul că instanța s-a pronunțat doar în ceea ce privește debitul principal fără a face mențiuni cu privire la solicitarea APIA privind plata accesoriilor fiscale raportate la prejudiciul, debit principal.
Au fost invocate dispozițiile art. 73 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu care ”Recuperarea reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s•a efectuat plata și până s-au recuperate sumele” precum prevederile art. 1381 din Codul Civil și art. 266 1 din Codul de procedură fiscală.
S-a solicitat plata accesoriilor aferente debitului/debitelor principale, motivat de faptul că acestea constituie un echivalent at lipsei folosinței sumelor primite cu titlu de sprijin financiar, iar scopul lor fiind acela de a acoperi un prejudiciu creat bugetului de stat, meționându-se că acestea trebuie să se calculeze și sunt datorate de la data efectuării fiecărei plăți către fermierii - beneficiari și până la data achitării efective a debitului, deoarece de la acea dată aceștia au beneficiat în mod necuvenit de sumele plătite de A.P.I.A..
2.Prezentarea hotărârii atacate:
Prin sentința penală nr. 127 din 30 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. 4118/102/2024 Tribunalul Mureș a dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. 3 cod procedură penală raportat la art. 80 cod penal, art. 82 din codul penal, dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 , 2 acte materiale , în privința inculpatului C.V.I. – (...),
În baza art. 81 alin. 1 și 3 cod penal, aplică inculpatului C.V.I., un avertisment.
Atrage atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv asupra lipsei posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. 2 lit. b cod penal.
În baza art. 396 alin. 1 și 2 cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C.V.I. – (...), la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, cod penal pe o perioadă de 1 an.
În baza art.65 alin.1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, pe durata prevăzută de art.65 alin.3 Cod penal.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C.V.I., la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 322 alin. 1 C.p., și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, cod penal pe o perioadă de 1 an.
În baza art.65 alin.1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, pe durata prevăzută de art.65 alin.3 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin.1 Cod penal, constată că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul sunt în concurs real, în baza art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care adaugă un spor de 1/3 din restul pedepselor neaplicate (respectiv 2 luni).
Inculpatul urmează să execute pedeapsa principală finală aplicată inculpatului este de 2 ani și 2 luni închisoare alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, Cod penal pe o perioadă de 1 an, în baza art. 45 alin.3 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 45 alin. 3 lit. a și alin.5 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, pe durata prevăzută de art.65 alin.3 Cod penal.
În temeiul art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, obligă inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) Cod penal, oblică inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, obligă inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Ș. sau la Primăria T. M., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere sau obligația de a presta o muncă în folosul comunității, precum și a dispozițiilor art. 96 alin. (4) Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul va săvârși din nou o infracțiune în cursul termenului de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) Cod procedură penală cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1382 Cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă A.P.I.A., și obligă inculpatul C.V.I. la plata sumei de 496,56 lei.
În baza art. 256 Cod procedură penală, art. 25 alin. 3 Cod procedură penală dispune desființarea înscrisului indicat la secțiunea ”IX. Propuneri formulate către instanța de judecată” din prezentul rechizitoriu, respectiv înscrisul sub semnătură privată reprezentat de contractul de arendare nr. 68/14.05.2019, încheiat între martora B.D. - în calitate de arendator și inculpatul C.V.I. I.I. - în calitate de arendaș.
În baza art. 404 alin. 4 lit. e) Cod procedură penală cu referire la art. 274 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 1500 lei, respectiv 750 lei fiecare, din care 1100 lei provin din faza de urmărire penală, vor fi suportate de către inculpați.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim-grad a arătat că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, rezultă următoarea stare de fapt:
În cursul lunii martie 2018, între martorii B.D. - în calitate de arendator și M.M. - în calitate de arendaș a fost încheiat contractul de arendare nr. 33 din 22.03.2018, având ca obiect o suprafață de 2,61 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M..
Contractul de arendare a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 22.03.2018 și până la data de 21.03.2023, cu posibilitatea prelungirii prin acordul expres și comun al părților. Acest contract a fost înregistrat la Consiliul Local al com. Ș., jud. M.. Pe versoul ultimei pagini din contractul de arendare este un înscris olograf prin care suprafața de 2,61 ha este defalcată astfel:
- suprafața 0,65 ha, situată în tarla 14- parcela 598/10;
- suprafața de 0,58 ha, situată în blocul fizic 105, tarla 16, parcela 673/29/ în dreptul căreia există mențiunea “Vândut la N.C.”;
- suprafața de 0,80 ha, situată în tarla 16, parcela 673/4/;
- suprafața de 0,58 ha, situată în tarla 16, parcela 673/2/6.
Instanța a reținut faptul că în cursul lunii mai 2019, între martora B.D. - în calitate de arendator și inculpatul C.V.I. - în calitate de arendaș a fost încheiat contractul de arendare nr. 68 din 14.05.2019, având ca obiect o suprafață de 0,77 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M., suprafața fiind compusă din 0,58 ha situată în blocul fizic 105 și 0,19 ha situată în blocul fizic 806. Contractul de arendare a fost încheiat pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.01.2019 și până la data de 01.01.2029, cu posibilitatea prelungirii prin acordul expres și comun al părților.
În aceeași zi în care a fost încheiat contractul de arendare nr. 68, inculpatul C.V.I. s-a deplasat la Consiliul Local al com. Ș., jud. M., unde a înregistrat respectivul contract. Tot în aceeași zi, la solicitarea inculpatului susmenționat, inculpata K.I. din cadrul Primăriei com. Ș., jud. M. i-a eliberat adeverința nr. 1402/14.05.2019, conform căreia acesta figurează pe anul 2019, înscris în registrul agricol, tipul 3, vol. 1, poziția 43, cu suprafața totală agricolă utilizată de 29,27 ha.
După ce inculpata K.I. a întocmit înscrisul oficial reprezentat de adeverința nr. 1402/14.05.2019, iar acesta a fost semnat de către persoanele responsabile din cadrul Primăriei com. Ș. în acest sens și după semnarea de către toate persoanele a adeverinței, inculpata K.I. personal i-a înmânat-o persoanei care o solicitase, respectiv inculpatului C.V.I..
Astfel, în anul 2019 pentru aceeași suprafață de 0,58 ha de teren situată în com. Ș., jud. M., blocul fizic 105, existau încheiate un număr 2 contracte de arendă cu doi arendași diferiți, respectiv contractul de arendare nr. 33 din 22.03.2018 și contractul de arendare nr. 68 din 14.05.2019, ambele înregistrate la Consiliul Local al com. Ș., jud. M..
La data de 17.10.2018 martora B.D. - proprietara terenului, în suprafață de 0,58 ha, a vândut inculpatului C.V.I. acest teren, contractul de vânzare cumpărare fiind însă antedatat de către cumpărător, fără știrea martorei B.D. (datat 17.10.2017).
Prin ordonanța D.N.A. – Serviciul Teritorial Tg. Mureș din data de 27.09.2022 s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări de către un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Tg. Mureș, în specialitatea fonduri europene.
Prin urmare, a fost întocmit raportul de constatare în specialitatea fondurilor europene din data de 21.10.2022, din concluziile căruia a rezultat faptul că suprafața de 0,58 ha., aparținând martorei B.D., a fost inclusă în Cererea unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2019, înregistrată la A.P.I.A. sub nr. MS-25166/15.05.2019, depusă de fermierul C.V.I. I.I. Această suprafață de 0,58 de ha a fost înscrisă în registrul agricol al comunei Ș., jud. M., ca fiind utilizată de fermierul C.V.I. I.I., în baza contractului de arendare nr. 68 din 14.05.2019. În baza contractului de arendare nr. 68 din 14.05.2019, încheiat în mod nelegal, fermierul C.V.I. I.I a obținut subvenții A.P.I.A. în campania agricolă 2019, în cuantum total de 38.012,70 lei (din care 482,76 lei reprezintă suma aferentă suprafeței de 0,58 ha.)
În acest context, adeverința nr. 1402/14.05.2019, eliberată de Primăria com. Ș., inculpatului C.V.I., reprezintă un înscris fals în totalitate, având în vedere că în cuprinsul său s-a menționat ca și suprafață agricolă totală primită în arendă de către inculpatul susmenționat cea de 29,27 ha (prin includerea în suprafața totală de 29,27 ha teren și a suprafeței de 0,58 ha. teren situat în com. Ș. jud. Mureș), în realitate aceasta fiind de 28,69 ha, fără a fi individualizate parcele ce o compun.
