Cod ECLI ECLI:RO:CACTA:2026:059.000696

Operator de date cu caracter personal 3170

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr. 4490/118/2021

DECIZIA PENALĂ NR. 696/P
Ședința publică de la 25 iunie 2026
Completul constituit din:

Președinte - (....................)
Judecător – (....................)
Grefier – (....................)

Cu participarea Ministerului Public prin procuror – (....................) din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța

S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr.475 din 13 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 4490/118/2021 de:
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ Î.C.C.J. – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA;
- inculpatul I.V. fiul lui (...), trimis în judecată pentru săvârșirea în formă continuată (3 - trei acte materiale) a infracțiunii de complicitate la infracțiunea continuată ( trei acte materiale) savarșită de către defunctul suspect V.I. în calitate de autor, de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, prev. de art. 26 din Vechiul Cod penal raportat la art. 18 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Vechiul Cod penal și a art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă constând în aceea că în perioada 14 mai 2010 — 14 mai 2012, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, acționând cu intenție directă, 1-a ajutat pe defunctul suspect V.I. în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul UE, prin semnarea și punerea la dispoziția acestuia a 4 (patru) înscrisuri emise de către Primaria UATC (...) , în cuprinsul cărora se atestau împrejurări neadevărate referitoare la suprafețele de teren cu destinația pășune pretins a fi utilizate de către defunctul suspect V.I. și pe care acesta din urma le–a prezentat în fața funcționarilor APIA obținând pe nedrept fonduri (plăți directe pe suprafața) din bugetul UE (FEGA) în cuantum total de 436.445,02 RON aferente campaniilor agricole din anii 2010 (58. 124, 53 RON), 2011 (182. 428, 65 RON) 2012 ( 195. 891, 84 RON) și
- partea civilă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (APIA) – cu sediul în București, sector 2, Bulevardul Carol I nr. 17.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2026, cele relatate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea a stabilit pronunțarea, în conformitate cu disp.art.391 alin.1 Cod procedură penală, la data de 26 martie 2026, la 27 aprilie 2026, la 27 mai 2026, la 24 iunie 2026 și respectiv la 25 iunie 2026.

CURTEA:

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată:
Pronunțând sentința penală nr. 476 din 13 decembrie 2023, în dosarul nr. 4490/118/2021, Tribunalul Constanța a hotărât următoarele:
„În baza art.396 alin.6 c.p.p., rap. la art.16 alin.1, lit.f teza intâi c.p.p., cu aplicarea art.122 alin.1 lit.c c.p. din 1969 și art.124 C.p. din 1969, cu aplicarea art.5 c.p., cu aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr.297 din 26 aprilie 2018, publicată în M.Of. nr.518/25.06.2018 și a Deciziei Curții Constituționale nr.358 din 26 mai 2022, publicată în M.Of. nr.565/09.06.2022, încetează procesul penal față de inculpatul I.V. -fiul lui (...). pentru comiterea în formă continuată (3-trei acte materiale) a infracțiunii de complicitate la infracțiunea continuată (trei acte materiale) săvârșită de către defunctul suspect V.I. în calitate de autor, de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, prev. de art.26 din Vechiul Cod penal raportat la art. 18' alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 din Vechiul Cod penal și a art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă constând în aceea că în perioada 14 mai 2010 - 14 mai 2012, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, acționând cu intenție directă, 1-a ajutat pe defunctul suspect V.I. în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul UE, prin semnarea și punerea la dispoziția acestuia a 4 ( patru ) înscrisuri emise de către Primăria UATC (...) , în cuprinsul cărora se atestau împrejurări neadevărate referitoare la suprafețele de teren cu destinația pășune pretins a fi utilizate de către defunctul suspect V.I. și pe care acesta din urmă le-a prezentat în fața funcționarilor APIA obținând pe nedrept fonduri ( plăți directe pe suprafață ) din bugetul UE (FEGA) în cuantum total de 436.445,02 RON aferente campaniilor agricole din anii 2010 (58. 124, 53 RON ), 2011 ( 182. 428, 65 RON ) și 2012 ( 195. 891, 84 RON ), urmare intervenirii prescripției generale a raspunderii penale în mai 2020.
În baza art.25 Cod procedură penală și art.397 Cod procedură penală raportat la art.1349, art.1357 și urm. Cod civil admite acțiunea civilă formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și îl obligă pe inculpatul I.V. să plătească părții civile Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) suma totală de 436.445,02 RON aferente campaniilor agricole din anii 2010 (58. 124, 53 RON ), 2011 ( 182. 428, 65 RON ) și 2012 ( 195. 891, 84 RON ), precum și dobânzile și penalitățile de întârziere calculate la această sumă potrivit Codului de procedură fiscală până la plata efectivă a sumei datorate.
În baza art.404 alin.4, lit.c Cp.p.p,
Menține măsurile asiguratorii dispuse:
Prin Ordonanța din 13 aprilie 2021, ( filele 154 - 157 volum 1 dosar up ), în temeiul dispozițiilor art. 249 și următoarele C.p.p. și ale art. 254 C.p.p., cu referire la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus :
1. Luarea măsurii asigurătorii prin instituirea sechestrului, până la concurența sumei de 436.445,02 lei asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului I.V. , fiul lui (...), după cum urmează:
a) asupra cotei de 1/1 deținute din imobilul categoria teren, în suprafață desfășurată de 1.000 mp (evaluat la valoarea de 10.000 lei), situat în localitatea Băneasa, județul Constanța identificat cu numărul cadastral (...), ID electronic (...), dobândit de inculpat suspect conform actului notarial nr. 799/04.10.2012 emis de BNP MP ;
2. Luarea măsurii asigurătorii prin instituirea popririi, până la concurența sumei de 436.445,02 lei, asupra sumelor de bani existente și viitoare, datorate cu orice titlu, în limitele prevăzute de lege, de la data întocmirii prezentei Ordonanțe (13.04.2021) în următoarele conturi aparținând inculpatului I.V. , CNP. (...): RO (...) - cont curent deschis la BRD -Groupe Societe Generale la data de 06.06.2014; ID CONT (...) - depozit la vedere in RON deschis la Raiffeisen Bank SA la data de 26.09.2009; ID CONT (...) - depozit la termen în RON deschis la Raiffeisen Bank SA la data de 19.03.2013; ID CONT 270012950 - depozit la termen in RON deschis la Raiffeisen Bank SA la data de 06.03.2013; RO (...) - cont curent în RON deschis la Raiffeisen Bank SA la data de 13.12.2006; RO (...) - depozit la termen in RON deschis la Aedificium Banca pentru Locuințe SA la data de 20.07.2009; RO (...) - depozit la termen in RON deschis la Aedificium Banca pentru Locuințe SA la data de 20.07.2009 .
