Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2026:002.000601

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 601/AP

Dosar nr. 517/64/2023*

Ședința publică din data de 21 august 2026
Instanța constituită din:

Complet de judecată At6-2018:

Președinte: (...)
Judecător: (...)
Grefier: (...)
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror (...) – din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Brașov

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Brașov, de inculpații M. I. M., C. G. și V. (fostă M.) M. E. și de persoanele interesate D. N. și SC Q. M. SRL împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 30.05.2025 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 517/64/2023.
Dezbaterile în cauza de față au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 27.04.2026, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen pentru deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii la data de 25.06.2026, 27.07.2026, 20.08.2026 și 21.08.2026.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 36, pronunțată la data de 30.05.2025, de către Tribunalul Covasna, în dosarul nr. 517/64/2023*, s-au dispus următoarele:
I. Cu privire la inculpatul M. I. M.:
1. În baza art. 37 Cod penal, constată că faptele de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (6 acte materiale), pentru care inculpatul M. I. M. a fost trimis în judecată în prezenta cauză, intră în conținutul constitutiv al infracțiuni de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (23 acte materiale) fapte pentru care, a fost condamnat prin sentința penală 172/S/11.08.2023 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 8/62/2025, definitivă prin neapelare, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b din Codul penal.
În baza art. 37 Cod penal, constată că faptele luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (9 acte materiale), pentru care inculpatul M. I. M. a fost trimis în judecată în prezenta cauză, intră în conținutul constitutiv al infracțiuni luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale), fapte pentru a fost condamnat inculpatul, prin sentința penală 172/S/11.08.2023 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 8/62/2025, definitivă prin neapelare, la pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b din Codul penal.
În consecință, descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M. I. M., prin sentința penală nr. 172/S/11.08.2023 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 8/62/2025, definitivă prin neapelare, înlătură sporul de 8 luni închisoare închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele componente de:
- 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale);
- 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (23 acte materiale).
2. În baza art. 37 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (29 acte materiale), recalculează pedeapsa stabilită prin sentința penală 172/S/11.08.2023 a Tribunalului Brașov și aplică inculpatului M. I. M., pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a),
b) și g) Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
3. În baza art. 12 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpatul M. I. M., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.
4. În baza art. 37 Cod penal raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal și la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale), recalculează pedeapsa stabilită prin sentința penală 172/S/11.08.2023 a Tribunalului Brașov și aplică inculpatului M. I. M., pedeapsa de 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
5. În temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpatul M. I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
6. În temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpatul M. I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
7. În baza art. 335 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. I. M., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal contopește pedepsele principale aplicate în prezenta cauză și aplică inculpatului M. I. M., fiul lui V. și E., născut la data de 06.05.1972 în (...), domiciliat în mun. (...), cu reședința în municipiul (...), posesor al C.I. seria (...) nr. (...), emisă de (...) la data de (...), CNP: (...) pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare (compusă din pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 4 luni închisoare și din sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 8 luni).
În baza art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g ) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiuni, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii și arestării preventive dispusă față de inculpatul M. I. M., de la data de la data de 12.05.2023 și până la data de 20.11.2023, precum și perioada arestului la domiciliu dispusă față de acesta, începând cu data de 20.11.2023 și până la data de 13.12.2023.
Anulează formele de executare emise urmare a condamnării prin sentința penală nr. 27/S din 11.02.2025 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 8/62/2025, definitivă prin neapelare și dispune emiterea noilor forme de executare, conform prezentei hotărâri.
II. Cu privire la inculpatul C. G.:
1. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (6 acte materiale), raportat la art. 396 alin. 2 și 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul C. G., fiul lui G. și M., născut la data de (...) în com. (...), domiciliat în (...), posesor al C.I. seria (...) nr. (...), emisă de SPC Brașov la data de 17.06.2020, cu domiciliu ales la Cabinet avocat (...) din mun. (...), CNP: (...), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.
În baza art. 67 alin. 2 Cod penal rap. la art. 66 alin. 3 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal.
2. În baza art. 12 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 396 alin. 2 și 10 Codul de procedură penală condamnă pe inculpatul C. G., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal contopește pedepsele principale aplicate în prezenta cauză și aplică inculpatului C. G., pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare (compusă din pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și din sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare).
În baza art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiuni, pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. b) Cod penal.
În baza art. 45 alin. 5 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal.
În temeiul art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. (3) Cod penal, constată că pedeapsa accesorie nu se execută pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, obligă inculpatul C. G., ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, impune inculpatului C. G. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C. G. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, la Primăriei municipiului Brașov sau al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, cu excepția cazului în care, din motive medicale, nu poate presta această activitate. Executarea acestei obligații se va realiza potrivit dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 253/2013.
Conform art. 404 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Constată că inculpatul C. G. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 11.05.2023 – 28.09.2023, precum și că a fost plasat în arest la domiciliu în perioada 28.09.2023 – 13.12.2023.
III. Cu privire la inculpata V. (fostă M.) M. E.:
1. În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, condamnă pe inculpata M. M. E., fiica lui I. și A., născută la data de (...) în mun. (...), domiciliată în (...), posesoare a C.I. seria (...) nr. (...), emisă de SPC Brașov la data de (...), CNP: (...), la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.
În baza art. 67 alin. 2 Cod penal rap. la art. 66 alin. 3 Cod penal aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) b) și g) Cod penal, pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. b) Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) Cod penal
În temeiul art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. (3) Cod penal, constată că pedeapsa accesorie nu se execută pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, obligă inculpata M. M. E., ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, impune inculpatei M. M. E. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata M. M. E. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, la Primăriei municipiului Brașov sau al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, cu excepția cazului în care, din motive medicale, nu poate presta această activitate. Executarea acestei obligații se va realiza potrivit dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 253/2013..
Conform art. 404 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
IV. În baza art. 404 alin. 4 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, cu referire la art. 289 alin. 3 Cod penal, dispune confiscarea specială a bunurilor și a sumelor de bani primite cu titlu de mită, iar în caz de imposibilitate de identificare a bunurilor, confiscarea echivalentului în bani, de la inculpatul M. I. M., după cum urmează:
- autoturism VW Touareg, nr. de înmatriculare (...), serie șasiu (...), în valoare de 25.500 euro, primit de la inculpatul V. A. M.;
- autovehicul marca Dodge RAM 1500 Rebel, an de fabricație 2019, serie șasiu (...), număr de înmatriculare (...), în valoare de 48.500 euro, primit de la M. D. și S.C. Q. M. S.R.L.;
- scuterul electric marca Shansu, model 18650, Harley 1500W, pentru 2 persoane, suspensie față spate cu baterie detașabilă 20AH, furcă dublă, far led cu indicator baterie, negru, limitat la 25 km/h, în valoare de 8.775 lei, primit de la inculpatul M. C. P.;
- suma de 21.285 euro, reprezentând contravaloarea monedelor achiziționate prin licitație on-line de inculpatul M. I. M. și plătite de S.C. Q. M. S.R.L.;
- suma de 81.872 lei, reprezentând contravaloarea construcției casei de la Șerboeni, primită de la S.C. N. C. S.R.L., M. C. P. și V. A. M.;
- suma de 582,5 lei, reprezentând contravaloarea transportului pe ruta Istanbul – Brașov, primit de la V. A. M.;
- suma de 1.050 lei, reprezentând contravaloarea folosinței gratuite a unui mijloc de transport (dubă) aparținând S.C. N. C. S.R.L., primit de la M. D. și S.C. N. C. S.R.L.;
- suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea transportului monumentului funerar pe ruta Simeria – Șerboeni, primit de la S.C. N. C. S.R.L., M. C. P. și V. A. M..
V. În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 19, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1349, art. 1357, art. 1381 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Public Local de Termoficare Brașov și dispune:
- obligarea în solidar a inculpaților M. I. M. și C. G. la plata sumei totale de 1.482.339,57 lei către partea civilă Serviciul Public Local de Termoficare Brașov, reprezentând prejudiciul material cauzat prin atribuirea frauduloasă a celor șase contracte de achiziție directă către societăți comerciale controlate de inculpatul M. D.;
- obligarea în solidar a inculpaților M. I. M. și C. G. și M. M. E., la plata sumei de 429.685,20 lei, corespunzătoare contractului atribuit în mod nelegal către S.C. Q. M. S.R.L., în cadrul procedurii de achiziție directă având ca obiect „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, ca urmare a participării inculpatei la comiterea acestui act material al infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.
VI. În temeiul art. 249 alin. (5) Cod procedură penală, raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) Cod procedură penală, dispune:
- menținerea măsurilor asigurătorii anterior instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților M. I. M. și C. G. și completarea acestora până la concurența sumei de 1.912.024,77 lei, reprezentând prejudiciul total cauzat prin faptele reținute în sarcina acestora, în vederea garantării executării obligațiilor de reparare a pagubei și, după caz, a confiscării speciale sau extinse.
- menținerea măsurilor asigurătorii deja instituite față de inculpata M. M. E., până la concurența sumei de 429.685,2 lei, corespunzătoare prejudiciului rezultat din contribuția proprie a acesteia la comiterea faptelor reținute,
după cum urmează:
1. Cu privire la inculpatul M. I. M.:
- poprirea asupra conturilor bancare deținute la ING Bank, Banca Transilvania și Revolut România, dispusă prin ordonanțele din data de 11.05.2023 (vol. XXIV, filele 1-7);
- sechestrul asupra bunurilor imobile, instituit prin ordonanțele din data de 11.05.2023 (vol. XXIV, filele 1-7), după cum urmează:
- CF (...) Murighiol (județul Tulcea) – imobil compus din teren în suprafață de 991 mp și construcții: C1 – locuință P+M (82 mp), C2 – anexă gospodărească (77 mp);
- CF (...) Murighiol (județul Tulcea) – teren intravilan în suprafață de 1116 mp;
- CF (...) Murighiol (județul Tulcea) – teren în suprafață de 509 mp și construcție – C1 anexă cu pod P+M;
- CF (...) Brașov – apartament situat în municipiul (...), având număr cadastral corespunzător;
- CF (...), Șerboeni, județul Argeș –construcție – casă nou edificată în anul 2022, neintabulată, sechestru instituit prin ordonanța din 29.05.2023 (vol. XXIV, filele 16-19);
- sechestrul asupra bunurilor mobile, după cum urmează:
- un tablou cu dimensiunea de aproximativ 21x16cm cu rama din lemn cu dimensiunea de 44x39 cm – chip femeie basma albă. Despre acest tablou inculpatul M. I. M. a făcut precizarea că este un tablou ulei de tablă, fiind semnat indescifrabil ”Cumpănașu” cu o valoare estimativă de 10.000 de lei;
- un tablou cu dimensiunea de aproximativ 54x45 cm cu rama din lemn cu dimensiunea de 71x80,5 cm – chip femeie basma albă. Despre acest tablou inculpatul M. I. M. a făcut precizarea precizarea că este un tablou ulei pe pânză, fiind semnat indescifrabil ”Brăescu” cu o valoare estimativă de 1.500 de lei;
- un tablou cu dimensiunea de aproximativ 67x50 cm cu rama din lemn cu dimensiunea de 87x68 cm – chip femeie basma albă. Despre acest tablou inculpatul M. I. M. a făcut precizarea precizarea că este un tablou ulei pe carton, fiind semnat indescifrabil ”Brăescu” cu o valoare estimativă de 2.250 de lei;
- un tablou cu dimensiunea de aproximativ 67x57 cm cu rama exterioară din lemn cu dimensiunea de 86x86 cm – peisaj rural. Despre acest tablou inculpatul M. I. M. a făcut precizarea precizarea că este un tablou ulei pe pânză, fiind semnat indescifrabil ”Piliuță” cu o valoare estimativă de 17.280 lei;
- o monedă din material de culoare galbenă inscripționată ”Liberty 2019” cu diametru de aproximativ 15 mm însoțită de un certificat de calitate pe care sunt consemnate următoarele: ”American Eagle, AUR 1/10oz – 916,7%-serie 2019 – 3,39gr-27.05.2019” ambalată într-o cutie din material plastic transparent;
- o monedă din material de culoare galbenă inscripționată ”Liberty 2019” cu diametru de aproximativ 20 mm însoțiță de un certificat de calitate pe care sunt consemnate următoarele: ”American Eagle, AUR 1/4oz – 916,7%-serie 2019 – 8,48gr-27.05.2019” ambalată într-o cutie din material plastic transparent;
- o monedă din material de culoare galbenă inscripționată ”Mercury Gemini Apolo Liberty 2019” cu diametru de aproximativ 22 mm, ambalată într-o cutie din material plastic transparent și într-o cutie din material textil - catifea - ”United States Mint”;
- trei monede de culoare argintie, fixate într-un suport de tip tablou, cu ramă argintie și fundal vișiniu, una cu efigia și numele lui N. Grigorescu, una cu efigia și numele lui Theodor Pallady și una cu efigia și numele lui N. Tonitza;
- un set de monetărie nr. 00405, inscripționat cu denumirea Băncii Naționale a României 2022 și mențiunea 150 de ani de la inaugurarea Gării de Nord din București, conținând 5 monede înfoliate, după cum urmează: o monedă de culoare argintie cu efigia lui Carol I și imaginea Gării de Nord din București și câte o monedă de 1 ban, 5 bani, 10 bani, respectiv 50 bani;
- un suport cu ramă din lemn și geam din sticlă, conținând 8 monede capsulate, cu următoarele serii: 6633015-002, 6386187-001, 6386187-019, 97435.69/36003998, 6562933-114, 6633015-046, 6633015-030, 6633015-038;
- o monedă încastrată într-un suport tip ramă de tablou de culoare argintie, cu fundal roz, cu efigia lui Carol I;
- trei monede de culoare aurie, încastrate într-un suport tip ramă de tablou de culoare aurie cu fundal de culoare verde, cu efigiile lui Ferdinand I;
- o monedă încastrată într-un suport tip ramă de tablou de culoare aurie, cu fundal mov, cu efigia lui Carol I;
- o monedă încastrată într-un suport tip ramă de tablou de culoare argintie, cu fundal roșu, cu efigia lui G. Petrașcu.
- autovehicul Volkswagen Touareg, an fabricație 2018, serie șasiu (...), număr de înmatriculare (...);
- autovehicul Dodge RAM 1500 REBEL, an fabricație 2019, serie șasiu (...), număr de înmatriculare (...)
- sumei de 10.000 lei, ridicată la percheziția din 11.05.2023, prin ordonanța din 22.05.2023 (vol. XXIV, filele 11-14);
- scuterului electric marca Shansu, model 18650, Harley 1500W, estimat la 8.775 lei, prin ordonanța din 17.05.2023 (vol. XXIV, filele 133-135).
2. Cu privire la inculpatul C. G.:
- poprirea asupra conturilor bancare deținute la ING Bank și Garanti Bank dispusă prin ordonanțele din 11.05.2023 (vol. XXIV, filele 53-59);
- sechestrul asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în (...), compus din 4 camere, bucătărie, cămară, 2 debarale, 2 holuri, sas, logie și balcon, nr. cadastral (...), CF (...);
- sechestrul asupra cotei de 1/2 din terenul în suprafață de 500 mp, situat în (...), CF (...);
- sechestrul asupra cotei de 1/2 din terenul în suprafață de 500 mp, situat în (...), CF (...);
3. Cu privire la inculpata M. M. E.:
- poprirea asupra conturilor bancare deținute la ING Bank, Raiffeisen Bank, OTP Bank, Alpha Bank și Revolut România;
- sechestrul asupra cotei de 1/2 din terenul situat în municipiul Brașov, în suprafață de 1.600 mp, identificat cu nr. cadastral (...), topografic (...), CF (...);
- sechestrul asupra sumei de 1.675 euro, ridicată la percheziția domiciliară.