Deși avea cunoștință , inculpatul C.V.I. nu a dat importanță acestui aspect și a solicitat de la A.P.I.A. (A.P.I.A.) – Centrul Județean T. M. subvenții pe suprafață, în campania agricolă aferentă anului 2019, pentru suprafața totală de 29,09 ha, în care este inclusă și suprafața de 0,58 ha, ce face obiectul contractelor de arendare nr. 33 din 22.03.2018 și nr. 68 din 14.05.2019. În acest sens, suprafața în cauză a fost inclusă în cererea unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2019, înregistrată la A.P.I.A. – Centrul Județean M. sub nr. MS – 25166/15.05.2019, conform declarației de suprafață pentru anul 2019 (capitolul II din cerere), la poziția nr. 22, regăsindu-se suprafața totală de 29,09 ha, pentru care inculpatul a solicitat subvenție.
Analizând conținutul acestei cereri unice de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2019 susmenționată, se constată faptul că la secțiunea V.1. - ANGAJAMENTE ȘI DECLARAȚII, mai exact la punctul 9 al acestei secțiuni titularul cererii și-a asumat sub semnătura că datele înscrise în Formularul de cerere unică de plată și în documentele anexate sunt reale, corecte, complete, sub sancțiunea infracțiunii de fals în declarații. În acest context, inculpatul C.V.I. și-a asumat veridicitatea datelor inserate în cererea unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2019 cu nr. MS-25166/15.05.2019 depusă la A.P.I.A. – Centrul Județean T.M., precum și în adeverința nr. 1402/14.05.2019, eliberată de Primăria com. Ș., jud. M., conform căreia acesta figurează pe anul 2019, înscris în registrul agricol, tipul 3, vol. 1, poziția 43, cu suprafața agricolă utilizată de 29,27 ha.
Atașat cererii de plată, inculpatul C.V.I. a depus și adeverința nr. 1402/14.05.2019, eliberată de Primăria com. Ș., conform căreia acesta figurează pe anul 2019, înscris în registrul agricol, tipul 3, vol. 1, poziția 43, cu suprafața agricolă utilizată de 29,27 ha. Au fost centralizate toate contractele de arendă deținute , rezultând că suprafața de 29,27 ha totală menționată în adeverința nr. 1402/14.05.2019 eliberată inculpatului C.V.I. este compusă din mai multe contracte de arendare, între care se regăsește și contractul de arendare nr. 68/14.05.2019 încheiat cu martora B.D., pentru suprafața de 0.58 ha.
Conform Deciziei de plată nr. 14876526/29.05.2020 emisă de A.P.I.A. pentru fermierul C.V.I. I.I., având numărul unic de identificare a exploatației RO009421007, s-a constatat faptul că acestuia i-a fost stabilită plata sumei totale de 38.133,40 lei, reprezentând subvenții aferente campaniei 2019, sumă defalcată astfel: suma de 14.042,71 lei, reprezentând subvenție de plată pe suprafața determinată de 29,09 ha.; suma de 1.840,38 lei, reprezentând ajutoare naționale tranzitorii 1 (ANT1) pentru culturi în teren arabil pe suprafața determinată de 29,09 ha.; suma de 1.267,95 lei, reprezentând sprijin cuplat 7.2 - Lucernă pe suprafața determinată pentru plată de 2,82 ha.; suma de 8.118,40 lei, reprezentând plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, pe suprafața determinată de 29,09 ha.; suma de 5.597,45 lei, reprezentând plata redistributivă, pentru primele 30 ha de teren; suma de 8.534,46 lei, reprezentând plata aferentă schemei Bovine Carne – ANTZ8, pentru 26 de capete.
Totodată, a rezultat faptul că întreaga suprafață de 29,09 ha, pentru care fermierul C.V.I. I.I. a solicitat subvenții aferente campaniei 2019, a fost determinată pentru plată conform Deciziei de plată nr. 14876526/29.05.2020, emisă de către A.P.I.A. Centrul Județean M., rezultând astfel că au fost emise subvenții și pentru suprafața de 0,58 ha, situată în com. Ș. jud. Mureș, în blocul fizic 105, parcela 29a cultivată cu porumb.
Prin adresa nr. 43310/20.12.2022 A.P.I.A. a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 42.756,70 lei aferentă campaniei 2019, la care se adaugă dobânzile și penalitățile prevăzute de Cod de procedură fiscală, solicitând ca inculpatul C.V.I. I.I. să fie obligat să plătească în solidar cu ceilalți suspecți, precum și alte persoane care vor fi găsite vinovate, prejudiciul cauzat prin faptele săvârșite.
Conform adresei susmenționate suma totală de 42.756,70 lei, aferentă campaniei agricole 2019, de care a beneficiat fermierul C.V.I. II este compusă din cuantumul următoarelor plăți efectuate către acesta, potrivit deciziilor de plată evidențiate mai jos:
Decizia de plată nr. 6173438/19.10.2019 emisă de APIA, prin care fermierului în cauză i-au fost stabilite un număr de șase plăți, după cum urmează:
- suma de 6.564,94 lei plătită prin ordinul de plată nr. 137841/23.10.2019 reprezentând schema ”SAPS DF 2019”;
- suma de 3.358,92 lei plătită prin ordinul de plată nr. 137841/23.10.2019 reprezentând schema ”SAPS FDF 2019”;
- suma de 1.941,87 lei plătită prin ordinul de plată nr. 137841/23.10.2019 reprezentând schema ”Pract agr. Clima/mediu FDF 2019”;
- suma de 3.795,31 lei plătită prin ordinul de plată nr. 137841/23.10.2019 reprezentând schema ”Pract agr. Clima/mediu DF 2019”;
- suma de 1.348,70 lei plătită prin ordinul de plată nr. 137841/23.10.2019 reprezentând schema ”Redistributivă FDF 2019”;
- suma de 2.635,93 lei plătită prin ordinul de plată nr. 137841/23.10.2019 reprezentând schema ”Redistributivă DF 2019”.
Decizia de plată nr. 12198933/16.12.2019 emisă de APIA, prin care fermierului în cauză i-au fost stabilite un număr de șase plăți, după cum urmează:
- suma de 2.679,20 lei plătită prin ordinul de plată nr. 166497/24.12.2019 reprezentând schema ”SAPS DF 2019”;
- suma de 1.439,51 lei plătită prin ordinul de plată nr. 166497/24.12.2019 reprezentând schema ”SAPS FDF 2019”;
- suma de 832,22 lei plătită prin ordinul de plată nr. 166497/24.12.2019 reprezentând schema ”Pract agr. Clima/mediu FDF 2019”;
- suma de 1.548,94 lei plătită prin ordinul de plată nr. 166497/24.12.2019 reprezentând schema ”Pract agr. Clima/mediu DF 2019”;
- suma de 577,98 lei plătită prin ordinul de plată nr. 166497/24.12.2019 reprezentând schema ”Redistributivă FDF 2019”;
- suma de 1.075,78 lei plătită prin ordinul de plată nr. 166497/24.12.2019 reprezentând schema ”Redistributivă DF 2019”.
Decizia de plată nr. 15044265/08.10.2020 emisă de APIA, prin care fermierului în cauză i-a fost stabilită plata sumei de 64,66 lei prin ordinul de plată nr. 130742/14.10.2020 reprezentând schema ”Rambursare Disciplină Financiară an 2019”.
Decizia de plată nr. 13453297/28.01.2020 emisă de APIA, prin care fermierului în cauză i-au fost stabilite un număr de două plăți, după cum urmează:
- suma de 1.807,58 lei plătită prin ordinul de plată nr. 109233/07.02.2020 reprezentând schema ”ANT1-Culturi arabile-decuplată de producție”;
- suma de 8.382,20 lei plătită prin ordinul de plată nr. 109233/07.02.2020 reprezentând schema ”ANT8-Bovine carne”.
Decizia de plată nr. 3942/03.06.2019 emisă de APIA, prin care fermierului în cauză i-a fost stabilită plata sumei de 2.751,00 lei prin ordinul de plată nr. MS1351/11.06.2019 reprezentând schema ”Acciza motorina”.