Măsura a fost dusă la îndeplinire prin Procesul-verbal din 14 aprilie 2021 ( filele 158- 159 volum 1 dosar up ).
Prin Ordonanța din 27 aprilie 2021 ( filele 109-113 volum 1 dosar up), în temeiul dispozițiilor art. 249 și următoarele C.p.p. și ale art. 254 C.p.p., cu referire la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus :
1.Luarea măsurii asigurătorii prin instituirea sechestrului, până la concurența sumei de 436.445,02 Iei asupra următoarelor bunuri imobile și mobile aparținând inculpatului I.V. , (...), după cum urmează:
a) Imobil în suprafață de 25 mp este situat în localitatea (...) , județul Constanța, construit în anul 1994 și are o valoare impozabilă de 5.343,75 lei (fiind încadrată ca și construcție din lemn fără instalații), mod dobândire - DECLARAȚIE, cotă parte 100%;
i) Imobil în suprafață de 175 mp este situat în localitatea (...) . județul Constanța, construit în anul 1985 și are o valoare impozabilă de 33.665,62 lei (fiind încadrată ca și construcție din lemn fără instalații), mod dobândire -DECLARAȚIE, cotă parte 100%;
j) Imobil categoria anexă este situat în localitatea (...) , județul Constanța, și nu are o valoare impozabilă, cotă parte 100%;
k) Imobil categoria teren - curte cu construcții în suprafață de 300 mp este situat în localitatea (...) , județul Constanța, cotă parte 100%;
l) Imobil categoria teren intravilan - ARABIL în suprafață de 500 mp situat în localitatea (...) , județul Constanța, cotă parte 100%;
m) Imobil categoria teren extravilan - ARABIL în suprafață de 57.500 mp situat în localitatea (...) , județul Constanța (dobândit conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5739/14.12.2009 la Birou Notarial V);
n) Imobil categoria teren extravilan - PĂȘUNI în suprafață de 7.500 mp situat în localitatea (...) , județul Constanța (dobândit conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5739/14.12.2009 la Birou Notarial V), cotă parte 100%;
o) Autovehicul marca DACIA Berlină serie motor (...);
i) Autovehicul AUDI A6 serie șasiu (...);
2. Luarea măsurii asigurătorii prin instituirea popririi, până la concurența sumei de 436.445,02 Iei, asupra sumelor de bani existente și viitoare, datorate cu orice titlu, în limitele prevăzute de lege, de la data întocmirii prezentei Ordonanțe (27.04.2021) în următoarele conturi deschise la Raiffeisen Bank SA aparținând inculpatului I.V. , CNP. (...) : Cont IBAN RO (...) (CONT DE ECONOMII), cu sold la data de 19.04.2021 în valoare de 21,14 lei; Cont IBAN RO (...) (DEPOZIT LA TERMEN), cu sold la data de 19.04.2021 în valoare de 213.343,92 lei; Cont IBAN RO (...) (DEPOZIT LA TERMEN), cu sold la data de 19.04.2021 în valoare de 159.655,91 lei.
Măsura a fost dusă la îndeplinire prin Procesul-verbal din 28 aprilie 2021 ( filele 114-115 volum 1 dosar up ).
Respinge, ca nefondată cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător dispusă prin ordonanțele de mai sus.
În baza art.275 alin.2 lit.a Cod procedură penală obligă pe inculpatul I.V. la plata sumei de 12400 lei(din care 10000-urm. pen., 400-camera preliminară și 2000- instanță) reprezentând cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a a procedat la examinarea actului de sesizare, a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, precum și a susținerilor formulate de părți pe parcursul judecății. S-a reținut că, fapta inculpatului I.V. constă în comiterea în formă continuată (3-trei acte materiale) a infracțiunii de complicitate la infracțiunea continuată (trei acte materiale) săvârșită de către defunctul suspect V.I. în calitate de autor, de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, prev. de art.26 din Vechiul Cod penal raportat la art. 18' alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 din Vechiul Cod penal și a art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă constând în aceea că în perioada 14 mai 2010 - 14 mai 2012, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, acționând cu intenție directă, 1-a ajutat pe defunctul suspect V.I. în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul UE, prin semnarea și punerea la dispoziția acestuia a 4 ( patru ) înscrisuri emise de către Primăria UATC (...) , în cuprinsul cărora se atestau împrejurări neadevărate referitoare la suprafețele de teren cu destinația pășune pretins a fi utilizate de către defunctul suspect V.I. și pe care acesta din urmă le-a prezentat în fața funcționarilor APIA obținând pe nedrept fonduri ( plăți directe pe suprafață ) din bugetul UE (FEGA) în cuantum total de 436.445,02 RON aferente campaniilor agricole din anii 2010 (58. 124, 53 RON ), 2011 ( 182. 428, 65 RON ) și 2012 (195. 891, 84 RON).
Instanța a constatat că, deși V.I. deținea efective de animale și putea beneficia, în principiu, de plăți directe pe suprafață, acesta nu a făcut dovada unui drept legal de utilizare a terenurilor declarate la APIA. Verificările efectuate au evidențiat că documentele depuse în susținerea cererilor de plată conțineau mențiuni nereale referitoare la suprafețele exploatate, fiind emise cu încălcarea procedurilor legale și fără existența unor raporturi juridice valabile care să justifice folosința terenurilor respective.