Astfel, toate aceste măsuri sunt menținute până la concurența valorii prejudiciului, astfel:
- 1.912.024,77 lei pentru inculpații M. I. M. și C. G. (în solidar)
- 429.685,2 lei pentru inculpata M. M. E. (corespunzător contribuției proprii la producerea prejudiciului).
În temeiul art. 249 alin. (5) Cod procedură penală, raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) Cod penal, dispune menținerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor următoarelor bunuri mobile, în vederea garantării executării măsurii de confiscare specială ce poate fi dispusă prin hotărârea definitivă:
- autoturism Volkswagen Touareg, în valoare de 25.500 euro,
- autoturism Dodge RAM 1500 Rebel, în valoare de 48.500 euro,
- scuter electric marca Shansu, în valoare de 8.775 lei.
VII. În temeiul art. 162 alin. 1 Cod procedură penală și art. 163 Cod procedură penală, dispune ca, la rămânerea definitivă a hotărârii, mijloacele materiale de probă, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna, să se atașeze la dosar și să se arhiveze împreună cu dosarul cauzei.
VIII. În baza art. 398 Cod procedură penală rap. la art. 272, art. 274 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpați la plata sumelor care reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
1. M. I. M., cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- „abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (6 acte materiale),
- „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații”, prev. de art. 12 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 78/2000,
- „luare de mită în formă continuată”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale),
- „luare de mită în formă continuată”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (7 acte materiale),
- „trafic de influență”, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,
- „cumpărare de influență”, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000,
- „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, în final toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,
2. C. G., cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- „abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (6 acte materiale),
- „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații”, prev. de art. 12 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 78/2000,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,
3. M. M. E., cercetată sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de:
- „complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal.
Procedând la examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:
În ceea ce privește aspectele generale de interes în cauză, prima instanță a reținut că Serviciul Public Local de Termoficare (SPLT) Brașov este o instituție publică aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Brașov, responsabilă cu gestionarea sistemului centralizat de alimentare cu energie termică în municipiu (SACET). Aceasta include producerea, transportul și distribuția agentului termic către populație, instituții publice și agenți economici.
În urma administrării probatoriului în cauză, prima instanță a reținut că s-a conturat existența unui mod infracțional de operare instituționalizat, constând în favorizarea anumitor societăți comerciale în cadrul procedurilor de achiziție publică. Astfel, au fost identificate două paliere relevante: primul, în legătură cu M. D., inculpat în altă cauză, persoană care controlează, în fapt și în drept, societățile S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L.; al doilea, în legătură cu societatea S.C. N. C. S.R.L., coordonată de numiții V. A. M. (zis „B.”), M. C. P. și M. D..
Potrivit probatoriului administrat, s-a reținut că sus-numitul martor M. D. (inculpat și condamnat în altă cauză pentru infracțiuni corelative celor din prezenta cauză) deține controlul efectiv asupra celor trei societăți comerciale, cu care participă la procedurile de achiziție derulate de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov, obținând contracte de lucrări în mod constant, astfel: S.C. Q. M. S.R.L. îl are ca asociat unic și administrator pe M. D.; S.C. C. H. S.R.L. este administrată în drept de numita G. P. I., dar în fapt de către M. D.; S.C. D. H. G. S.R.L. are ca asociat unic și administrator pe numita T. M.-G. (concubina lui M. D.), fiind administrată, în realitate, tot de către acesta.
Astfel, prima instanță a reținut că, pe parcursul derulării procedurilor de atribuire a contractelor și în etapa executării lucrărilor, martorul M. D. și societățile comerciale aflate sub controlul său au beneficiat de un tratament preferențial, obținând contracte la prețuri majorate în mod nejustificat. Lucrările au fost, în multe cazuri, necorespunzătoare calitativ, iar deficiențele nu au fost consemnate de către personalul de specialitate al instituției.
Relația apropiată dintre inculpatul M. I. M. și martorul M. D. a fost confirmată și prin declarația martorului L. D., angajat al instituției în funcția de inginer șef. De asemenea, în cadrul audierii sale în calitate de inculpat în cursul urmării penale, M. D. a recunoscut existența unei înțelegeri prealabile cu directorul M. I. M. privind atribuirea contractelor în mod preferențial, arătând că și directorul adjunct C. G. avea cunoștință despre acest mod de operare. Totodată, a precizat că unele dintre lucrările atribuite au fost realizate, în fapt, cu sprijinul direct al unor angajați ai Serviciului Public Local de Termoficare Brașov.
În esență, probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că, în cursul anului 2022, inculpatul M. I. M., directorul Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, în înțelegere cu inculpatul C. G., directorul adjunct al aceleiași instituții, beneficiind la unul dintre actele materiale de sprijinul inculpatei M. M. E., a atribuit cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice mai multe contracte în favoarea unor societăți comerciale administrate în drept sau în fapt de inculpatul M. D., primind în schimb cu titlu de mită diverse bunuri sau foloase necuvenite, contractele fiind supraevaluate și executate necorespunzător.
În ceea ce privește societatea S.C. N. C. S.R.L., aceasta este controlată atât în drept, cât și în fapt, de M. C. P., în calitate de asociat unic și administrator; M. D., tatăl acestuia și angajat al societății; precum și V. A. M., persoană de încredere a lui M. C. P., care exercită un rol managerial informal în cadrul societății. Această societate beneficiază, la rândul ei, de un tratament preferențial din partea directorului M. I. M., acesta primind de la reprezentanții S.C. N. C. S.R.L. diferite foloase necuvenite în legătură cu contractele încheiate între S.P.L.T. Brașov și societatea menționată.
Relația apropiată existentă, pe de o parte, între M. I. M. și M. D., iar pe de altă parte între M. I. M. și reprezentanții S.C. N. C. S.R.L., respectiv M. C. P., M. D. și V. A. M., este confirmată și de declarațiile martorilor L. D., angajat al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, în funcția de inginer șef, și G. M. O., angajat al aceleiași instituții, în funcția de inspector patrimoniu.
Martorul L. D. a arătat că, din observațiile sale de-a lungul timpului, între M. I. M., M. C. P. și V. A. M. există o relație de apropiere și amiciție. Acesta a menționat că între SPLT și S.C. N. C. S.R.L. ființează un contract ce vizează reparații ale rețelei de termoficare, inclusiv reparații sau înlocuiri de echipamente, și că, începând cu sfârșitul anului 2017, în fiecare an a fost încheiat câte un contract cu această societate, valoarea contractului pentru anul curent fiind de aproximativ 7 milioane de lei.
De asemenea, martorul a declarat că a auzit că M. I. M. ar fi colaborat anterior cu V. A. M., înainte de a ocupa funcția de director al SPLT. Totodată, a precizat că M. I. M. și M. D. se cunoșteau dinainte ca primul să fie numit director și că între cei doi există o relație apropiată, de amiciție.
Martorul G. M.-O. a declarat că, în anul 2022, M. I. M. și-a aniversat ziua de naștere la punctul termic 5, eveniment la care a fost prezent și V. A. M., cunoscut sub porecla „B.”. Acesta din urmă s-a comportat ca și cum el ar fi fost organizatorul evenimentului, solicitând, spre exemplu, să-și contacteze soția pentru a aduce cârnați sau alte produse. Martorul a apreciat că relația dintre M. I. M. și V. A. M. era una extrem de apropiată, asemănătoare celei dintre frați.
Relația apropiată dintre inculpatul M. I. M. și martorul M. D., precum și înțelegerea dintre aceștia privind atribuirea frauduloasă a contractelor, este confirmată chiar de declarația martorului M. D. din cursul urării penale, unde a avut calitatea de inculpat. Acesta a declarat că îl cunoaște pe M. I. M. din perioada 2016–2017, cei doi având un hobby comun – câinii de vânătoare – relație care, în timp, s-a transformat într-una de apropiere. Potrivit acestuia, M. I. M. l-a întrebat la un moment dat dacă dispune de echipe capabile să efectueze lucrări pentru SPLT Brașov, astfel că, începând probabil cu anul 2019, au fost încheiate primele contracte între SPLT și societățile controlate de el.
Martorul a precizat că, anterior fiecărui contract, M. I. M. îi comunica în mod direct natura lucrării și suma alocată, chiar înainte de publicarea acestora în SEAP. Dacă își manifesta acordul pentru preluarea lucrării, atribuirea era garantată, fără a fi necesar să cunoască detaliile procedurii. Acest mecanism a fost aplicat în cazul tuturor contractelor atribuite societăților S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., toate fiind administrate în fapt de către M. D., deși figura în acte doar ca administrator al primei.
În ceea ce privește executarea lucrărilor, martorul M. D. a recunoscut că este posibil ca unele să nu fi fost realizate în conformitate cu prevederile din caietele de sarcini. A oferit exemple concrete, menționând că, la coșul de fum de la PT Bartolomeu, în loc să fie decopertată și retencuită întreaga suprafață, a fost tratată doar zona expusă la umiditate, restul fiind supusă unei metode alternative (buceardare și aplicare de beton contact). De asemenea, la PT 5 Gară, în locul unei zidării, s-a aplicat polistiren peste tabla existentă.
Totodată, martorul a admis că o parte dintre lucrări, cum ar fi reviziile tehnice la punctele termice, au fost realizate cu ajutorul unor angajați ai SPLT Brașov, care au fost plătiți personal de către el și care au executat lucrările în afara programului de serviciu, întrucât aceștia cunoșteau cel mai bine obiectivele și procedurile tehnice necesare.
Referitor la C. G., directorul adjunct al SPLT, martorul a precizat că, deși nu a avut numeroase interacțiuni directe cu acesta, știe cu certitudine că acesta era la curent cu înțelegerile dintre el și M. I. M. referitoare la atribuirea contractelor în favoarea firmelor controlate de el.
Prezintă relevanță cu referire la relația de prietenie dintre M. I. M. și V. A. M. și precizări în acest sens aduse chiar de către martorul V. A. M. (declarații date în cursul urmării penale unde a avut calitatea de inculpat și menținute în fața instanței de judecată). Acesta a declarat că a fost angajatul lui M. I. M., în perioada aproximativ 2004–2010/2011, în cadrul societății S.C. C. I. S.R.L. București. După încetarea relației contractuale, a continuat să îl sprijine ocazional, ajutându-l anual cu reviziile instalațiilor la pensiunea pe care M. o deținea în Delta Dunării.
Martorul a relatat că, în anul 2017, la înmormântarea tatălui său, M. I. M. a participat la eveniment și i-a comunicat că ocupa funcția de director la Serviciul Public Local de Termoficare Brașov, solicitându-i sprijin în identificarea unor echipe de lucru, întrucât întâmpina dificultăți în atragerea ofertanților la procedurile de achiziție publică. Având o relație anterioară și cu M. C. P., pe care îl cunoștea din mediul profesional, inculpatul i-a adresat acestuia o întrebare privind interesul de a lucra la Brașov. Totodată, a menționat că, la acel moment, desfășura activitate în cadrul unui PFA, însă M. I. M. nu a dorit ca el să figureze în mod oficial în cadrul societății N., având în vedere că anterior fusese angajatul său. În acest context, inculpatul a susținut că el este cel care a intermediat legătura între M. C. P. și M. I. M..
Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului M. I. M.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu și folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prima instanță a reținut următoarele:
Achizițiile directe în domeniul achizițiilor sectoriale, reglementate de Legea nr. 99/2016, constituie o modalitate distinctă și autonomă de atribuire a contractelor de achiziție, aplicabilă exclusiv în ipoteza în care valoarea estimată a contractului este inferioară unor praguri valorice determinate de legiuitor. Astfel, conform art. 82 din Legea nr. 99/2016, entitățile contractante pot atribui direct contracte sectoriale de produse și servicii dacă valoarea estimată, fără TVA, este mai mică decât echivalentul în lei a 270.120 lei, iar în cazul contractelor de lucrări, dacă valoarea este sub 900.400 lei. Această formă de achiziție se poate realiza fără aplicarea uneia dintre procedurile formale de atribuire prevăzute expres la art. 82 din legea menționată, cum ar fi licitația deschisă, licitația restrânsă, procedura competitivă cu negociere, dialogul competitiv sau parteneriatul pentru inovare.
Regimul juridic al achiziției directe este fundamental diferit de cel al procedurilor de atribuire, întrucât nu presupune parcurgerea etapelor obligatorii reglementate de lege în cazul procedurilor formale, cum ar fi publicarea unui anunț de participare în SEAP, elaborarea unei documentații de atribuire sau constituirea unei comisii de evaluare. Această distincție este susținută de dispozițiile art. 12 și art. 82 din Legea nr. 99/2016, care tratează în mod separat modalitatea achiziției directe, conferindu-i un regim simplificat, derogatoriu.
Conform prevederilor art. 49–52 din Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 (abrogate prin Hotărâre de Guvern nr. 336/2023 din 12 aprilie 2023), care constituie normele metodologice de aplicare a Legii nr. 99/2016, achizițiile directe trebuie, totuși, să respecte anumite condiții minimale: autoritatea trebuie să întocmească un referat de necesitate, să obțină și să păstreze una sau mai multe oferte, să fundamenteze alegerea operatorului economic și să încheie un angajament legal – fie sub forma unui contract, comenzi sau a altui document echivalent. De asemenea, entitatea contractantă are obligația de a ține o evidență clară și distinctă a acestor achiziții, precum și de a respecta principiile bunei gestiuni financiare, transparenței, tratamentului egal și utilizării eficiente a fondurilor publice.
Doctrina și practica administrativă, inclusiv Ghidul de achiziții publice elaborat sub egida Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP), au reiterat în mod constant că achiziția directă nu reprezintă o procedură de atribuire în sensul propriu al legii, ci o formă separată de contractare. În același sens, art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 101/2016 definește „actul autorității contractante” ca fiind orice act sau operațiune care produce efecte juridice în legătură cu o procedură de atribuire, cu mențiunea expresă că achiziția directă este exclusă din această sferă. Prin urmare, litigiile ce decurg din achiziții directe nu intră sub incidența Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materia atribuirii contractelor, ci sub incidența dispozițiilor de drept comun ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Această interpretare este consolidată de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în Decizia nr. 2534 din 5 decembrie 2023 (Secția a II-a civilă), a statuat că achiziția directă nu constituie o procedură de atribuire în sensul Legii nr. 98/2016 și, prin extensie logică, nici în sensul Legii nr. 99/2016. Înalta Curte a subliniat că actele și operațiunile desfășurate în cadrul unei achiziții directe nu intră în sfera reglementării Legii nr. 101/2016, fiind în schimb guvernate de regimul juridic al contractelor administrative reglementate de Legea nr. 554/2004. În temeiul art. 2 alin. (1) lit. c¹) din Legea contenciosului administrativ, contractele de achiziții încheiate de autoritățile publice – inclusiv cele rezultate în urma unei achiziții directe – sunt asimilate actelor administrative, iar litigiile privind executarea acestora sunt de competența instanțelor de drept comun, conform art. 8 alin. (2) teza finală din aceeași lege.