Decizia de plată nr. 16847/04.02.2020 emisă de APIA, prin care fermierului în cauză i-a fost stabilită plata sumei de 1.993,00 lei prin ordinul de plată nr. MS875/14.02.2020 reprezentând schema ”Acciza motorina”.
Prin aceeași adresă A.P.I.A. a mai comunicat faptul că inculpatul C.V.I. a figurat înregistrat în Modulul SVAP Registrul Debitorilor Europeni cu debit în cuantum de 40,94 lei, stabilit prin titlul de creanță nr. 4292/28.09.2020 de către A.P.I.A. – Centrul Județean M., sumă care a fost recuperată integral plus accesoriile în cuantum de 0,10 lei din campania 2020, campanie care nu face obiectul cercetării. Astfel, suma comunicată de către A.P.I.A. rămasă de recuperat este în valoare de 42.756,70 lei, cu care se constituie parte civilă în cauză.
Astfel analizând conținutul cererii unice de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2019 depusă la A.P.I.A. (APIA) – Centrul Județean T. M., de către C.V.I. I.I., și înregistrată sub nr. MS-25166/15.05.2019, mai exact secțiunea V.1 -ANGAJAMENTE ȘI DECLARAȚII, se constată faptul că la punctul 9 al acestei secțiuni titularul cererii și-a asumat sub semnătura că datele înscrise în Formularul de cerere unică de plată și în documentele anexate sunt reale, corecte, complete, sub sancțiunea infracțiunii de fals în declarații. În acest sens, rezultă că fermierul C.V.I. și-a asumat veridicitatea datelor inserate în cererea unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2019 cu nr. MS-25166/15.05.2019 depusă la A.P.I.A. – Centrul Județean T.M., precum și în adeverința nr. 1402/14.05.2019, eliberată de Primăria com. Ș., jud. M., conform căreia acesta figurează pe anul 2019, înscris în registrul agricol, tipul 3, vol. 1, poziția 43, cu suprafața agricolă utilizată de 29,27 ha.
In continuare, a fost redat integral sau parțial conținutul unor prevederi legale - art. 2 alin. 1 lit. f din O.U.G. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăti care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere, Art. 7 alin. 1 din același act normativ , Art. 8 din O.U.G. 3/2015, Aart. 5 din Ordinul 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăti prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015.
În lumina acestor dispoziții legale, instanța de prim-grad a concluzionat că caracterul "inexact" sau "incomplet" al documentelor la care se referă art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informații care ar putea descalifica persoana respectivă în inițiativa de a obține fondurile, cu condiția ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârșite cu intenție și să ducă la obținerea de fonduri.
Dată fiind multitudinea situațiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcție de destinația fondurilor, este evident că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996 pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59)”.
Cu privire la sintagma ,,pe nedrept” s-a făcut referire Decizia nr. 110/2019 a Curții Constituționale: Curtea constată că sintagma "pe nedrept" din cuprinsul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu beneficiază de o definiție legală, în sensul legii penale și nici nu este definită, în mod expres, prin norme juridice specifice altor ramuri de drept, motiv pentru care Curtea reține că intenția legiuitorului a fost de aceea de a-i atribui acesteia înțelesul ce rezultă din sensul comun al cuvintelor ce o compun. Astfel, conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin "drept" se înțelege "totalitatea regulilor de conduită, a normelor instituite sau sancționate de puterea de stat, [...], reguli a căror respectare și aplicare este asigurată prin forța de constrângere a statului, [...]."
De altfel, acesta este și sensul dat cuvântului "drept" de doctrina juridică, acesta fiind definit ca reprezentând "un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin intermediul unor instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul". Așa fiind, expresia "pe nedrept" semnifică situația existenței unei dispoziții legale care să prevadă, direct sau indirect, faptul că o anumită situație de fapt este în dezacord cu prevederile legale. Prin urmare, în contextul reglementat de dispozițiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sintagma "pe nedrept" are în vedere principala caracteristică, în viziunea legiuitorului, a rezultatului faptei de obținere de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prin folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete.
Cu alte cuvinte, "pe nedrept", în sensul textului criticat, arată caracterul ilicit al rezultatului comiterii faptei prevăzute în ipoteza normei de incriminare criticate. Așa fiind, interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este aceea că folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete ar putea avea ca rezultat și obținerea, în mod legal, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, așa cum greșit susține autorul excepției.
Dimpotrivă, interpretând per a contrario dispozițiile legale ce fac obiectul controlului de constituționalitate, Curtea reține că săvârșirea acelorași fapte, fără atingerea rezultatului anterior menționat, nu va fi sancționată potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ci conform dispozițiilor art. 184 din aceeași lege, referitoare la sancționarea tentativei la infracțiunea reglementată la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
În acest sens, Curtea reține că prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 2 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că fapta de a folosi, în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.
Prin aceeași decizie, la paragraful 52, s-a statuat că acțiunea de folosire (constând în utilizarea sau întrebuințarea documentelor ori declarațiilor false, inexacte sau incomplete) sau de prezentare (înfățișare în vederea examinării) de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, atât în situațiile în care nu ne aflăm în prezența unei succesiuni de norme penale în timp, cât și în situațiile tranzitorii, în care își găsește aplicarea textul art. 5 din Codul penal, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.”
Referitor la sintagma ,,pe nedrept” se reține în acord cu interpretarea CCR că de vreme ce documentele sunt inexacte sau incomplete, este exclus ca folosirea lor să aibă ca rezultat obținerea, în mod legal, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.
Prin urmare, conținutul constitutiv al infracțiunii analizate sub aspect obiectiv este realizat prin acțiunea de folosire și prezentare de documente false și inexacte, rezultatul produs respectiv, obținerea de fonduri din bugetul UE și bugetul național, urmarea acestei acțiuni, având influență doar în privința formei infracțiunii reținute, după caz, consumată sau tentantă, însă de vreme ce respectivele fonduri au fost obținute, nu se mai poate discuta și analiza în continuare o eventuală obținere ,,pe drept” adică legală a acestor fonduri.
Prin Decizia nr. 4/2016 ÎCCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit următoarele: ,,Din modul de incriminare a faptei de obținere pe nedrept de fonduri europene rezultă că această faptă penală reprezintă o formă atipică a infracțiunii de înșelăciune, neputându-se susține existența a două infracțiuni, atât cea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cât și cea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 din Codul penal din 1969, în considerarea faptului că raporturile contractuale se derulează cu o singură autoritate contractantă.
Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete reprezintă o modalitate concretă de inducere în eroare a autorității publice care acordă finanțarea, având drept consecință aprobarea finanțărilor din fonduri publice a unei persoane care nu este îndreptățită să le obțină întrucât, în fapt, nu îndeplinește cerințele de eligibilitate prevăzute de lege”.
S-a reținut că autoritatea publică a reclamat cu ocazia constituirii de parte civilă, implicit, că a fost indusă în eroare când a acordat respectivele finanțări, activitățile de inducere în eroare fiind imputate inculpaților.
În consecință, instanța de fond a constatat că înscrisul sub semnătură privată reprezentat de contractul de arendare nr. 68 din 14.05.2019, având ca obiect suprafața totală de 0,77 ha. teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M., compusă din 0,58 ha. teren situat în blocul fizic 105 și 0,19 ha. teren situat în blocul fizic 806, în care, cu știință, s-au atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și omițându-se totodată a se insera unele date sau împrejurări, respectiv faptul că suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105, reprezentând o parte din suprafața totală de 0,77 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M., este arendată de către martora B.D. - în calitate de arendator inculpatului C.V.I. - în calitate de arendaș, în realitate la acel moment pentru suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105 susmenționată fiind în vigoare contractul de arendare nr. 33 din 22.03.2018, având ca obiect suprafața totală de 2,61 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M. (în care este cuprinsă și suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105), încheiat, în mod valabil, între martorii B.D. - în calitate de arendator și M.M. - în calitate de arendaș, pe o perioadă de 5 ani, contractul de arendare nr. 68 din 14.05.2019, înscris folosit ulterior în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv în vederea obținerii înscrisului oficial reprezentat de adeverința nr. 1402/14.05.2019, reprezintă un fals, întrunindu-se astfel elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 322 alin. 1 C.p.