Analizând situația aferentă campaniei agricole din anul 2010, tribunalul a apreciat că adeverința nr. 1369/20.05.2010, semnată de inculpat, atesta în mod neadevărat utilizarea de către V.I. a unei suprafețe de 304,25 ha teren agricol, în condițiile în care acesta nu încheiase niciun contract de pășunat cu autoritatea locală. Folosirea acestui înscris a condus la obținerea nejustificată a sumei de 58.124,53 lei din fonduri europene.
În ceea ce privește campania anului 2011, s-a apreciat că așa-zisul contract de arendare nr. 1341/01.04.2011 constituia un document neautentic, întrucât nu era susținut de hotărârile Consiliului Local (...) , prezenta neconcordanțe privind data și numărul de înregistrare, iar suprafața atribuită lui V.I. nu figura în anexa oficial aprobată de consiliul local. În baza acestui înscris, fermierul a obținut pe nedrept suma de 182.428,65 lei.
Referitor la anul 2012, instanța a reținut caracterul fictiv atât al contractului de arendare nr. 2121/08.06.2011, cât și al adeverinței nr. 1753/14.05.2012, prin care se certifica utilizarea unei suprafețe de 350 ha. Din probatoriul administrat a rezultat că aceste documente au fost întocmite și eliberate la inițiativa inculpatului, fără existența unui temei legal, fiind folosite ulterior pentru obținerea sumei de 195.891,84 lei din bugetul Uniunii Europene.

Tribunalul a acordat relevanță deosebită declarațiilor martorilor și suspecților audiați în cauză, din coroborarea cărora a rezultat că inculpatul era persoana care decidea în mod exclusiv emiterea documentelor necesare fermierilor pentru depunerea cererilor la APIA. S-a apreciat că niciuna dintre adeverințele ori contractele utilizate de V.I. nu putea fi emisă fără acordul și dispoziția expresă a primarului, iar unele dintre înscrisuri au fost redactate ori completate la indicațiile directe ale acestuia. În evaluarea elementului subiectiv, instanța a concluzionat că inculpatul a acționat cu intenție directă, cunoscând caracterul nereal al mențiunilor inserate în documentele pe care le-a semnat și prevăzând că acestea vor fi utilizate pentru obținerea nelegală de fonduri europene. S-a apreciat că sprijinul acordat de inculpat a avut un caracter determinant, întrucât, în lipsa înscrisurilor emise prin intervenția sa, autorul principal nu ar fi putut accesa subvențiile solicitate.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură s-a constituit parte civilă cu suma de 436.445,02 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin obținerea nelegală a subvențiilor europene, apreciind că există legătură directă între activitatea infracțională și paguba produsă. Totodată, a analizat măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale asupra bunurilor și conturilor inculpatului, constatând necesitatea menținerii acestora pentru garantarea recuperării prejudiciului.
Având în vedere considerentele menționate, instanța a procedat la soluționarea cauzei și configurarea regimului sancționator, în modalitatea indicată în dispozitiv.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe Lângă Î.C.C.J. – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, inculpatul I.V. și partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).
Ministerul Public a criticat sentința primei instanțe, inițial sub aspectul greșitei constatări a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu ocazia dezbaterilor din apel, având în vedere dezlegările obligatorii rezultate din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentantul parchetului a arătat că nu mai susține acest motiv de apel. Totodată, și-a însușit critica formulată de inculpat referitoare la obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, solicitând înlăturarea acestei dispoziții.
Inculpatul a solicitat, în esență, în principal, desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.pr.pen., susținând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii reținute în sarcina sa și că simpla semnare a unor înscrisuri întocmite de aparatul de specialitate al primăriei nu poate fundamenta existența unei complicități la obținerea frauduloasă de fonduri europene. De asemenea, a criticat sentința ca fiind nemotivată, arătând că aceasta se concentrează asupra activității lui V.I. , fără a analiza în mod efectiv conduita proprie a inculpatului, existența vinovăției și a elementelor răspunderii civile delictuale. A susținut că nu s-a făcut dovada prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a contribuției sale la producerea acestuia, solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat anularea înscrisurilor apreciate ca fiind false, respingerea acțiunii civile formulate de APIA, înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor judiciare și ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor sale.
Partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a criticat sentința exclusiv sub aspectul laturii civile, arătând că instanța de fond a acordat pentru campania agricolă aferentă anului 2010 suma de 58.124,53 lei, deși prin cererea de constituire de parte civilă solicitase suma de 74.732 lei, fără a motiva această reducere. În consecință, a solicitat obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu pretins, în cuantum total de 453.052,50 lei, la care să se adauge dobânzile și penalitățile aferente, precum și menținerea măsurilor asigurătorii până la recuperarea integrală a creanței.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, Curtea constată că apelurile declarate sunt fondate și se impune a fi admise, pentru considerentele ce urmează.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe Lângă Î.C.C.J. – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, Secția de Combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție nr. 678/P/2016 din data de 09.06.2021, a fost trimis în judecată în stare de liberate inculpatul I.V. , pentru comiterea în formă continuată (3 acte materiale) a infracțiunii de complicitate la infracțiunea continuată (trei acte materiale) săvârșită de către defunctul suspect V.I. în calitate de autor, de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, prev. de art. 26 din Vechiul Cod penal raportat la art. 18' alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 din Vechiul Cod penal și a art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, constând în aceea că în perioada 14 mai 2010 - 14 mai 2012, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, acționând cu intenție directă, 1-a ajutat pe defunctul suspect V.I. în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul UE, prin semnarea și punerea la dispoziția acestuia a 4 (patru) înscrisuri emise de către Primăria UATC (...) , în cuprinsul cărora se atestau împrejurări neadevărate referitoare la suprafețele de teren cu destinația pășune pretins a fi utilizate de către defunctul suspect V.I. și pe care acesta din urmă le-a prezentat în fața funcționarilor APIA obținând pe nedrept fonduri (plăți directe pe suprafață) din bugetul UE (FEGA) în cuantum total de 436.445,02 RON aferente campaniilor agricole din anii 2010 (58.124,53 RON), 2011 (182.428,65 RON) și 2012 (195.891,84 RON).