Această abordare evidențiază caracterul distinct și flexibil al achiziției directe, dar și faptul că aceasta nu este lipsită de control și de obligații legale. Utilizarea achiziției directe într- un mod repetat sau nejustificat, precum și divizarea artificială a obiectului achiziției pentru a evita aplicarea procedurilor formale, poate atrage răspunderea administrativă, disciplinară sau chiar penală a persoanelor implicate, mai ales în condițiile în care fondurile utilizate sunt publice și supuse auditului și controlului instituțiilor specializate (Curtea de Conturi, ANAP, etc.).
O chestiune suplimentară de interpretare rezultă în situațiile în care autoritatea sau entitatea contractantă, deși are posibilitatea legală de a derula o achiziție directă, optează în mod voluntar pentru aplicarea unei proceduri formale de atribuire, precum procedura simplificată sau chiar licitația deschisă. În astfel de cazuri, devine aplicabil principiul general de drept electa una via, non datur recursus ad alteram, potrivit căruia alegerea unei căi de drept implică asumarea tuturor consecințelor legale aferente acesteia. Alegând în mod voluntar o procedură de atribuire formală, autoritatea contractantă este ținută să respecte în mod integral toate dispozițiile legale care reglementează acea procedură, inclusiv întocmirea documentației de atribuire, publicarea anunțului în SEAP, aplicarea criteriilor de calificare și atribuire, respectarea termenelor și a procedurilor de comunicare și contestare. Nerespectarea acestor cerințe, chiar dacă valoarea achiziției ar fi permis formal o achiziție directă, poate conduce la constatarea unor neregularități de către ANAP, Curtea de Conturi sau instanțele de contencios administrativ.
Această concluzie este susținută și de practica administrativă a ANAP și de rapoartele Curții de Conturi, care au sancționat situații în care autoritățile contractante au aplicat formal o procedură de atribuire, dar nu au respectat regulile aferente, creând aparența legalității și concurenței, în timp ce, în realitate, procedura a fost viciată de lipsa de transparență, tratament preferențial sau conflicte de interese. Astfel, dacă o entitate contractantă alege în mod voluntar aplicarea unei proceduri formale, aceasta nu poate invoca ulterior caracterul opțional al demersului sau pragul valoric pentru a justifica abateri de la normele legale obligatorii.
În concluzie, achizițiile directe reglementate de Legea nr. 99/2016 constituie o excepție de la regulile generale ale achizițiilor sectoriale, fiind aplicabile doar în condiții de valoare reduse, în afara cadrului procedurilor formale de atribuire. Deși această formă de achiziție este mai flexibilă, ea nu este lipsită de reguli și de cerințe legale minime. Alegerea voluntară a unei proceduri formale în locul achiziției directe presupune asumarea integrală a obligațiilor legale aferente acelei proceduri, iar nerespectarea acestora atrage răspundere juridică. Interpretarea constantă a instanței supreme, a ANAP și a Curții de Conturi confirmă această abordare. Sursele relevante pentru această analiză includ Legea nr. 99/2016, HG nr. 394/2016, Legea nr. 101/2016, Legea nr. 554/2004, Ghidul ANAP privind achizițiile publice (publicat pe www.anap.gov.ro), precum și Decizia ÎCCJ nr. 2534/2023.
1.1. Cu privire la achiziția publică directă finalizată prin contractul nr. 134/22.06.2022, încheiat de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu S.C. Q. M. S.R.L., societate administrată în fapt și în drept de martorul M. D. - actul material nr. 1 al infracțiunii de abuz în serviciu, reținută în sarcina inculpaților M. I. M. și C. G.
În ceea ce privește contractul de lucrări nr. 134/22.06.2022, încheiat între Serviciul Public Local de Termoficare Brașov și societatea Q. M. S.R.L., analiza probatoriului administrat în cauză relevă o serie de disfuncționalități grave, care, raportate la cadrul normativ incident în materia achizițiilor sectoriale, evidențiază caracterul vădit formal și nelegal al procedurii derulate, precum și prejudicierea gravă a intereselor financiare ale entității contractante. Achiziția lucrărilor de reparație a coșului de fum aferent punctului termic Pasaj Bartolomeu a fost realizată în mod formal sub aparența unei achiziții directe legale, însă examinarea documentației tehnice, coroborată cu declarațiile inculpaților, martorilor și cu datele rezultate din interceptările telefonice, conduce la concluzia că întregul mecanism a fost conceput și executat într-o manieră ce denotă intenția de fraudare a bugetului instituției contractante.
Astfel cum instanța a reținut anterior, achizițiile directe în domeniul achizițiilor sectoriale, reglementate de Legea nr. 99/2016, reprezintă o formă distinctă și autonomă de atribuire a contractelor de achiziție, aplicabilă doar în situațiile în care valoarea estimată a contractului este sub pragurile valorice prevăzute de art. 82, respectiv 135.060 lei pentru produse și servicii și 450.200 lei pentru lucrări. Este important de subliniat că la data săvârșirii faptei, respectiv 22.06.2022, plafonul legal era cel menționat mai sus, iar art. 12 din Legea nr. 99/2016 nu fusese încă modificat în sensul introducerii noțiunii de "achiziție directă" ca procedură distinctă cu cerințe extinse. Achiziția directă nu este considerată o procedură de atribuire propriu-zisă, ci o modalitate simplificată de contractare, care nu presupunea aplicarea procedurilor reglementate la art. 43 și următoarele. Cu toate acestea, chiar și în cazul achiziției directe, entitățile contractante au obligația de a respecta principiile fundamentale ale achizițiilor publice, precum transparența, tratamentul egal și utilizarea eficientă a fondurilor publice, precum și cerințele minime de documentare prevăzute de H.G. nr. 394/2016 și H.G. nr. 907/2016.
În prezenta cauză, deși nu exista obligația legală imperativă de întocmire a unui caiet de sarcini detaliat, referat de necesitate complet sau deviz general în cazul unei achiziții directe, în momentul în care autoritatea contractantă a optat să utilizeze aceste instrumente, era necesară respectarea integrală a dispozițiilor legale incidente. Altfel spus, deși nu erau obligatorii în mod expres, odată asumate ca parte din procesul de achiziție, acestea trebuiau întocmite cu respectarea cerințelor din H.G. nr. 394/2016 și H.G. nr. 907/2016, fără a crea doar aparența unei proceduri corecte. Prin elaborarea formală, deficitară și trunchiată a acestor documente, autoritatea contractantă a urmărit să creeze impresia respectării legii, în scopul disimulării unei înțelegeri frauduloase preexistente între funcționarii publici și reprezentanții societății comerciale beneficiare. Astfel, intenția inculpatului M. I. M., în calitate de director SPLT, a fost aceea de a acredita ideea unui demers administrativ riguros, prin folosirea unor documente precum caiet de sarcini și referat de necesitate, însă acestea au fost completate în mod superficial, fără respectarea cerințelor legale de conținut și fundamentare tehnico-economică.
În mod esențial, probele administrate în cauză – declarațiile martorului M. D. – date în cursul urmării penale, declarațiile martorilor și convorbirile interceptate – relevă faptul că între martor și conducerea SPLT Brașov, în mod special inculpatul M. I. M., exista o înțelegere anterioară oricărei formalități administrative, privind atribuirea contractelor către societățile coordonate de inculpat. În declarația sa dată în cursul urmării penale (vol. IV, fila 110-113 UP), M. D. a arătat că inculpatul M. I. M. îi comunica natura lucrării și suma alocată anterior publicării anunțului în SEAP, iar dacă își exprima acordul, atribuirea era garantată: „dacă eram de acord, atribuirea era garantată fără ca eu să cunosc procedura în amănunt”. Această recunoaștere indică în mod direct că decizia de atribuire era luată înaintea oricărei documentații legale, iar presupusa competiție sau fundamentare era simulată prin documente incomplete sau neconforme. Astfel, întreaga procedură a fost construită pentru a masca această înțelegere preexistentă, prin utilizarea selectivă și incompletă a documentelor legale cerute de reglementările aplicabile achizițiilor sectoriale.
Interceptările telefonice autorizate de judecătorul de drepturi și libertăți relevă informații suplimentare semnificative. Astfel, în data de 17.06.2022, ora 12:38, M. D. discută cu un bărbat neidentificat despre detaliile lucrării, menționând că suprafața reală a coșului este de 540 mp, deși în documentația tehnică era prevăzută o suprafață de 650 mp, fapt ce denotă o supraevaluare a lucrării. În 21.06.2022, ora 14:10, într-o altă convorbire cu același interlocutor, M. D. oferă instrucțiuni despre cum să se execute lucrarea, recunoscând indirect că nu se va decoperta integral tencuiala, ci se va aplica adeziv peste aceasta: „nu am decopertat, am buciardat, am dat beton contact și am aplicat decorativa”. În data de 08.07.2022, ora 09:17, inculpata M. M. E. a fost informată de către martorul G. M. că nu a fost decopertată tencuiala veche, deși lucrarea era în curs, iar documentația administrativă (inclusiv procesul-verbal de predare a amplasamentului) nu era finalizată: „ei sunt bine, au mers repede... dar nu au decopertat tencuiala veche, au dat cu adeziv peste tencuiala veche”.
În completarea acestor probe, o relevanță aparte o are discuția interceptată la data de 21.06.2022 (vol. VII, filele 158-160), purtată între martorul M. D. și un bărbat neidentificat, conversație ce aduce clarificări suplimentare cu privire la modul real de executare a lucrării, în dispreț față de cerințele minime prevăzute de caietul de sarcini. Din această discuție reiese că nu a fost avută în vedere o decopertare integrală, iar tencuiala veche urma să fie acoperită cu una nouă, fără aplicarea plasei de armare – măsură tehnică necesară pentru prevenirea fisurilor în cazul aplicării unei noi tencuieli. În mod expres, martorul M. afirmă: „Păi îi dau și plasa, dă-l dreacu! Să nu fisureze... Care-i... Da' eu n-aș da plasă, aș da direct tencuială, fără plasă”, confirmând că lucrările se realizau în mod sumar, superficial, cu materiale minime și într-o manieră ce urmărea doar aparența unei reparații. Mai mult, afirmația sa „acolo nu e la noi acasă... trebuie să iasă bine” denotă intenția de a executa o lucrare de compromis, fără exigențe reale de calitate, bazată doar pe disimularea unor aparențe de lucrări conforme. De asemenea, coordonarea informală și lipsa implicării autorității contractante sunt evidente: „totul s-a făcut pe încredere, fără recepții sau procese-verbale”.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul DNA, contractul nr. 134/22.06.2022 a avut ca obiect executarea unor lucrări de reparații curente la coșul de fum al punctului termic situat în zona Pasaj Bartolomeu, valoarea contractului fiind de 439.705,50 lei fără TVA, respectiv 523.249,55 lei cu TVA. Conținutul documentației tehnice aferente atribuirii a fost deficitar și neconform cu prevederile legale, întrucât caietul de sarcini nu descria în mod obiectiv, complet și verificabil lucrările ce urmau a fi executate, ci se limita la o enumerare generală, fără precizarea caracteristicilor tehnice, a categoriilor de cheltuieli sau a cantităților estimate. Nici referatul de necesitate nu suplinea aceste lipsuri, iar devizul general sau devizul pe obiect, obligatorii potrivit H.G. nr. 907/2016, lipseau în totalitate.
De asemenea, atribuirea s-a realizat în pofida faptului că, la data semnării contractului, societatea Q. M. S.R.L. nu era autorizată pentru desfășurarea lucrărilor de construcții, autorizația fiind obținută ulterior, la 29.06.2022. Potrivit certificatului constatator emis de ONRC, până la data de 29.06.2022, această societate era autorizată doar pentru activități de comerț cu ridicata al produselor farmaceutice (cod CAEN 4646), neavând în obiectul de activitate autorizat lucrări de construcții. Abia începând cu 29.06.2022, societatea a fost autorizată pentru codurile CAEN 41 – construcții de clădiri, 42 – lucrări de geniu civil și 43 – lucrări speciale de construcții, aspect care exclude posibilitatea legală de a fi executat lucrări de construcții anterior acestei date.
Suplimentul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul DNA la data de 18.07.2023 (vol. XV, fila 462-498) a evidențiat în mod expres toate aceste deficiențe: lipsa specificațiilor tehnice detaliate în caietul de sarcini, inexistența devizului general sau a unui deviz pe obiect, absența documentației justificative pentru factura emisă, precum și lipsa autorizării legale a societății Q. M. S.R.L. la data semnării contractului pentru activitățile de construcții (CAEN 41, 42 și 43), autorizare obținută abia la data de 29.06.2022. Specialistul a arătat că atribuirea și executarea contractului au fost derulate în mod formal, cu încălcarea principiilor de eficiență economică și transparență, iar întregul mecanism a avut ca scop disimularea unei înțelegeri prealabile între funcționarii publici ai SPLT Brașov și reprezentanții societății contractante. Constatarea tehnico-științifică susține explicit că, în absența devizului și a documentelor de fundamentare, nu se putea stabili realitatea prestației, iar prețul contractului a fost stabilit în mod arbitrar, în afara unei evaluări obiective.
Astfel, inculpații M. I. M. și C. G. au acceptat ca lucrarea să fie executată la un preț mult mai mare decât valoarea reală, cunoscând că societatea executantă nu avea autorizațiile necesare la data semnării contractului, că documentația era incompletă, iar lucrarea nu respecta condițiile tehnice contractate, dar girând prin poziția lor oficială toate aceste nereguli în scopul favorizării societății comerciale agreate.
Martorul C. G., asociat în cadrul M. M. C. S.R.L., a declarat că a executat efectiv lucrarea pentru suma totală de aproximativ 20.000 - 22.000 euro, dintre care aproximativ 12.000 euro pentru lucrarea de la Pasaj Bartolomeu și 10.000 euro pentru lucrarea de la PT 5 Gară, utilizând o echipă restrânsă de cinci muncitori, în termen de doar 6-10 zile pentru fiecare obiectiv. Aceste aspecte denotă o disproporție semnificativă față de valoarea de 523.249,55 lei achitată de SPLT către Q. M. pentru lucrarea de la Pasaj Bartolomeu. Martorul a arătat că decopertarea s-a realizat doar parțial, pe porțiunile în care tencuiala era căzută, și că materialele au fost puse la dispoziție de martorul M. D.. Mai mult, a recunoscut că a emis o factură formală către Q. M. pentru suma de 24.000 lei, restul fiind achitat în contul său personal. În declarația sa, martorul a arătat că „totul s-a făcut pe încredere, fără recepții sau procese-verbale, iar SPLT nu a trimis niciun reprezentant pe teren”.
