Cod ECLI ECLI:RO:CABAC:2026:018.000475

Operator de date cu caracter personal nr, 3666.

Dosar nr. 708/110/2023

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia nr. 475
Ședința publică din data de 11 Iunie 2026
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: (...)
JUDECĂTOR: (...)
Grefier: (...)
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -
Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat prin
Procuror: (...)

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanții-inculpați L.P. și P.G. împotriva sentinței penale nr. 23/D din data de 30.01.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 708/110/2023.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din data de 22.01.2026 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 19.03.2026 și ulterior la data de 16.04.2026, la data de 14.05.2026, la data de 21.05.2026, la data de 27.05.2026, la data de 10.06.2026 și la data de 11.06.2026.

CURTEA
- deliberând -

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 23/D din data de 30.01.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 708/110/2023 s-a dispus:
I. A condamnat pe L.P., fiul lui (...), la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de: „folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei”, prev. de art. 181 al. (1) din Legea 78/2000.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
în temeiul art, 91 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza art. 92 alin. 1 și 2 Cod penal, a fixat termen de supraveghere 2 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Potrivit art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
In baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul urmează să execute următoarele obligații:
b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile potrivit dispozițiilor Legii nr. 253/2013 în cadrul Primăriei corn. F. sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
în temeiul art. 91 alin. 4 din Cod penal, a atras atenția inculpatului ca, pe viitor, să aibă o conduită de respectare a normelor legale și a relațiilor sociale ocrotite de lege.
Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile stabilite ori săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare, cu consecința executării pedepsei aplicate în prezenta cauză în regim de detenție.
II. 1. A condamnat pe inculpatul P.G., fiul lui (...), la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de “folosirea sau prezentarea cu rea- credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei”, prev. de art. 48 al.l C.pen., raportat la art. 181 alin.l din Legea nr.78/2000;
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
în temeiul art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza art. 92 alin. 1 și 2 Cod penal, a fixat termen de supraveghere 2 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Potrivit art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte Ia Serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
în baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul urmează să execute următoarele obligații:
b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
în baza ari. 93 alin. 3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere condamnatul a prestat o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile potrivit dispozițiilor Legii nr. 253/2013 în cadrul Primăriei corn. F. sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
în temeiul art. 91 alin. 4 din Cod penal, a atras atenția inculpatului ca, pe viitor, să aibă o conduită de respectare a normelor legale și a relațiilor sociale ocrotite de lege.
Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penala, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile stabilite ori săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare, cu consecința executării pedepsei aplicate în prezenta cauză în regim de detenție.
2. în temeiul art. 16, lit. f Cod penal, și art. 396, alin. 6 C.proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpatul P.G. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
III. în temeiul art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ și a obligat, în solidar, inculpații L.P. și P.G. la plata sumei de 12775,91 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate la debitul principal de 40495,12 lei.
A luat act că debitul principal de 40495,12 lei a fost achitat deja părții civile.
în baza art. 256 C.proc.pen. a dispus desființarea înscrisului falsificat reprezentat de adeverința nr. 69/11.04.2018 emisă de inculpatul P.G..
Pentru a pronunța hotărârea instanța a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, înregistrat la Tribunalul Bacău sub nr. 708/110/2023, au fost trimiși în judecată, inculpații:
1. L.P., fiul lui (...), pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000
2. P.G., fiul lui (...) pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 al. 1 C.pen., și complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 al. 1 C.pen., raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 38 al.2 C.pen.
În actul de sesizare a instanței este reținută următoarea situație de fapt:
În data de 15.05.2018, a fost înregistrată la Centrul local APIA Bacău 1, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură- Centrul Județean Bacău (APIA-CJ Bacău), cererea de plată nr. BC-18678/15.05.2018, întocmită pe numele titularului L.P., prin care se solicita sprijin financiar în cadrul Schemei de plată directe pe suprafață, a Plății redistributive, a Plății pentru bunele condiții agricole și de mediu, pentru suprafața de 46,92 ha, de pășune, situată pe raza comunei F., județul Bacău. Pentru dovedirea utilizării ilegale a terenului agricol, a fost depusă cu aceeași ocazie adeverința nr. 3018/15.05.2018, emisă de Primăria comunei F., precum și contractele de concesionare nr. 1934/05.04.2012 și nr. 3005/15.05.2018, ambele încheiate între comuna F., județul Bacău, în calitate de concedent, și Asociația Crescătorilor de Animale „L.Ș.”, concesionar. Totodată, cu aceeași ocazie au fost depuse și centralizatoarele nr. 3018/15.05.2018 și 2904/10.05.2018, privind acordul, datele de identificare, numărul de animale pe fiecare membru al asociației și suprafața alocată fiecărui membru, din conținutul cărora reieșea, printre altele, că titularul L.P. avea alocate suprafețele de 25,02 hectare și respectiv de 26,60 hectare, pășuni permanente. De asemenea, pentru dovedirea asigurării încărcăturii cu animale, a fost depusă adeverința nr. 69/11.04.2018, emisă de medicul veterinar P.G., din cadrul Cabinetului medical veterinar dr. P.G., din comuna F., județul Bacău, prin care se atesta că exploatația nr (...), aparținând titularului L.P., era înscrisă în Registrul Național al Exploatațiilor cu un efectiv de 5 bovine de mai mult de doi ani, 2 bovine de mai puțin de 18 luni, 2 ecvidee de mai mult de doi ani și 42 de ovine.
În urma controalelor administrative, cererea a fost aprobată la plată prin deciziile nr. 4321485/08.11.2018 și nr. 11419634/27.03.2019, fiind achitată suma totală de 40.528,52 lei, sursa de finanțare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA).
De menționat că art. 71 alineatul 1 litera a din OUG nr. 3 din 18 martie 2015, pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, stabilește că, în cazul concesionării/închirierii unei suprafețe de pajiști de către o asociație de crescători de animale, constituită în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, beneficiarii plăților pot fi membrii asociației care asigură încărcătura cu animale pentru suprafața concesionată/închiriată, iar dovada utilizării legale a acestor suprafețe de pajiști de către fiecare membru al asociației o constituie copia de pe contractul de concesionare/închiriere și centralizatorul care cuprinde acordul, datele de identificare, numărul de animale pe fiecare membru al asociației și datele de identificare al exploatației zootehnice din Registrul național al exploatațiilor membrilor.
De asemenea, potrivit art. 8 al. 1 din aceeași ordonanță, pentru a beneficia de plățile directe prevăzute la art. 1 alin. (2), fermierii trebuie, printre altele, să prezinte la depunerea cererii unice de plată sau a modificărilor aduse acesteia documentele necesare care dovedesc că terenul agricol, inclusiv zonele de interes ecologic, se află la dispoziția lor, cu excepția adeverințelor conform înscrisurilor din registrul agricol, sau o copie a anexei nr. 24 de la starea civilă a unităților administrativ-teritoriale, dacă este cazul.
Totodată, articolul 2 litera m din Ordinul nr. 619 din 6 aprilie 2015, pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015, definește crescătorul de animale ca fiind persoana fizică sau juridică care are în posesie permanentă animale înscrise în RNE, în calitate de proprietar de animale și/sau proprietar de exploatație.
Așadar, din conținutul precizărilor făcute de reprezentanții APIA și din dispozițiile legale evocate a reieșit că efectivele de animale care sunt luate în calcul pentru asigurarea încărcăturii minime de 0,3 UVM/ha sunt doar cele înregistrate în exploatația zootehnică, iar neîndeplinirea acestei condiții atrage neeligibilitatea cererii de plată. Cu toate acestea, din probele administrate rezultă că titularul cererii de plată, L.P., nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru a beneficia de sprijinul financiar mai sus arătat, întrucât exploatația zootehnică a acestuia era înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor cu un efectiv de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, 28 de ovine, ce asigurau o încărcătură de 0,2 UVM/ha. De aceea, pentru crearea aparenței că titularul asigura încărcătura cu animale de 0,3 UVM/ha, susnumitul a depus adeverința nr. 69/11.04.2018, emisă de inculpatul P.G., în care se atesta în mod nereal că această exploatație era înscrisă cu un efectiv de 5 bovine de mai mult de doi ani, 2 bovine de mai puțin de 18 luni, 2 ecvidee de mai mult de doi ani și 42 de ovine.
De asemenea, din conținutul probelor reiese că cererea de plată, împreună cu înscrisurile aferente, au fost depuse la APIA de către inculpatul L.P., în calitate de titular al cererii și membru în cadrul Asociației Crescătorilor de Animale „L.Ș.”, iar terenurile pentru care a solicitat plata erau utilizate cu acordul celorlalți membri din cadrul asociației.
Concluzia că exploatația inculpatului L.P. era înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor cu un efectiv mai mic de animale, care nu asigura încărcătura minimă pentru a asigura eligibilitatea cererii de plată, rezultă din următoarele mijloace de probă:
- din conținutul înscrisurilor comunicate de reprezentanții Direcției Sanitar-Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor Bacău, cu adresa nr. 10165/03.06.2020, reiese că în exploatația inculpatului L.P. erau înregistrate, la data de 11.04.2018, un număr total de 6 bovine, o cabalină și 28 de ovine (volumul 1 filele 177,179);
- din adresa de răspuns nr. 3298/10.06.2021, întocmită de reprezentanții APIA-CJ Bacău, reiese că, potrivit art. 7 și 71 din OUG nr. 3/2015 și art. 6 din Ordinul nr. 619/2015, crescătorii de animale, care efectuează activitatea agricolă pe suprafața de pajiște concesionată/închiriată, trebuie să asigure încărcătura minimă de animale de 0,3 UVM/ha prin pășunat cu animale înregistrate în exploatația zootehnică. Cu toate acestea, din Raportul de calcul UVM, nr. 46419414/16.10.2018, întocmit pe baza datelor din sistemul informatic 1ACS, reiese că nu era îndeplinită condiția referitoare la asigurarea încărcăturii în cazul fermierului L.P., având în vedere că în exploatația acestuia figurau înregistrate, la data depunerii cererii de plată, un număr de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, 28 de ovine, ce asigurau o încărcătură de 0,2 UVM/ha. De asemenea, cu același efectiv de animale figura și în perioada mai-septembrie 2018. Potrivit reprezentanților APIA-CJ Bacău, eroarea a fost generată de adeverința emisă de medicul veterinar, nr. 69/11.04.2018. în consecință, reprezentanții acestei instituții au emis decizia nr. 9/10.06.2021, de respingere a cererii de plată din campania 2018. Din conținutul aceleiași adrese, reiese că sistemul IACS conține, printre altele, bazele de date ale ANSVSA, referitoare la numărul de animale existente în exploatații, pentru o perioadă de 5 luni în care se realizează pășunatul (mai- septembrie), pe specii și categorii de vârstă, în vederea determinării numărului mediu de animale de fermă ce este utilizat la calculul încărcăturii la hectar (UVM/ha) - volumul 1 filele 243-264;
- Martora D.M., funcționară din cadrul APIA care s-a ocupat de primirea cererii de plată mai sus menționate, a precizat în declarația din data de 28.09.2021 că fermierii trebuiau să depună documente prin care să dovedească dreptul de utilizare asupra acestora, iar mai târziu trebuiau să facă dovada modului de utilizare a terenului respectiv fie prin cosit, fie prin pășunat, cu animale, iar în această ultimă ipoteză trebuia asigurată încărcătura minimă de 0,3 UVM/HA. Dacă nu era asigurată încărcătura minimă de 0,3 UVM HA fermierul nu lua banii pe suprafața respectivă.
Deși nu a putut da detalii legate de împrejurările concrete în care a fost depusă cererea de plată aferentă anului 2018, martora a precizat că majoritatea fermierilor le completau în prezența noastră și cu ajutorul nostru. Au existat și fermieri care completau cererile de plată on-line iar apoi veneau la sediul nostru și cu permisiunea lor accesam sistemul IPA Online pentru a verifica corectitudine datelor introduse. De asemenea, a precizat că în sistemul IACS, ce reprezintă o bază de date existentă la APIA, erau importate și datele existente la nivelul ANSVSA referitoare la animalele înregistrate în exploatația fermierului, iar în baza acestor date verificam dacă fermierii asigurau încărcătura cu animale în perioada de pășunat. Au existat situații în care am constatat că în sistemul IACS efectivul înregistrat de animale nu asigura încărcătura sau anumiți fermieri nu aveau deloc animale înregistrate în exploatație. în aceste condiții îi contactam pe fermieri îndrumându-i să ia legătura cu medicii veterinari pentru a aduce adeverințe în care să fie menționat numărul și speciile de animale deținute în exploatație. Aceste adeverințe erau apoi depuse la cererile de plată, iar în baza lor făceam calculul manual situație permisă de manualul de proceduri (volumul 1 filele 271-273);
- martora R.C. a confirmat, în declarația din data de 19.11.2021, că în calitate de angajată în cadrul A.P.I.A. Centrul Local Bacău a verificat cererea depusă de către L.P. în anul 2018, însă nu a putut oferi detalii legate de împrejurările depunerii acestui dosar, întrucât această verificare a fost făcută ulterior primirii dosarului de la fermier, de către o alta funcționară din cadrul aceleiași instituții, respectiv D.M.. De asemenea, martora a precizat că nu își amintește ceva în mod special în legătură cu verificarea acestei cereri întrucât volumul de activitate în cadrul instituției este foarte mare, fiecare funcționar având de soluționat un număr de aproximativ 500 de dosare. Cu toate acestea, martora a arătat că la nivelul APIA exista o aplicație care permitea funcționarilor să verifice efectivele de animale ale fermierilor, iar în cazul în care constatau neconcordanțe, aceștia le solicitau fermierilor să prezinte adeverințe eliberate de medicul veterinar: potrivit procedurilor interne au existat situații în care puteam accesa aplicația IACS, aflată la dispoziția funcționarilor A.P.I.A. și care conține date referitoare, printre altele, și despre efectivele de animale, dar nu puteam accesa datele existente la D.S.V. ori nu era făcut importul datelor la zi în aplicația IACS și ca atare eram nevoiți să chemăm fermierii solicitanți să vină cu adeverințe de la medicii veterinari care să confirme efectivele de animale pe care le aveau în curte. Arăt că aplicația IACS conținea date referitoare la efectivele de animale deținute de fermieri, dar aceste date erau orientative, completate după declarația solicitantului.