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri, respectiv: Nota de control a Departamentului pentru Lupta Antifraudă - DLAF, privind cererile unice de plată pe suprafață pentru anii 2007¬2012 depuse de fermierul V.I. nr. 172/2013 (filele 240 - 302 volum 1 d.u.p.), împreună cu toate documentele anexate, aflate în copie sau copie conformă înaintate cu adresă înregistrată oficial de către Primăria (...) și care au fundamentat întocmirea actului de control: contracte, adeverințe, adrese, declarații persoane audiate, procese verbale, titluri de proprietate, extrase rol din registrul agricol, copii din registrele de evidență ale Primăriei (...) (volumul 3 d.u.p.) și Procesul- verbal de constatare din 09 septembrie 2014 încheiat de către Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol - DACIS, înaintată DLAF cu adresa nr. 3132 din 12 septembrie 2014 (filele 11- 25 volum 7 d.u.p.), împreună cu toate documentele anexate, aflate în copie sau copie conformă înaintate cu adresă înregistrată oficial de către Primăria (...) și care au fundamentat întocmirea actului de control (filele 26-154 volumul 7 și volumele 8-13 d.u.p.), declarațiile suspecților: I.S. și M.V.I. (filele 146 - 171 volum 2 dosar urmărire penală); declarațiile martorilor: I.E. , I.I.L. , P. (fostă L.) A., C.L.C., M.I., C.A.C. și S.E. (filele 190 - 301 volum 2 d.u.p.).
În fața primei instanțe, inculpatul I.V. nu a dorit să dea declarație, s-a prevalat de dreptul la tăcere, nu a contestat însă probele administrate în faza urmăririi penale și nu a solicitat readministrarea acestora, ca atare nu s-a mai considerat util a se readministra probele din faza urmăririi penale, solicitarea esențială a apărării fiind a se dispune încetarea procesului penal, urmare intervenirii prescripției răspunderii penale.
În raport de motivul de nelegalitate invocat, care, în opinia apărării, face necesară trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare, se va proceda la o examinare a criticilor ce vizează nemotivarea sentinței atacate, cuprinse în motivele de apel formulate de inculpatul I.V. .
Astfel, instanța de control judiciar reține că acestea sunt neîntemeiate, deoarece în raport cu situația de fapt evocată în sentința instanței de fond și argumentele expuse pentru a justifica soluția pronunțată în primă instanță, constatăm că în cauză s-a efectuat o reală analiză a stării de fapt, a mijloacelor de probă administrate, a criticilor invocate de apărare, astfel că se oferă în concret o motivare a soluției pronunțate de natură a asigura dreptul la un proces echitabil, așa cum acesta este garantat de art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Curtea reține, mai întâi, că hotărârea primei instanțe nu se reduce, astfel cum se susține în apel, la o simplă reluare a acuzației formulate prin actul de sesizare, lipsită de examen propriu ori de filtrul jurisdicțional inerent activității de judecată, ci relevă, dimpotrivă, o analiză amplă, structurată și individualizată a împrejurărilor de fapt, a ansamblului mijloacelor de probă și a rolului concret avut de inculpat în mecanismul infracțional dedus judecății.
Împrejurarea că anumite constatări din rechizitoriu se regăsesc și în considerentele sentinței nu este, prin ea însăși, aptă să conducă la concluzia absenței unei motivări reale, câtă vreme ceea ce interesează, din perspectiva exigențelor art. 6 din Convenție și a standardului intern al motivării, este dacă instanța a procedat la o examinare efectivă a probelor și a apărărilor, dacă și-a exprimat propriul raționament și dacă a făcut posibil controlul judiciar al soluției pronunțate. Or, din lectura sentinței rezultă că judecătorul fondului a expus, în mod detaliat, evoluția cauzei, cadrul normativ aplicabil acordării plăților directe pe suprafață, documentele depuse de fermierul V.I. la APIA pentru campaniile agricole din anii 2010, 2011 și 2012, caracterul nereal al mențiunilor cuprinse în aceste înscrisuri, precum și elementele probatorii din care a dedus intervenția inculpatului I.V. în emiterea, semnarea și punerea lor la dispoziția beneficiarului plăților. De asemenea, instanța a analizat declarațiile martorilor și ale suspecților audiați în cursul urmăririi penale, constatările DLAF și APIA, registrele și evidențele UATC (...) , hotărârile consiliului local și neconcordanțele dintre suprafețele declarate, cele pretins atribuite și cele existente în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, precum și temeiurile pentru care a conchis asupra existenței faptelor și asupra vinovăției inculpatului, pentru ca, ulterior, să facă aplicarea cauzei de încetare a procesului penal intervenite prin prescripția răspunderii penale. Așadar, hotărârea este una susceptibilă de control judiciar și satisface exigențele de motivare, chiar dacă, sub aspect stilistic ori al tehnicii de redactare, apărarea ar fi preferat o altă formulare sau o mai mare concentrare a analizei în anumite puncte.
Este real că în cuprinsul hotărârii primei instanțe se face referire consistentă și la activitatea defunctului V.I. , însă acest aspect este firesc și necesar, în raport de natura acuzației formulate împotriva inculpatului I.V. . Activitatea unui complice nu poate fi descrisă în mod izolat, desprinsă de conduita autorului, ci numai prin raportare la fapta principală, la rezultatul produs și la modalitatea concretă în care actele de sprijin au facilitat producerea acestuia.
În acest context, nu poate fi primită susținerea apărării potrivit căreia prima instanță ar fi analizat exclusiv conduita lui V.I. . Dimpotrivă, modalitatea în care inculpatul I.V. l-a sprijinit pe acesta este indicată expres atât în descrierea fiecărui act material, cât și în expunerea situației de fapt, constând în semnarea și punerea la dispoziția defunctului fermier a patru înscrisuri emise de Primăria UATC (...) , în cuprinsul cărora erau atestate împrejurări nereale privitoare la dreptul de folosință și utilizarea unor suprafețe de pășune.