Fiind audiat în cauză, inculpatul C. G. a recunoscut faptele imputate prin actul de sesizare, confirmând atât implicarea sa în atribuirea frauduloasă a contractelor, cât și faptul că avea cunoștință de înțelegerea preexistentă dintre M. I. M. și M. D.. În declarația sa, inculpatul C. G. a arătat că a acționat în acord cu indicațiile primite de la director și că a validat documente fără verificarea conformității lucrărilor, acceptând ca facturile să fie procesate și achitate în lipsa unor dovezi efective privind realizarea lucrărilor. Această recunoaștere, coroborată cu restul materialului probator, contribuie decisiv la conturarea caracterului penal al faptei și a cooperării infracționale între cei doi inculpați. De asemenea, implicarea inculpatului C. G. s-a realizat cu știință și cu participare activă în toate etapele esențiale ale atribuției și decontării contractului, fiind direct responsabil de girarea documentelor formale și de asigurarea fluxului instituțional care a permis efectuarea plății în baza unei lucrări subevaluate și parțial executate.
Toate aceste elemente probatorii – declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, interceptările telefonice, suplimentul de constatare tehnico-științifică – converg în susținerea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C.pen., cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000. Funcționarii implicați, respectiv inculpații M. I. M. și C. G., au acționat cu încălcarea legii și cu intenția de a favoriza societatea comercială Q. M. S.R.L., în detrimentul interesului public, prejudiciind bugetul SPLT Brașov cu suma de 523.249,55 lei.
Această concluzie este susținută și de conținutul Sentinței penale nr. 27/S din 11.02.2025 pronunțată de Tribunalul Brașov – Secția penală, care a reținut expres că atribuirea contractelor către firmele controlate de inculpatul M. D. reprezenta un mod de operare constant, aplicat anterior oricărei formalități legale. Instanța a considerat că documentația întocmită în susținerea achiziției a avut caracter pur formal, fiind concepută pentru a crea doar aparența respectării cadrului legal, în timp ce în realitate decizia de atribuire fusese deja luată în baza unei înțelegeri prealabile. Hotărârea judecătorească menționată constituie astfel un înscris judiciar relevant care probează caracterul fraudulos al procedurii și intenția univocă a inculpaților de a disimula încălcarea legii sub un paravan administrativ formal.
Pe lângă cele expuse, prima instanță a făcut trimitere și la jurisprudența relevantă în materie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că utilizarea fondurilor publice în mod netransparent și în afara unui cadru legal clar, constituie o încălcare a principiului statului de drept (cauza "Kotroni v. Grecia", 2021). Totodată, prin Decizia nr. 16/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, s-a subliniat necesitatea respectării tuturor etapelor de documentare și justificare a cheltuielilor publice, chiar și în cazul achizițiilor directe, în scopul prevenirii abuzurilor și a deturnărilor de fonduri. Aceste repere jurisprudențiale întăresc concluzia că, în cauză, a fost săvârșită o faptă penală care a încălcat grav interesele unei instituții publice, generând un prejudiciu semnificativ și afectând principiile bunei administrări a fondurilor publice.
1.2. Referitor la achiziția publică directă finalizată prin contractul nr. 135/06.07.2022 încheiat de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu S.C. C. H. S.R.L., societate controlată de M. D., ca urmare a ofertei acceptate în data de 05.07.2022 - actul material nr. 2 al infracțiunii de abuz în serviciu, reținută în sarcina inculpaților M. I. M. și C. G. – actul material nr. 1 al infracțiunii de abuz în serviciu, reținută în sarcina inculpaților M. I. M. și C. G.
În ceea ce privește contractul de lucrări nr. 135/06.07.2022, încheiat între Serviciul Public Local de Termoficare Brașov și societatea C. H. S.R.L., analiza probatoriului administrat în cauză relevă un ansamblu de fapte și conduite ce depășesc cu mult sfera unor simple nereguli administrative, conturând în mod clar și consistent o înțelegere infracțională între inculpatul M. I. M., în calitate de director al SPLT Brașov, inculpatul C. G. și martorul M. D., administrator de fapt al mai multor societăți comerciale, în scopul atribuirii preferențiale și nelegale a contractelor de lucrări. Această concluzie se bazează atât pe coroborarea directă a interceptărilor telefonice și ambientale, cât și pe declarațiile inculpaților, ale martorilor, pe documentele contabile și contractuale, precum și pe constatarea tehnico-științifică efectuată de specialistul DNA – ST Brașov, care oferă o analiză esențială asupra întregului demers de achiziție.
Astfel, deși anunțul privind lucrările de reparație la PT 5 Gară a fost publicat în SEAP abia la data de 04.07.2022, ora 11:37, potrivit datelor disponibile în platforma publică, procedura a fost deja finalizată în mai puțin de 24 de ore, C. H. S.R.L. fiind unicul ofertant care a depus ofertă în aceeași zi, la ora 13:33. Această depunere extrem de rapidă, de doar aproximativ două ore de la postarea anunțului, confirmă cunoașterea anticipată a parametrilor procedurii și o pregătire anterioară detaliată a ofertei. Lipsa oricărei concurențe reale, coroborată cu precizia reacției ofertantului, susține ipoteza că între părțile implicate exista deja o înțelegere prestabilită.
Instanța de fond a considerat relevant faptul că în SEAP la data de 04.07.2022, ora 11:37, S.P.L.T. Brașov a postat anunțul privind achiziționarea unor „lucrări de reparații curente - manoperă și materiale aferente la Obiectiv S.P.L.T.”, compuse din montare „schelă exterior fațadă” pentru suprafața de 300 m2 la valoarea de 51.000 lei, „lucrări de decopertare” pentru suprafața de 200 m.p. la prețul de 30.600 lei, „lucrări de tinciuire” pentru suprafața de 316 m.p. la prețul de 49.928 lei, „tencuit fațade” pentru suprafața de 316 m.p. la prețul de 72.680 lei, „vopsitorie fațadă” pentru suprafața de 316 m.p. la prețul de 60.040 lei, „lucrări de zidărie” pentru suprafața de 35 m.p. la prețul de 26.250 lei, „închideri cu policarbonat” pentru suprafața de 20 m.p. la prețul de 2.800 lei și „lucrări de amorsare fațadă” pentru suprafața de 316 m.p. la prețul de 28.440 lei, valoarea totală a lucrărilor fiind estimată la suma de 321.738 lei. Conținutul exact și valorile exprimate în anunț arată clar faptul că lucrarea era complexă și presupunea decopertare completă, tencuire, zidărie și aplicarea de materiale conform specificațiilor.
În acord cu informațiile obținute din activitatea de supraveghere întreprinsă de organele de urmărire penală, anterior publicării în SEAP a lucrărilor de reparație a PT 5 Gară, la data de 03.07.2022, ora 14:38:39, martorul M. D. a contactat-o pe concubina lui de la data respectivă, M. A., și i-a transmis că a obținut și contractul pentru renovarea celei de-a doua clădiri.
Instanța a mai constatat că interceptările telefonice confirmă că la data de 27.06.2022, ora 17:06:05, martorul M. D. a contactat o persoană care îl ajutase anterior la identificarea unui executant pentru lucrările de la CT Pasaj Bartolomeu, indicându-i că dorește să îi încredințeze o nouă lucrare, la PT 5 Gară, descriind în detaliu lucrările ce urmau a fi efectuate, respectiv curățarea pereților, aplicarea de plasă, colțari și efectuarea unor lucrări de zidărie. În convorbire, acesta afirmă explicit: „Vreau să-i dau și la ailaltă, dacă-l aduc acolo... O ia imediat pe aia. Nu e problemă”. Această formulare dovedește fără echivoc că atribuirea contractului era decisă în fapt cu mult înainte de publicarea oficială a anunțului de achiziție și că martorul M. D. avea certitudinea atribuirii, context ce nu poate fi justificat decât printr-o înțelegere anterioară între părțile implicate, adică între acesta și directorul M. I. M..
Aceleași aspecte cu privire la executarea necorespunzătoare a contractului reies și din conversațiile telefonice interceptate în cauză cu autorizarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Brașov, indicând că nu a fost efectuată decopertarea tencuielii vechi, deși această lucrare fusese prevăzută și achitată prin contract și factură. În plus, lucrările de zidărie menționate pentru o suprafață de 35 mp nu au fost executate, acestea fiind înlocuite cu aplicarea de polistiren, contrar prevederilor din caietul de sarcini. Relevante în acest sens sunt conversațiile din data de 05.07.2022, în care, în timp ce inculpatul M. I. M. discuta cu inculpatul C. G. despre semnarea contractului de lucrări pentru PT 5 Gară, în biroul acestuia a intrat inculpatul M. D., discuția dintre cei doi oferind detalii relevante cu privire la natura reală și necorespunzătoare a lucrărilor ce urmau a fi executate, diferite de cele asumate prin documentația contractuală.
Astfel, din interceptarea ambientală (vol. VIII, fila 64-73) rezultă că martorul M. D. i-a comunicat inculpatului M. I. M. că intenționează să înlocuiască lucrările de zidărie prevăzute în contract (pentru care fusese stabilit un preț de 26.250 lei) cu aplicarea de polistiren peste tablă, folosind dibluri speciale și ulterior masă de șpaclu și plasă. Inculpatul M. I. M. a fost nu doar informat, ci și a exprimat în mod explicit acordul, afirmând că: „Las' că-i mai bine tabla acolo... E forță aia!”, confirmând că „e OK” și că „așa e mai bine”.
Instanța reține ca esențial faptul că, potrivit documentației disponibile în SEAP, contractul de lucrări nu prevedea în niciun punct utilizarea de polistiren, ci executarea efectivă de zidărie pe o suprafață de 35 m². În ciuda acestui fapt, cei doi inculpați au decis modificarea obiectului lucrării fără întocmirea niciunui act adițional, acceptând tacit substituirea unei lucrări complexe și costisitoare (zidăria) cu una semnificativ mai ieftină și simplă (placare cu polistirenul).
Din aceeași discuție reiese, în mod clar, intenția de a crea o aparență de legalitate și preocuparea pentru încadrarea formală a lucrării: „Le-am făcut contract de subantrepriză, le-am scris că-s bune...”, recunoaște inculpatul M., referindu-se la executanții reali ai lucrării.
Totodată, în cadrul aceleiași conversații, inculpatul M. I. M. și martorul M. D. discută despre modificările iminente ale legislației în domeniul achizițiilor publice, indicând un nivel ridicat de familiaritate cu cadrul normativ, ceea ce întărește ideea că încălcările comise au fost săvârșite cu deplină cunoștință de cauză și cu intenție directă. Dialogul relevă clar intenția inculpaților de a evita rigorile legii și utilizarea unor soluții tehnice inferioare și acceptarea plății integrale a unor lucrări care nu corespundeau celor asumate contractual.
Așadar, această probă confirmă fără echivoc executarea necorespunzătoare a lucrărilor, substituirea nejustificată a tehnologiilor contractate și acordul expres exprimat de conducerea SPLT Brașov, în speță de inculpatul M. I. M., în ceea ce privește această conduită frauduloasă.
În raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul DNA – ST Brașov, la data de 18.07.2023, specialistul a subliniat că documentele aferente celor trei etape – planificare, organizare și postatribuire – nu îndeplineau cerințele legale, fiind întocmite doar formal pentru a crea o aparență de legalitate. Raportul concluzionează că „documentele întocmite nu permit verificarea obiectivă a lucrărilor efectuate și nu conțin datele minime obligatorii privind specificațiile, cantitățile, materialele și etapele de lucru”. Aceste deficiențe, analizate prin prisma prevederilor H.G. nr. 394/2016 și H.G. nr. 907/2016, subliniază modul în care s-a urmărit disimularea unei înțelegeri preexistente prin redactarea unor documente care, deși prezentau o formă aparent legală, erau golite de conținutul tehnic și procedural necesar pentru justificarea reală a cheltuielilor publice.
Instanța reține că, deși nu exista obligația legală imperativă de întocmire a unui caiet de sarcini detaliat, referat de necesitate complet sau deviz general în cazul unei achiziții directe, în momentul în care autoritatea contractantă a optat să utilizeze aceste instrumente, era necesară respectarea integrală a dispozițiilor legale incidente. Altfel spus, deși nu erau obligatorii în mod expres, odată asumate ca parte din procesul de achiziție, acestea trebuiau întocmite cu respectarea cerințelor din H.G. nr. 394/2016 și H.G. nr. 907/2016, fără a crea doar aparența unei proceduri corecte. Prin elaborarea formală, deficitară și trunchiată a acestor documente, autoritatea contractantă a urmărit să creeze impresia respectării legii, în scopul disimulării unei înțelegeri frauduloase preexistente între funcționarii publici și reprezentanții societății comerciale beneficiare. Astfel, intenția inculpatului M. I. M., în calitate de director SPLT, a fost aceea de a acredita ideea unui demers administrativ riguros, prin folosirea unor documente precum caiet de sarcini și referat de necesitate, însă acestea au fost completate în mod superficial, fără respectarea cerințelor legale de conținut și fundamentare tehnico-economică.
Această abordare formală, în contextul în care SPLT a ales totuși să elaboreze un caiet de sarcini și o documentație completă, atrage incidența principiului „electa una via non datur recursus al alteram”, în sensul că alegând să urmeze o procedură, autoritatea era obligată să respecte întocmai dispozițiile legale aferente acelei proceduri. Intenția inculpatului M. I. M. de a crea o aparență de legalitate în vederea ascunderii înțelegerii sale cu martorul M. D. este astfel dovedită nu doar prin conduita generală, ci și prin modul de atribuire a lucrării.
S.C. C. H. S.R.L. a fost înregistrată în Registrul comerțului în data de 26.02.2021 sub nr. (...), cod unic de înregistrare: (...), are sediul social în (...), are ca obiect principal de activitate „dezvoltarea (promovarea) imobiliară” și este administrată în drept (scriptic) de G. P. I. și în fapt de inculpatul M. D..
În cadrul operațiunii de examinare a materialului probator cu referire la această acuzație, se impun a fi valorificate procesele-verbale efectuate consecutiv implementării procedeului probatoriu al supravegherii tehnice. În acest sens, la data de 05.07.2022, inculpatul C. G. i-a comunicat inculpatului M. I. M. că dorește să finalizeze procedura de achiziție pentru lucrările de la PT 5 Gară, ocazie cu care M. I. M., referindu-se la martorul M. D., i-a indicat că „se pare că vine 'ncoa”, însă C. G. s-a aflat într-o dilemă, neclară din convorbire, legată de semnarea contractului de lucrări și de avizarea lui de către M. S., responsabilul cu viza CFP, și P. L., jurista S.P.L.T. Brașov. În aceeași zi, după circa 30 de minute de la discuția dintre inculpații M. I. M. și C. G., în biroul directorului a intrat M. D., cu care s-a stabilit să pună polistiren și tablă la PT 5 Gară, deși în datele disponibile pe SEAP lucrarea nu a presupus utilizarea polistirenului, ci „lucrări de zidărie” pentru suprafața de 35 m.p. la prețul de 26.250 lei. Cu toate că procedura achiziționării lucrărilor de reparații la PT 5 Gară a fost finalizată la data de 05.07.2022, ora 09:58, în ziua respectivă, după aproximativ 15 minute, la orele 10:15:28, în biroul inculpatului C. G. s-a prezentat martorul M. D. pentru semnarea unor documente, circumstanțele indicând că a fost vorba despre semnarea contractului de lucrări la PT 5 Gară.
La data de 06.07.2022, ora 11:33:39, într-o discuție purtată în biroul inculpatului C. G., M. S., responsabilul cu aplicarea vizei CFP, și-a manifestat îngrijorarea în legătură cu încheierea contractului cu societatea C. H. S.R.L. Din aceeași convorbire transpare că garanția pentru lucrarea executată de firma lui M. D. a fost stabilită la doi ani în caietul de sarcini, iar în contract la un an, deși, potrivit afirmațiilor numitului M. S., garanția „peste tot e de 24 de luni”.