Referitor la situația dosarului de plată al inculpatului L.P., martora a arătat că, în baza unei adrese primită de la DNA, a verificat din nou în aplicația IACS și a constatat că în anul 2018 încărcătura cu animale era sub 0,3 uvm la hectar, motiv pentru care la solicitarea conducerii Centrului Local A.P.I.A. am ignorat adeverința emisă de medicul veterinar și am făcut demersuri pentru restituirea sumei primite de fermierul L.P..
Martora nu a putut preciza nici dacă în anul agricol 2016, când a fost responsabilă cu primirea acestei cereri de plată, s-a prezentat titularul L.P. la sediul APIA pentru depunerea cererii, însă a arătat că titularii semnau cererea de plată în prezența noastră. în schimb, cu privire la cererea pentru anul agricol 2020, aceasta a precizat că titularul cererii, L.P., s-a prezentat la sediul APIA, iar semnăturile de pe cererea de plată și înscrisurile aferente sunt făcute de fermier (volumul 2 filele 264-267).
Concluzia că inculpatul P.G. a emis adeverința falsă, iar inculpatul L.P. a depus acest înscris împreună cu cererea unică de plată în anul agricol 2018, rezultă din următoarele mijloace de probă:
- martorii F.M., P.D., L.C., C.I., C.C., L.A. și R.D. au confirmat că au sesizat organele de urmărire penală, prin denunț, cu privire la atribuirea unei pășuni de 50 de hectare în favoarea inculpatului L.P., cu toate că, potrivit unora dintre ei, beneficiarul nu deținea efectivul necesar de animale pentru utilizarea acestei suprafețe.
Astfel, martora F.M. a precizat, în declarația din data de 28,09.2021, că L.P. administra o pășune de 50 ha fără a deține efectivul de animale. în legătură cu acest aspect, arăt suprafața de teren a fost concesionată pe numele tatălui primarului L.P. iar din câte știu tatăl a deținut doar o vacă și un cal. în aceste împrejurări suprafața de 50 ha atribuită de primărie nu este justificată. Știu că tatăl primarului pe care-1 cheamă tot L.P. sau P. este văzut în sat doar cu o vacă și un cal. Este posibil să aibă ovine la stână dar nu pot preciza alte detalii (volumul 1 filele 274-276).
Martora P.D. a precizat, în declarația din data de 28.09.2021, că din suprafața totală de 75 de hectare existentă în satul F., în anul 2018, a fost atribuită suprafața de 50 ha cetățeanului L.P., tatăl primarului L.P.. Acest lucru a fost nefiresc, întrucât tatăl primarului nu face parte din marii crescători de animale. L-am văzut prin sat cu o singură vacă. Este posibil totodată să aibă oi, nu pot preciza numărul acestora, însă crescătorii cu un număr mare de oi sunt cunoscuți la nivelul satului. Din această categorie nu face parte L.P., tatăl (volumul 1 filele 277-279).
Martorul L.C. a arătat, în declarația din data de 28.09.2021, că în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local F..... am și aflat despre concesionarea acestei suprafețe de teren pe numele lui L.P., tatăl primarului L.P.. îl vedeam zilnic pa tatăl primarului mergând la izlaz doar cu un cal și două vaci și având în vedere acest efectiv redus mi s-a părut nefiresc să-i fie atribuit lui această suprafață de teren și din acest motiv am sesizat organele judiciare (volumul 1 filele 280-282).
Martorul C.I. a precizat, în declarația din data de 28.09.2021, că este crescător de animale, iar din anul 2018 a devenit membru al Asociației Crescătorilor de Animale L.Ș. din comuna F.. Potrivit martorului, în același an, Primăria comunei F. a atribuit către asociație suprafața totală de 75 ha, urmând ca ulterior suprafața să fie împărțită de membrii asociației în raport de numărul de animale deținut de fiecare membru. Cu toate acestea, de împărțirea suprafețelor între membri s-a ocupat primarul L.P., fiul inculpatului L.P., pe baza adeverinței de la medicul veterinar privind numărul de animale, precum și pe baza unor alte criterii cum ar fi distanța dintre pășuni și locuințele membrilor asociației. Totodată, martorul a confirmat că și inculpatul L.P. era membru în cadrul asociației. Cu privire la modul de împărțire a pășunilor, martorul a precizat că nu a știut, la momentul semnării tabelelor centralizatoare (centralizatoarele nr. 3018 din 15.05.2018 și 2904 din 10.05.2018), ce suprafață i-a fost atribuită inculpatului L.P., însă ulterior a aflat că suprafața atribuită tatălui primarului a fost de 50 de ha, situație ce era nefirească având în vedere că acesta nu avea numărul de animale pentru o asemenea suprafață. Așa cum arătat acesta avea 2 vaci, un cal, câteva oi (nu știu numărul acestora) și posibil să fi avut acasă 2 viței pe care nu i-a scos la pășunat (volumul 1 filele 283-286).
Martorul C.C. a precizat, în declarația din data de 11.10.2021, că știu că au fost purtate discuții în ședințele de consiliul local, eu fiind consilier în cadrul Consiliului Local F. despre atribuirea unor suprafețe de teren de către primarul L.P. în favoarea tatălui său deși nu ar fi existat efectivul de animale necesar pentru această suprafață, însă eu nu știu ce efectiv de animale a avut tatăl primarului. Știu că tatăl primarului se ocupă cu creșterea animalelor și l-am văzut de mai multe ori mergând cu animalele la pășunat, respectiv cu 5-6 vaci sau viței. L-am văzut de asemenea cu calul și căruța mergând spre câmp pentru lucrări agricole. Nu știu ce efectiv de animale are acesta acasă (volumul 2 filele 49-51);
Martora L.A. a confirmat, în declarația din data de 11.10.2021, că în mandatul legislativ 2016-2020, fiind consilieră în cadrul Consiliului Local F. la una din ședințe a fost pusă în discuție propunerea făcută de primarul comunei F., L.P., de a da spre concesionare o suprafață de 50 ha în favoarea unor persoane fără a fi nominalizate, prin procedura de licitație. Potrivit martorei, deși votul majorității consilierilor a fost negativ am aflat ulterior că suprafața respectivă de pășune a fost concesionată ulterior rudelor primarului L.P., nu știu cui anume, cu scopul de a înființa o fermă (volumul 2 filele 52-54).
Martorul R.D. a confirmat, în declarația din data de 14.10.2021, că am fost încunoștințat de șeful filialei de partid L.C., despre faptul că acesta a aflat că primarul comunei F. respectiv L.P. a concesionat în favoarea tatălui său suprafața de 50 ha pășune aparținând primăriei, cu toate că acesta din urmă avea un efectiv redus de animale. Referitor la efectivul de animale deținut de către L.P., martorul a arătat că avea la vremea respectivă 4 vaci. Știu acest lucru pentru că l-am văzut de mai multe roi mergând cu aceste animale Ia pășunat (volumul 2 filele 66-68);
- Membrii Asociației Crescătorilor de Animale „L.Ș.” au confirmat participarea inculpatului L.P. la ședințele în cadrul căreia au fost împărțite terenurile agricole între membrii asociației, iar criteriul de împărțire a terenurilor a fost cel al efectivului de animale deținut de fiecare membru, împrejurare atestată de adeverința medicului veterinar.
Astfel, martorul C.I. a precizat, în declarația din data de 11.10.2021, că în anul 2018, când am preluat funcția de președinte al acestei asociații (n.n. Asociația Crescătorilor de Animale „L.Ș.”) am participat în această calitate la o licitație organizată de primăria comunei F. pentru preluarea în concesiune a unei suprafețe de 75 ha pășune pentru a asigura în acest mod încărcătura în funcție de efectivul de animale existent la acea dată. în urma licitației a fost încheiat contractul de concesiune între primăria comunei F. și Asociația Crescătorilor de Animale L.Ș. reprezentantă de către mine.
Martorul a mai precizat că în cadrul adunării generale a membrilor din cadrul asociației a fost luată decizia de împărțire a întregii suprafețe între membri, iar criteriul de împărțire a acestora fiind numărul de animale deținut de fiecare membru, efectiv ce trebuia atestat de medicul veterinar, prin prezentarea de către fermier a unei adeverințe emise de către acesta din urmă. Cu privire la suprafața de pășune primită de către L.P., martorul a precizat că toți membrii au fost de acord să-i fie atribuite aceste suprafețe în baza adeverinței eliberate de medicul veterinar. îmi amintesc că în adeverință scris că L.P. - tatăl avea un efectiv de aproximativ 48-50 ovine, 2 cai, 4 sau 6 bovine. Cu toate acestea, martorul a precizat că l-a văzut pe L.P. la pășunat cu un cal și 2 sau 3 vaci nu-mi amintesc exact pe suprafața de pășune utilizată. Cu aceste animale nu se asigura încărcătura, însă nu am întreprins nici un demers întrucât cu decizia împărțirii suprafețelor de teren au fost de acord toți membrii asociației și acest a avea un act de la medicul veterinar (volumul 2 filele 45-48).
Martorul B.P. a confirmat, în declarația din data de 10.11.2021, că fiind membru în cadrul acestei asociații, a semnat unul din tabelele întocmite în anul 2018 (tabelul centralizator nr. 2904/10.05.2018), tabel ce a fost întocmit de către președintele asociației C.I. în urma unei ședințe la care au participat mai mulți membri, inclusiv L.P., când au decis modul de împărțire a terenurilor (volumul 2 filele212-214).
Martorul B.I. a precizat, în declarația din data de 10.11.2021, că a semnat și el unul din tabelele centralizatoare întocmite pentru anul 2018 (tabelul centralizator nr. 2904/10.05.2018), în calitate de membru în cadrul asociației. Potrivit martorului, tabelul a fost semnat și de el în urma unei ședințe la care a participat și L.P., iar decizia împărțirii suprafețelor de teren a fost luată de președintele asociației pe baza adeverinței de la medicul veterinar (volumul 2 filele 215-216).
Martorul I.C.C. a confirmat, în declarația din data de 10.11.2021, că semnătura de pe unul din cele două tabele aferente anului 2018 (tabelul centralizator nr. 2904/10.05.2018) îi aparține, iar cu privire la împrejurările întocmirii acestuia, martorul a arătat că a fost întocmit cu ocazia unei ședințe, la care a participat și L.P., în calitate de membru. Totodată, martorul a precizat despre L.P. că știu că avea animale, respectiv vaci și oi, dar nu știu numărul acestora (volumul 2 filele 218-220).
Martorul B.M.G. a confirmat, de asemenea, în declarația din data de 10.11.2021, că semnătura din tabelul întocmit în anul 2018 (tabelul centralizator nr.2904/10.05.2018) îi aparține, iar decizia de împărțire a terenurilor menționate în acest tabel a fost luată de președintele asociației cu participarea tuturor membrilor, iar criteriul în baza căruia se făcea împărțirea suprafețelor era cel al numărului de animale deținut de fiecare membru. în schimb, martorul nu a putut preciza dacă L.P. a participat la ședința în cadrul căreia au fost împărțite terenurile între membrii asociației și nici nu a putut indica suprafața totală ce i-a repartizată acestuia, menționând doar că una din suprafețele atribuite lui L.P., de 21,92 ha menționată în tabelul mai sus arătat, este lângă satul F., la o distanță de aproximativ 1 km de locuința acestuia (volumul 2 filele 221-223).
Martora M.I.C. a precizat, în declarația din data de 10.11.2021, că soțul ei, M.C.M., este membru fondator al Asociației Crescătorilor de Animale L.Ș., însă martora l-a reprezentat pe soț la adunările ce se organizau la nivelul asociației, în baza unei procuri notariale. Martora a confirmat că a semnat tabelele centralizatoare întocmite pentru anul 2018, în numele soțului său (tabelele centralizatoare nr. 2904/10.05.2018 și nr. 2018/15.05.2018), cu ocazia ședințelor ce au fost organizate de către Asociația Crescătorilor de Animale L.Ș.. Deși martora nu a putut confirma participarea inculpatului L.P. la ședința organizată în anul 2018, cu ocazia împărțirii terenurilor, și nici nu a putut preciza ce suprafață de teren i-a fost atribuită inculpatului, a precizat că împărțirea suprafețelor de pășune între membrii asociației s-a făcut pe criteriul numărului de animale (volumul 2 filele 224-227).