Totodată, forma de vinovăție reținută este explicit indicată, respectiv intenția directă, iar încadrarea juridică este descrisă în mod suficient pentru a permite exercitarea controlului judiciar.
Potrivit art. 403, alin. 1, lit. c din Codul de procedură penală „expunerea hotărârii trebuie să cuprindă motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate, și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză”.
În mod constant în jurisprudență se reține că motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice abordate de judecător și care își găsesc expresia în motivarea hotărârii judecătorești.
Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Chiar dacă formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp. art. 6, paragraf 1 din CEDO și Protocolul nr. 7 la aceasta, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO – cauza Boldea contra României în care se arată că “judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți”.
Curtea de Apel reține că în art. 6 paragraful 1 din CEDO se prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale”.
Deși obligativitatea instanțelor de a-și motiva hotărârile adoptate nu rezultă din textul Convenției Europene, instanța europeană justifică această necesitate prin dreptul părților de a le fi examinate efectiv argumentele și mijloacele de probă administrate, enunțarea problemelor de drept și de fapt, pe care judecătorul s-a întemeiat, trebuind să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui apel, așa cum se arată în hotărârile Van der Hurk contra Olandei, Hadjianastassiou contra Greciei, Albina contra României, Dumitru contra României, în care se relevă textual că „lipsa motivării unei hotărâri îl privează pe petiționar (inculpat) de echitate, ceea ce atrage încălcarea art. 6 par. 1”.
Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Cauza Boldea împotriva României).
Curtea constată că prin modalitatea în care sunt expuse considerentele hotărârii primei instanțe, nu a fost încălcată obligația de a motiva hotărârea și nici dreptul la un proces echitabil, iar instanța de apel poate efectua controlul judiciar specific căii de atac a apelului.
În continuare, Curtea urmează să analizeze criticile formulate de apelantul-inculpat referitoare la modalitatea de soluționare a acțiunii civile exercitate în cauză.
Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar apreciază necesară delimitarea cadrului procesual în care urmează a fi analizate criticile formulate în prezenta cale de atac.
Astfel, se observă că prin sentința apelată s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, soluție pronunțată în contextul în care inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal în condițiile art. 18 Cod procedură penală, ci, dimpotrivă, a invocat și a susținut în mod expres incidența cauzei de împiedicare a exercitării acțiunii penale.
O cerere de încetare a procesului penal formulată de inculpat reprezintă, prin natura sa juridică, o manifestare de voință clară și neechivocă din care rezultă că titularul dreptului prevăzut de art. 18 Cod procedură penală înțelege să nu solicite continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăției sale, ci să beneficieze de efectele prescripției răspunderii penale.
De altfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, pe parcursul întregii judecăți în primă instanță, inculpatul nu a formulat niciodată o cerere de continuare a procesului penal și nu a solicitat pronunțarea unei soluții pe fondul acuzației penale. Dimpotrivă, poziția sa procesuală a fost orientată către constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale și încetarea procesului penal.
În aceste condiții, Curtea constată că argumentele dezvoltate în apel referitoare la inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii, lipsa tipicității, inexistența vinovăției penale ori necesitatea pronunțării unei soluții de achitare nu mai pot constitui obiect al analizei instanței de control judiciar.
Acceptând incidența prescripției și neuzând de mecanismul procesual instituit de art. 18 din Codul de procedură penală, inculpatul a înțeles să renunțe la posibilitatea obținerii unei dezlegări jurisdicționale asupra fondului acuzației penale formulate împotriva sa. În consecință, Curtea nu mai este învestită să stabilească dacă fapta există, dacă este prevăzută de legea penală ori dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, aceste aspecte excedând limitelor controlului judiciar în prezenta cauză.
Această concluzie nu echivalează însă cu imposibilitatea analizării conduitei inculpatului din perspectiva răspunderii civile delictuale.
Dimpotrivă, potrivit art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă se lasă nesoluționată numai în situațiile expres prevăzute de lege, prescripția răspunderii penale nefiind inclusă între acestea. Totodată, art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilește obligația instanței de a se pronunța prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile.
În consecință, împrejurarea că procesul penal a încetat ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale nu exonerează instanța de obligația examinării pretențiilor formulate de partea civilă și nici nu împiedică instanța de apel să verifice legalitatea și temeinicia modului de soluționare a acestora.
Contrar susținerilor apelantului-inculpat, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o analiză corectă și completă a condițiilor răspunderii civile delictuale, concluziile acesteia fiind pe deplin confirmate de materialul probator administrat în cauză.
Astfel, din coroborarea Notei de control întocmite de Departamentul pentru Lupta Antifraudă, a documentelor comunicate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a înscrisurilor puse la dispoziție de UATC (...) , a registrelor și evidențelor administrative analizate în cursul urmăririi penale, precum și a declarațiilor persoanelor audiate în cauză, rezultă fără echivoc că plățile acordate lui V.I. pentru campaniile agricole din anii 2010, 2011 și 2012 au avut la bază documente emise de Primăria (...) care atestau împrejurări necorespunzătoare realității referitoare la dreptul de folosință asupra terenurilor declarate.
În ceea ce privește campania agricolă aferentă anului 2010, Curtea observă că cererea de plată formulată de V.I. a fost susținută prin adeverința nr. 1369/20.05.2010 emisă de UATC (...) și semnată de inculpat în calitate de primar, înscris în cuprinsul căruia se atesta că beneficiarul era înscris în registrul agricol la poziția 122 vol. II și utiliza suprafața de 304,25 ha teren agricol. Verificările efectuate ulterior de organele abilitate au evidențiat însă că aceste mențiuni nu corespundeau situației juridice reale a terenurilor declarate, numitul V.I. nu deținea un titlu juridic apt să justifice exploatarea terenurilor declarate și nu încheiase un contract de pășunat cu autoritatea locală care să legitimeze folosirea suprafețelor respective. Adeverința nr. 1369/20.05.2010, semnată de inculpat în calitate de primar, a fost utilizată în procedura administrativă desfășurată de APIA și a condus la acordarea sumei de 58.124,53 lei din Fondul European de Garantare Agricolă.