Relația infracțională dintre inculpatul M. I. M. și martorul M. D. constând în atribuirea contractelor de lucrări către firmele administrate sau controlate către acesta din urmă este oglindită în discuția telefonică din data de 13.07.2022, materializată prin intermediul aplicației Whatsapp, în care au fost angrenate cele două persoane, surprinsă ambiental în biroul directorului M..
Declarația martorului M. D. confirmă această substituire nelegală, el recunoscând că „în loc să efectuăm zidărie pe o anumită suprafață, am aplicat polistiren peste tabla existentă cu dibluri speciale, iar peste polistiren s-a aplicat adeziv.”
Martorul C. G., asociat în cadrul M. M. C. S.R.L., a declarat că a executat efectiv lucrarea pentru suma de 12.000 euro, cu o echipă restrânsă de muncitori și în termen de doar 6-10 zile. El a arătat că decopertarea s-a realizat doar parțial, pe porțiunile în care tencuiala era căzută, și că materialele au fost puse la dispoziție de martorul M. D.. Mai mult, martorul a declarat că a emis o factură formală către Q. M. pentru suma de 24.000 lei, restul sumei fiind încasată în contul personal, ceea ce reflectă un mecanism de evitare a evidențierii reale a costurilor și lucrărilor efectuate.
În plus, conversațiile interceptate din data de 22.07.2022 relevă modul imperativ în care inculpatul M. I. M. a solicitat achitarea facturilor aferente lucrărilor de la PT 5 Gară, fără a aștepta verificările necesare. Astfel, în cadrul discuției inculpatul i-a comunicat secretarei: „Neapărat, deci să nu aud. Poate chiar și aia de la PT 5”, semn al presiunii exercitate pentru ca plățile să fie efectuate rapid, în ciuda neregularităților evidente. Acest fapt este coroborat și cu discuțiile dintre numiții P. M. și T. V., în care se exprimă îngrijorarea inculpatului M. ca „lucrările să nu rămână neplătite”, iar P. afirmă că „se sufocă să dea 5.000”, ceea ce sugerează o preocupare excesivă pentru încasarea fondurilor înaintea oricărei verificări reale.
Potrivit proceselor-verbale din datele de 13.07.2022 și 14.07.2022, pe suprafața clădirii PT 5 Gară au fost efectuate parțial lucrări de tencuire neregulate, sub formă de reparație, iar în rest s-a aplicat amorsă, fără decopertarea tencuielii vechi. Pe latura dinspre str. Sânzienelor, sub ferestrele punctului termic, au fost fixate plăci de polistiren până spre baza clădirii.
Mai mult, din discuția din aceeași zi între inculpații M. I. M. și C. G. reiese clar că și C. G. avea cunoștință despre neregulile lucrării și despre presiunile privind modificarea documentelor. El îl informează pe director că „am vorbit cu D. acuma să-mi schimbe factura pe C. să o facă pe...”, iar când vine vorba despre semnarea raportului de menținere a prețului, afirmă: „L. se plânge că de ce să semneze ea. Dar cine vrea să semneze? Că doar n-o să semnez eu”. Acest dialog confirmă faptul că și inculpatul C. G. era implicat activ în disimularea și girarea acțiunilor frauduloase, participând la validarea unei documentații fictive, în lipsa controlului de legalitate. Dincolo de pasivitate, implicarea acestuia este una activă, susținând prin conduita sa executarea și decontarea unor lucrări despre care știa că nu au fost efectuate conform.
La data de 25.07.2022, ora 11:29:03, martorul M. D. a fost angrenat într-o discuție cu persoana care ține contabilitatea societăților S.C. C. H. S.R.L. și S.C. C. H. S.R.L. și i-a solicitat să îi întocmească un ordin de plată pentru cea de-a doua firmă. Din discuție se degajă aspectul că M. D. s-a așteptat ca banii virați de S.P.L.T. Brașov pentru lucrările de reparație să fi intrat în conturile firmelor sale.
Fiind audiat în cauză, inculpatul C. G. a recunoscut faptele imputate prin actul de sesizare, confirmând atât implicarea sa în atribuirea frauduloasă a contractelor, cât și faptul că avea cunoștință de înțelegerea preexistentă dintre inculpatul M. I. M. și martorul M. D.. În declarația sa, inculpatul C. a arătat că a acționat în acord cu indicațiile primite de la director și că a validat documente fără verificarea conformității lucrărilor, acceptând ca facturile să fie procesate și achitate în lipsa unor dovezi efective privind realizarea lucrărilor. Această recunoaștere, coroborată cu restul materialului probator, contribuie decisiv la conturarea caracterului penal al faptei și a cooperării infracționale între cei doi inculpați și mator.
Toate aceste elemente probatorii – declarațiile inculpaților, mărturiile relevante, convorbirile interceptate și suplimentul de constatare tehnico-științifică – converg în mod univoc în susținerea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal, raportat la dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind faptele de corupție. Din analiza coroborată a întregului material probator rezultă că funcționarii publici implicați – inculpații M. I. M. și C. G. – au acționat cu încălcarea vădită a atribuțiilor de serviciu, în scopul vădit de a favoriza societatea C. H. S.R.L, aflată sub controlul martorului M. D., prejudiciind astfel bugetul Serviciului Public Local de Termoficare Brașov cu suma de 321.738 lei.
Caracterul ilicit și premeditat al conduitei celor doi funcționari publici este relevat inclusiv de Sentința penală nr. 27/S din 11.02.2025, pronunțată de Tribunalul Brașov – Secția penală, în cadrul unui dosar distinct, în care instanța a reținut că atribuirea contractelor către firmele controlate de M. D. constituia un mod de operare repetat și sistematic, anterior oricăror formalități legale. Instanța a subliniat că documentația aferentă achizițiilor era concepută în mod formal, cu scopul unic de a crea o aparență de legalitate, în timp ce deciziile de atribuire erau, în fapt, rezultatul unei înțelegeri anterioare între părți. Această hotărâre constituie un înscris judiciar relevant ce confirmă caracterul fraudulos și concertat al acțiunilor celor implicați, și demonstrează intenția vădită de disimulare a încălcării normelor legale prin simularea unor proceduri administrative.
1.3. Referitor la achizițiile publice directe finalizate prin contractele încheiate de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu S.C. Q. M. S.R.L., ca urmare a ofertei acceptate la data de 22.09.2022, cu S.C. C. H. S.R.L., ca urmare a ofertei acceptate la data de 03.10.2022 și cu S.C. D. H. G. S.R.L., ca urmare a ofertelor acceptate la datele de 06.10.2022 și 18.11.2022, societăți administrate în fapt de M. D. și furnizarea către M. D. a unor informații nedestinate publicității, vizând lucrările ce urmau a fi achiziționate de S.P.L.T., valoarea acestora, locația - actele materiale nr. 3, 4, 5 și 6 ale infracțiunii abuz în serviciu, reținută în sarcina inculpaților M. I. M. și C. G. și a inculpatei M. M. E. cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu
Din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză, un element deosebit de revelator pentru înțelegerea conduitei infracționale a inculpaților îl constituie interceptarea ambientală realizată la data de 30.08.2022, în biroul directorului SPLT Brașov, inculpatul M. I. M.. În cadrul acestei discuții, purtate cu reprezentantul societății Q. M. S.R.L., martorul M. D., rezultă fără echivoc că înainte de inițierea oricărei proceduri legale de achiziție publică, acesta a divulgat în mod deliberat informații esențiale, nedestinate publicității, referitoare la obiectivele de investiție vizate, sumele deja alocate prin rectificare bugetară și natura exactă a lucrărilor ce urmau a fi contractate.
Discuția dintre cei doi, purtată într-un context confidențial, fără vreo justificare legală privind publicarea acestor date în SEAP sau altă platformă oficială de transparență, relevă o practică contrară principiilor fundamentale ale achizițiilor publice – respectiv transparența, egalitatea de tratament și eficiența utilizării fondurilor publice. Inculpatul M. I. M. nu doar că a transmis în mod anticipat cuantumul sumelor bugetate – „152 plus 450 plus... cât dracu e, mă?... 94... 876” – dar a și confirmat existența unor lucrări deja inventariate („mai am niște reparații d-ăstea... coșu' ăla mic, știi?”), deși la acel moment nu fusese inițiat niciun demers procedural de achiziție. Mai mult, într-o manieră colocvială, dar clar edificatoare pentru intenția ilicită, martorul M. reacționează afirmativ: „păi și asta să ți-o urc pe ceva, nu?”, aluzie clară la integrarea formală, retroactivă, a unor lucrări deja discutate și alocate informal.
Această conversație reflectă, în esență, că procesul de atribuire a fost viciat ab initio, fiind lipsit de caracterul obiectiv, competitiv și transparent prevăzut de legislația aplicabilă. Informațiile privind lucrările viitoare, structura lor financiară și termenele estimate au fost puse în posesia unui singur agent economic, în lipsa oricărei forme de publicitate. Este astfel evident că directorul SPLT acționa cu intenția clară de a favoriza anumite societăți, respectiv Q. M. S.R.L., SC C. H. SRL și SC D. H. G. SRL, ale căror legături anterioare cu conducerea SPLT sunt confirmate de alte interceptări și de declarațiile inculpaților și martorilor.
Faptul că informațiile transmise vizau alocări bugetare încă nepublice, inclusiv lucrări electrice și de revizie, demonstrează că inculpatul M. I. M. acționa cu deplină cunoștință de cauză asupra caracterului confidențial al datelor furnizate. În calitate de conducător al unei instituții publice, acesta avea obligația de rezervă și imparțialitate în raport cu orice potențial contractant, obligație grav încălcată prin comportamentul său. Discuția dintre cei doi nu este una întâmplătoare sau informală, ci poartă trăsăturile unui veritabil plan infracțional de pregătire „din umbră” a atribuirii contractelor publice către o societate preferată, în disprețul cadrului normativ de achiziții.
Interceptarea realizată în biroul inculpatului M. I. M. la data de 05.09.2022 dezvăluie cu claritate modalitatea concretă prin care contractele de lucrări ce urmau a fi atribuite de SPLT Brașov erau împărțite în mod arbitrar între cele trei societăți comerciale afiliate inculpatului M. D. – SC Q. M. SRL, SC C. H. SRL și SC D. H. G. SRL. Discuțiile purtate între inculpați scot în evidență o veritabilă strategie de eludare a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, fundamentată pe mimarea unei proceduri legale și pe simularea unei selecții a ofertelor.
În contextul recentelor fonduri obținute prin rectificare bugetară, inculpatul M. I. M. aduce la cunoștința martorului M. D. toate datele necesare pregătirii atribuirii: lucrările vizate, valorile bugetate, obiectivele SPLT vizate, precum și modul concret în care urmează să fie formulate devizele, în așa fel încât să se evite plafonul maxim stabilit de legea nr. 208/2022 pentru achiziții directe. Calculele sunt făcute împreună cu inculpatul C. G., care își asumă atât verificarea încadrării valorice, cât și redactarea și postarea ulterioară a anunțurilor pe SEAP. Cu această ocazie, inculpatul C. G. afirmă: „Să nu depășim noul prag”, iar inculpatul M. I. M. completează: „Te gândești să nu depășim...”, în timp ce suma totală discutată era în jur de 1.100.000 lei, din care 523.000 deja fusese alocată pentru lucrarea anterioară cu Q.. În cadrul dialogului se realizează în mod concret repartizarea lucrărilor – fațade, platforme exterioare, hidroizolații, revizii electrice – în așa fel încât să nu existe suprapuneri și să fie acoperite cât mai multe obiective sub pragurile legale. Totodată, se stabilește ca justificările din devizele viitoare să fie copiate din contractele vechi, iar descrierea lucrărilor să fie generală, pentru a permite adaptarea ulterioară în funcție de ceea ce se va realiza în realitate: „Pui la modul general și în tabel, când facem recepția...”, „Devizu' ți-l cer dup-aia...”. Un aspect important este recunoașterea de către inculpatul M. I. M. a riscurilor asociate acestor practici, atunci când afirmă că, în trecut, un alt contract a generat sesizări la DNA: „Să nu fie ca atunci, că mi-a făcut reclamație la poliție, la DNA...”. Cu toate acestea, el nu se opune continuării demersului fraudulos, ci urmărește doar să evite orice control nedorit.
Prima instanță a reținut astfel o înțelegere infracțională bine structurată între cei trei, în care inculpatul M. I. M., în calitate de ordonator de credite și director al SPLT, își asumă rolul decizional și de inițiator, inculpatul C. G. contribuie prin expertiză tehnică și logistică, iar martorul M. D. este beneficiarul direct, care distribuie lucrările între societățile sale și gestionează în paralel manopera prin subcontractare informală. Modalitatea în care sunt împărțite lucrările („Fac coșu' cu Comistronu'... Asta nu știu cine e... Constanța”) dovedește lipsa oricărei analize obiective, precum și caracterul fictiv al selecției ofertanților.
Inculpatul C. G. a precizat în acest sens că, față de situația din anii anteriori, unele puncte termice și centrale termice au fost eliminate din cuprinsul lucrărilor propuse, tocmai pentru ca valoarea totală a achiziției să rămână sub pragul permis de lege: „Acum doi ani a fost șaișpe PT-uri și paișpe CT-uri. Acu mai sunt vreo zece funcționale... am scos una ca să-ncapă la valoarea care e.” În acest context, inculpatul M. I. M. manifestă interes pentru clarificarea detaliilor tehnice, fiind reluată analiza descrierii operațiunilor incluse în sistemul SEAP și menționându-se că s-au făcut ajustări la conținutul listat în scopul unei mai bune încadrări în specificațiile aplicației: „Astea sunt operațiile. A fost în SEAP băgat revizii, nu știu ce, etc.”.
Cei doi inculpați au discutat și despre eliminarea unor termeni mai tehnici sau neuzuali, precum „spălare mecanică” sau „opoziție de impuls”, pentru care niciunul dintre cei prezenți nu indică o cunoaștere exactă a conținutului tehnic, dar care proveneau, potrivit afirmațiilor lor, din propuneri anterioare ale unui inginer: „Nici eu nu știu. Tot de la inginer a fost.”
Tot în cadrul discuției a fost menționat că descrierile sumare au fost redactate în așa fel încât să corespundă cerințelor SEAP, chiar dacă unele dintre detalii urmau să fie completate ulterior prin anexe sau referate de necesitate. Se reafirmă ideea că lucrările au fost împărțite între CT-uri și PT-uri, cu menționarea prețurilor aferente fiecărei categorii de obiectiv, fiind discutată posibilitatea corelării acestora cu documentația justificativă.
În ansamblu, interceptarea relevă un mod de lucru concentrat pe respectarea constrângerilor bugetare și pe operarea în cadrul legal permis de legislația privind achizițiile publice, prin adaptarea conținutului anunțurilor SEAP la forma standardizată a sistemului. Chiar dacă exprimările informale sau unele omisiuni de ordin tehnic pot fi observate, acestea se raportează la un context în care autoritatea contractantă încerca să gestioneze o serie de lucrări multiple și variate, într-o perioadă scurtă de timp, având la dispoziție resurse limitate și obiective concrete.