Martorul P.I. a precizat, în declarația din data de 10.11.2021, că fiind membru fondator în cadrul asociației a participat la ședințele organizate de asociație, ședințe în cadrul cărora deciziile legate de împărțirea terenurilor erau luate de președintele asociației împreună cu ceilalți membri. Cu toate acestea, martorul a precizat că are cunoștință doar de suprafața de 201 ha, luată de asociație în concesiune de la primărie (n.n. ce a făcut tabelului centralizator nr. 2904/10.05.2018) și a confirmat că a semnat respectivul tabel: îmi amintesc că a venit C.I. și mi-a dat tabelul să-1 semnez. Ședința prin care s-a decis modul de împărțire a avut loc anterior întocmirii tabelului respectiv, ședință la care am participat și s-a luat decizia împărțirii suprafețelor în funcție de numărul de animale deținut de fiecare. Totodată, martorul a confirmat că inculpatul L.P. este membru al asociației și a participat la ședințe de cele mai multe ori, posibil să fi lipsit de la unele ședințe (volumul 2 filele 229-231);
- inculpatul P.G. a precizat, în declarația din 08.11.2021, dată în calitate de suspect, că fiind medic veterinar în comuna F., jud. Bacău, a întocmit adeverința din litigiu la solicitarea inculpatului L.P., în primăvara anului 2018, pentru a fi depusă de solicitant la Asociația Crescătorilor de animale și ulterior la APIA pentru a obține subvenție pe pășunea concesionată. Referitor la împrejurările completării adeverinței, inculpatul a precizat că titularul figura în baza de date cu un efectiv de 28 de ovine, un cal, 4 bovine și un tineret bovin, însă L.P. i-a solicitat să menționeze în adeverință și efectivul de animale achiziționat recent de către titular din târgul din localitatea M., jud. Neamț (un mânz și un tineret bovin, precum și un număr de 14 ovine), neînregistrat în baza de date. Inculpatul P.G. a acceptat să menționeze în adeverință și acest efectiv, având în vedere că, anterior acelei discuții, l-a văzut pe inculpatul L.P. deplasându-se cu cele 14 ovine de la târg spre domiciliul său, iar pe de altă parte acesta din urmă s-a obligat că va veni cu documente pentru înregistrarea animalelor achiziționate. Cu toate acestea, L.P. nu a mai prezentat documentele de proveniență, pentru efectuarea înregistrărilor.
Totodată, inculpatul P.G. a declarat că a constatat, în toamna anului 2018, în cadrul unei inspecții efectuate în gospodăria inculpatului L.P., că acesta din urmă nu mai avea efectivul suplimentar de animale, ci doar cel existent anterior achiziției efectuate din târg în primăvara anului 2018. Cu toate acestea, deși cunoștea că adeverința emisă urma să fie depusă de L.P. la APIA, inculpatul P.G. nu a făcut niciun demers pentru remedierea acestei erori, menționând însă că reprezentanții acestei instituții erau obligați să verifice baza de date, iar dacă constatau diferențe între efectivele de animale menționat în aceasta și efectivul din adeverință trebuia să respingă cererea de plată întrucât relevante sunt mențiunile din baza de date BND.
Cu ocazia audierii, inculpatul P.G. a confirmat că adeverința pe care a emis-o în anul 2018 este cea existentă la dosarul de urmărire penală (volumul 2 filele 201- 205).
De precizat că, din conținutul adeverinței emise de inculpatul P.G., a reieșit că acest înscris urma să fie utilizat de titular la APIA (volumul 1 filele 126).
Concluzia că inculpatul L.P. a fost beneficiarul sprijinului financiar, rezultă din următoarele mijloace de probă:
- din conținutul înscrisurilor comunicate de reprezentanții C. Bank, în baza mandatului emis de instanța competentă, a reieșit că inculpatul L.P. a fost singurul împuternicit să efectueze operațiuni de retragere/depunere de numerar în/din contul bancar constituit pentru încasarea subvenției de la APIA;
- din conținutul acelorași înscrisuri reiese că, din sumele încasate de Ia APIA, doar titularul a efectuat retrageri de numerar (suma de 4.880 lei în data de 15.11.2018, 20.145 de lei în data de 16.11.2018, suma de 4.900 de lei în data de 19.12.2018, suma de 4.900 de lei în data de 21.12.2018, suma de 2010 lei în data de 27.12.2018) și a virat suma de 3.654 lei în data de 16.11.2018, în contul Asociației Crescătorilor de Animale, cu titlul „contract chirie fixă”.
Inculpatul L.P. nu a dat declarație, dar a depus un memoriu, cu ocazia aducerii la cunoștință a calității de inculpat, în conținutul căruia a arătat, în esență, că a avut permanent în gospodăria proprie efectivele de animale menționate în adeverință („nu am avut nici un an în care să am mai puțin de 40-50 de oi, 4-5 vaci vițeii acestora și căruță cu 2 cai”). Totodată, inculpatul a menționat că a fost văzut de către medicul veterinar P.G. în timp ce se deplasa spre domiciliu cu un efectiv de 15 oi achiziționate din târgul de animale de la M., județul Neamț „în luna martie, spre sfârșit, poate la începutul lunii aprilie”.
În conținutul aceluiași memoriu, inculpatul a solicitat audierea martorilor A.I., H.A. și G.N.. De asemenea, cu aceeași ocazie, inculpatul a depus și un extras după procedura operațională privind administrarea cererilor unice de plată pentru schemele de plăți directe, aferentă anului 2018, al cărui conținut este identic cu cel comunicat de reprezentanții APIA cu adresa nr. 3298/10.06.2021 (volumul 4 filele 120,121, volumul 1 254-263).
Toți martorii propuși de inculpat au confirmat că inculpatul deținea animale în gospodăria proprie, fiecare menționând însă un număr aproximativ de animale pe care aceștia le-ar fi văzut în gospodăria inculpatului L.P..
Astfel, martorul M.A. a precizat că inculpatul L.P. avea 4-5 vaci, viței de la fiecare vacă, porci, în jur de 40-50 de oi și păsări, precum și un cal (volumul 4 filele 155,156).
Martorul G.N. a precizat că, în urmă cu 4 sau 5 ani, în urma unui eveniment rutier a constatat că inculpatul L.P. se deplasa spre pășunea din localitatea F. cu un număr de 6 bovine (una dintre acestea fiind lovită frontal de autoturismul condus de martor) - volumul 4 filele 158-160.
Martorul A.I. a precizat că fiind deținătorul unei stâne de pe raza comunei F., a primit anual, spre îngrijire, de la inculpatul L.P. un număr de 30-40 de ovine. De asemenea, martorul a precizat că inculpatul mai deține în gospodăria proprie și alte ovine, fără a menționa numărul acestora, precum și un număr de 3 bovine și un cal (volumul 4 filele 168-170).
Susținerile inculpatului L.P. din memoriul atașat, precum și depozițiile martorilor propuși în apărare, nu constituie împrejurări de natură să înlăture caracterul penal al faptelor reținute în prezenta cauză, întrucât în conținutul adeverinței din litigiu se atestă o împrejurare nereală, aceea că solicitantul avea înregistrat în registrul exploatațiilor un efectiv de animale care asigura încărcătura minimă necesară de 0,3 UVM/ha, mențiune ce a fost determinantă pentru încasarea sumei de 40.528,52 lei. în consecință, împrejurarea că inculpatul deținea sau nu în gospodăria proprie efectivul de animale menționat în adeverința falsă nu este relevantă, atâta timp cât efectivul respectiv de animale nu era înregistrat în registrul de exploatații, condiție obligatorie pentru eligibilitatea cererii de plată. De altfel, nici din declarațiile martorilor propuși de inculpat (M.A., G.N. și A.I.) și nici din declarațiile martorilor F.M., L.C., C.I., C.C., R.D. și C.I., analizate anterior, nu reiese care era efectivul concret de animale deținut de către inculpatul L.P. în perioada depunerii cererii de plată.
În consecință, menționarea de către medicul veterinar P.G. a unui efectiv mai mare de animale decât cel înregistrat în registrul de exploatații și depunerea la APIA a acestei adeverințe de către inculpatul L.P., demers ce a avut ca rezultat obținerea pe nedrept a sumei totale de 40.528,52 lei, asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA), se circumscriu în sfera ilicitului penal, fiind întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor descrisese în conținutul prezentului rechizitoriu.
În procedura de camera preliminară, prin încheierea 212/P din 04.05.2023, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. penală, a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 84/P/2020 din 13.03.2023 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, prin care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În baza probelor administrate pe timpul cercetării judecătorești, instanța a reținut, în esență, aceeași situație de fapt ca cea enunțată în rechizitoriu, respectiv:
La data de 15.05.2018 inculpatul L.P. a depus cererea unică de plată, înregistrată cu nr. 18678/15.05.2018 (f. 106, vol. I dosar), prin care solicita sprijin financiar în cadrul Schemei de plată directe pe suprafață, a plății redistributive, a plății pentru bunele condiții agricole și de mediu, pentru suprafața de 46,92 ha, de pășune, situată pe raza comunei F., județul Bacău.
In conținutul acestei cereri, inculpatul a precizat că are 4 bovine mai mari de 2 ani, 2 bovine mai mici de 2 ani, 1 ecvidă mai mare de 6 luni și 34 ovine, această informație rezultând din centralizatorul emis de Asociația Crescătorilor de Animale „L.Ș.” (f. 123,124 vol. I dosar instanță).
Alăturat cererii, inculpatul a depus și adeverința eliberată de Primăria corn. F. (f. 114, vol. I dosar) din conținutul căreia reieșea că figurează în registrul agricol cu o suprafață de 46,92 ha precum și contractele de concesionare nr. 1934/05.04.2012 și nr. 3005/15.05.2018, ambele încheiate între comuna F., județul Bacău, în calitate de concedent, și Asociația Crescătorilor de Animale „L.Ș.”, concesionar (f. 115-122, vol. I dosar instanță).
De asemenea, pentru dovedirea asigurării încărcăturii cu animale, a fost depusă adeverința nr. 69/11.04.2018, emisă de medicul veterinar P.G., din cadrul Cabinetului medical veterinar dr. P.G., din comuna F., județul Bacău, prin care se atesta că exploatația nr. (...), aparținând titularului L.P., era înscrisă în Registrul Național al Exploatațiilor cu un efectiv de 5 bovine de mai mult de doi ani, 2 bovine de mai puțin de 18 luni, 2 ecvidee de mai mult de doi ani și 42 de ovine (f.126, vol. I instanță).
În baza acestei cereri, au fost emise deciziile nr. 4321485/08.11.2018 și nr. 11419634/27.03.2019 (f. 133-135, vol. I dosar instanță), fiind achitată suma totală de 40.528,52 lei, sursa de finanțare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA).
Din conținutul înscrisurilor comunicate de reprezentanții C. Bank, în baza mandatului emis de instanța competentă, a reieșit că inculpatul L.P. a fost singurul împuternicit să efectueze operațiuni de retragere/depunere de numerar în/din contul bancar constituit pentru încasarea subvenției de la APIA, fiind evident că din sumele încasate de la APIA, doar titularul a efectuat retrageri de numerar (suma de 4.880 lei în data de 15.11.2018, 20.145 de lei în data de 16.11.2018, suma de 4.900 de lei în data de 19.12.2018, suma de 4.900 de lei în data de 21.12.2018, suma de 2010 lei în data de 27.12.2018) și a virat suma de 3.654 lei în data de 16.11.2018, în contul Asociației Crescătorilor de Animale, cu titlul „contract chirie fixă”.
Potrivit informațiilor comunicate de Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor (f. 177, vol. I dosar instanță) a rezultat că exploatația zootehnică a inculpatului L.P., la data depunerii cererii 15.05.2018, era înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor cu un efectiv de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, 28 de ovine și o cabalină, un efectiv de animale mai mic decât cel menționat în adeverința eliberată de medicul veterinar, inculpatul P.G..
Din adresa de răspuns nr. 3298/10.06.2021 (f. 243, vol. I dosar instanță), întocmită de reprezentanții APIA-CJ Bacău, reiese că, potrivit art. 7 și 71 din OUG nr. 3/2015 și art. 6 din Ordinul nr. 619/2015, crescătorii de animale, care efectuează activitatea agricolă pe suprafața de pajiște concesionată/închiriată, trebuie să asigure încărcătura minimă de animale de 0,3 UVM/ha prin pășunat cu animale înregistrate în exploatația zootehnică. Cu toate acestea, din Raportul de calcul UVM, nr. 46419414/16.10.2018 (f. 250, vol. I instanță), întocmit pe baza datelor din sistemul informatic IACS, a reieșit că nu era îndeplinită condiția referitoare la asigurarea încărcăturii în cazul fermierului L.P., având în vedere că în exploatația acestuia figurau înregistrate, la data depunerii cererii de plată, un număr de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, 28 de ovine, ce asigurau o încărcătură de 0,2 UVM/ha. De asemenea, cu același efectiv de animale figura și în perioada mai-septembrie 2018. Potrivit reprezentanților APIA-CJ Bacău, eroarea a fost generată de adeverința emisă de medicul veterinar, nr. 69/11.04.2018. în consecință, reprezentanții acestei instituții au emis decizia nr. 9/10.06.2021, de respingere a cererii de plată din campania 2018. Din conținutul aceleiași adrese, reiese că sistemul IACS conține, printre altele, bazele de date ale ANSVSA, referitoare la numărul de animale existente în exploatații, pentru o perioadă de 5 luni în care se realizează pășunatul (mai-septembrie), pe specii și categorii de vârstă, în vederea determinării numărului mediu de animale de fermă ce este utilizat la calculul încărcăturii la hectar (UVM/ha) - volumul 1 filele 243-264.
Potrivit art. 71 alineatul 1, litera a, din OUG nr. 3 din 18 martie 2015, pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, stabilește că, în cazul concesionării/închirierii unei suprafețe de pajiști de către o asociație de crescători de animale, constituită în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, beneficiarii plăților pot fi membrii asociației care asigură încărcătura cu animale pentru suprafața concesionată/închiriată, iar dovada utilizării legale a acestor suprafețe de pajiști de către fiecare membru al asociației o constituie copia de pe contractul de concesionare/închiriere și centralizatorul care cuprinde acordul, datele de identificare, numărul de animale pe fiecare membru al asociației și datele de identificare al exploatației zootehnice din Registrul național al exploatațiilor membrilor. De asemenea, potrivit art. 8 al. 1 din aceeași ordonanță, pentru a beneficia de plățile directe prevăzute la art. 1 alin. (2), fermierii trebuie, printre altele, să prezinte la depunerea cererii unice de plată sau a modificărilor aduse acesteia documentele necesare care dovedesc că terenul agricol, inclusiv zonele de interes ecologic, se află la dispoziția lor, cu excepția adeverințelor conform înscrisurilor din registrul agricol, sau o copie a anexei nr. 24 de la starea civilă a unităților administrativ-teritoriale, dacă este cazul.