În mod similar, pentru campania agricolă aferentă anului 2011, cererea de plată a fost fundamentată, între altele, pe contractul de arendare pășune nr. 1341/01.04.2011 prin care se atesta folosirea de către V.I. a unei suprafețe de 321,76 ha pășune, document despre care organele de control au concluzionat că nu era susținut de procedurile administrative și actele prealabile necesare atribuirii pășunilor aflate în patrimoniul unității administrativ-teritoriale. Totodată, verificările efectuate au relevat neconcordanțe între conținutul contractului, evidențele Primăriei (...) și anexele hotărârilor Consiliului Local care reglementau atribuirea terenurilor. În baza acestui document au fost acordate plăți în cuantum de 182.428,65 lei din Fondul European de Garantare Agricolă.
Pentru campania agricolă aferentă anului 2012 au fost utilizate contractul de arendare pășune nr. 2121/08.06.2011 și adeverința nr. 1753/14.05.2012, documente în cuprinsul cărora se atesta utilizarea unor suprafețe de 300 ha, respectiv 350 ha pășune. Și sub acest aspect verificările efectuate au evidențiat neconcordanțe între situația certificată prin înscrisurile respective și situația juridică reală a terenurilor declarate, aceste documente fiind valorificate în procedura administrativă desfășurată de APIA și conducând la acordarea sumei de 195.891,84 lei din Fondul European de Garantare Agricolă.
Analizate în mod cumulativ, aceste împrejurări evidențiază că documentele semnate de inculpat nu au avut un caracter accesoriu în procedura administrativă desfășurată de APIA, ci au reprezentat înscrisurile esențiale pe baza cărora s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile necesare acordării plăților din bugetul Uniunii Europene (FEGA). Nu este vorba despre înscrisuri lipsite de relevanță juridică sau despre simple acte interne ale autorității locale, ci despre documentele care certificau îndeplinirea condițiilor de eligibilitate și care au fost valorificate în mod direct de instituția finanțatoare la momentul aprobării cererilor de plată. În lipsa acestora, sumele anterior menționate nu ar fi fost acordate, astfel încât legătura de cauzalitate dintre conduita inculpatului și prejudiciul produs rezultă în mod evident din materialul probator administrat în cauză.
Din această perspectivă, Curtea nu poate primi susținerea apelantului potrivit căreia rolul său s-ar fi limitat la semnarea formală a unor înscrisuri întocmite de aparatul de specialitate al primăriei. O asemenea apărare ignoră atât atribuțiile concrete ale funcției exercitate de inculpat, cât și împrejurările de fapt rezultate din materialul probator. În calitate de primar, inculpatul reprezenta autoritatea emitentă a documentelor utilizate în relația cu APIA, iar înscrisurile respective nu puteau produce efecte juridice în lipsa asumării lor de către conducătorul unității administrativ-teritoriale.
Mai mult, declarațiile persoanelor audiate în cauză relevă că emiterea documentelor necesare accesării subvențiilor agricole era condiționată de aprobarea și semnătura primarului, acesta fiind persoana care valida conținutul actelor și își asuma exactitatea datelor comunicate instituțiilor publice.
De altfel, concluzia potrivit căreia implicarea inculpatului a fost una efectivă și esențială rezultă și din faptul că fiecare dintre actele care au fundamentat acordarea subvențiilor poartă semnătura acestuia, iar nicio probă administrată în cauză nu susține teza existenței unei simple activități formale, lipsite de relevanță juridică.
În mod corect a apreciat prima instanță că între conduita inculpatului și prejudiciul produs există o legătură de cauzalitate directă. Prejudiciul invocat de partea civilă nu reprezintă consecința unor împrejurări independente de voința inculpatului și nici rezultatul exclusiv al conduitei lui V.I. , ci efectul utilizării unor documente emise în cadrul autorității publice conduse de apelant și asumate de acesta prin semnătură proprie. Fără existența acestor documente, procedura administrativă desfășurată de APIA nu ar fi putut conduce la acordarea sumelor solicitate, astfel încât contribuția inculpatului la producerea prejudiciului nu poate fi considerată una secundară ori lipsită de relevanță.
Curtea observă, totodată, că apelantul nu a administrat nicio probă aptă să infirme concluziile desprinse din ansamblul materialului probator. Acesta nu a contestat în mod concret constatările DLAF și APIA, nu a solicitat efectuarea unor verificări suplimentare și nu a propus mijloace de probă care să demonstreze existența unor raporturi juridice valabile în baza cărora V.I. ar fi fost îndreptățit să beneficieze de plățile acordate.
În aceste condiții, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o corectă evaluare a materialului probator și a reținut în mod întemeiat existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a conduitei culpabile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Nefondată este și critica referitoare la pretinsa necesitate a introducerii în cauză a succesorilor defunctului V.I. . Sub acest aspect, Curtea constată că numitul V.I. a decedat anterior emiterii rechizitoriului, motiv pentru care față de acesta a fost dispusă o soluție de clasare.
În aceste condiții, numitul V.I. nu are calitatea de inculpat și nu constituie participant procesual în prezenta cauză, iar actualul Cod de procedură penală nu reglementează posibilitatea introducerii în procesul penal a succesorilor unei persoane care nu are calitatea de parte în proces.
Potrivit art. 29 din Codul procedură penală, participanții în procesul penal sunt organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali și alți subiecți procesuali, iar conform art. 30 alin. 2 Cod procedură penală, părțile sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Totodată, art. 353 alin. 1 Cod procedură penală stabilește persoanele care se citează în mod obligatoriu în procedura de judecată, categorie în care nu se regăsesc succesorii unei persoane față de care nu există un raport procesual penal pendinte.