Această convorbire vine astfel în completarea celorlalte elemente probatorii administrate în cauză, oferind o imagine mai clară asupra modului în care se redactau și publicau anunțurile aferente achizițiilor directe și a preocupărilor funcționarilor implicați de a încadra aceste demersuri în limitele financiare și administrative aplicabile.
Prin urmare, aceste interceptări coroborate cu celelalte elemente de probatoriu întăresc concluzia că atribuirea lucrărilor nu a fost realizată în baza unei proceduri transparente și legale, ci printr-un mecanism de simulare administrativă, în care mai mulți funcționari ai SPLT Brașov, în complicitate cu martorul M. D., au acționat concertat pentru a direcționa fonduri publice către firme prestabilite, prin crearea unei aparențe de legalitate. Participarea activă a inculpatei M. M. E. la întocmirea și transmiterea documentației justificative, în afara oricăror atribuții legale și cu acces neautorizat la sistemele instituției, indică fără echivoc contribuția acesteia la perpetuarea și mascarea activității ilicite desfășurate de ceilalți inculpați.
Totodată, afirmația martorei B. L.-E. potrivit căreia parola transmisă de inculpata M. M. E. către M. D. ar fi fost una destinată exclusiv rețelei de internet wireless nu rezistă unei minime verificări logice și este, pe cale de consecință, infirmată de ansamblul factual și tehnic al împrejurărilor în care a fost folosită.
Din dialogurile interceptate, rezultă fără echivoc că inculpata redacta alături de martorul M. adrese de înaintare a ofertelor către SPLT și că, în acest context, acesta o întreabă: „Ce parolă ai aicea?”, iar răspunsul acesteia este: „SPLT cu S mare, 2022, semnul exclamării”. Contextul clar al discuției, precum și faptul că documentul era redactat pe loc și urma să fie încărcat în SEAP indică în mod cert că parola furnizată era cea pentru accesul la contul de utilizator al unui calculator din cadrul SPLT, pe care inculpata activa și de pe care putea fi operată în sistemul de achiziții publice.
Este evident că nu se putea încărca o ofertă în SEAP doar pe baza conexiunii la internet, ci era necesar accesul la un dispozitiv logat în contul instituțional, eventual cu drepturi administrative sau cel puțin de editare și salvare a documentelor justificative. Parola furnizată nu era una generică de tip rețea WiFi, ci una alcătuită conform unui șablon intern uzual pentru parole de sistem (nume instituție + an + caracter special), ceea ce corespunde tiparului de parole de conturi de utilizator Windows sau conturi de acces în platforme funcționale interne.
Mai mult decât atât, susținerea martorei potrivit căreia parola ar fi fost pentru internet wireless apare ca pur speculativă și profund neverosimilă, în condițiile în care martorul M. D. folosea frecvent aplicația WhatsApp în comunicările sale, potrivit altor interceptări, ceea ce presupune că avea acces propriu la date. Este puțin probabil ca o persoană cu activitate comercială constantă, care comunică prin aplicații de mesagerie criptată, să fi depins de rețeaua internă WiFi a unei instituții publice doar pentru trimiterea unui document în SEAP.
De asemenea, însuși conținutul convorbirii relevă că, în momentul transmiterii parolei, inculpata M. M. E. se afla fizic lângă M. D., asistându-l în mod direct la redactarea și transmiterea ofertei, ceea ce face imposibil de acceptat varianta potrivit căreia acesta ar fi avut doar nevoie de acces la o rețea wireless – acțiunea era evident una de accesare a unui cont de lucru pe calculatorul instituției, cu scopul explicit de a efectua o operațiune în platforma SEAP.
Prin urmare, declarația martorei va fi înlăturată de instanță în această privință, întrucât este contrazisă atât de conținutul convorbirilor interceptate, cât și de circumstanțele tehnice concrete în care a fost realizată transmiterea documentelor. Din ansamblul probator rezultă că parola furnizată de inculpata M. M. E. avea ca scop permiterea accesului la un calculator al instituției, necesar pentru redactarea și transmiterea unor documente de ofertare în SEAP în numele unei societăți comerciale participante la achiziție. Acest comportament relevă implicarea activă a acesteia în desfășurarea procedurii de atribuire și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, întărind concluzia că activitatea de atribuire a contractului a fost dirijată în mod nelegal, în afara cadrului instituțional reglementat.
Aceeași tematică a discuțiilor a fost aprofundată între inculpatul M. I. M. și martorul M. D. la data de 15.09.2022, când aceștia au stabilit că serviciile de reparații se vor face cu societatea C. H. S.R.L. În sensul evocat, inculpatul M. I. M. i-a furnizat martorului M. D. o serie de informații astfel încât să își poată face calculele pentru lucrările pe care urmează să le execute, iar M. D. i-a solicitat directorului S.P.L.T. datele de interes și pe un stick de memorie sau pe e-mail. Subiectul enunțat cu referire la maniera de pregătire a achiziționării lucrărilor vizate se regăsește și discuția care a avut loc în ziua următoare în biroul inculpatului M. I. M., la care au participat acesta și martorul M. D..
În aceeași ordine de idei, interceptarea ambientală din data de 16.09.2022, purtată în biroul directorului M. I. M., între acesta și martorul M. D., confirmă continuitatea în comportamentul concertat al celor doi. Discuția reflectă planificarea lucrărilor viitoare în funcție de disponibilitățile bugetare și de stadiul rectificării financiare. Inculpatul M. I. M. a afirmat că lucrările la coșul de fum sunt incluse în rectificare și că vor fi inițiate de îndată ce documentele de la Prefectură vor fi primite. Martorul M. D., cunoscând din timp planul lucrărilor, a propus organizarea unei discuții de principiu, din care reiese intenția de a se pregăti dinainte pentru atribuirea contractului. Cei doi au identificat platformele exterioare drept un obiectiv ce putea fi contractat urgent, iar inculpatul M. a subliniat: „Ce poate să intre acuma urgent, săptămâna viitoare dacă contractăm luni, sunt astea, platformele exterioare.” De asemenea, s-a discutat despre redactarea anexelor cu punctele exacte unde urma a se interveni, dar și despre utilizarea unor echipe de muncă deja cunoscute, cu scopul de a accelera execuția lucrărilor, aspect ce trădează planificarea informală prealabilă a întregului demers.
În ceea ce privește contractul atribuit la data de 21.09.2022, în valoare de 361.080 lei, privind lucrări de „revizii CT, PT”, instanța remarcă că publicarea anunțului în SEAP s-a realizat la ora 14:14, iar în mai puțin de două ore, la ora 15:54, oferta SC Q. M. S.R.L., administrată de martorul M. D., era deja înregistrată, procedura fiind finalizată în dimineața următoare, la ora 11:50. Această succesiune rapidă între publicare, ofertare și atribuire, coroborată cu faptul că documentația tehnică fusese discutată anterior între inculpații M. I. M., C. G. și martorul M. D., indică fără echivoc o pregătire prealabilă a ofertelor. Descrierea generică a lucrărilor – „revizii instalații hidraulice, revizie generală și întreținere materiale mărunte” – reflectă o lipsă de individualizare și adaptare reală la nevoile concrete ale obiectivelor, sugerând caracterul formal al întregii proceduri.
În ceea ce privește contractul atribuit în data de 03.10.2022, în valoare de 111.150 lei, având ca obiect „lucrări de întreținere terase acoperiș”, instanța reține că publicarea anunțului s-a realizat la ora 11:22, oferta SC C. H. S.R.L. a fost depusă la ora 12:43, iar contractul a fost atribuit la ora 13:07. Intervalul total de desfășurare a procedurii a fost de sub două ore, fapt care subliniază din nou inexistența unei competiții reale. De asemenea, firma câștigătoare era controlată în fapt tot de martorul M. D., iar lucrările descrise – „curățare guri de captare ape pluviale și panouri solare” – erau menționate în discuțiile anterioare ca lucrări predefinite, fără legătură cu o necesitate documentată la momentul atribuirii.
În ceea ce privește contractul atribuit în data de 06.10.2022, în valoare de 127.000 lei, având ca obiect „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, instanța constată că anunțul a fost publicat la ora 14:48, iar după doar șase minute, la ora 14:54, SC D. H. G. S.R.L., societate controlată în fapt de martorul M. D., a înregistrat oferta, contractul fiind atribuit la ora 16:00. Succesiunea temporală extrem de scurtă între publicare, ofertare și atribuire susține ipoteza preîntocmirii documentelor, în contextul în care întreaga structură a lucrării fusese deja stabilită anterior între inculpați. Mai mult, atribuirea către o societate aparent distinctă, dar administrată în fapt de același martor, reflectă intenția de a crea o aparență de diversitate a ofertanților.
În ceea ce privește contractul atribuit în data de 18.11.2022, în valoare de 246.070 lei, având ca obiect „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicarea anunțului s-a realizat la ora 17:44, oferta SC D. H. G. S.R.L. a fost depusă la ora 17:46, iar contractul a fost atribuit la ora 18:20, ceea ce denotă o durată totală a procedurii de doar 36 de minute. În acest caz, conținutul descrierii lucrării include o formulare copiată de pe site-ul unui distribuitor, fără relevanță practică – fiind vorba de membrană HDPE, deși în titlul lucrării se menționează membrană EPDM – fapt care accentuează caracterul pur formal al documentației și, totodată, denotă lipsa oricărei verificări tehnice sau justificări reale a achiziției.
Prin urmare, analizând separat fiecare contract în parte, în opinia primei instanțe se conturează o practică unitară și organizată, bazată pe planificarea anterioară a ofertelor, adaptarea artificială a valorilor pentru a evita pragurile legale, redactarea în comun a documentelor între reprezentanții autorității contractante și ofertanți, precum și lipsa de individualizare a obiectului contractelor. Această manieră de operare a condus la prejudicierea bugetului SPLT Brașov și constituie un indiciu clar privind lipsa de transparență, competiție reală și respectare a principiilor achizițiilor publice.
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice în cursul urmării penale, fiind depus raportul din data de 19.06.2023 (vol. XV, filele 21–399 dosar UP), care constituie o probă esențială din care rezultă caracterul formal, netransparent și nelegal al atribuirii contractelor sectoriale nr. 142/22.09.2022, 144/03.10.2022, 145/06.10.2022 și 147/16.11.2022, încheiate de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu societăți comerciale controlate de inculpatul M. D..
1. Contractul nr. 142/22.09.2022 – SC Q. M. SRL
Analiza raportului de constatare relevă că documentația care a stat la baza atribuirii contractului a avut un caracter strict formal. Caietul de sarcini nr. 3268/12.09.2022 nu conține descrierea tehnică obiectivă a lucrărilor, nu include specificații tehnice minimale și nici defalcarea pe categorii de cheltuieli (materiale, manoperă, utilaje). Nu a fost întocmit devizul general sau pe obiect. Referatul de necesitate și solicitarea de ofertă nu menționează cantități sau norme de timp și resurse, ci doar prețuri globale.
Oferta tehnică și financiară nr. 3325/15.09.2022, depusă de SC Q. M. SRL, este olografă, cu prețuri unitare generale, fără indicarea materialelor folosite sau a cantităților. Din analiza sumelor ofertate, se observă o proporție de aproape 50%-50% între manoperă și materiale, însă fără ca aceste procente să fie susținute de elemente concrete.
Contractul nu conține prevederi privind termenul de garanție. S-a arătat că, la doar 6 luni de la semnarea acestuia, pentru exact aceleași obiective (cu mici modificări), s-a încheiat un nou contract (nr. 13/21.04.2023) în valoare de 454.699 lei, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la calitatea, durabilitatea sau chiar realitatea executării lucrărilor inițiale.
În lipsa documentelor privind predarea-primirea amplasamentelor, nu se poate stabili data începerii lucrărilor. Factura fiscală emisă (nr. 254/18.10.2022) a fost achitată în doar două zile lucrătoare, fără ca la dosar să existe devize, rapoarte de lucru sau alte înscrisuri care să probeze efectiv execuția. În cuprinsul facturii nu sunt menționate lucrările importante prevăzute generic în contract (ex: revizii la robineți, suduri, garnituri), menționarea formulei „unde se impune” fiind preluată ad litteram din caietul de sarcini, fără niciun discernământ tehnic sau realitate în teren.
Recepțiile efectuate (procesul-verbal nr. 3848/18.10.2022) sunt formale, neînsoțite de verificări cantitative sau calitative, iar intervalul de timp între semnarea contractului și facturare este extrem de scurt (18–19 zile lucrătoare), raportat la complexitatea presupusă a lucrărilor.
2. Contractul nr. 144/03.10.2022 – SC C. H. SRL
S-a arătat că atribuirea acestui contract a fost realizată în lipsa unui caiet de sarcini. Acesta nu se mai regăsește în evidențele autorității contractante, iar reprezentanții acesteia declară, prin adresa nr. 1729/29.05.2023, că „nu a fost găsit și nu avem cunoștință despre acesta”.
Referatul de necesitate nr. 3470/26.09.2022 și nota justificativă nr. 3471/26.09.2022 nu conțin descrierea obiectivă a serviciilor (mentenanță la 2.050 mp de platforme exterioare și panouri solare), lipsind în totalitate informațiile privind resursele, materialele și tehnica necesară, nu s-a întocmit deviz.
Nu au fost întocmite procese-verbale de predare a amplasamentelor, ceea ce face imposibilă stabilirea datei începerii execuției. Factura fiscală (nr. 111/07.10.2022) în valoare de 132.268,50 lei a fost emisă la doar 4 zile lucrătoare după semnarea contractului și achitată în alte 5 zile lucrătoare, fără ca la dosar să existe rapoarte de lucru, devize sau consumuri de materiale.
3. Contractul nr. 145/06.10.2022 – SC D. H. G. SRL
S-a arătat că atribuirea contractului privind lucrări de mentenanță/reparații la instalații electrice a fost fundamentată pe referate de necesitate incomplete, fără defalcarea cantităților de materiale sau a normelor de consum, caietul de sarcini lipsește.
S-a arătat că oferta financiară FN, fără dată (nr. 3654/05.10.2022), este întocmită olograf, fără detalii privind cantitățile de materiale, manopera sau durata de execuție. Din centralizarea valorilor ofertate reiese o proporție de 72,44% cheltuieli materiale și 27,56% manoperă, însă fără documente justificative.
Factura (D. nr. 1/02.11.2022) în valoare de 151.130 lei a fost achitată în termen de 5 zile lucrătoare, în absența situațiilor de lucrări, devizelor și notelor de recepție. Mai mult, pentru materialele decontate nu s-au anexat declarații de conformitate, iar beneficiarul nu a întocmit notă de recepție (NIR), contrar art. 12.1 din contract.
O probă importantă este reprezentată de facturile identificate cu ocazia percheziției la domiciliul martorului M. D., care atestă achiziția reală a materialelor în valoare de 8.170,97 lei fără TVA, față de cele 92.000 lei decontate autorității contractante – rezultând un adaos comercial de 1.025% și o supraevaluare de 11,26 ori, fapt ce probează în mod direct intenția frauduloasă.