Totodată, articolul 2, litera m, din Ordinul nr. 619 din 6 aprilie 2015, pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015, definește crescătorul de animale ca fiind persoana fizică sau juridică care are în posesie permanentă animale înscrise în RNE, în calitate de proprietar de animale și/sau proprietar de exploatație.
Așadar, din conținutul acestor acte normative transpare condiția ca animalele din exploatația fermierului să fie cuprinse în centralizatorul exploatației zootehnice din Registrul Național al Exploatațiilor iar dovada numărului de animale să fie făcută pe baza acestei evidențe, aceasta fiind și modalitatea de verificare a numărului de animale.
Cu toate acestea, instanța a reținut că Procedura Operațională privind administrarea cererilor unice de plată pentru schemele de plăți directe pentru anul 2018, verificarea efectuării activității agricole prin pășunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UMV/ha cu animalele pe care fermierul le exploatează se realizează prin sistemul IACS pentru toți solicitanții de plăți (f. 254-263, vol. I dosar u.p.).
Totodată, în această „Procedură” se menționează că în situația existenței unei erori de sistem și a existenței unor acte doveditoare - adeverința eliberată de medicul veterinar cu animalele pe specii și categorii de baza căruia se poate calcula manual UVM/ha, poate fi avută în vedere ca document justificativ. Astfel, s-a observat că adeverința eliberată de medicul veterinar poate constitui un document care stă la baza calculului UVM/ha și în temeiul căruia se efectuează plata (f. 261, vol. I dosar u.p.) și nu are caracter orientativ, așa cum susțin inculpații. Deși inculpatul P.G. a precizat că răspunderea nu îi aparține întrucât lucrătorii din cadrul persoanei vătămate aveau obligația de a verifica autenticitatea celor consemnate în conținutul adeverinței, confruntându-le cu baza de date iar în cazul în care se constatau diferențe aceștia aveau obligația de a-i solicita eliberarea unei a doua adeverințe, instanța a constatat că potrivit acestei proceduri nu era prevăzută obligativitatea solicitării unei a doua adeverințe eliberate de către medicul veterinar.
Instanța nu a exclus o culpă a angajaților în activitatea de administrare a dosarului, aceștia neavând vigilența adecvată însă neidentificarea informațiilor eronate menționate în conținutul adeverinței, nu îl exonerează pe inculpat de răspunderea penală în condițiile în care pe baza acestor informații furnizate de inculpat, s-a efectuat plata, la verificarea preliminară fiind respectate exigențele impuse de Procedură.
Audiată în fața instanței, martora R.C., persoana responsabilă de gestionarea dosarului inculpatului L.P., a declarat că inițial, în cazul inculpatului L.P. (f. 145, vol. I dosar instanță), pe baza verificării încrucișate între efectivul de animale din istoricul dosarului și cel bazei de date de la DSV, s-a constatat că nu este asigurată încărcătura minimă a UVM de 0,3/ha. Aceasta a mai precizat că într-o asemenea situație, responsabilul de dosar notifică fermierul prin telefon sau prin sistem cu privire la nerespectarea încărcăturii UVM, putând fi ivite două situații: fie este atenționat fermierul că nu este respectată încărcătura UVM, dosarul fiind respins, fie acesta aduce o adeverință de la medicul veterinar cu efectivul de animale la zi.
Astfel, observând cele relatate de martoră dar și manualului de proceduri anterior precizat, instanța a reținut că responsabilul de dosar a procedat legal notificându-1 pe inculpatul L.P., acesta depunând ulterior adeverința eliberată de inculpatul P.G., cu toate că nu avea efectivul de animale ce este precizat în conținutul acesteia, scopul imediat fiind acela de a asigura încărcătura minimă de 0,3/ha, condiție obligatorie ce trebuie îndeplinită pentru ca fermierul să poată beneficia de plata contribuției iar scopul mediat a fost acela de a obține subvenția aferentă suprafeței de pășune pe care acesta o avea în folosință.
Audiat la termenul din data de 05.11.2024, de către instanța de judecată, inculpatul P.G. a precizat că înainte de a elibera adeverința a confruntat baza de date și a constatat ca există o diferență de animale față de numărul pe care inculpatul L.P. dorea să fie menționat în adeverință, însă la insistențele acestuia a eliberat, totuși, adeverința în forma dorită urmând ca inculpatul L.P. să prezinte ulterior actele ce atestă pretinsa cumpărare a animalelor, aspect care nu s-a mai concretizat.
Cu ocazia audierii (f. 73 vol. II dosar instanță), inculpatul L.P. a declarat că de-a lungul timpului a avut același număr de animale și că toate animalele care au fost menționate în adeverință erau înregistrate în registrul medicului veterinar iar atunci când adeverința a fost eliberată toate animalele erau la domiciliul său.
Așadar, așa cum s-a observat, inculpatul L., neagă versiunea susținută de inculpatul P. și plasează răspunderea în sarcina inculpatului P.G., lăsând să se întrevadă o neglijență în serviciul său, neînregistrând animalele în discuție. Cu toate acestea, contrar celor precizate de inculpatul L.P., pe baza centralizatoarelor emise pentru anii anteriori (f. 234, 239, 240, vol. I dosar u.p.) și care nu au fost negate de inculpat, instanța constată că de-a lungul timpului, inculpatul a figurat cu un număr mai scăzut de animale, acesta neavând niciodată mai mult de 28 de oi, 6 bovine și 1 cabalină, astfel încât devine evidentă concluzia că inculpatul L.P. nu spune adevărul și încearcă să inducă instanța în eroare. De asemenea, inculpatul a susținut că a avut întotdeauna doi cai însă așa cum reiese din evidențele DSV dar și din relatările martorilor, inculpatul nu a figurat vreodată cu doi cai ci doar cu unul.
De altfel, instanța a constatat conduita oscilantă a inculpatului chiar în momentul audierii acestuia. Astfel, dacă inițial, întrebat fiind de către procuror, inculpatul L.P. a arătat că i-a cerut inculpatului P.G. sa elibereze adeverința după ce a verificat nr. de animale, ulterior, acesta a revenit, precizând că i-a cerut medicului să elibereze adeverința înainte ca acesta să verifice animalele.
Nici martorii audiați nu au confirmat cele susținute de inculpat, marea majoritate a acestora făcând referire la un număr mai mic de animale decât cel pretins de către inculpat.
Astfel, martorul L.C. (f. 51, vol. I dosar instanță) a precizat că l-a văzut pe inculpat aproape zilnic cu un cal și una-două vaci. Martora P.D. a menționat că nu știe câte animale are inculpatul L.P. însă l-a văzut prin sat cu un cal și o vacă (f. 53, vol. I dosar).
Martorul C.C. a precizat că l-a văzut pe inculpatul L.P. prin sat cu animalele, respectiv 2 vaci, vițel, niște oi și căruța cu un cal (f. 79 vol. I dosar instanță).
Martorul B.M.G. (f. 97,98 dosar instanță, vol. I) știe că inculpatul are oi, vaci și un cal. Martorul B.I. (f. 101,102, vol. I dosar instanță) a precizat că inculpatul L.P. are vaci, oi și un cal. Martorul A.I. a precizat că a avut la el la stână un număr de 37-38 oi, însă nu își mai aduce aminte perioada, acestea fiind crotaliate. În ciuda celor precizate, instanța a observat că în intervalul 2016-2019, potrivit evidențelor din baza de date, inculpatul nu a avut niciodată mai multe de 28 de oi. Martorul A.I. a mai arătat că l-a văzut la câmp pe inculpatul L. cu un singur cal (f. 3, vol. II dosar instanță). Martorul M.A. (f. 61 vol. II dosar instanță) a precizat că are 4-5 vaci, oi, miei, porci și un cal.
Așadar, instanța a constatat că toți martorii audiați au precizat că, de-a lungul timpului, l-au văzut pe inculpat cu un singur cal și nu mai mult de 4-5 vaci.
Astfel, pe fondul nemulțumirii manifestate de localnici referitoare la folosirea exclusivă a pășunii și încasării subvenției pentru o suprafață de 50 ha de către inculpat, martorii F.M., P.D., L.C., C.I., C.C., L.A. și R.D., consilieri locali la acel moment, au sesizat organele de urmărire penală, prin denunț, cu privire la atribuirea unei pășuni de 50 de hectare în favoarea inculpatului L.P., deoarece beneficiarul nu deținea efectivul necesar de animale pentru utilizarea acestei suprafețe.
Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul deținea sau nu în gospodăria proprie efectivul de animale menționat în adeverința falsă nu este relevantă, atâta timp cât efectivul respectiv de animale nu era înregistrat în registrul de exploatații, condiție obligatorie pentru eligibilitatea cererii de plată. De altfel, nici din declarațiile martorilor audiați, nu reiese care era efectivul concret de animale deținut de către inculpatul L.P. în perioada depunerii cererii de plată.
Deși inculpatul L.P. lasă să se creadă că la baza acestei sesizări ar sta, exclusiv, diferende de ordin politic între membrii consiliului local și primarul L.P., fiul inculpatului L.P., instanța a constatat că potrivit evidențelor din baza de date care se coroborează cu cele relatate de martori, într-adevăr, inculpatul L.P. figura în evidențe cu un număr mai mic de animale decât cel necesar pentru atribuirea exclusivă a pășunii și încasării subvenției aferente acestei suprafețe.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului L.P., care, în data de 15.05.2018, a depus cu rea-credință la Centrul local APIA Bacău 1, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură- Centrul Județean Bacău, cererea unică de plată nr. BC- 18678/15.05.2018, prin care solicita sprijin financiar în cadrul Schemei de plată directe pe suprafață, a Plății redistributive, a Plății pentru bunele condiții agricole și de mediu, pentru suprafața de 46,94 ha de pășune, deținută de solicitant, împreună cu un înscris fals, cu scopul creării aparenței că pe această suprafață agricolă se efectuau activități agricole prin pășunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM/ha cu animale înregistrate în exploatația zootehnică. Astfel, susnumitul a depus, împreună cu cererea de plată, adeverința nr. 69/11.04.2018, emisă de medicul veterinar P.G., din cadrul Cabinetului medical veterinar individual dr. P.G. din comuna F., județul Bacău, în conținutul căreia se atesta în mod nereal că exploatația nr (...). aparținând titularului L.P., era înscrisă în Registrul Național al Exploatațiilor cu un efectiv de 5 bovine de mai mult de doi ani, 2 bovine de mai puțin de 18 luni, 2 ecvidee de mai mult de doi ani și 42 de ovine. în realitate, efectivul înscris în registru era de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, 28 de ovine, ce asigurau o încărcătură de 0,2 UVM/ha, inferioară încărcăturii minime de 0,3 UVM/ha, necesară pentru eligibilitatea cererii de plată. Depunerea acestui înscris fals a avut ca rezultat obținerea pe nedrept, de către L.P., a sumei totale de 40.528,52 lei, în baza deciziilor de plată nr. 4321485/08.11.2018 și nr. 11419634/27.03.2019, sursa de finanțare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr.78/2000.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit și constă în acțiunea inculpatului de semnare, completare și depunere a adeverinței ce conținea informații nereale. Condiția relei credințe este îndeplinită având în vedere că la momentul la care inculpatul a depus adeverința cunoștea că nu are numărul de animale. Urmarea imediată constă în producerea uni pagube în patrimoniul persoanei vătămate Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură, respectiv suma de 40.528,52 lei din fonduri europene. Instanța a apreciat că inculpatul a urmărit și a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenția specifică infracțiunii, în modalitatea intenției directe.
Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost aceasta reținută.
De asemenea, fapta inculpatului P.G. constând în aceea că în calitate de medic veterinar în cadrul Cabinetului medical-veterinar individual dr. P.G. din comuna F., județul Bacău, în data de 11.04.2018 a emis adeverința nr. 69/11.04.2018, în conținutul căreia a atestat în mod nereal că exploatația (...) era înscrisă în Registrul Național al Exploatațiilor pe numele proprietarului L.P. cu un efectiv de 5 bovine de mai mult de doi ani, 2 bovine de mai puțin de 18 luni, 2 ecvidee de mai mult de doi ani și 42 de ovine, deși în realitate efectivul înscris în registru era inferior celui menționat în conținutul acestei adeverințe, respectiv de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, și 28 de ovine; întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 al. 1 C.pen.
Instanța a constatat că prin Decizia nr, 297/2018 a Curții Constituționale s-a declarat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal având ca obiect reglementarea întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, respectiv: „constată că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională”.
Ulterior, prin decizia nr. 358/26 mai 2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a constatat, cu caracter general obligatoriu, că „dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale”.
În considerentele acestei decizii se arată: „73 în consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.”
Prin Ordonanță de Urgență nr. 71/2022 din 30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022, articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal a fost modificat, având următorul cuprins: „(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."
Ulterior, prin Decizia nr. 67/2022, ÎCCJ a admis sesizările formulate de Curtea de Apel București, Secția a Il-a penală în dosarele nr. 1341/1/2022 (pct. I. 1), nr. 1344/1/2022 (pct. IV.1.1), nr. 1346/1/2022 (pct. IV.2.1), nr. 1348/1/2022 (pct. IV.3.1), nr. 1396/1/2022 (pct. IV.4) și nr. 1495/1/2022 (pct. IV. 10.2), respectiv Curtea de Apel Brașov, Secția penală, în dosarul nr. 1465/1/2022 (pct. IV.7. 1) prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior Iex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal.