În plus, spre deosebire de reglementarea anterioară, actualul Cod de procedură penală nu mai consacră mecanismul introducerii succesorilor inculpatului în vederea soluționării acțiunii civile, opțiune legislativă ce rezultă inclusiv din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 24 și art. 25 alin. 5 din Codul procedură penală.
Însă, dincolo de lipsa unui temei procesual pentru introducerea în cauză a succesorilor defunctului V.I. , Curtea observă că argumentația apelantului inculpat pornește și de la o premisă juridică eronată, respectiv aceea că decesul autorului principal ar împiedica angajarea răspunderii civile a complicelui. Cu toate acestea, pretențiile formulate de partea civilă nu privesc o obligație personală a defunctului V.I. , transmisă succesorilor săi pe cale succesorală, ci prejudiciul cauzat prin fapta ilicită cercetată în cauză.
Acțiunea civilă exercitată în procesul penal are ca obiect repararea prejudiciului produs prin infracțiune, iar răspunderea civilă delictuală a participanților la săvârșirea aceleiași fapte este una solidară. În consecință, împrejurarea că autorul principal a decedat anterior sesizării instanței nu împiedică angajarea răspunderii civile a complicelui, în măsura în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și există un prejudiciu cert cauzat prin fapta ilicită.
Totodată, Curtea constată că argumentul apelantului referitor la pretinsa lipsă a unor verificări privind recuperarea sumelor de la V.I. ori de la eventualii săi moștenitori a fost înlăturat prin înscrisurile comunicate în apel de partea civilă.
Astfel, prin adresa nr. 1711/28.04.2025, APIA a precizat că debitul aferent campaniei 2010 a fost stabilit prin titlul de creanță nr. 10495/20.03.2015, transmis Administrației Județene a Finanțelor Publice Constanța în vederea executării silite. Din aceeași adresă rezultă că, în evidențele instituției, nu există sume recuperate în baza acestui titlu executoriu și nici plăți voluntare efectuate de defunctul V.I. .
În consecință, nici inexistența unei acțiuni formulate împotriva succesorilor lui V.I. și nici împrejurarea că autorul principal a decedat anterior sesizării instanței nu constituie impedimente pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului I.V. și pentru obligarea acestuia la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită reținută în sarcina sa.
Eventualele raporturi juridice dintre inculpat și succesorii defunctului V.I. , inclusiv sub aspectul unui posibil drept de regres, excedează obiectului prezentei cauze și urmează a fi valorificate, dacă va fi cazul, potrivit normelor dreptului comun.
Nefondată este și critica formulată de apelantul-inculpat referitoare la pretinsa nelegalitate a sentinței prin prisma faptului că prima instanță nu a dispus anularea înscrisurilor despre care acuzarea a susținut că ar fi conținut mențiuni nereale.
Curtea observă că inculpatul invocă dispozițiile art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, apreciind că instanța ar fi fost obligată să se pronunțe asupra anulării înscrisurilor utilizate în procedura administrativă desfășurată de APIA și asupra repunerii părților în situația anterioară, însă o asemenea critică nu poate fi primită.
Potrivit art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra desființării totale sau parțiale a unui înscris ori asupra restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii atunci când o asemenea măsură se impune ca efect al soluției pronunțate.
Or, în prezenta cauză, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals în înscrisuri și nici nu a existat o acuzație autonomă având ca obiect falsificarea înscrisurilor utilizate în relația cu APIA.
Împrejurarea că anumite documente au fost analizate de organele judiciare ca mijloace prin care s-a realizat activitatea infracțională cercetată nu este suficientă pentru a determina, în mod automat, aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. 3 Cod procedură penală.
Mai mult, Curtea observă că înscrisurile respective și-au produs efectele juridice cu mult înainte de declanșarea prezentului proces penal, fiind valorificate în cadrul procedurilor administrative derulate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
În aceste condiții, Curtea apreciază că inexistența unei dispoziții exprese de anulare a înscrisurilor nu afectează legalitatea hotărârii apelate și nu produce nicio consecință asupra modului de soluționare a acțiunii civile.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Curtea constată că acesta este fondat.
Se observă că, încă din faza de urmărire penală, partea civilă s-a constituit în cauză cu suma totală de 453.052,50 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului Uniunii Europene prin obținerea nelegală a plăților aferente campaniilor agricole din anii 2010-2012, solicitând totodată obligarea persoanelor responsabile la plata dobânzilor și penalităților datorate de la data efectuării fiecărei plăți și până la recuperarea integrală a debitului principal.
Analizând considerentele sentinței penale supuse controlului judiciar, Curtea constată că prima instanță a admis în principiu pretențiile formulate de APIA și a reținut existența prejudiciului, însă a acordat despăgubiri civile în cuantum total de 436.445,02 lei, diminuând nejustificat suma aferentă campaniei agricole din anul 2010 de la 74.732 lei la 58.124,53 lei.
Or, această diminuare nu este susținută de materialul probator administrat în cauză și nici nu este însoțită de argumente de fapt ori de drept care să justifice înlăturarea unei părți din pretențiile formulate de partea civilă.
Astfel, din ordinele de plată depuse de APIA în susținerea cererii de constituire de parte civilă rezultă că pentru campania agricolă aferentă anului 2010 au fost efectuate către beneficiarul V.I. plăți pe suprafață finanțate din fonduri europene în cuantum total de 83.111,61 lei, reprezentând plata SAPS din Fondul European de Garantare Agricolă în cuantum de 50.161,87 lei, plata pentru zona defavorizată de condiții naturale specifice din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală în cuantum de 27.018,78 lei și plata BN1 pentru zona defavorizată de condiții naturale specifice în cuantum de 5.930,96 lei.
Totodată, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că beneficiarului i-a fost acordată și suma de 25.898 lei aferentă schemelor de sprijin pentru bovine, ovine și caprine, însă partea civilă a precizat în mod expres că această sumă nu face obiectul recuperării, întrucât nu a fost condiționată de plățile pe suprafață sau de exploatarea terenurilor care au făcut obiectul cererii unice de plată, sursa de finanțare fiind bugetul de stat.