4. Contractul nr. 147/16.11.2022 – SC D. H. G. SRL
S-a arătat că și în cazul acestui contract de lucrări de hidroizolație și reparații, documentația a fost incompletă, iar caietul de sarcini nr. 4099/02.11.2022 nu a detaliat materialele, manopera sau utilajele necesare. Nu a fost întocmit deviz general sau pe obiect, iar solicitarea de ofertă nu conține date tehnice relevante.
Oferta financiară FN este globală, fără precizări privind cantitățile de resurse, iar în dosarul achiziției lipsesc procesele-verbale de lucrări ascunse, declarațiile de conformitate CE, fișele tehnice ale produselor și documentele de predare-primire a amplasamentelor.
Factura D. nr. 2/05.12.2022 a fost emisă în termen de aproximativ 15 zile lucrătoare de la semnarea contractului și achitată în alte 2 zile lucrătoare, fără existența documentelor justificative prevăzute de contract. Recepția lucrărilor pentru PT Hărman și PT Zona Gării 4 a fost formală, fără evaluare cantitativă sau calitativă efectivă.
Toate aspectele menționate anterior rezultă în mod obiectiv și documentat din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 19.06.2023 (vol. XV, filele 21–399), întocmit de către specialistul desemnat în cauză, care constituie o probă științifică determinantă din care se deduce cu claritate caracterul formal, simulativ și profund nelegal al întregii proceduri de atribuire a contractelor sectoriale nr. 142/22.09.2022, 144/03.10.2022, 145/06.10.2022 și 147/16.11.2022, încheiate de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu societăți comerciale controlate de inculpatul M. D..
Din analiza cumulativă a acestui raport, coroborată cu întregul material probator administrat în cauză – declarațiile martorilor, documentele financiar-contabile, corespondența instituțională, procesele-verbale de recepție, lipsa devizelor, facturile de achiziție a materialelor, înscrisurile ridicate cu ocazia perchezițiilor, precum și interceptările convorbirilor telefonice purtate între inculpat și reprezentanți ai firmelor implicate – instanța reține că atribuirea acestor contracte nu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie de achiziții sectoriale, ci, dimpotrivă, prin crearea unor aparențe de legalitate, menite să disimuleze acordarea unor contracte preferențiale, în baza unor înțelegeri preexistente între inculpat și reprezentanții autorității contractante.
Declarațiile martorilor, angajați în cadrul SPLT Brașov, relevă faptul că, în numeroase cazuri, nu a existat o analiză tehnică reală a lucrărilor contractate, iar documentele justificative au fost semnate la solicitarea conducerii, „în lipsa unor informații concrete” sau chiar „fără a se verifica în teren dacă lucrările au fost executate”.
Declarațiile martorilor audiați în cauză, angajați ai Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, coroborate cu poziția procesuală a martorului M. D. (declarație dată în cursul urmării penale în calitate de inculpat) și cu celelalte mijloace de probă administrate, relevă că, în mod repetat, lucrările contractate de SPLT Brașov către societățile comerciale aflate sub controlul acestuia nu au fost realizate, în tot sau în parte, de personalul firmelor contractante, ci de către angajați ai instituției publice beneficiare.
Astfel, martorul G. V. a relatat că, în legătură cu lucrările contractate de SPLT prin societățile coordonate de martorul M. D., cum ar fi cele de izolații și revizii la puncte termice, în realitate unele dintre acestea au fost executate chiar de el, împreună cu alți colegi, în afara programului de lucru. A indicat că, pentru anumite lucrări de înlocuire a scurgerilor pluviale, efectuate la trei puncte termice, a fost solicitat direct de către martorul M. D. să intervină, împreună cu un fost coleg pensionar, M. Ș.. Intervențiile au constat, potrivit acestuia, în scoaterea țevii vechi din fontă și înlocuirea cu țeavă din PVC de 100 mm, iar plata s-a realizat informal, în numerar, în sumă de 3.000 lei pentru fiecare punct termic, bani împărțiți între cei doi. Tot el a precizat că materialele necesare au fost furnizate de către martorul M. D..
De asemenea, martorul G. V. a precizat că în toamna anului precedent a efectuat revizii la mai multe puncte termice, la solicitarea directă a martorului M. D., lucrări care, în mod formal, trebuiau executate de firma acestuia. A menționat că a fost sprijinit de colegii M. Ș. și C. D., că el și-a luat o săptămână de concediu pentru a le realiza și că reviziile au constat în spălarea schimbătoarelor de căldură, schimbarea robineților defecți și alte intervenții minore. A indicat că s-a intervenit la circa zece puncte termice și o centrală, pentru care au primit în total 7.500 lei, sumă împărțită între cei trei, primită de la martorul M. D.. (declarație dată în cursul urmării penale și menținută în cursul judecății)
Aceste afirmații sunt confirmate și de martorul C. D., care a declarat că a fost solicitat de G. V. să îl ajute la lucrările de revizie a unor puncte termice, pe care le-a efectuat în timpul său liber. A indicat că a participat la spălarea chimică în contracurent, înlocuirea vanelor, schimbarea robineților și curățenia finală, alături de G. V., B. F. și M. Ș.. C. a precizat că nu a cunoscut detaliile contractului sau ale beneficiarului, că a fost plătit de G. V. cu suma de 2.500 lei în numerar și că, din punctul său de vedere, aceste revizii puteau fi realizate oricum de angajații SPLT, întrucât aceștia cunosc instalațiile. (declarație dată în cursul urmării penale și menținută în cursul judecății)
Poziția celor doi martori este susținută, în mod direct, de martorul M. D., care a recunoscut în declarația sa că, pentru o parte din lucrările de revizie tehnică a punctelor termice contractate de firmele sale, a apelat la angajați ai SPLT Brașov, pe care i-a plătit personal, în afara programului acestora de lucru. A justificat această alegere prin faptul că angajații SPLT „cunoșteau cel mai bine obiectivele și procedurile de revizie” (declarație dată în cursul urmării penale în calitate de inculpat)
În opinia primei instanțe, această modalitate de desfășurare a lucrărilor intră în contradicție cu documentele justificative aflate la dosar, în care figurează că lucrările au fost executate integral de către operatorii economici contractanți, în baza ofertelor tehnice și financiare depuse. În lipsa unor documente justificative (devize, situații de lucrări, rapoarte tehnice), recepția lucrărilor s-a realizat pe bază de constatări sumare, fără verificare cantitativă sau calitativă, fiind confirmată doar formal prin procese-verbale standardizate.
În concluzie, în lipsa unei verificări reale și documentate din partea martorei asupra conformității lucrărilor executate cu documentația tehnică aferentă, declarația acesteia este lipsită de forță probatorie și se impune a fi înlăturată, nefiind aptă să combată concluziile desprinse din probele directe și concordante administrate în cauză.
Declarațiile martorilor L. P. și S. M. M., deși detaliate și formal corecte, nu pot fi reținute în susținerea apărării, întrucât nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză și sunt infirmate de celelalte mijloace de probă, inclusiv interceptările convorbirilor, raportul de constatare tehnico-științifică, depozițiile inculpatului M. D., precum și sentințele penale nr. 27/S din 11.02.2025 și nr. 167/S din 02.08.2023 ale Tribunalului Brașov. Astfel, deși ambii martori susțin că au aplicat viza de legalitate și control financiar preventiv în mod corect, în realitate aceștia nu au verificat în substanță conținutul tehnic și economic al ofertelor, limitându-se la aspecte formale. Faptul că martora P. L. a recunoscut că nu analiza corespondența detaliată dintre cerințele tehnice și conținutul ofertelor, iar martorul M. S. a arătat că nu reține existența defalcărilor pe materiale și manoperă în cazul unor lucrări complexe, demonstrează lipsa unui control riguros, care a permis derularea unor achiziții publice formale și netransparente, cu consecințe bugetare semnificative.
Prin urmare, declarațiile acestor martori au fost înlăturate de instanță, în măsura în care contravin probatoriului administrat și nu explică în mod convingător modul defectuos și netransparent în care s-au derulat achizițiile vizate în cauză.
În același sens, prima instanță a apreciat că declarația inculpatului nu poate fi reținută ca mijloc de probă concludent și credibil în susținerea unei versiuni exoneratoare de răspundere penală. Deși aceasta se prezintă sub forma unei expuneri detaliate, cu trimiteri la proceduri instituționale și context personal, analiza conținutului său relevă un pronunțat caracter autojustificativ, lipsit de obiectivitate și de susținere în ansamblul probator. Declarația este, în mod vădit, construită în scopul diminuării răspunderii și deturnării atenției de la faptele reprobabile reținute în actul de sesizare. Relatările inculpatului privind respectarea formală a procedurilor de achiziție sunt infirmate de multiple probe administrate în cauză, inclusiv declarații ale martorilor care evidențiază o practică constantă de influențare informală a procesului decizional, în favoarea unor persoane cu care inculpatul întreținea relații de prietenie, loialitate sau interdependență. Mai mult, tonul dominant, autoritar și pretențiile personale exprimate de inculpat față de subordonați, aspecte relatate în mod convergent de martori, conturează o conduită abuzivă, exercitată sub aparența legalității, dar cu vădite accente de subordonare a interesului public față de cel privat.
În fine, instanța de fond a constatat că declarația inculpatului nu este coroborată cu alte probe din dosar, ba chiar este contrazisă de acestea, astfel că nu poate fundamenta o ipoteză de nevinovăție sau de lipsă a elementului subiectiv. În aceste condiții, declarația va fi înlăturată ca fiind lipsită de forță probatorie, nerelevantă sub aspectul stabilirii situației de fapt și a vinovăției, și nesusținută de date obiective apte să răstoarne concluziile clare desprinse din analiza probatoriului administrat în cauză.
2. În legătură cu infracțiunea de luare de mită, reținută în sarcina inculpatului M. I. M. referitor la pretinderea și primirea unor foloase necuvenite de către inculpatul M. I. M. de la martorul M. D., prin intermediul S.C. Q. M. S.R.L., constând în:
2.1 Autoturismul marca Dodge RAM 1500 Rebel, având număr de înmatriculare (...), serie șasiu (...), precum și
2.2 Plata din contul societății comerciale a unor bunuri achiziționate de inculpatul M. I. M. prin licitație on-line de la o societate comercială din Stuttgart, Germania
Utilizarea autoturismului marca Dodge RAM de către inculpatul M. I. M. încă din luna iunie 2022 derivă în plan probator și din discuția ambientală pe care acesta a purtat-o în biroul său cu martorul M. D. la data de 05.07.2022. În cadrul acesteia, inculpatul M. I. M. a relatat un incident în trafic în care a fost implicat, iar martorul M. D. l-a întrebat: „Erai cu RAM-u'?“, întrebare care confirmă cunoașterea de către ambii a utilizării mașinii respective de către directorul SPLT. Dialogul relevă familiaritatea ambilor participanți față de acest bun, iar relatarea incidentului de către inculpatul M. I. M. indică inclusiv un grad de obișnuință în folosirea acestuia. Instanța reține și modul în care ceilalți interlocutori ai inculpatului se refereau la acesta, fiind identificat în multiple interceptări cu apelativul colocvial „tăticul”, exprimare informală care era frecvent utilizată în cadrul SPLT Brașov de angajați sau colaboratori, denotând influența și statutul informal dominant al acestuia în instituție.
Confirmarea folosirii constante a autoturismului este susținută și de mesajele text identificate în telefonul inculpatului lui M. I. M., prin care acesta plătea parcarea pentru autovehiculul (...).
Într-o convorbire telefonică interceptată în data de 26.04.2023 (vol. IX, fil. 300-301), inculpatul M. I. M. afirmă că „îs cu o mașină un pic mai măricică”, sugerând în mod evident folosirea RAM-ului. La data de 05.05.2023, ora 10:10:51 (vol. IX, fil. 320-321), inculpatul afirmă explicit într-o convorbire: „Eu merg cu RAM-ul”, întărind astfel caracterul permanent al utilizării vehiculului. În aceeași discuție, făcând referire la prețul acestuia, declară: „95.000! Dă-o în...”, confirmând valoarea și beneficiul personal derivat din utilizarea bunului.
Utilizarea de către inculpatul M. I. M. a autovehiculului marca Dodge RAM este confirmată și de martorii P. M. („l-am mai văzut cu un VW Touareg și cu autoturism DODGE RAM”) și L. L. („când venea la Șerboeni, M. I. M. se deplasa cu un DODGE RAM, în general venea cu aceasta”), care au observat nemijlocit prezența acestuia cu vehiculul în cauză la diferite locații.
În data de 02.12.2022, inculpatul M. I. M. a apelat societatea Auktionen Münzhandlung Sonntag din Stuttgart, Germania, folosindu-se de identitatea martorului D. M., solicitând întocmirea unor facturi pentru bunuri achiziționate pe numele uneia dintre companiile acestuia. Convorbirea interceptată relevă că a motivat solicitarea prin faptul că firmele sale „au câteva milioane de euro” și nu au „limite pentru plățile internaționale”, indicând intenția de a disimula plata. Ulterior, l-a contactat pe martorul M. D. și i-a cerut explicit datele societății Q. M. S.R.L., la care acesta a consimțit fără rezerve: „Dai pe Q. că ai datele”.
Din rezultatele activității de supraveghere tehnică nu rezultă că inculpatul M. I. M. ar fi făcut vreo plată către S.C. Q. M. S.R.L. în contul achiziției efectuate de la casa de licitații germană, fapt ce confirmă caracterul de mită al bunurilor.
Toate aceste aspecte au fost asumate expres de către martorul M. D. în declarația dată în faza de urmărire penală (vol. IV, fil. 110-113): „... lui M. M. i-am dat autoutilitară marca Dodge RAM 1500, (...), autovehicul achiziționat pe societatea Q. M. SRL în 2019, prețul de 67.500 euro, și i l-am dat lui M. în primăvara anului 2022 [...] referitor la monede, recunosc că am făcut plata [...] parte din monede au fost date lui M. cu titlu de mită. [...] Atât autovehiculul Dodge RAM cât și monedele menționate anterior le-am dat cu titlu de mită lui M. I. M. în legătură cu contractele atribuite societăților mele în anul 2022 de către SPLT. [...] Intenția mea a fost să mențin o relație bună cu conducerea SPLT pentru a putea continua colaborarea și a obține în continuare lucrări”.
Datele menționate anterior se coroborează cu perchezițiile informatice din 11.05.2023: în telefonul iPhone 12 Pro al inculpatului M. I. M. s-au găsit mesaje cu plăți pentru parcarea vehiculelor (...) și (...) (Touareg), căutări pe site-ul licitației germane și facturi emise pe numele firmelor administrate de martorul M. D.. În plus, în telefonul iPhone 8 a fost identificată o discuție pe WhatsApp din 27.04.2023 între inculpații M. I. M. și C. G. în care primul solicită plata unei sume de 200.000 lei și sugerează întocmirea unui nou proces-verbal de recepție adaptat la „condiții meteo“, ceea ce relevă o colaborare între conducerea SPLT și persoanele desemnate cu verificarea tehnică.
Aceste fapte au fost asumate oficial prin acordurile de recunoaștere a vinovăției semnate la data de 26.07.2023 de către inculpații M. D., S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L. Acordurile au fost admise prin sentința penală nr. 245/S din 13.12.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov. De asemenea, folosirea cu titlu de mită a autovehiculului Dodge RAM a fost reținută și în sentința penală nr. 167/S din 02.08.2023 a Tribunalului Brașov, pronunțată tot în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpatul M. D..