Așadar, prin raportare la cele anterior precizate, instanța a procedat la analiza incidenței prescripției răspunderii penale în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 322 al. 1 C.pen.
Instanța a constatat că forma Codului penal, existentă între 25.06.2018 și 30.05.2022, reprezintă în speță „legea penală mai favorabilă”, astfel că s-a raportat la termenul general al prescripției răspunderii penale, care prin raportare la limitele de pedeapsă este de 5 ani.
Astfel, raportat la limitele de pedeapsă incidente în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 322, alin. 1, C.penal, instanța a apreciat că termenul de prescripție prevăzut de art. 154, alin. 1, lit. d Cod penal s-a împlinit cel mai târziu la data de 11.04.2023, aspect de natură să atragă aplicarea art. 16 lit. f Cod de procedură penală referitoare la încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Faptele inculpatului P.G. constând în aceea că prin emiterea adeverinței false nr. 69/11.04.2018, cu intenție, a înlesnit depunerea acestui înscris la Centrul local APIA Bacău 1, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Bacău, de către L.P., în susținerea cererii unice de plată nr. BC-18678 din data de 15.05.2018, completată pe numele titularului L.P., pentru a se crea aparența că pe suprafața de 46,94 ha de pășune, pentru care se solicită sprijin financiar în cadrul Schemei de plată directe pe suprafață, a Plății redistributive, a Plății pentru bunele condiții agricole și de mediu, deținută de către titularul cererii, se efectuau activități agricole prin pășunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM/ha cu efectivul de animale menționat în conținutul acestei adeverințe. în realitate, efectivul înscris în registru era de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, 28 de ovine, ce asigurau o încărcătură de 0,2 UVM/ha, inferioară încărcăturii minime de 0,3 UVM/ha, necesară pentru eligibilitatea cererii de plată.
Depunerea acestui înscris fals a avut ca rezultat obținerea pe nedrept, de către L.P., a sumei totale de 40.528,52 lei, în baza deciziilor de plată nr. 4321485/08.11.2018 și nr. 11419634/27.03.2019, sursa de finanțare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 al. 1 C.pen. raportat la art. 181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 38 al.2 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit și constă în acțiunea inculpatului de semnare, completare și înmânare inculpatului L.P. a adeverinței ce conținea informații nereale. Condiția relei credințe este îndeplinită având în vedere că la momentul la care inculpatul a eliberat adeverința cunoștea că inculpatul L.P. nu are numărul de animale precizat în adeverință.
Urmarea imediată constă în producerea uni pagube în patrimoniul persoanei vătămate Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură, respectiv suma de 40.528,52 lei din fonduri europene.
Instanța a apreciat că inculpatul a urmărit și a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenția specifică infracțiunii, în modalitatea intenției directe.
Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost aceasta reținută.
Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei vor fi avute dispozițiile art. 74 Cod penal, în temeiul cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul L.P. nu a recunoscut săvârșirea faptei în ciuda evidenței materialului probator precum și împrejurarea că paguba produsă prin săvârșirea infracțiunii a fost recuperată. Instanța a avut, de asemenea, în vedere și că inculpatul L.P. nu are antecedente penale și este o persoană în vârstă și suferindă. în ceea ce privește modul de executare a pedepsei, instanța a avut convingerea faptului că inculpatul va conștientiza consecințele faptei sale fără executarea efectivă a pedepsei, astfel încât se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În ceea ce privește inculpatul P.G., instanța a avut în vedere că acesta nu are antecedente penale și că este o persoană integrată social. De asemenea, instanța a avut convingerea faptului că inculpatul va conștientiza consecințele faptei sale fără executarea efectivă a pedepsei, astfel încât se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Raportat la toate acestea, instanța a aplicat inculpatului L.P. o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei’, prev. de art. 181 al. (1) din Legea nr. 78/2000.
A aplicat inculpatului P.G. o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 al.1 C.pen., raportat la art. 181 alin.1 din Legea nr.78'2000, cu aplicarea art. 38 al.2 C.pen.
Potrivit art. 67 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța a constatat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. în privința pedepselor complementare și accesorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate (cauza Hirst contra Marii Britanii).
Cu privire la pedeapsa complementară ce se impune a fi aplicată, natura infracțiunii comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a acesteia denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal. Instanța a avut în vedere că exercitarea unor astfel de drepturi presupune respectarea unor principii și valori fundamentale, un comportament exemplar demn de o astfel de funcție, iar inculpatul prin fapta sa nu a respectat dreptul comunității la ordine și liniște. Prin urmare, pe o durată de 2 (doi) ani, i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
În ceea ce privește latura civilă, în cauză, prin adresa nr. 4342/13.10.2021 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.495,12 lei, la care se adaugă accesorii fiscale aferente debitului principal și până la data achitării efective a prejudiciului (volumul 2 filele 185-189).
Ulterior, prin adresa nr. 5284/29.12.2022, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a comunicat că a fost recuperată suma de 40.495,12 lei, reprezentând debitul principal cu care APIA s-a constituit parte civilă, însă se constituie parte civilă pentru recuperarea accesoriilor fiscale aferente debitului principal, de la data efectuării fiecărei plăți și până la data achitării voluntare a debitului principal, fără a preciza însă cuantumul debitului accesoriu.
În timpul judecății (f. 59 dosar fond, vol. I), partea civilă a solicitat inculpaților să achite în solidar suma de 12775,91 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate la debitul principal de 40495,12 lei.
Tribunalul a reținut că potrivit, dispozițiilor art. 14 alin.3 C.pr.pen. repararea pagubei se face în modalitățile prevăzute de lit. a și b ’’potrivit legii civile”, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume, art. 998 -1003 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul d e procedură penală.
Conform art. 731 din Legea nr. 500/2002, recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata și până s-au recuperat sumele.
Conform notei de calcul emise de partea civilă (f. 63, vol. I dosar fond) s-a calculat un cuantum totalizat de 12775,91 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate la debitul principal de 40495,12 lei.
Având în vedere că inculpații au săvârșit faptele imputate, urmarea acestora fiind producerea pagubei în cuantum de 40.495,12 lei, care a fost recuperat cu întârziere, instanța a admis cererea formulată în acest sens de partea civilă. în temeiul art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, a admis acțiunea formulată de AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ și a obligat, în solidar, inculpații L.P. și P.G. la plata sumei de 12775,91 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate la debitul principal de 40495,12 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 23/D din data de 30.01.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 708/110/2023 au formulat apel inculpații L.P. și P.G..
Apărătorul ales al apelantului-inculpat L.P., arată că primul motiv de apel vizează greșita condamnare a inculpatului apelant L.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, respectiv cea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.
Apreciază că prima instanță a interpretat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, a reținut o situație de fapt greșită și a concluzionat în mod greșit faptul că depunerea acelei adeverințe a avut ca scop obținerea acelui sprijin financiar. Consideră că acea adeverință nu avea caracter justificativ, ci doar unul orientativ și urma să se facă un control de către funcționarii APIA care primeau în lucru aceste cereri de plată.
Ce s-a reținut în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, situație de fapt confirmată și de prima instanță, este faptul că apelantul-inculpat L.P. ar fi obținut acel tip de sprijin financiar prin depunerea cererii unice de plată, alăturat căreia a depus acea adeverință care ar fi conținut mențiuni care nu corespundeau adevărului, în sensul că raportat la efectivul de animale înscris în Registrul Național al Exploatațiilor, acesta nu îndeplinea condițiile de eligibilitate a cererii, în sensul că nu îndeplinea acea încărcătură minimă de 0,3 UVM (unitate vită mare) pe hectar,
Indiferent de efectivul real de animale pe care bar fi deținut în exploatație inculpatul la nivelul anului 2018, chiar dacă acesta ar fi asigurat acea încărcătură minimă de 0,3 UVM, atât timp cât acest efectiv nu era trecut și nu figura înregistrat în Registrul Național al Exploatațiilor, condiție obligatorie de exigibilitate a cererii de plată, procurorul a susținut și instanța de fond a confirmat faptul că atât timp cât adeverința în litigiu prezenta anumite împrejurări nereale, erau îndeplinite condițiile de tipicitate a acestei din urmă infracțiuni.
Consideră că raționamentul reținut atât de acuzare la momentul trimiterii în judecată, cât și de către prima instanță este total greșit. Arată că toată această situație se învârte în jurul caracterului acestei adeverințe, dacă era un document justificativ care să genereze automat plata acelui tip de sprijin obținut de către apelantul-inculpat sau, dimpotrivă, era un document orientativ și trebuia să fie făcute anumite verificări de către funcționarii APIA.
Arată că există o întreagă procedură care reglementează la nivelul APIA modul de administrare a unor astfel de cereri unice de plată, proceduri care, în primul rând, trebuiau să fie respectate de către persoanele chemate să verifice aceste cereri de plată și în urma verificărilor să se stabilească dacă îndeplineau sau nu condițiile necesare pentru a beneficia de tipul de sprijin solicitat în funcție de fiecare cerere.
Esențială în cauza pendinte este acea procedură la care s-a făcut trimitere, inclusiv la momentul la care a fost audiat în mod nemijlocit de către instanța de apel martorul la termenul anterior, făcându-se referire la acea procedură operațională privind administrarea cererilor unice de plată pentru schemele de plăți directe din anul 2018. Arată că este la dosarul cauzei și solicită a fi analizată această procedură și, cu precădere, să se analizeze aspectele reținute la pag. 82, 83 și 84 din această procedură care reglementează întocmai modul în care sunt analizate și administrate aceste cereri unice de plată. Faptul că s-a depus o adeverință odată cu cererea nu înseamnă automat că acea adeverință de care s-a folosit inculpatul L.P. și pe care a depus-o era document justificativ și trebuia automat să se facă plata în baza acelui document depus de către inculpat. Astfel, și la fond și în fața instanței de apel, s-a solicitat a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 396 al. 1 și 5 raportat la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală. Faptul că s-a depus acea adeverință nu înseamnă că s-a comis o infracțiune și, cu atât mai mult, această infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea în mod greșit de către prima instanță.
Arată că a fost audiată, în mod nemijlocit, martora la termenul anterior. Arată că i se pare contrară întregului probatoriu administrat declarația dată de martoră la termenul anterior. Arată că martora a fost propusă de apărarea, dar solicită a se verifica faptul că toată situația de fapt ce a fost prezentată de martoră este contrară întocmai acestei proceduri la care s-a făcut referire, pentru că la momentul la care se depun astfel de cereri de plată, se verifică de către angajații APIA asigurarea, acele încărcături minime de 0,3 UVM pe hectar și, în atare condiții, procedura la care s-a făcut referire, la pagina 43, arată cât se poate de clar cum se face această verificare. Verificare se face în sistemul IACS pentru toți solicitanții de plăți care au depus și au declarat în cererea de plată parcele pentru pajiști permanente cu categoria de folosință pășune, această verificare se face înainte de efectuarea plăților în avans, după importul datelor de la ANSVSA și ANZ pentru toate exploatațiile identificate în baza codurilor sau a CNP-urilor. Este clar că vorbim despre o culpă, dar culpa este a funcționarului de la APIA sau este vorba cel puțin despre o neglijență a funcționarului APIA.
Solicită a se urmări împrejurările în care s-a constituit acest dosar de urmărire penală și, ulterior, trimiterea în judecată a inculpatului L.P. care inițial nu a fost vizat de niciun fel de cercetări, vizat a fost fiul inculpatului care deținea o anumită calitate la momentul respectiv și un grup de consilieri locali de la o altă formațiune politică au depus o plângere penală prin care reclamau cu totul altă situație și nu faptul că nu avea încărcătura pentru a se asigura beneficiul și acea subvenție, ci s-a arătat faptul că a nu se avea asigurată încărcătura minimă de 0,3 UVM la momentul la care s-a făcut repartizarea pășunii către cei care dețineau efective de animale pe raza comunei, a unității administrativ teritoriale, or inculpatul L.P. nu a fost trimis în judecată pentru așa ceva, în sensul că s-ar fi pus în discuție nelegalitatea atribuirii suprafeței de 46,54 hectare pășune la momentul la care s-a atribuit această suprafață, dimpotrivă, se reclamă că s-a depus acea adeverință, doar că efectivul de animale nu corespundea cu cel din Registrul Exploatațiilor și, în atare condiții, ar fi beneficiat în mod nelegal de acel sprijin financiar.
Solicită a fi analizate cu precădere declarațiile martorilor care au furnizat date cu privire la această procedură, cu privire la modul în care s-a pus în executare această procedură, făcând referire la declarația martorei D.M. funcționar în cadrul APIA și care a primit cererea de plată spre analiză și la declarația martorei R.C., tot angajată în cadrul APIA, care arată cât se poate de clar că această adeverință era una pur orientativă și că nu era nici măcar obligatoriu să fi fost depusă odată cu cererea de plată, pentru că exigibilitatea plății și îndeplinirea condițiilor se făcea abia ulterior, după ce se făceau aceste verificări în sistemele IACS cu importul datelor de la ANVSA și de la ANZ. Procedura este clară, faptul că nu a fost respectată de angajați la momentul respectiv și că ulterior s-a constatat că este depusă această adeverință și că nu ar prezenta același efectiv cu cel din registru, consideră că nu s-a încălcat vreo prevedere legală care să atragă reținerea răspunderii penale a inculpatului în fața instanței.