Totodată instanța a reținut că adeverința 1402/14.05.2019, eliberată de Primăria Ș. fermierului C.V.I., reprezintă în fapt un înscris fals în totalitate și nu unul parțial, având în vedere că în cuprinsul său s-a menționat ca și suprafață agricolă totală primită în arendă de către C.V.I. cea de 29,27 ha, în realitate aceasta fiind de 28,69 ha, fără a fi individualizate parcele ce o compun.
S-a făcut referire la efectuarea în cauză a unei expertize grafoscopice de către un expert din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Sălaj – Serviciul Criminalistic, iar din concluziile raportului de expertiză criminalistică grafoscopică nr. 19204 din 06.02.2023 întocmit de expert/specialist din cadrul I.P.J. Sălaj- Serviciul Criminalistic a rezultat faptul că:semnătura de la rubrica „Inspector cu atribuții privind completarea, ținerea la zi și centralizarea datelor din registrele agricole” de pe adeverința nr. 1402/14.05.2019, a fost executată de inculpata K.I., semnătura de la rubrica „Secretarul comunei” de pe adeverința nr. 1402/14.05.2019, a fost executată de suspecta S.L.E., semnătura de la rubrica „Arendator” de pe Contractul de arendare nr. 68/14.05.2019 încheiat între B.D. și C.V.I. I.I. a fost executată de martora B.D., semnătura de la rubrica „Arendaș” de pe Contractul de arendare nr. 68/14.05.2019 încheiat între martora B.D. și inculpatul C.V.I. I.I. a fost probabil executată de inculpatul C.V.I..
S-a apreciat că aceste aspecte se coroborează cu declarațiile inculpaților C.V.I., K.I., ale lui S.L.E., precum și ale martorei B.D., care și-au recunoscut semnăturile olografe de pe cele două documente susmenționate.
În cauză s-a procedat la audierea inculpaților C.V.I., C.V.I. și K.I., a numitei S.L.E., precum și a martorilor B.D., M.M., B.L.G., H.G., P.S., F.V.V., M.L. și O.D.C..
Din declarația martorei B.D. susținută în cursul u.p dar și în cursul cercetării judecătorești, fila 61 din dosar, rezultă că a comunicat, în repetate rânduri, inculpaților C.V.I. și C.V.I., faptul că suprafața de teren de 0,58 ha care face obiectul cercetărilor a fost arendată în cursul anului 2018 către numitul M.M..
Martorul B.L.G., fiul martorei B.D., susținută în cursul u.p dar și în cursul cercetării judecătorești, fila 92 din dosar, a fost întrebat dacă în cursul anului 2018 martora B.D. le-a adus la cunoștință membrilor familiei C. despre faptul că terenul în suprafață de 0,58 ha este arendat numitului M.M., potrivit contractului de arendare nr. 33 din data de 22.03.2018. Martorul a declarat faptul că ”cu siguranță mama mea le-a adus la cunoștință membrilor familiei C. acest lucru”.
De asemenea, în cauză a fost audiat, inițial, în calitate de martor, inculpatul C.V.I., tatăl inculpatului C.V.I., atât la data de 29.11.2022, cât și la data de 11.04.2023. Cu aceste ocazii, întrebat fiind, inculpatul C.V.I. a declarat faptul că martora B.D. nu i-a comunicat, astfel că el nu a știut, despre existența unui contract de arendare încheiat în cursul anului 2018 între martorii B.D. și M.M., pentru suprafața de teren de 0,58 ha.
Cu ocazia fiecărei audieri, în calitate de martor, a inculpatului C.V.I., acestuia i s-a adus la cunoștință de obligația de a da declarații conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenția totodată că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă, precum și dispozițiile prevăzute de art. 117, art. 120, art. 125 și art. 130 din Codul de procedură penală. Instanța reține că inculpatul C.V.I. îndeplinește calitatea de subiect activ al săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, acesta făcând afirmații mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat în cauza penală, în calitatea sa de martor.
S-a constatat că au existat contraziceri între declarațiile martorei B.D. și cele ale inculpatului C.V.I., astfel că pentru lămurirea cauzei s-a impus confruntarea acestora, activitate efectuată la data de 11.08.2023. În urma confruntării celor doi martori, contradicțiile dintre declarațiile acestora s-au menținut.
Martora B.D. a arătat faptul că își menține declarațiile date anterior, precizând că a comunicat atât inculpaților C.V.I. și C.V.I. faptul că suprafața de teren de 0,58 ha a fost arendată numitului M.M. în cursul anului 2018, iar contractul de arendare cu acesta nu fusese reziliat, nici la momentul vânzării aceleiași suprafețe de teren familiei C. în cursul anului 2018, nici la momentul arendării aceleiași suprafețe de teren în cursul anului 2019. Totodată, cu ocazia efectuării activității de confruntare, martora B.D. a susținut faptul că le-a atras atenția membrilor familiei C. să nu utilizeze contractul de arendare semnat în cursul anului 2019 întrucât contractul de arendare încheiat cu M.M. nu fusese reziliat, informație esențială în derularea activității infracționale a inculpatului C.V.I., care, la rândul său, a înregistrat contractul de arendare la Primăria com. Ș. în aceeași zi cu obținerea adeverinței nr. 1402, respectiv la data de 14.05.2023.
În schimb, cu ocazia confruntării, inculpatul C.V.I. a oferit răspunsuri aflate în contradicție cu probele administrate în cauză, aspecte întărite de arendarea aceleiași suprafețe de teren în cursul anului 2019, pe care practic membrii familiei C. au cumpărat-o în cursul anului 2018. În acest context, aspectele esențiale cu privire la care a fost audiat inculpatul C.V.I., tatăl inculpatului C.V.I., nu corespund adevărului și datelor stabilite în anchetă.
S-a reținut și declarația inculpatei K.I. în cursul u.p, dar și în cursul cercetării judecătorești fila 91 din dosar, care a susținut că , în cursul anului 2019, în timpul campaniei agricole s-au prezentat la sediul Primăriei com. Ș. B.D. și C.I.V.. Cei doi s-au deplasat la biroul secretarei S.L., ocazie cu care i-au spus acesteia că numita B.D. intenționează să arendeze o suprafață de teren inculpatului C.I.V., în vederea exploatării terenului.
Inculpata K.I. a mai arătat faptul că, personal, a auzit această discuție între cele trei persoane, astfel că S.L. le-a atras atenția numiților B.D. și C.I.V. că terenul respectiv fusese arendat cu un an înainte de către B.D. numitului M.M.. Numita B.D. i-a spus secretarei S.L. că atât ea, cât și M.M., au luat decizia de a rezilia contractul de arendare în vigoare din cursul anului 2018. S.L. i-a spus numitei B.D. că este necesară prezența fizică la sediul Primăriei a numitului M.M., însă B.D. i-a comunicat acesteia că M.M. este bolnav și nu se poate prezenta și că terenul îi aparține și face ce dorește cu acesta.
După aprox. o zi sau două, la sediul Primăriei com. Ș. s-a prezentat C.V.I. având asupra sa un contract de arendare, semnat de către numita B.D. și înregistrat la Primăria com. Ș.. Inculpata K.I. trebuia să facă verificările cu privire la existența în proprietatea numitei B.D. a respectivei suprafețe de teren, ce făcea obiectul contractului de arendare. Cu această ocazie inculpata K.I. a făcut verificările necesare și a constatat faptul că numita B.D. deține respectiva suprafață de teren în proprietate. În acest sens, a efectuat consemnări olografe pe respectivul contract de arendare. Ulterior C.V.I. s-a deplasat la secretara S.L., unde a lăsat un exemplar al contractului. Ulterior, chiar în aceeași zi sau după o zi, fiind spre sfârșitul campaniei de depunere a dosarelor în vederea obținerii de subvenții de la APIA, la sediul Primăriei com. Ș. s-au prezentat C.V.I. și C.V.I. pentru a efectua digitizarea terenurilor. Cu această ocazie, cu ajutorul inginerului care își desfășura activitatea în cadrul Primăriei com. Ș., cei doi au efectuat digitizarea terenurilor deținute. În urma acestei activități a rezultat o suprafață totală a terenurilor pe care o utiliza C.V.I..
S-a reținut că că în urma efectuării activității de digitizare, sistemul informatic generează o declarație pe suprafață, care este semnată de către fermier. În consecință, C.V.I. a semnat declarația pe suprafață generată de sistemul informatic, în baza căreia inculpata K.I. a întocmit și eliberat o adeverință tipizată din programul APIA, din care rezulta faptul că suprafața de teren digitizată de respectivul fermier este utilizată de către acesta și figurează cu ea în evidențe.