Mai mult, atât prin adresa nr. 1711/28.04.2025, depusă în apel, cât și prin cererea de constituire parte civilă, APIA a precizat că, în urma verificărilor efectuate în Registrul Debitorilor Europeni, pentru fermierul V.I. a fost identificat debitul nr. 250190, înregistrat în baza titlului de creanță nr. 10495/20.03.2015, aferent campaniei 2010, prin care a fost stabilită o creanță în cuantum de 83.111,61 lei. Totodată, rezultă că din cuantumul total al creanței a fost recuperată prin compensare suma de 8.380 lei din campaniile agricole ulterioare, rămânând de recuperat suma de 74.732 lei, reprezentând debitul efectiv nerecuperat aferent campaniei 2010.
Curtea observă că această sumă corespunde exact diferenței dintre creanța stabilită prin titlul de creanță și sumele deja recuperate prin compensare, fiind susținută de înscrisurile aflate la dosar și de evidențele oficiale ale părții civile.
În aceste condiții, suma de 58.124,53 lei reținută de prima instanță pentru campania agricolă aferentă anului 2010 nu corespunde nici cuantumului plăților pe suprafață efectuate de APIA și nici debitului rămas de recuperat stabilit prin titlul de creanță nr. 10495/20.03.2015.
Dimpotrivă, materialul probator administrat în cauză relevă fără echivoc că pentru campania 2010 prejudiciul nerecuperat este de 74.732 lei, iar nu de 58.124,53 lei, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
La această sumă se adaugă prejudiciile aferente campaniilor agricole din anii 2011 și 2012, respectiv 182.428,66 lei și 195.891,84 lei, cuantumuri care nu au fost contestate și care rezultă din înscrisurile depuse de partea civilă.
Prin urmare, prejudiciul total cauzat bugetului Uniunii Europene și rămas nerecuperat se ridică la suma de 453.052,50 lei, astfel cum a fost indicată prin cererea de constituire de parte civilă și reiterată prin adresa nr. 1711/28.04.2025.
În lipsa unor argumente care să justifice reducerea pretențiilor formulate de partea civilă și în condițiile în care înscrisurile aflate la dosar confirmă integral întinderea prejudiciului invocat, Curtea apreciază că prima instanță a acordat în mod eronat un cuantum inferior celui dovedit.
În consecință, apelul declarat de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură urmează a fi admis, cu consecința majorării despăgubirilor civile acordate de la suma de 436.445,02 lei la suma de 453.052,50 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin obținerea nelegală a fondurilor europene aferente campaniilor agricole din perioada 2010-2012.
Vor fi menținute dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata dobânzilor și penalităților datorate potrivit legislației fiscale incidente, calculate de la data efectuării fiecărei plăți și până la recuperarea integrală a debitului principal.
Relativ la criticile formulate de Ministerul Public și inculpatul I.V. sub aspectul obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, Curtea constată că acestea sunt fondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 1 punctul 2 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate, în caz de încetare a procesului penal, de către:
a) inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire;
b) persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă;
c) partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală;
d) inculpatul și persoana vătămată, în caz de împăcare.
Totodată, conform prevederilor art. 275 alin. 1 punctul 3 lit. b din Codul de procedură penală, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situații decât cele prevăzute în dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a) - c) ori încetarea procesului penal.
În toate celelalte situații, potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Raportat la textele de lege enunțate anterior, față de soluția de încetare a procesului penal ce s-a dispus în cauză, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală – ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, observând și că inculpatul I.V. nu a solicitat continuarea procesului penal, Curtea constată că obligația de plată a cheltuielilor judiciare către stat nu poate fi menținută, impunându-se înlăturarea dispoziției corespunzătoare din sentința supusă controlului judiciar.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, inculpatul I.V. și partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), împotriva sentinței penale nr. 476 din 13 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 4490/118/2021.
Va desființa, în parte, Sentința penală nr. 476 din 13 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 4490/118/2021 și rejudecând:
Va majora cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, la care va obliga inculpatul I.V. , de la suma de 436.445,02 lei la suma de 453.052,50 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin obținerea nelegală a fondurilor europene aferente campaniilor agricole din perioada 2010-2012.
Va menține dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata dobânzilor și penalităților datorate potrivit legislației fiscale incidente, calculate de la data efectuării fiecărei plăți și până la recuperarea integrală a debitului principal.
Va înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispoziția instanței privind obligarea inculpatului la plata sumei de 12400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei pe fond urmând să rămână în sarcina acestuia.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 272 alin. 1,2 din Codul de procedură penală onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu, av. LM – în cuantum de 500 lei și av. PF – în cuantum de 300 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Constanța, în favoarea doamnelor avocat.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, inculpatul I.V. și partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), împotriva sentinței penale nr. 476 din 13 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 4490/118/2021.
Desființează în parte, Sentința penală nr. 476 din 13 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 4490/118/2021 și rejudecând:
Majorează cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, la care obligă inculpatul I.V. , de la suma de 436.445,02 lei la suma de 453.052,50 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin obținerea nelegală a fondurilor europene aferente campaniilor agricole din perioada 2010-2012.
Menține dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata dobânzilor și penalităților datorate potrivit legislației fiscale incidente, calculate de la data efectuării fiecărei plăți și până la recuperarea integrală a debitului principal.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispoziția instanței privind obligarea inculpatului la plata sumei de 12400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei pe fond rămân în sarcina acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 272 alin. 1,2 din Codul de procedură penală onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu, av. LM – în cuantum de 500 lei și av. PF – în cuantum de 300 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Constanța, în favoarea doamnelor avocat.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată, după redactare, prin punerea deciziei, la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, conform art. 405 alin. 1 din Codul de procedură penală, azi, 25.06.2026.

Președinte,		Judecător,
(....................)		(....................)
	Grefier,
	(....................)

Jud. fond: (...)

Red. Dec. Jud. (...)

2 ex./25.06.2026