Mai mult, este evident faptul că plata nu era condiționată de depunerea acestei adeverințe și procedura merge pe mai departe și analizează și prevede exact ce se întâmplă în cazul în care în urma verificărilor se constată că solicitantul, fermierul, nu îndeplinea această condiție de a avea o minimă încărcătură de animale și la pagina 84 din această procedură se arată cât se poate de clar că după preluarea datelor, efectuarea controlului administrativ pentru fiecare asocierea după CNP, după codul de exploatație, se va determina numărul de animale înregistrate pe specii, pe categorii de vârstă, pentru fiecare lună din perioada mai-septembrie. Arată că această perioadă este relevantă, pentru că era perioada pentru care se solicita acest sprijin pentru activitatea de pășunat. Se reține după aceea și se cuantifică totalul animalelor și, ulterior, se verifică dacă prin însumarea numărului de animale eligibile se îndeplinea această încărcătură.
Se poate reține că ceea ce este trecut în adeverință, nu corespunde cu ce este menționat în Registrul Național al Exploatațiilor, dar acest lucru a fost și justificat de către inculpat încă din faza de urmărire penală. Și inculpatul P.G. a confirmat acest lucru, respectiv că este trecut un anumit efectiv de animale care nu a mai fost înregistrat, dar nu înseamnă că în gospodărie nu exista efectivul respectiv de animale și s-au administrat probe și cu privire la acest aspect, în sensul că în realitate efectivul exista.
Ulterior, se indică în procedură că dacă din combinațiile și verificările efectuate nu se poate efectua acel control, se solicită fermierului o adeverință. Adeverința este cel de-al doilea act care poate suplini această condiție pentru exigibilitatea plății, dar cert este că prima adeverință nu a avut niciun moment caracter justificativ, ci doar pur orientativ, nu ținea legat personalul APIA la momentul la care s-a făcut acea plată, dimpotrivă. în atare condiții, solicită achitarea inculpatului în ceea ce privește fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, indiferent de faptul că prima instanță s-a orientat spre minimul de pedeapsă. Arată că este vorba despre o pedeapsă cuprinsă între 2-7 ani închisoare și instanța de fond s-a orientat spre minim, raportat la persoana și la vârsta inculpatului, acesta fiind o persoană înaintată în vârstă, dar nimic nu justifica reținerea acestei infracțiuni.
In subsidiar, în contextul în care se va reține că se poate antrena în continuare răspunderea penală a inculpatului și că în mod legal s-a dispus condamnarea acestuia, solicită a se reține în favoarea inculpatului și dispozițiile art. 75 al. 2 lit. a Cod penal, circumstanța atenuantă judiciară, respectiv eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea tuturor consecințelor faptelor.
Arată că inculpatul nu s-a făcut acea plată doar pentru a nu curge penalități accesorii, ci s-a făcut această plată în considerarea faptului că nici măcar nu s-a urmărit vreodată să se obțină o subvenție, un sprijin financiar în mod nelegal, dar dacă tot s-a reținut acest lucru, inculpatul a încercat să înlăture toate consecințele acestor fapte și a achitat în integralitatea prejudiciul inițial, principalul a fost achitat încă din faza de urmărire penală, accesoriile care au fost reținute de către prima instanță prin hotărâre au fost achitate în timpul judecării prezentei cauze în apel.
Astfel, solicită ca urmare a admiterii apelului să fie înlăturată și dispoziția primei instanțe privind obligarea celor doi inculpați, în solidar, la plata diferenței reprezentând accesorii, acesta reprezentând un alt motiv de apel ca urmare a plății acestor cheltuieli suplimentare.
ÎN final, solicita în principal achitarea inculpatului și, în subsidiar, reducerea pedepsei ca urmare a reținerii art. 75 al. 2 lit. a Cod penal și de înlăturare a obligației de plată a acelor accesorii.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat P.G., arată că instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cauza pendinte, în cele două funcții ale procesului penal, a apreciat în mod absolut nejustificat și netemeinic faptul că prin emiterea adresei nr. 69 din data de 11.04.2018 s-ar fi obținut pe nedrept de către coinculpatul L.P. suma de 40.528 lei ca și subvenție de la APIA.
Arată că nu se vor face discuții cu privire la cealaltă infracțiune pentru care s-a dispus încetarea procesului penal și pe care a recunoscut-o inculpatul. Așa cum rezultă și din depoziția domnului doctor P.G., între cei doi coinculpați a existat o discuție la nivelul anului 2018 vizavi de eliberarea unei adrese din partea medicului veterinar, moment la care inculpatul L.P. i-a cerut inculpatului P.G., care are și avea calitatea de medic veterinar, ca pe respectiva adeverință să îi fie menționat un număr suplimentar de animale decât cele care apar în baza națională de date, motivat de faptul că ar fi achiziționat la momentul respectiv acele animale care sunt menționate în plus pe adeverința respectivă, cu obligația acestuia de a-i preda ulterior documente justificative în acest sens, lucru care nu s-a mai întâmplat. Aceasta este situația premisă pentru care s-a ajuns a fi constituit acest dosar și în ceea ce îl privește pe inculpat.
Problema supusă atenției instanței de apel vizează în ce măsură acea adeverință a cântărit la rezolvarea favorabilă a solicitării de plată formulată de către L.P. sau nu. Prin raportare la probatoriul administrat în cauză și la procedura în care se soluționează astfel de solicitări de plată de către APIA, apreciază că se poate vorbi de o oarecare neglijență în serviciu, pentru că în mod evident acea adeverință nu avea aptitudinea de a cântări în soluționarea favorabilă sau nu a unei solicitări de plată venită din partea unui fermier.
Se arată că un prim aspect pe care instanța de fond l-a interpretat într-o manieră lipsită de obiectivitate și în mod nelegal este faptul că acea adeverință are menționat numărul de exploatații, ceea ce permitea foarte ușor angajatului APIA să verifice în baza de date dacă numărul de animale ce sunt menționate pe acea adeverință sunt sau nu eligibile. Acest lucru putea fi făcut foarte ușor, pentru că printr-o aplicație la care se face trimitere și în procedură și a făcut trimitere și martora R.C. în depoziția dumneaei, aplicație ce se numește IACS, cei de la APIA importau de la DSP baza națională de date din Registrul Național al Exploatațiilor privind numărul de animale și se putea stabili foarte clar dacă încărcătura fermierului care formulează această solicitare este sau nu este în limitele cerute de legislație, pentru a putea beneficia de această cerere de plată.
Un al doilea aspect extrem de important, peste care instanța de fond a trecut, este tot raportat la această procedură, dar și la faptul că la data de 15.05,2018 a fost depusă cererea de plată. Odată cu depunerea acestei cereri de plată, este depusă și adeverința emisă de către apelantul P.G., doctor veterinar. Pentru a putea cântări în soluționarea unei cereri de plată în mod favorabil, așa cum a afirmat și martora R.C., dacă existau neconcordanțe între numărul de animale eligibile care putea rezulta în mod evident din baza națională de date a exploatațiilor și o adeverință emisă de medicul veterinar, existau două posibilități pentru angajatul APIA care era responsabil de dosar:
- fie dădea un răspuns nefavorabil, îl contacta pe fermierul respectiv, îi solicita să aducă o adeverință și atunci analiza dacă acea adeverință corespunde cu numărul de animale din baza națională, lucru ce nu s-a întâmplat în situația de față, pentru că această adeverință a fost depusă odată cu cererea de plată sau
- era situația de a respinge solicitarea de plată a fermierului, în contextul în care încărcătura de animale Ia care a făcut trimitere și domnul avocat nu corespundea cerințelor impuse de lege pentru a putea fi acordată acea subvenție.
Se consideră că în cauza pendinte ne aflam în cea de-a doua situație, angajatul responsabilul de dosar, respectiv martora D.M. era ținută fie să îl contacteze pe domnul L.P. să îi ceară a două adeverință, fie să îi respingă dosarul. Aceasta s-a limitat în a analiza mențiunile de pe adeverința emisă de către domnul P.G., unde era trecut numărul de exploatații, cu alte cuvinte era foarte ușor doamnei D.M. să analizeze, văzând numărul de exploatații, dacă numărul de animale trecute eligibile pe adeverința respectivă corespunde cu numărul de animale din baza de date din Registrul Național al Exploatațiilor, lucru pe care nu l-a făcut. Consideră că este o culpă a acesteia și nu poate fi vorba despre o intenție de fraudă din partea domnului P.G.. Mai mult, consideră că acuzarea era obligată, la momentul la care a sesizat instanța de judecată, să vadă dacă intr-adevăr în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați din cauza pendinte a existat vreo conivență în acest sens, întrucât pentru a vorbit de o astfel de activitate infracțională, în modalitatea cum este descrisă în actul de sesizare al instanței și, implicit, în actul de inculpare pentru cei doi, între cei doi inculpați trebuia să existe o înțelegere frauduloasă, respectiv să i se emită această adeverință în contextul în care dorește să formuleze solicitarea de plată, ori nu s-a făcut dovada acuzării, în niciun fel, a niciunei înțelegeri frauduloase între inculpați.
Mai mult, conform procedurii care se regăsește la dosarul cauzei, conform declarației martorei R.C. care este și dumneaei angajată APIA, se menționează în mod explicit că această rezolvare favorabilă, adică încuviințarea cererii de plată formulată de către fermier nu se face în baza adeverinței emise de către medicul veterinar, ci în urma controlului administrativ, care reprezintă analiza numărului de animale eligibile raportat la Registrul Național de Exploatație, lucru pe care nu l-a făcut angajatul de la APIA.
Având în vedere toate aceste aspecte, se arată că instanța de fond era ținută în situația domnului P.G. să constate că nu este îndeplinită condiția tipicității obiective a infracțiunii pentru care a fost sesizată instanța de judecată și să dispună achitarea raportat la dispozițiile art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, lucru pe care îl solicită instanței de control judiciar.
În subsidiar, în situația în care se va considera că se impune angajarea răspunderii penale a inculpatului P.G., se solicită să se acorde eficiență dispozițiilor art. 75 al. 2 lit. a Cod penală, respectiv că sunt achitate în totalitate toate sumele de bani care au fost obținute ca urmare a soluționării în mod favorabil a cererii de plată de către domnul L.P. și au fost achitate și aceste accesorii. Ca urmare a dovedirii a faptului că au fost acoperite aceste accesorii, consideră că și sub aspectul laturii civile se impune admiterea apelului și reformarea soluției pronunțată de către instanța de fond, în sensul înlăturării obligației de plată în solidar a inculpaților pentru acoperirea respectivului prejudiciu»
Totodată, raportat la faptul că nu există acea dovadă a conivenței dintre inculpați, arată că există și Decizia HP nr. 190 din luna mai prin care înalta Curte de Casație și Justiție a făcut distincție, tocmai raportat la această infracțiune prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000, între noțiunile de „fraudă” și „neregulă”. Consideră că în situația de față este vorba despre a doua ipoteză, de „neregulă” și nicidecum despre „fraudă”, atât timp cât nu s-a făcut dovada faptului că domnul P.G. ar fi fost de acord cu o eventuală propunere de fraudare a acestor fonduri venite din partea domnului L.P.. Astfel, solicită a se analiza și a se avea în vedere și considerentele acestei Decizii HP și să se aplice în cauza pendinte.
Analiza criticilor apelanților inculpați privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma autoratului în cazul inculpatului L.P. și a complicității în cazul inculpatului P.G.:
Criticile apelanților inculpați L.P. și P.G. referitor la acțiunea penală, sunt nefondatei
Potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constituie infracțiune ’’folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.”
Instanța de fond în mod temeinic, legal și absolut motivat a ajuns la concluzia că probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpații apelanți au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și, în consecință, a dispus o soluție de condamnare. Astfel, solicitarea de achitare, reiterată de inculpați și în apel, se apreciază că este nefondată, în sensul acestei concluzii, Curtea de apel, așa cum a reținut și judecătorul fondului, apreciază că probele din dosar conduc la concluzia că inculpatul P.G. a emis în fals adeverința nr. 69/11.04.2018, iar inculpatul L.P. a depus acest înscris fals, împreună cu cererea unică de plată în anul agricol 2018, pentru a obține fonduri europene. Sub aspect probatoriu, această situație rezultă din declarațiile constante și concordante ale martorilor F.M., P.D., L.C., C.I., C.C., L.A. și R.D., inclusiv a martorei N.R.M., audiată în apel - declarație consemnată în scris și atașată fi.47 dosar apel.
Curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, corect s-a reținut că inculpatul P.G. prin emiterea adeverinței false nr. 69/11.04.2018, cu intenție, a înlesnit depunerea acestui înscris la Centrul local APIA Bacău 1, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Bacău, de către inculpatul L.P., în susținerea cererii unice de plată nr. BC-18678 din data de 15.05.2018, completată pe numele titularului L.P., pentru a se crea aparența că pe suprafața de 46,94 ha de pășune, pentru care se solicită sprijin financiar în cadrul Schemei de plată directe pe suprafață, a Plății redistributive, a Plății pentru bunele condiții agricole și de mediu, deținută de către titularul cererii, se efectuau activități agricole prin pășunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM/ha cu efectivul de animale menționat în conținutul acestei adeverințe. în realitate, efectivul înscris în registru era de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, 28 de ovine, ce asigurau o încărcătură de 0,2 UVM/ha, inferioară încărcăturii minime de 0,3 UVM/ha, necesară pentru eligibilitatea cererii de plată.
Depunerea acestui înscris fals a avut ca rezultat obținerea pe nedrept, de către inculpatul L.P., a sumei totale de 40.528,52 lei, în baza deciziilor de plată nr. 4321485/08.11.2018 și nr. 11419634/27.03.2019, sursa de finanțare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA), fapte care, în drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în forma autoratului în cazul inculpatului L.P., prevăzută de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, respectiv a complicității la această infracțiune în concurs real cu infracțiunea de fals intelectual- în cazul inculpatului P.G., prevăzută de art. 48 al.l C.pen. raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000.