Inculpata K.I. a declarat faptul că, deși cu o zi înainte auzise discuția dintre B.D., C.V.I. și S.L. despre existența unui contract de arendare având ca obiect arendarea unei suprafețe de teren de către B.D. lui M.M., a eliberat adeverința ce face obiectul prezentului dosar, apreciind că nu există nici un impediment pentru a înregistra noul contract de arendare între B.D. și C.V.I. și crezând că vechiul contract de arendare s-a reziliat sau urma să fie reziliat, deși nu i-a fost comunicat nici un document din care să rezulte rezilierea primului contract de arendare.
De asemenea, inculpata K.I. a declarat faptul că acel contract de arendare nr. 68/14.05.2019 a fost avut în vedere la întocmirea adeverinței nr. 1402/14.05.2019, astfel că în suprafața totală din adeverință este inclusă și suprafața de 0,58 ha din contractul de arendare nr. 68/14.05.2019.
Din declarația inculpatului C.V.I. rezultă că în cursul verii anului 2018 numita B.D. s-a hotărât să cumpere o casă de pe raza comunei Ș.. Având în vedere că B.D. nu deținea toată suma pentru achiziția acestei locuințe, aceasta s-a hotărât să vândă o parte din terenurile pe care le deținea.
În consecință, B.D. având cunoștință despre faptul că inculpatul C.V.I. se ocupa de cultivatul terenurilor de pe raza comunei Ș., a luat legătura cu inculpatul și cu tatăl său, respectiv inculpatul C.V.I., oferindu-le spre vânzare suprafața totală de 0,77 ha teren agricol, formată din trei parcele de teren, una de 0,19 ha și alte două în suprafață de 0,29 ha fiecare. Inculpatul C.V.I. a mai menționat faptul că toate aceste parcele de teren se aflau în vecinătatea unor terenuri pe care le deținea deja în arendă și pe care le și exploata.
Inculpatul a susținut că au fost purtate negocieri pentru tranzacțiile efectuate, între acesta și tatăl său C.V.I., pe de o parte, și numita B.D., pe de altă parte. În urma negocierilor s-a stabilit să cumpere cele trei parcele de teren susmenționate la prețul de 13.000 lei per ha. Astfel, în toamna anului 2018, inculpatul C.V.I. împreună cu un apropiat al familiei sale, respectiv B. Ș., care în prezent este decedat, s-a deplasat la domiciliul numitei B.D. ocazie cu care inculpatul personal a completat un număr de două contracte de vânzare cumpărare având ca obiect, unul cu suprafața de 0,58 ha teren compusă din două parcele de 0,29 ha fiecare, și unul cu suprafața de 0,19 ha teren. După ce a cumpărat terenurile, le-a unit cu parcelele pe care le deținea anterior și a început cultivarea acestora.
Inculpatul C.V.I. a mai declarat faptul că la momentul achiziționării celor trei parcele de teren , știa că acestea sunt arendate de către numita B.D. către numitul M.M.. Astfel, a întrebat-o pe aceasta cum rezolvă să treacă parcelele respective pe numele său. Aceasta i-a răspuns că va discuta cu M.M. asigurându-l că acesta va fi de acord să întocmească o anexă la contractul de arendare încheiat între M.M. și B.D., prin care M.M. să fie de acord să renunțe la cele trei parcele pe care le avea în arendă, iar acestea să poată fi trecute pe numele inculpatului C.V.I., ca urmare a cumpărării lor.
Ulterior achiziționării celor trei parcele de teren inculpatul C.V.I. nu s-a mai interesat dacă M.M. a întocmit respectiva anexă despre care a discutat cu numita B.D.. Având în vedere legislația în vigoare în perioada respectivă, inculpatul C.V.I. a constatat faptul că nu exista posibilitatea înregistrării celor trei parcele pe care le cumpărase de la numita B.D. pe numele său. Pentru clarificarea acestei situații, personal a discutat cu reprezentanți ai Primăriei Ș.. Astfel, inculpatul C.V.I. a menționat că își aduce aminte că inculpata K.I. i-a spus că nu se poate face acest transfer până nu se face o anumita identificare în teren a respectivei parcele. De asemenea, S.L. i-a sugerat să îl aducă la sediul Primăriei Ș. pe numitul M.M. pentru ca acesta din urmă să întocmească respectiva anexă, din care să rezulte că renunță la folosirea terenurilor arendate de la numita B.D..
În primăvara anului 2019, având în vedere că trebuiau întocmite dosarele pentru obținerea fondurilor de la APIA, iar terenurile cumpărate de la B.D. nu erau trecute pe numele inculpatului C.V.I., acesta din urmă s-a deplasat la Primăria com. Ș. pentru a se sfătui care era soluția pentru a putea beneficia de respectivele fonduri. Cu această ocazie, K.I. i-a spus că trebuie să întocmească un contract de arendare pentru suprafețele de teren pe care le cumpărase anterior de la B.D..
Inculpatul a susținut că inculpata K.I. nu i-a spus că exista un contract de arendare valabil încheiat cu altă persoană, pentru respectivele terenuri. În consecință, pentru a putea beneficia de subvenții APIA pentru terenuri, s-a deplasat la domiciliul numitei B.D. și a încheiat cu aceasta contractul de arendare pentru terenurile pe care deja le cumpărase de la ea. Din câte își amintește, contractul de arendare a fost completat de către tatăl său.
După ce a încheiat contractul de arendare în cursul anului 2019, inculpatul C.V.I. s-a deplasat împreună cu tatăl său la Primăria com. Ș. unde a înregistrat respectivul contract în fața secretarei S.L.. Ulterior, s-a deplasat la biroul inculpatei K.I., care a întocmit și i-a eliberat adeverința necesară la APIA.
După ce a obținut adeverința, inculpatul C.V.I. s-a deplasat la APIA, unde a înregistrat dosarul pentru obținerea de fonduri, pe care de altfel le-a și obținut.
Inculpatul C.V.I. a obținut subvenții de la APIA pentru terenul în suprafață de 0,58 doar în cursul anului 2019, dar nu a plătit niciodată arendă numitei B.D., deoarece el cumpărase de fapt anterior respectivele terenuri, aspect ce rezultă din declarația acestuia..
Instanța a avut în vedere și faptul că la data de 29.11.2022, cu ocazia audierii sale, în calitate de martor, în dosarul penal nr. 63/P/2021 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Tg. Mureș, respectiv la data de 11.04.2023, cu ocazia reaudierii sale, în calitate de martor, în dosarul penal nr. 20/P/2023 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Tg. Mureș (dosar disjuns din dosarul penal nr. 63/P/2021), în legătură cu faptele și împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat, inculpatul C.V.I. a declarat, în mod nereal, faptul că în momentul în care a cumpărat terenul de la numita B.D. nu a avut cunoștință despre existența unui contract de arendare valabil încheiat din cursul anului 2018 între numita B.D. și M.M., pentru o suprafață de 0,58 ha de teren agricol de pe raza comunei Ș. jud. M., suprafață de teren pentru care, fiul acestuia, inculpatul C.V.I. a solicitat și a beneficiat de subvenții pentru agricultură din bugetul Uniunii Europene prin intermediul A.P.I.A. Centrul Județean T.M.. De asemenea, fiind întrebat, inculpatul C.V.I. a declarat faptul că fiul său nu a solicitat subvenții în cursul anului 2019, pentru suprafața de teren de 0,29 ha, ce face obiectul litigiului cu numitul M.M.. Starea de fapt a fost descrisă și de martorul audiat P. A. fila 73 din dosar.
Mai mult, cu ocazia audierii sale la data de 11.04.2023, fiind întrebat cum își explică faptul că fiul său, respectiv inculpatul C.V.I. a declarat că la momentul cumpărării respectivului teren cunoștea că acesta este arendat numitului M.M., inculpatul C.V.I. a precizat faptul că nu are o explicație pentru acest lucru.
Ulterior inculpatul C.V.I. a declarat faptul că nici în primăvara anului 2019 nu avea cunoștință despre existența unui contract de arendare valabil între numita B.D. sau vreo altă persoană. Aceasta a mai arătat faptul că nu cunoaște dacă fiul său C.V.I. avea cunoștință despre existența vreunui contract de arendare valabil încheiat anterior între B.D. sau vreo altă persoană, având ca obiect aceeași suprafață de teren, însă consideră că dacă acesta ar fi știut, cu siguranță i-ar fi spus.
Totodată consideră că la momentul încheierii contractului de arendare între fiul său pe de o parte și numita B.D. pe de altă parte, precum și la momentul înregistrării acestui contract în evidențele Primăriei com. Ș., funcționarii din cadrul acestei instituții aveau obligația de a-i comunica fiului său că mai există un contract de arendare pentru același teren. În consecință, consideră că aceeași funcționari trebuiau să comunice atât fiului său cât și lui că e imposibil să se încheie un alt contract de arendare pe aceeași suprafață de teren.
Instanța a apreciat că susținerile inculpatului C.V.I. sunt contrazise de declarațiile martorilor B.D., B.L., M.M., de declarațiile inculpaților K.I. și C.V.I., precum și de înscrisurile administrate.
Cu privire la prejudiciul comunicat de către A.P.I.A. prin cererea de constituire de parte civilă, respectiv suma totală de 42.756,70 lei, s-a constatat că acesta cuprinde și plățile efectuate din bugetul național către inculpatul C.V.I. pentru campania agricolă 2019, reprezentând "schema plata națională acciză motorină", deși motorina utilizată în agricultură nu a făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză.
Deși în opinia acuzei s-a impus a fi reținut ca și prejudiciu produs prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, suma totală de 38.012,70 lei, valoare care nu include și sumele încasate de către inculpatul C.V.I. constând în ajutorul de stat pentru motorina utilizată în agricultură, respectiv sumele de 2.751 lei și 1.993 lei, instanța a reținut că la fila 66 din dosarul de cercetare judecătorească calculul estimativ pentru suprafața de teren de 0,58 ha este de 496,56 lei.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului C.V.I., care la data de 29.11.2022, cu ocazia audierii sale, în calitate de martor, în dosarul penal nr. 63/P/2021 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Tg. Mureș, respectiv la data de 11.04.2023, cu ocazia reaudierii sale, în calitate de martor, în dosarul penal nr. 20/P/2023 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Tg. Mureș (dosar disjuns din dosarul penal nr. 63/P/2021), în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele și împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat, respectiv acesta a declarat, în mod nereal, faptul că nici el și nici fiul său, respectiv inculpatul C.V.I., nu au avut cunoștință despre existența unui contract de arendare valabil încheiat din cursul anului 2018 între martorii B.D. și M.M., pentru o suprafață de 0,58 ha de teren agricol de pe raza comunei Ș. jud. M., suprafață de teren pentru care, ulterior, inculpatul C.V.I. a solicitat și a beneficiat de subvenții pentru agricultură din bugetul Uniunii Europene prin intermediul A.P.I.A. Centrul Județean T.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată (2 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 273 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (2 acte materiale).
Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă , s-a realizat în momentul în care inculpatul a făcut afirmații nereale în legătură cu faptele și împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat de către organele de cercetare penală.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a considerat că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei cât și al urmărilor produse de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în privința inculpatului C.V.I., instanța a apreciat faptul că sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 80 cod penal, cu privire la renunțarea la aplicarea pedepsei, reținând că că infracțiunea comisă prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul, precum și prejudiciul extrem de mic rezultat. De asemenea, în raport de persoana inculpatului , de conduita avută anterior comiterii infracțiunii, de eforturile depuse prezentarea în fața autorităților, și de posibilitățile reale de îndreptare, s-a concluzionat că pedeapsa este inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului C.V.I., care la data de 15.05.2019, cu intenție, a depus la A.P.I.A. (APIA) – Centrul Județean T.M. cererea unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2019, înregistrată sub nr. MS-25166/15.05.2019, având atașată acesteia înscrisul oficial reprezentat de adeverința nr. 1402/14.05.2019, eliberată de către reprezentanții U.A.T. com. Ș., jud. M., despre care avea cunoștință că nu corespunde realității, prin includerea în suprafața totală de 29,27 ha teren și a suprafeței de 0,58 ha teren situat în com. Ș. jud. Mureș, faptă prin care a obținut, pe nedrept, fonduri din bugetul Uniunii Europene, prin intermediul A.P.I.A. - Centrul Județean T.M., în cuantum total de 38.012,70 lei, reprezentând subvenții aferente campaniei 2019, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii , s-a realizat în momentul în care inculpatul a folosit și prezentat adeverința, despre care cunoștea că aceasta nu corespunde realității.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a avut în vedere că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei cât și al urmărilor produse de acesta.
Fapta inculpatului C.V.I., care la data de 05.05.2019, în calitate de arendaș, a semnat înscrisul sub semnătură privată reprezentat de contractul de arendare nr. 68 din 14.05.2019, având ca obiect suprafața totală de 0,77 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M., compusă din 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105 și 0,19 ha teren situat în blocul fizic 806, cu știință, atestând în respectivul înscris fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și omițând totodată a insera unele date sau împrejurări, respectiv faptul că suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105, reprezentând o parte din suprafața totală de 0,77 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M., este arendată de către martora B.D. - în calitate de arendator susnumitului - în calitate de arendaș, în realitate la acel moment pentru suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105 susmenționată fiind în vigoare contractul de arendare nr. 33 din 22.03.2018, având ca obiect suprafața totală de 2,61 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M. (în care este cuprinsă și suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105), încheiat, în mod valabil, între martorii B.D. - în calitate de arendator și M.M. - în calitate de arendaș, pe o perioadă de 5 ani, contractul de arendare nr. 68 din 14.05.2019 folosindu-l ulterior în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv în vederea obținerii înscrisului oficial reprezentat de adeverința nr. 1402/14.05.2019 eliberată acestuia de către reprezentanții U.A.T. com. Ș., jud. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 322 alin. 1 C.p.
Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii , s-a realizat în momentul în care inculpatul a semnat înscrisul sub semnătură privată și apoi l-a folosit în vederea producerii de consecințe juridice.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei cât și al urmărilor produse de acesta.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, instanța a făcut referire la gradul concret de pericol social al faptelor, determinat de împrejurările concrete în care au fost comise precum și la faptul că inculpatul s-a prezentat în fața autorităților în vederea clarificării situației, nu are antecedente penale, este integrat în societate și se bucură de o bună reputație în comunitatea locală.
3.Desfășurarea cercetării judecătorești în apel:
La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2026, apărătorul ales al inculpatului a solicitat solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale în ceea ace privește de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 322 alin.1 Cod penal, arătând că inculpatul nu dorește continuarea procesului penal.
4.Opinia instanței de control judiciar:
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului nr. 4118/102/2024 al Tribunalul Mureș, a susținerilor părților și ale procurorului și in lumina prevederilor legale aplicabile, instanța de control judiciar reține următoarele:
A).În ceea privește apelul inculpatului C.V.I.:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru un număr de două infracțiuni, una dintre acestea fiind cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 322 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în data de 05 mai 2019, în calitate de arendaș, a semnat înscrisul sub semnătură privată reprezentat de contractul de arendare nr. 68 din 14.05.2019, având ca obiect suprafața totală de 0,77 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M., compusă din 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105 și 0,19 ha teren situat în blocul fizic 806, cu știință, atestând în respectivul înscris fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și omițând totodată a insera unele date sau împrejurări, respectiv faptul că suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105, reprezentând o parte din suprafața totală de 0,77 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M., este arendată de către martora B.D. - în calitate de arendator susnumitului - în calitate de arendaș, în realitate la acel moment pentru suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105 susmenționată fiind în vigoare contractul de arendare nr. 33 din 22.03.2018, având ca obiect suprafața totală de 2,61 ha teren situat în extravilanul com. Ș., jud. M. (în care este cuprinsă și suprafața de 0,58 ha teren situat în blocul fizic 105), încheiat, în mod valabil, între martorii B.D. - în calitate de arendator și M.M. - în calitate de arendaș, pe o perioadă de 5 ani, contractul de arendare nr. 68 din 14.05.2019 folosindu-l ulterior în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv în vederea obținerii înscrisului oficial reprezentat de adeverința nr. 1402/14.05.2019 eliberată acestuia de către reprezentanții U.A.T. com. Ș., jud. M.