Concluzia că inculpatul P.G. a emis adeverința falsă, iar inculpatul L.P. a depus acest înscris împreună cu cererea unică de plată în anul agricol 2018, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile martorilor F.M., P.D., L.C., C.I., C.C., L.A. și R.D. consilieri locali la acel moment - care în esență au confirmat că au sesizat organele de urmărire penală, prin denunț, cu privire la atribuirea unei pășuni de 50 de hectare în favoarea inculpatului L.P., cu toate că, potrivit unora dintre ei, beneficiarul nu deținea efectivul necesar de animale pentru utilizarea acestei suprafețe. Așadar, instanța a constatat că toți martorii audiați au precizat că, de-a lungul timpului, l-au văzut pe inculpatul L.P. cu un singur cal și nu mai mult de 4-5 vaci, deci beneficiarul nu deținea efectivul necesar de animale pentru utilizarea acestei suprafețe și atribuirea unei pășuni de 50 de hectare în favoarea inculpatului L.P.. Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul deținea sau nu în gospodăria proprie efectivul de animale menționat în adeverința falsă nu este relevantă, atâta timp cât efectivul respectiv de animale nu era înregistrat în registrul de exploatații, condiție obligatorie pentru eligibilitatea cererii de plată. în plus, evidențele din baza de date se coroborează cu cele relatate de martori, astfel că într-adevăr, inculpatul L.P. figura în evidențe cu un număr mai mic de animale decât cel necesar pentru atribuirea exclusivă a pășunii și încasării subvenției aferente acestei suprafețe, cum corect s- a reținut și în sentința apelată.
Nu pot fi primite criticile inculpaților apelanți în sensul că - încuviințarea cererii de plată formulată de către fermier nu se face în baza adeverinței emise de către medicul veterinar, ci în urma controlului administrativ, care reprezintă analiza numărului de animale eligibile raportat la Registrul Național de Exploatație, lucru pe care nu l-a făcut angajatul de la APIA., că adeverința respectivă are menționat numărul de exploatații, ceea ce permitea foarte ușor angajatului APIA să verifice în baza de date dacă numărul de animale ce sunt menționate pe acea adeverință sunt sau nu eligibile, făcând referire la aplicația ce se numește IACS, prin care APIA importa de la DSP baza națională de date din Registrul Național al Exploatațiilor privind numărul de animale și se putea stabili foarte clar dacă încărcătura fermierului care formulează această solicitare este sau nu este în limitele cerute de legislație, pentru a putea beneficia de această cerere de plată, astfel se invocă o culpă a numitei D.M. angajata APIA care putea să analizeze, văzând numărul de exploatații, dacă numărul de animale trecute eligibile pe adeverința respectivă corespunde cu numărul de animale din baza de date din Registrul Național al Exploatațiilor, lucru pe care nu l-a făcut, și deci nu poate fi vorba despre o intenție de fraudă din partea domnului P.G..
Aceasta deoarece, contrar susținerilor inculpaților apelanți și în acord cu prima instanță, chiar dacă teoretic nu se poate exclude o culpă a angajaților în activitatea de administrare a dosarului, într-adevăr această situație invocată de apelanți nu îi exonerează pe inculpatul L.P. de răspunderea penală - în condițiile în care tocmai pe baza acestor informații furnizate de inculpat, s-a efectuat plata, la verificarea preliminară fiind respectate exigențele impuse de Procedura Operațională privind administrarea cererilor unice de plată pentru schemele de plăți directe pentru anul 2018.
Curtea reține, în primul rând, că din conținutul actelor normative aplicabile în cauza la data faptelor {art.71 alineatul 1, litera a, din OUG nr. 3 din 18 martie 2015, pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, stabilește că, în cazul concesionării /închirierii unei suprafețe de pajiști de către o asociație și articolul 2, litera m, din Ordinul nr. 619 din 6 aprilie 2015, pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015) - rezultă condiția obligatorie, nu facultativă, ca animalele din exploatatia fermierului să fie cuprinse în centralizatorul exploatatiei zootehnice din Registrul National al Exploatatiilor, iar dovada numărului de animale să fie făcută pe baza acestei evidente, aceasta fiind si modalitatea de verificare a numărului de animale.
Apoi, relevant este că Procedura Operațională privind administrarea cererilor unice de plată pentru schemele de plăți directe pentru anul 2018, verificarea efectuării activității agricole prin pășunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 VMV/ha cu animalele pe care fermierul le exploatează, se realizează prin sistemul IACS pentru toți solicitanții de plăți (f. 254-263, vol. I dosar u.p.). Totodată, în această „Procedură” se menționează că în situația existenței unei erori de sistem și a existenței unor acte doveditoare - adeverința eliberată de medicul veterinar cu animalele pe specii $i categorii de baza căruia se poate calcula manual UVM/ha, poate fi avută în vedere ca document justificativ. In consecință, corect s-a reținut de prima instanță că în cauză adeverința eliberată de medicul veterinar poate constitui un document care stă la baza calculului UVM/ha și în temeiul căruia se efectuează plata (f. 261, vol. I dosar u.p.) si nu are doar caracter orientativ, cum nefondat susțin apelanții inculpați.
În plus susținerile inculpatului apelant P.G. nu pot fi reținute în condițiile în care potrivit acestei proceduri nu era prevăzută obligativitatea solicitării unei a doua adeverințe eliberate de către medicul veterinar, situație confirmată și de către martora R.C., persoana responsabilă de gestionarea dosarului inculpatului L.P., care a declarat că inițial, în cazul inculpatului L.P. (f. 145, vol. I dosar instanță), pe baza verificării încrucișate între efectivul de animale din istoricul dosarului și cel bazei de date de la DSV, s-a constatat că nu este asigurată încărcătura minimă a UVM de 0,3/ha și a mai precizat că într-o asemenea situație, responsabilul de dosar notifică fermierul prin telefon sau prin sistem cu privire la nerespectarea încărcăturii UVM, putând fi ivite două situații: fie este atenționat fermierul că nu este respectată încărcătura UVM, dosarul fiind respins, fie acesta aduce o adeverință de la medicul veterinar cu efectivul de animale la zi, cum s-a procedat în dosarul respectiv. în consecință, raportat atât la cele relatate de martora R.C., dar și manualul de proceduri anterior precizat, corect s-a reținut că responsabilul de dosar - martora R.C., a procedat legal - notificându-1 pe inculpatul L.P., acesta depunând ulterior adeverința eliberată de inculpatul P.G., cu toate că nu avea efectivul de animale ce este precizat în conținutul acesteia, scopul imediat fiind acela de a asigura tocmai încărcătura minimă de 0,3/ha, condiție obligatorie ce trebuie îndeplinită pentru ca fermierul să poată beneficia de plata contribuției iar scopul mediat a fost acela de a obține subvenția aferentă suprafeței de pășune pe care acesta o avea în folosință. De altfel și martora ...arată că [numărul era trecut de medicul veterinar și noi pe acela îl înregistram în aplicație. Noi nu mergeam să numărăm animalele. Dacă se elibera o adeverință de medicul veterinar cu ștampilă, noi o înregistram. Alte verificări nu făceam la animalei' iar cu privire la eventuala comparare a efectivului din adeverință cu cel din Registru prin programul IACS a arătat că „Medicul veterinar făcea aceste verificări, nu era în sarcina noastră să verificăm dacă erau înregistrate corect? și precizează că Jn sistemul online se înregistrează efectivul de animale ne baza adeverințelor eliberate de medicul veterinar si arătate de solicitant".
Din declarația inculpatului P.G. din data de 05.11.2024 dosar fond, rezultă că inculpatul P.G. - înainte de a elibera adeverința a confruntat baza de date și a constatat că există o diferență de animale față de numărul pe care inculpatul L.P. dorea să fie menționat în adeverință, însă la insistențele acestuia a eliberat, totuși, adeverința în forma dorită urmând ca inculpatul L.P. să prezinte ulterior actele ce atestă pretinsa cumpărare a animalelor, aspect care nu s-a mai concretizat, deci inculpatul, inclusiv prin prisma profesiei, a atribuțiilor de serviciu și experienței sale, a avut reprezentarea consecințelor faptelor sale si si le-a asumat cel puțin cu intenție indirectă, astfel că nu se poate retine doar o eventuală culpă a acestuia, un comportament neglijent în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. De altfel, cu ocazia audierii (f. 73 vol. II dosar instanță), chiar inculpatul L.P. a negat versiunea susținută de inculpatul P. și plasează răspunderea în sarcina inculpatului P.G., lăsând să se întrevadă o neglijență în serviciul său, neînregistrând animalele în discuție. Cu toate acestea, contrar celor precizate de inculpatul L.P., pe baza centralizatoarelor emise pentru anii anteriori (f. 234, 239, 240, vol. I dosar u.p.) și care nu au fost negate de inculpat, instanța a constatat că de-a lungul timpului, inculpatul a figurat cu un număr mai scăzut de animale, acesta neavând niciodată mai mult de 28 de oi, 6 bovine și 1 cabalină, astfel încât devine într-adevăr evidentă concluzia că susținerile inculpatului L.P. nu sunt fondate. în sensul aceleași concluzii este și faptul că deși acesta a susținut că a avut întotdeauna doi cai, din evidențele DSV dar și din relatările martorilor, rezultă că inculpatul nu a figurat vreodată cu doi cai ci doar cu unul. în plus, relevantă este și conduita oscilantă a inculpatului chiar în momentul audierii acestuia, aspect reținut și de către prima instanță, respectiv, dacă inițial, întrebat fiind de către procuror, inculpatul L.P. a arătat că i-a cerut inculpatului P.G. să elibereze adeverința după ce a verificat nr. de animale, ulterior, acesta a revenit, precizând că i-a cerut medicului să elibereze adeverința înainte ca acesta să verifice animalele. De altfel, nici martorii audiați nu au confirmat cele susținute de inculpat, marea majoritate a acestora făcând referire la un număr mai mic de animale decât cel pretins de către inculpat.
În mod constant, în doctrină și jurisprudent s-a reținut că această infracțiune este una complexă, întrucât ocrotește atât relațiile sociale privitoare la corecta accesare a fondurilor europene, cât și cele vizând încrederea pe care trebuie să o prezinte înscrisurile producătoare de efecte juridice. Fiind o infracțiune complexă, aceasta absoarbe în conținutul ei infracțiunea de uz de fals și falsul în declarații, întrucât textul de incriminare include, în mod obligatoriu, ca element al laturii obiective folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete. Referitor la acest aspect, ICCJ., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în considerentele Deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 21 februarie 2020, a reținut că ’’infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este o infracțiune complexă formă tip, care absoarbe în conținutul său numai uzul de fals sau, după caz, falsul în declarații, dar nu include, în schimb, în elementul său material, și falsul în înscrisuri, fie ele sub semnătură privată, fie oficiale." Așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 4/2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, infracțiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 reprezintă "o formă specială de fraudă regăsită în domeniul accesării fondurilor comunitare”, având ca obiect juridic principal ocrotirea relațiilor sociale privitoare la corecta accesare a fondurilor comunitare. Comisă în varianta folosirii sau prezentării de ’’documente ori declarații false”, infracțiunea analizată cunoaște și un obiect juridic secundar, care include relațiile sociale privitoare la încrederea pe care trebuie să o prezinte înscrisurile sau declarațiile producătoare de consecințe juridice. Prin aceeași decizie, s-a arătat că "indiferent de forma concretă de comitere, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declarații necorespunzătoare adevărului. Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovadă a conținutului său, iar prezentarea înseamnă înmânarea, oferirea respectivului înscris." Față de cele menționate mai sus, Curtea constată că faptele imputate inculpatului L.P., astfel cum au fost reținute prin sentința apelată, se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. în consecință, raportat la situația de fapt corect reținută de către instanța de fond. Curtea constată că fapta apelantului inculpat L.P. este tipică, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea- credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, săvârșită în calitate de autor. Urmarea imediată constă în producerea uni pagube în patrimoniul persoanei vătămate Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură, respectiv suma de 40.528,52 lei din fonduri europene. Instanța apreciază că inculpatul a urmărit și a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenția specifică infracțiunii, în modalitatea intenției directe.