Instanța reține cu prioritate că raportat la pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda ), termenul de prescripție al răspunderii penale este cel reglementat de art. 154 alin.1 lit. d Cod penal, adică 5 ani, termen care a început să curgă, conform art.154 alin.2 Cod penal de la data săvârșirii infracțiunii ( mai 05 mai 2019).
Având în vedere Deciziile Curții Constituționale nr.297/2018 și 358/2022 precum și Decizia ÎCCJ nr.67/2022 privind natura juridică a normelor care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură, acest termen de 5 ani nu a fost întrerupt, astfel încât s-a împlinit, cel mai târziu, la data de 05 mai 2024.
Prin urmare, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, și, în condițiile în care inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal, instanța de apel nu este ținută să efectueze o reanalizare a întregului probatoriu, pentru a verifica dacă soluția condamnării inculpatului de către instanța de fond pentru această infracțiune este legală și temeinică, soluția corectă fiind încetarea procesului penal.
Cea de a doua faptă reținută în actul inculpare în sarcina inculpatului C.V.I. este infracțiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. și ped. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
În esență, inculpatului i se impută că ar fi folosit, la depunerea cererii unice de plată pentru schemele de sprijin la APIA, adeverința nr. 1402/14.05.2019 eliberată de reprezentanții U.A.T. Șincai, jud Mureș, despre care avea cunoștință că nu corespunde realității raportat la includerea unei suprafețe de 0,58 ha teren.
Practic, caracterul fals, inexact sau incomplet al documentelor depuse de inculpat pentru obținerea de subvenții de la Apia provine, în opinia acuzei, de la o suprafață de 0,58 ha, situată în blocul fizic 105, tarla 16, parcela 673/29/, în legătură cu care inculpatul a încheiat, la data de 14 mai 2019, un contract de arendare cu proprietarul terenului (martora B.D.), contract apreciat de organele de urmărire penală ca fiind nelegal, întrucât asupra aceleiași suprafețe exista anterior un contract de arendare încheiat între proprietara B.D. și numitul M.M., aflat încă în perioada de valabilitate ( acesta din urmă fiind încheiat în anul 2018, pe o durată de 5 ani).
Analizând materialul probator administrat în cauză și raportat la conținutul normei de incriminare, respectiv la elementele de tipicitate ala infracțiunii, instanța de control judiciar constată că fapta imputată inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, motiv pentru care se impune pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b teza I Cod procedură penală.
Cu privire la pretinsul caracter nelegal a contractului de arendare încheiat între proprietara B.D. și inculpat, instanța de apel reține că, într-adevăr că între proprietarul terenului în discuție (0,58 ha) și inculpat a fost încheiat un contract de arendare având ca obiect aceeași suprafață de teren pentru care anterior fusese încheiat un contract de arendare între aceeași proprietară și numitul M.M., acest din urmă contract fiind încă in perioada de valabilitate.
Cu toate acestea, instanța subliniază că, din punct de vedere al legii civile, acest contract a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă:
- are ca obiect terenuri agricole, conform art. 1836 lit. a Cod civil („Pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi: a) terenurile cu destinație agricolă, și anume terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuștii fructiferi, plantațiile de hamei și duzi, pășunile împădurite, terenurile ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajările piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice, platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă”)
-a fost încheiat în formă scrisă, fiind respectate exigențele art. 1838 alin.1 Cod civil („Condiții de formă (1) Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute”)
- a fost înregistrat la autoritatea administrației publice locale, conform art. 1838 alin.2 Cod civil („ (2) Sub sancțiunea unei amenzi civile stabilite de instanța de judecată pentru fiecare zi de întârziere, arendașul trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ținut de secretarul consiliului local.”)
- nu conține mențiuni nereale sau contrare realității în cuprinsul său.
Prin urmare, acest contract a fost încheiat în mod valabil, nefiind actul juridic nu este fals, inexact sau incomplet, în sensul cerut de tipicitatea infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea 78/2000.
Problemă juridică din prezenta cauză și care a determinat acuza să califice acest contract ca fiind fals, inexact sau incomplet derivă exclusiv din suprapunerea a două raporturi juridice de arendare asupra aceleiași suprafețe de teren, situație care însă ține de validitatea și eficacitatea contractelor civile, iar nu de existența unui înscris fals.
În dreptul civil, o asemenea situație poate conduce cel mult la anulabilitatea sau inopozabilitatea actului juridic ulterior, la cererea persoanei interesate ( care în prezenta cauză ar fi primul arendaș, numitul M.M. sau chiar inculpatul)
Instanța subliniază că existența a două contracte de arendare asupra aceleiași suprafețe de teren constituie un conflict între drepturi contractuale, susceptibil de a fi soluționat exclusiv pe calea dreptului civil.
Astfel, arendașul inițial ( M.M.), beneficiarul primului contract de arendare încheiat în 2018 pe o perioadă de 5 ani, avea la dispoziție acțiunea în anulare sau în constatarea inopozabilității contractului ulterior de arendarea, încheiat cu inculpatul C.V.I., conform prevederilor art. 1246 și art. 1248 Cod civil („ Nulitatea relativ (1) Contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.
(2) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată.
(3) Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanța judecătorească.
(4) Contractul anulabil este susceptibil de confirmare.)
Într-adevăr, încheierea a două contracte de arendare pentru aceeași suprafață de teren cu doua persoane (doi arendași) contravine principiului securității actelor juridice și a circuitului civil, însă culpa pentru o atare situația aparține într-o atare situație proprietarului terenului, care trebui să rezilieze primul contract înainte de a-l încheia pe cel de-al doilea.
În prezenta speță, chiar dacă inculpatul avea cunoștință despre existența primului contract de arendare, numita B.D.,în calitate de proprietar al terenului avea obligația de a lua măsuri pentru rezilierea/încetarea primului contract de arendare, și nu inculpatul, care nu era parte a acestui contract și care, raportat la situația juridică și faptică concretă ( lucra efectiv suprafața de teren în discuție, încheiase și un contract de olograf de vânzarea-cumpărare cu proprietara, care de fapt constituia o promisiune de vânzare, nefiind translativ de proprietate, în lipsa formei autentice cerută ad validitatem), avea interesul încheierii contractului de arendare pe numele său.
Concluzia este că eventualele consecințe juridice privesc raporturile dintre părțile contractante, nu caracterul autentic sau veridic al contractului în sine.
Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că litigiul are natura unui conflict civil, iar nu a unei conduite care să atragă răspunderea penală.
Jurisprudența și doctrina penală sunt constante în a statua că dreptul penal nu poate fi utilizat pentru a sancționa conflicte juridice ce aparțin exclusiv sferei raporturilor civile, în absența unei conduite frauduloase concretizate într-un înscris fals ori într-o declarație necorespunzătoare adevărului.
Din punct de vedere al laturii obiective, pentru e existența infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea 78/2000 este necesar ca declarațiile/documentele folosite pentru obținerea subvențiilor să fie false, inexacte sau incomplete, or, în prezenta cauză, contractul de arendare depus de inculpat reflectă în mod real voința părților contractante, nu conține date nereale, nu este falsificat material sau intelectual.
Faptul că proprietarul ( martora B.D.) încheiase anterior un alt contract de arendare, aflat încă în perioada de valabilitate, nu transformă contractul ulterior într-un document fals, ci eventual într-un act juridic contestabil în plan civil.
Prin urmare, elementul material al laturii obiective nu este întrunit, întrucât folosirea unui document autentic, chiar dacă susceptibil de anulare în dreptul civil, nu echivalează cu folosirea unui înscris fals sau inexact în sens penal.
Instanța mai reține că inculpatul, în calitate de fermier, lucra suprafețe întinse de teren (pentru care a depus cerere de lată subvenții la Apia), suprafețe față de care trenul în discuție (0,58 ha) apare ca fiind insignifiant, iar pentru acest teren pe care îl lucra efectiv, deținea un contract de arendare încheiat cu proprietarul și a utilizat acest contract în procedura administrativă de solicitare a subvențiilor.
În aceste condiții, conduita sa se întemeiază pe un titlu juridic aparent valabil, înregistrat la autoritatea competentă, ceea ce exclude caracterul fraudulos cerut de norma de incriminare
În raport de cele expuse, instanța constată că:
-contractul de arendare încheiat între martora B.D. și inculpat nu reprezintă un document fals, inexact sau incomplet,
-conflictul dintre cele două contracte de arendare are exclusiv natura unui litigiu civil,
-persoana interesată, respectiv arendașul inițial , avea la dispoziție mijloace juridice civile pentru contestarea contractului ulterior.