Constatând, așadar, că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpatul L.P. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în mod temeinic s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost aceasta reținută
In ceea ce-l privește pe apelantul inculpat P.G. se observă că acesta - pe lângă criticile comune cu apelantul inculpat L. privind tipicitatea obiectivă_a infracțiunii, mai sus analizate, a formulat și critici ce pot fi subsumate, în esență, neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sub aspectul tipicității subiective, respectiv din perspectiva faptului că n-ar fi avut loc între inculpați o înțelegere în sensul asigurării sprijinului inculpatului L. să acceseze fonduri europene pe baza adeverinței eliberată acestuia în fals de coinculpatul P.G.. Apelantul inculpat arată în acest sens, că a recunoscut săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, dar că între cei doi coinculpați a existat o discuție la nivelul anului 2018 vizavi de eliberarea unei adrese din partea medicului veterinar, moment la care inculpatul L.P. La cerut ca pe respectiva adeverință să îi fie menționat un număr suplimentar de animale decât cele care apar în baza națională de date, dar motivat de faptul că ar fi achiziționat la momentul respectiv acele animale care sunt menționate în plus pe adeverința respectivă, cu obligația acestuia de a-i preda ulterior documente justificative în acest sens, lucru care nu s-a mai întâmplat. Astfel se susține că raportat la Decizia HP nr. 190 din luna mai prin care înalta Curte de Casație și Justiție care a făcut distincție, tocmai raportat la această infracțiune prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000, între noțiunile de „fraudă” și „neregulă”, este vorba despre a doua ipoteză, de „neregulă” și nicidecum despre „fraudă. însă, contrar criticilor apelantului, Curtea, în cauza de față, constată că starea de fapt valorificată prin sentința apelată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constă în ceea că inculpatul P.G. - în calitate de medic veterinar în cadrul Cabinetului medical-veterinar individual dr. P.G. din comuna F., județul Bacău, în data de 11.04.2018 a emis adeverința nr. 69/11.04.2018, în conținutul căreia a atestat în mod nereal că exploatația (...) era înscrisă în Registrul Național al Exploatațiilor pe numele proprietarului L.P. cu un efectiv de 5 bovine de mai mult de doi ani, 2 bovine de mai puțin de 18 luni, 2 ecvidee de mai mult de doi ani și 42 de ovine, deși în realitate efectivul înscris în registru era inferior celui menționat în conținutul acestei adeverințe, respectiv de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, și 28 de ovine, și astfel prin ” fraudă” și nu printr-o simplă neregulă - deci prin emiterea adeverinței false nr. 69/11.04.2018, cu intenție, a înlesnit depunerea acestui înscris la Centrul local APIA Bacău 1, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Bacău, de către L.P., în susținerea cererii unice de plată nr. BC-18678 din data de 15.05.2018, completată pe numele titularului L.P., pentru a se crea aparența că pe suprafața de 46,94 ha de pășune, pentru care se solicită sprijin financiar în cadrul Schemei de plată directe pe suprafață, a Plății redistributive, a Plății pentru bunele condiții agricole și de mediu, deținută de către titularul cererii, se efectuau activități agricole prin pășunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM/ha cu efectivul de animale menționat în conținutul acestei adeverințe. în realitate, efectivul înscris în registru era de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, 28 de ovine, ce asigurau o încărcătură de 0,2 UVM/ha, inferioară încărcăturii minime de 0,3 UVM/ha, necesară pentru eligibilitatea cererii de plată. Depunerea acestui înscris fals a avut ca rezultat obținerea pe nedrept, de către coinculpatul L.P., a sumei totale de 40.528,52 lei, în baza deciziilor de plată nr. 4321485/08.11,2018 și nr. 11419634/27.03.2019, sursa de finanțare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA). Astfel, în acord cu prima instanță, Curtea constată că faptele apelantului inculpat P.G. sunt tipice, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât ale infracțiunii de fals intelectual, cât și a celei concurente de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 al.1 C.pen. raportat la art. 181 alin.1 din Legea nr.78/2000. Sub aspectul elementului material al infracțiunii prevăzută de art. 48 al.1 C.pen. raportat la art. 181 alin.1 din Legea nr.78Z2000, corect s-a reținut că apelantul a săvârșit fapta în modalitatea înlesnirii obținerii de către inculpatul L.P., pe nedrept, a sumelor de 40.528,52 lei, în baza deciziilor de plată nr. 4321485/08.11.2018 și nr. 11419634/27.03.2019, sursa de finanțare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA). Prin înlesnire se înțelege sprijinul dat de apelantul inculpat P.G. prin emiterea - în calitate de medic veterinar în cadrul Cabinetului medical-veterinar individual dr. P.G. din comuna F., județul Bacău, în data de 11.04.2018 a adeverinței nr. 69/11.04.2018, în conținutul căreia a atestat în mod nereal că exploatația (...) era înscrisă în Registrul Național al Exploatațiilor pe numele proprietarului L.P. cu un efectiv de 5 bovine de mai mult de doi ani, 2 bovine de mai puțin de 18 luni, 2 ecvidee de mai mult de doi ani și 42 de ovine, deși în realitate efectivul înscris în registru era inferior celui menționat în conținutul acestei adeverințe, respectiv de 4 bovine de peste 2 ani, 2 bovine între 6 luni și 2 ani, și 28 de ovine, astfel că depunerea acestui înscris fals a avut ca rezultat obținerea pe nedrept, de către coinculpatul L.P., a sumei totale de 40.528,52 lei, în baza deciziilor de plată nr. 4321485/08.11.2018 și nr. 11419634/27.03.2019, sursa de finanțare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA). Raportat la aceste considerații, Curtea constată că faptele imputate apelantului P.G., astfel cum au fost reținute prin hotărârea apelată, într-adevăr se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, realizându-se acțiunea specifică verbum regens al infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, criticile formulate sub acest aspect fiind neîntemeiate. Este adevărat că inculpatul L.P. a fost singurul beneficiar așa cum rezultă din conținutul înscrisurilor comunicate de reprezentanții C. din care reiese că era singurul împuternicit să efectueze operațiuni de retragere și depunere numerar din sumele încasate de la APIA, fiind titularul care a efectuat aceste retrageri, însă acțiunea de sprijin a coinculpatului P., materializată eliberarea cu știință, având deplina reprezentare a caracterului nereal al datelor cuprinse, acțiunea de altfel și recunoscută de inculpat, a unei adeverințe cu date nereale, reprezintă în sensul legii penale o acțiune de complicitate la săvârșirea infracțiunii scop de către coinculpatul L., anume cea de obținere pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, săvârșită în calitate de autor de către apelantul L.. Contrar susținerilor apelanților, potrivit cărora adeverința respectivă avea un caracter orientativ sau era facultativă, instanța de control, în acord cu prima instanță, reține că această adeverință - depusă pentru a asigura eligibilitatea cererii inculpatului L. - era absolut legală și obligatorie, fiind cerută de prevederile Ordonanței de Urgență nr. 3/2015 și de Ordinul nr. 619/06.04.2015, obligativitate depunerii acelei adeverințe rezultând și din declarațiile martorei D.M. care a precizat că doar în urma analizării acelei adeverințe se puteau furniza fondurile europene. Așa cum a reținut și judecătorul fondului, apărările inculpaților nu pot să constituie împrejurări de natură să înlăture caracterul penal al faptelor reținute în prezenta cauză, întrucât din conținutul adeverinței în litigiu se atestă o împrejurare nereală. Faptul că inculpatul deținea sau nu în gospodăria proprie un efectiv de animale mai mare decât cel menționat în adeverința falsă nu este relevant, atât timp cât acel efectiv nu era înregistrat în Registrul de Exploatații, condiție care era obligatorie pentru eligibilitatea cererii. Faptul că inculpatul P.G., medicul veterinar, a menționat un efectiv mai mare decât cel înregistrat în Registrul de Exploatații și inculpatul L.P. a depus la APIA această adeverință, acest demers a avut ca rezultat obținerea pe nedrept, prin fraudă, a unor fonduri europene, astfel că apărările inculpaților - că de fapt funcționarii APIA erau cei care trebuiau să verifice suplimentar anumite aspecte, că aceștia sunt vinovați că nu au verificat realitatea celor menționate în acea adeverință - nu pot fi reținute ca o cauză exoneratoare de răspundere a acestora, având în vedere că funcționarii APIA nu aveau obligația să facă verificări suplimentare, inculpatul L., care a depus cererea de plată, era cel care își asuma faptul că ceea ce este trecut în acea adeverință este adevărat și nu conține date nereale.
În concluzie, apreciem că soluția de condamnare față de ambii apelanți inculpați, care a fost dispusă de prima instanță prin sentința penală apelată, este temeinică și legală și se impune menținerea acesteia.
Criticile apelanților inculpați L.P. și P.G. referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate ca urmarea a reținerii în favoarea acestora a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C.p., sunt fondate'.
Se observă că în faza judecății în fond inculpații au achitat debitul principal, situația de care și prima instanță a luat însă fără a-i da eficiență juridică în sensul reducerii limitelor speciale ale pedepsei prev. De lege, iar în apel a achitat și accesoriile.
Potrivit art. 75 alin. (1) lit. d) C.p., constituie circumstanță atenuantă acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanța atenuantă nu se aplică în cazul săvârșirii următoarelor infracțiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlhărie,piraterie, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuzivă, infracțiuni contra siguranței publice, infracțiuni contra sănătății publice, infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate, contra securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate, infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, a infracțiunilor privind frontiera de stat a României, a infracțiunilor la legislația privind prevenirea și combaterea terorismului, a infracțiunilor de corupție, infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. a infracțiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor, privind activitățile aeronautice civile și cele care pot pune în pericol siguranța zborurilor și securitatea aeronautică, privind protecția martorilor, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, a celor privind traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea și combaterea pornografiei și a celor la regimul adopțiilor. Conform art. 75 alin. (2) lit. a) C.p., poate să constituie circumstanță atenuantă judiciară efortul depus de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.
În practica judiciară s-a pus problema în ce măsură faptul că o infracțiune face parte din categoria celor pentru care este interzisă reținerea circumstanței atenuante legale împiedică și reținerea celei judiciare. Referitor la posibilitatea reținerii circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit.a) C.p. în cazul infracțiunilor pentru care nu este permisă de lege aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) lit d) C.penal, Curtea de apel reține că, spre deosebire de cazul circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C.pen., în cazul celei de Ia art. 75 alin. (2) lit. a) C.pen. legiuitorul se raportează la noțiunea de consecințe ale infracțiunii, iar nu la urmarea infracțiunii comise, ceea ce include și alte efecte ale infracțiunii decât cele legate de aceasta din urmă, inclusiv cele în legătură cu persoanele care au suferit un prejudiciu colateral ca urmare a săvârșirii infracțiunii (spre ex., persoanele aflate în întreținerea victimei). Pe de altă parte, înlăturarea sau diminuarea consecințelor de această natură privește conduita făptuitorului după momentul comiterii faptei, conturând atitudinea psihică, de căință activă, conduită în raport cu care se poate aprecia asupra periculozității sale, aceasta fiind de altfel și rațiunea circumstanței prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C.pen. în plus, dacă legiuitorul ar fi urmărit excluderea infracțiunii de obținere pe nedrept de fonduri din bugetul generai al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 din sfera de aplicare a circumstanței în discuție ar fi prevăzut expres acest lucru, astfel cum a făcut-o în cazul circumstanței de la art. 75 alin. (1) lit. d) C.pen., explicația constând, în opinia noastră, în caracterul facultativ al reținerii circumstanței judiciare, instanța având latitudinea de a aprecia în ce măsură conduita ulterioară a infractorului este un factor care sugerează că pedeapsa trebuie diminuată.
În sensul temeiniciei reținerii în favoarea apelanților inculpați L.P. și P.G. în procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit.a) C.p., reținem și Minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel - Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019, pag. 44), precum și Minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel - 2025 în cadrul cărora Opinia INM a fost în sensul că textul art. 75 alin. (1) lit. d) teza a Il-a C.p. este unul de strică interpretare și nu poate limita în vreun fel aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare. în acest sens, în jurisprudență se arată că art. 75 alin. (1) lit. d) C.p. stabilește „cadrul în care apare circumstanța atenuantă legală, obligatorie de reținut pentru instanță. Nimic nu împiedică instanța să rețină, în mod facultativ, circumstanța judiciara, în măsura în care consideră că sunt întrunite condițiile de existență, având aptitudinea de a aprecia conduita ulterioară a infractorului ca un factor care sugerează că pedeapsa trebuie diminuată” (Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal Partea generală. Curs universitar, vol. II, Universul Juridic, București, 2018, pag. 412). în același sens și Minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel - Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019, pag. 44), precum și Minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel - 2025.
Criticile apelanților inculpați L.P. și P.G. privind acțiunea civilă, sunt fondate:
Se observă că s-a depus chitanța seria TS 061 nr. 10000760054 din 24.10.2025, pentru suma de 12.776,00 ron, prin care se dovedește că inculpatul L.P. a achitat această sumă către Trezoreria mun. BACĂU cu titlu de accesorii fiscale - dobânzi și penalități, sumă care coincide cu cea la care inculpații au fost obligați prin sentința penală apelată, astfel că instanța de apel, luând act că accesoriile au fost achitate în cursul soluționării apelului, va lua act de această situație, sens în care se impune reformarea hot penale apelate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de inculpații L.P. și P.G. împotriva sentinței penale nr. 23/D din data de 30.01.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 708/110/2023, va desființa în parte sentința penală, și rejudecând cauza, în fond:
Va reține în favoarea inculpaților apelanți L.P. și P.G. a circumstanței judiciare prevăzutei art. 75 alin.(2) lit. a) C.pen. și în consecință:
Va reduce cuantumul pedepsei principale, aplicate inculpatului L.P., pentru săvârșirea infracțiunii de „folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei”, prev. de art. 181 al. (1) din Legea 78/2000, de la 2 ani închisoare la 1 an și 8 luni închisoare.
Va reduce cuantumul pedepsei principale, aplicate inculpatului P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei”, prev. de art. 48 C.penal raportat la art. 181 al. (1) din Legea 78/2000, de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Va lua act că s-a achitat în apel suma de 12.776,00 ron, accesorii fiscale, reprezentând dobânzi și penalități, aferente debitului principal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpații L.P. și P.G. împotriva sentinței penale nr. 23/D din data de 30.01.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 708/110/2023.
Desființează în parte sentința penală, și rejudecând cauza, în fond:
Reține în favoarea inculpaților apelanți L.P. și P.G. a circumstanței judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C.pen. și în consecință:
Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului L.P., pentru săvârșirea infracțiunii de „folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei”, prev. de art. 181 al. (1) din Legea 78/2000, de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei”, prev. de art. 48 C.penal raportat la art. 18/1 al. (1) din Legea 78/2000, de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Ia act că s-a achitat în apel suma de 12.776,00 ron, accesorii fiscale, reprezentând dobânzi și penalități, aferente debitului principal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea acesteia la dispoziția părților și procurorului, prin mijlocirea grefei instanței azi 11.06.2026.

PREȘEDINTE	JUDECĂTOR
(...)	(...)
GREFIER
(...)

Red. Sen. Pen. T.A.

Red. Dec.pen. B.V.S. î 1.06.2026

Tehnored. M.P. 11.06.2026

6Ex