În absența unui document fals, inexact, incomplet sau a unei declarații necorespunzătoare adevărului, nu este întrunite cerințele esențiale care privesc elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea 78/2000, astfel încât se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b teza I Cod de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală).
Un alt argument în sprijinul acestei soluții are în vedere un principiu fundamental al dreptului penal, și anume faptul că intervenția acestuia are caracter subsidiar și de ultim resort (ultima ratio), fiind justificată numai atunci când alte ramuri de drept nu oferă mijloace suficiente pentru protejarea valorilor sociale.
În prezenta cauză, situația juridică dedusă judecății derivă din:
-încheierea succesivă a două contracte de arendare asupra aceleiași suprafețe de teren,
-existența unui posibil conflict între drepturile a doi arendași,
-eventuale efecte privind opozabilitatea sau validitatea actelor juridice.
Or, toate aceste aspecte sunt reglementate exhaustiv de dreptul civil, care pune la dispoziția persoanei interesate acțiunea în anulare, acțiunea în rezoluțiune, acțiunea în constatarea inopozabilității, mijloace de reparare a prejudiciului.
A admite că o asemenea situație intră în sfera ilicitului penal ar echivala cu o extindere nepermisă a dreptului penal asupra unor raporturi juridice eminamente civile, ceea ce contravine caracterului său de ultimă instanță.
Instanța subliniază că dreptul penal nu poate suplini pasivitatea părților într-un litigiu civil, în speță a arendașului inițial, care avea deschisă calea acțiunilor specifice pentru protejarea dreptului său, astfel încât în lipsa unui element de fraudă penală veritabilă, nu se justifică activarea mecanismului represiv al statului.
În opinia instanței de apel, în cauză ar fi incident, în mod subsidiar raportat la ordinea de preferință stabilită de art. 16 alin.1 Cod procedură penală, și un alt temei de achitare, respectiv cel reglementat de art. 16 alin. (1) lit. b teza II Cod de procedură penală (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege)
Din punct de vedere al laturii subiective, instanța reține că infracțiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 presupune vinovăția sub forma intenției directe, calificate prin scop (de a obține pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetul național).
Ceea ce caracterizează această formă de vinovăția (intenție directă calificată prin scop) este urmărirea în mod conștient și deliberat a obținerii de fonduri pe nedrept, aspect care nu se regăsește în prezenta cauză.
În prezenta cauză, din probele administrate, rezultă că inculpatul desfășura în mod real și constant activități agricole, având calitatea de fermier și exploata mai multe suprafețe de teren, inclusiv parcela în discuție, parcele care este redusă ca întindere fața de restul suprafețelor exploatate și pentru care s-a depus cererea de subvenții.
Acesta lucra efectiv terenul agricol pentru care a făcut cererea de plată, deținea un contract de arendare încheiat cu proprietarul terenului, înregistrat la autoritatea competentă și a acționat în baza convingerii că are un titlu juridic valabil care îi conferă dreptul de a solicita sprijinul financiar.
În aceste condiții, nu se poate reține că inculpatul a urmărit obținerea unor fonduri „pe nedrept”, în sens penal, câtă vreme utilizarea terenului era reală, documentul depus nu era fals iar situația juridică a terenului era cel mult una litigioasă în plan civil.
De altfel, mecanismul plăților directe gestionate de Agenția de plăți și intervenție pentru agricultură are ca finalitatea sprijinirea persoanelor care exploatează efectiv suprafețe agricole iar nu exclusiv a celor care dețin un anumit titlu juridic asupra terenului.
În cauză nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi acționat cu scopul de a induce în eroare autoritatea competentă, iar simpla existență a unui litigiu privind valabilitatea sau opozabilitatea contractului de arendare nu este de natură să demonstreze intenția directă de fraudare a fondurilor, în absența unor elemente probatorii care să evidențieze caracterul deliberat al unei asemenea conduite.
Dimpotrivă, situația de fapt relevă că inculpatul-apelant a acționat în considerarea realității exploatării agricole și a existenței unui contract de arendare, context care exclude scopul specific cerut de norma de incriminare.
Dintre cele două temeiuri de achitare, instanța se va opri asupra celui reglementat de art. 16 alin.1 lit. b teza I Cod procedură penală, deoarece, astfel cum am arătat, textul instituie o veritabilă ordine de preferință între temeiurile de achitare, iar în ipoteza în care sunt incidente mai multe cazuri, prevalează primul în ordinea enumerării legale, aceasta reflectând o ierarhie a motivelor de achitare, în funcție de gravitatea constatării făcute de instanță asupra acuzației penale.
În lumina celor anterior expuse, apelul declarat de către inculpatul C.V.I. împotriva sentinței penale nr. 127 din data de 27 iunie 2025 a tribunalului Mureș, fi admis, cu consecința desființării în parte a acesteia, în rejudecare urmând a dispune în sensul celor anterior expuse.
Soluția achitării inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b teza I Cod de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală), are consecințe și asupra laturii civile a cauzei, fiind aplicabile prevederile art. 25 alin.5 Cod procedură penală, instanța urmând a lăsa nesoluționat acțiunea civilă formulată de partea civilă A.P.I.A..
În condițiile în care, în urma admiterii apelului și a desființării în parte a hotărârii atacate, în rejudecare, se va dispune încetarea procesului penal, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privata, pre. de art. 322 alin.1 Cod penal și achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, instanța de control judiciar va înlătura din hotărârea atacată toate dispozițiile subsecvente soluției de condamnare și anume:
- constatarea concursului;
- tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni (aplicare pedeapsă rezultantă principală, contopire pedepse accesorii și complementare,);
-suspendarea executării pedepsei cu obligațiile și măsurile aferente;
-desființarea unor înscrisuri:
Practic, singură dispoziție a instanței de fond ce urmează a fi menținută este cea referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere că pe parcursul urmăririi penale termenul de prescripție al răspunderii penale nu era îndeplinit.
B).În ceea privește apelul părții civile A.P.I.A.:
Având vedere soluția ce urmează a fi adusă în latura penală a cauzei, cu consecința lăsării nesoluționate a acțiunii civile, nu se mai impune analiza motivelor de apel formulate de partea civilă, apelul acesteia urmând a fi respins ca nefondat în baza art. 421 alin.(1) pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Cheltuieli judiciare:
Raportat la soluția adusă apelului, pentru culpa sa procesuală, dată de promovarea unei căi de atac nefondate, potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, partea civilă va fi obligată să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 300 lei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul C.V.I. (...) împotriva sentinței penale nr. sentinței penale nr. 127 din 27 iunie 2025, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4118/102/2024.
2. Desființează în parte sentința penală atacată și, în rejudecare:
2.1. În baza 396 alin.6 Cod procedură penală coroborat cu art. 16 alin.1 lit. f Cod procedură penală (intervenția prescripției răspunderii penale), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 322 alin.1 Cod penal.
2.2.În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, coroborat cu art. 16 alin.1 lit b teza I Cod procedură penală, achită inculpatul C.V.I. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
2.3.În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 25 alin.5 Cod procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă A.P.I.A. (...).
2.4.Înlătură din sentința atacată toate dispozițiile subsecvente soluției de condamnare, și anume:
- constatarea concursului;
- tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni (aplicare pedeapsă rezultantă principală, contopire pedepse accesorii și complementare,);
- suspendarea executării pedepsei cu obligațiile și măsurile aferente;
- desființarea unor înscrisuri;
3.În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de către partea civilă A.P.I.A. împotriva sentinței penale nr. sentinței penale nr. 127 din 30 iunie 2025, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4118/102/2024.
4. Menține dispozițiilor hotărârii atacate referitoare la inculpatul C.V.I. și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în prim-grad și cuantumul acestor cheltuieli.
5.a. În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, obligă partea civilă-apelantă A.P.I.A. la plata sumei de 300 lei reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
5.b. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată azi, 08 aprilie 2026, prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței.
| Președinte |
Judecător |
| (...) |
(...) |
| |
| Grefier |
| (...) |
Red. Tehnored. (...). 8.04.2026
Imprimat (...) 8.04.2026 - ex. 2
Jud. fond: (...)