Toate aceste probe converg spre demonstrarea unei relații de influență și supunere între inculpatul M. I. M. și colaboratorii săi din SPLT Brașov, care îl apelau frecvent cu apelativul „tăticul”, aspect documentat în multiple interceptări, ceea ce relevă nu doar autoritatea informală a acestuia, ci și nivelul de influență exercitat asupra subordonaților în vederea menținerii unei cooperări netransparente cu societățile controlate de martorul M. D..
Aceste conduite nu au fost izolate, ci s-au circumscris unui mod de operare repetitiv și sistemic, în care inculpatul M. I. M., în calitate de director al SPLT Brașov, a permis accesul privilegiat la contracte publice al societăților administrate de martorul M. D., în schimbul unor foloase materiale consistente. Astfel, în Sentința penală nr. 27/S din 11.02.2025, Tribunalul Brașov a reținut expres că „faptele nu reprezintă abateri punctuale ori accidente izolate în gestionarea fondurilor publice, ci relevă o practică de favorizare constantă, reiterată, a unor operatori economici agreați, în baza unor înțelegeri informale nelegale cu conducerea SPLT”.
Inculpatul M. D. a recunoscut oficial remiterea acestor bunuri cu titlu de mită în cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 26.07.2023, acord care a fost validat prin sentința penală nr. 245/S din 13.12.2023 a Tribunalului Brașov. De asemenea, caracterul oneros al beneficiilor acordate a fost reținut în sentința penală nr. 167/S din 02.08.2023, iar în sentința penală nr. 27/S din 11.02.2025 s-a evidențiat faptul că nu avem de-a face cu simple fapte izolate, ci cu o practică constantă și organizată de fraudare a procedurilor de achiziție, menținută prin intermediul unor foloase necuvenite acordate conducerii SPLT.
În concluzie, ansamblul probatoriu – interceptările, declarațiile martorilor, perchezițiile informatice, înscrisurile și sentințele penale – confirmă că bunurile puse la dispoziție de către martorul M. D., respectiv autovehiculul Dodge RAM și monedele de valoare, au fost remise cu titlu de mită directorului SPLT Brașov, inculpatul M. I. M., în scopul asigurării atribuirii și continuării relațiilor comerciale cu societățile controlate de primul. Declarația inculpatului M. I. M. din data de 21.02.2025, prin care acesta încearcă să ofere o justificare alternativă pentru posesia și folosirea acestor bunuri, este lipsită de credibilitate, contrazisă de probatoriul obiectiv și se impune a fi înlăturată în totalitate.
Referitor la pretinderea și primirea de către inculpatul M. I. M., în calitate de director al S.P.L.T. Brașov, a unor foloase necuvenite de la reprezentanții S.C. N. C. S.R.L., în legătură cu atribuirea unor lucrări acestei societăți
Această relație contractuală favorabilă a determinat o creștere spectaculoasă a parametrilor economici ai societății N. C. S.R.L., condusă de martorii V. A. M., M. C. P. și M. D.. Astfel, dacă înainte de începerea relației comerciale cu SPLT Brașov, societatea raporta pierderi (91.963 lei în 2014 și 2.497 lei în 2016) și zero angajați, începând cu anul 2017, când au fost semnate primele contracte, s-a înregistrat o creștere exponențială a cifrei de afaceri (de la 1.088.399 lei în 2017 la 20.956.365 lei în 2022), a profitului net (de la 869.004 lei în 2017 la 3.839.222 lei în 2022) și a numărului de salariați (de la 0 în 2017 la 27 în 2022). Această evoluție indică o dependență economică directă și favorizarea unei relații de colaborare consolidată cu conducerea S.P.L.T. Brașov.
Toate aceste elemente probatorii coroborate cu declarațiile martorilor, interceptările și probele materiale (precum remiterea de bunuri de valoare și alte avantaje în favoarea funcționarilor publici) conturează existența unei relații preferențiale și a unei practici netransparente de atribuire a contractelor publice, în cadrul căreia S.C. N. C. S.R.L. a beneficiat constant de un regim favorabil în dauna principiului egalității de tratament și a interesului public.
De asemenea, martorul M. C. a arătat că, deși nu a fost amenințat direct, presiunile și așteptările inculpatului erau evidente, motiv pentru care a acceptat solicitări precum transportul monumentului funerar sau plata unei facturi privind construcția unei case, declarând: „mi-a și dat de înțeles în acest sens [...] știam că tot ce ne cerea trebuia să facem, dacă nu făceam se putea ajunge în situația de a se anula contractul [...] asta este realitatea”.
Declarațiile martorului cu identitate protejată D. P. (identitatea reală G. M. O.) confirmă caracterul fraudulos al gestionării patrimoniului SPLT Brașov, implicându-i pe M. I. M., C. G., M. M. și P. M.. Acesta a arătat că „procedurile de achiziție se desfășoară cu încălcarea legislației [...] mereu câștigă firmele de casă ale directorului M., printre care N. C. SRL [...] lucrările se fac superficial sau nu se fac deloc”.
Martorul L. D., inginer șef în cadrul SPLT Brașov, a confirmat existența unei relații apropiate și de amiciție între M. I. M. și reprezentanții N. C. S.R.L., arătând că „din tot ce am văzut eu de-a lungul timpului, între aceștia există o relație de apropiere, de amiciție”.
Toate aceste elemente probatorii coroborate cu declarațiile martorilor, interceptările și probele materiale (precum remiterea de bunuri de valoare și alte avantaje în favoarea funcționarilor publici) conturează existența unei relații preferențiale și a unei practici netransparente de atribuire a contractelor publice, în cadrul căreia S.C. N. C. S.R.L. a beneficiat constant de un regim favorabil în dauna principiului egalității de tratament și a interesului public.
2.3 Referitor la primirea de către inculpatul M. I. M. a autoturismului VW Touareg, înmatriculat cu nr. (...), serie șasiu (...), de la V. A. M. (zis „B.”)
Din analiza coroborată a materialului probator administrat instanța a reținut că inculpatul M. I. M., în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, a beneficiat în mod constant, personal și exclusiv de autoturismul marca Volkswagen Touareg, înmatriculat cu numărul (...), autovehicul înregistrat pe numele martorului V. A. M., dar pus la dispoziția inculpatului în mod gratuit, în scopul favorizării intereselor economice ale societății SC N. C. S.R.L., firmă al cărei nucleu decizional informal era reprezentat chiar de către martorul V. A. M. și soția acestuia, V. M., angajată în cadrul societății și implicată direct în relația comercială cu instituția publică condusă de inculpat.
Încă din luna iunie 2022, utilizarea autoturismului de către inculpat este probată printr-o multitudine de surse concordante. Astfel, din activitatea de supraveghere tehnică rezultă că, la data de 09.06.2022, inculpatul M. I. M. a primit pe telefonul mobil un mesaj de confirmare a plății parcării pentru autoturismul VW Touareg, fapt ce atestă nu doar posesia acestuia, ci și utilizarea sa efectivă în interes personal. Această informație este dublată de datele cuprinse în procesul-verbal din 27.06.2022, care certifică faptul că numărul de înmatriculare aparține vehiculului Volkswagen Touareg, cu seria de șasiu (...), proprietatea martorului V. A. M.. Ulterior, în aceeași lună, în cadrul unei acțiuni de supraveghere derulate de organele de urmărire penală, autoturismul a fost observat parcat în mod constant în zona blocului de domiciliu al inculpatului din municipiul Brașov, ceea ce relevă, fără putință de tăgadă, o posesie de facto asupra bunului, exercitată în mod regulat și predictibil.
Caracterul exclusiv și personal al utilizării este ilustrat într-o manieră directă prin conținutul interceptărilor telefonice și ambientale. Astfel, în cadrul unei discuții purtate în data de 25.06.2022 cu inculpata M. M. E., inculpatul afirmă în mod expres că i-a fost suspendat dreptul de a conduce ca urmare a unei contravenții săvârșite în timp ce se afla la volanul Touareg-ului, incident petrecut pe fondul unei depășiri pe linie continuă în județul Argeș. Acesta afirmă, textual, „io-s cu Touaregu” și descrie în detaliu momentul interceptării de către echipajul de poliție, exprimându-se astfel: „Am depășit pe linie continuă... când am ajuns în dreptu' lui mi-a dat drumu' la alea... Domne, ai depășit pe linia continuă”. Confirmarea acestui episod este reluată într-o convorbire ambientală ulterioară, din data de 05.07.2022, purtată cu martorul M. D., în care inculpatul M. I. M. relatează circumstanțele exacte ale contravenției, menționând în mod repetat că se afla la volanul aceluiași vehicul și descriind manevra riscantă efectuată în proximitatea unui echipaj de poliție rutieră.
Pe lângă utilizarea curentă, inculpatul s-a îngrijit în mod direct de toate aspectele privind întreținerea autoturismului. În acest sens, în data de 21.07.2022, în cursul unei acțiuni de supraveghere operativă, a fost surprins conducând autoturismul Touareg de la sediul SPLT Brașov către cartierul Avangarden 3, iar ulterior către domiciliu, efectuând transportul unor cutii voluminoase și obiecte personale, cu implicarea activă a soției sale. A doua zi, la 26.07.2022, a stabilit cu o terță persoană programarea vehiculului la o spălătorie auto și a delegat o persoană de încredere pentru a preda și ridica mașina în numele său. În discuția purtată în acest sens, inculpatul s-a exprimat ca un veritabil proprietar al bunului: „Mâine la 11 tre să fie Touareg-ul acolo. Eu la 11 n-am să pot să fiu. Îs la primărie. Te duci la A. la cabinet, iei Touareg-ul și-l duci acolo.”
Continuarea folosinței efective este documentată în mod repetat de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale. În data de 08.09.2022, inculpatul a fost observat conducând autoturismul VW Touareg în municipiul Brașov, conform procesului-verbal de constatare și planșei fotografice anexate. Cinci zile mai târziu, la data de 13.09.2022, a avut loc o discuție semnificativă între inculpat și martorul V. A. M. privind achitarea poliței CASCO pentru vehicul. În această convorbire, inculpatul refuză explicit orice implicare financiară, afirmând că „dacă ai plătit tu, atunci tu s-o plătești”, ceea ce indică faptul că se consideră titularul de facto al dreptului de folosință, dar fără să suporte vreo obligație patrimonială.
În ceea ce privește susținerile inculpatului M. I. M., conform cărora autoturismul marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare (...), i-ar fi fost pus la dispoziție exclusiv în baza unei relații de prietenie cu martorul V. A. M., iar folosirea acestuia ar fi fost legal acoperită de contractul de comodat autentificat în luna aprilie 2021, se constată că acestea sunt în mod vădit contrazise de ansamblul probator, iar explicațiile oferite de inculpat în scopul exonerării sunt formale, inconsistente și plasate în afara realității obiective dovedite în cauză.
În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că, într-o altă cauză penală (sentința penală NR. 27/S din data de 11.02.2025 a Tribunalului Brașov, definitivă) instrumentată de organele de urmărire penală, inculpatul M. I. M. a recunoscut că a primit mai multe bunuri cu titlu de mită, constând în foloase diverse de la persoane interesate în obținerea unor beneficii economice din relația contractuală cu SPLT Brașov. Din această recunoaștere rezultă în mod clar caracterul sistematic și conștient al conduitei sale infracționale, ceea ce întărește concluzia că primirea și folosirea autoturismului VW Touareg nu reprezintă un gest izolat sau născut dintr-o presupusă relație de prietenie, ci o manifestare repetată a unei practici de corupție consolidată în timp, în care inculpatul exploatează relațiile personale, formale sau contractuale pentru a beneficia, în mod mascat, de avantaje materiale directe.
Prin urmare, instanța a înlăturat această declarație ca probă la stabilirea situației de fapt, calificând-o ca fiind o probă constituită pro causa, formulată cu scopul exclusiv de a justifica ex post facto o conduită infracțională deja comisă, fără să aibă fundament factual ori suport probator în ansamblul materialului probatoriu administrat.
2.4 Referitor la pretinderea și primirea de către inculpatul M. I. M., a serviciilor de transport al unui monument funerar din localitatea Simeria (jud. Hunedoara) în localitatea Șerboeni (jud. Argeș), de la V. A. M. și M. C. P., cu un mijloc de transport al S.C. N. C. S.R.L.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, rezultă fără echivoc că inculpatul M. I. M. a beneficiat în mod nelegal de un folos patrimonial constând în prestarea gratuită a unui serviciu de transport, prin intermediul resurselor aparținând S.C. N. C. S.R.L., serviciu executat la solicitarea acestuia și care a vizat transportul unui monument funerar din localitatea Simeria, județul Hunedoara, în localitatea Șerboeni, județul Argeș.
Contextul faptic al acestei conduite este lămurit prin procesele-verbale de supraveghere tehnică, întocmite consecutiv implementării mijloacelor speciale de investigație, care consemnează în mod concludent că, în luna iunie 2022, inculpatul M. I. M. a solicitat sprijinul lui V. A. M. și al numitului M. C. P. pentru a efectua transportul monumentului funerar comandat în memoria cumnatului său, N. F. A., decedat în anul 2021 pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.
Această faptă întărește caracterul de mod de operare al inculpatului, toate aceste foloase materiale indicând o practică repetitivă și conștientă de exploatare a funcției în scop personal, în disprețul obligațiilor legale privind imparțialitatea, integritatea și interesul public.
Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 176/S din data de 18.08.2023, pronunțată în ședință publică și rămasă definitivă prin neapelare, a reținut cu autoritate de lucru judecat că, în perioada iunie – august 2022, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în contextul implicării active în activitatea managerială a S.C. N. C. S.R.L., inculpatul V. A. M. a dat mită funcționarului public M. I. M., constând în transportul gratuit al monumentului funerar, realizat cu un mijloc de transport al societății. Folosul material, evaluat la suma de aproximativ 1.000 de lei, a fost calificat de instanță ca avantaj patrimonial oferit unui funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în scopul menținerii unei relații contractuale privilegiate între instituția publică și operatorul economic. Această constatare a instanței constituie o probă cu autoritate de lucru judecat și se coroborează în mod esențial cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, întărind fără echivoc caracterul infracțional al conduitei analizate.
Pe fondul acestui cadru probator solid, instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului M. I. M., calificând-o ca o susținere pro causa, formulată în scopul evitării răspunderii penale. Declarația este contrazisă de ansamblul probelor din dosar, în special de declarațiile martorilor V. A. M. și M. C. P., dar și de interceptările care reflectă nu o relație de amiciție sau sprijin familial, cum invocă inculpatul, ci o stare de tensiune și supunere față de autoritatea sa în calitate de director al SPLT Brașov. Această stare de dependență și temere este explicit exprimată de martori și rezultă din modul în care inculpatul și- a impus voința asupra colaboratorilor săi, utilizându-și funcția pentru a obține beneficii materiale necuvenite. Instanța a apreciat că declarația inculpatului, în care se invocă o relație „interfamilială” și un ajutor „dezinteresat”, nu este susținută de niciun alt mijloc de probă obiectiv și nu reflectă realitatea relațiilor dintre părți, astfel încât a fost înlăturată în stabilirea situației de fapt.
2.5 Referitor la pretinderea și primirea folosinței de către inculpatul M. I. M., a unui autovehicul de transport (dubă) ce aparține S.C. N. C. S.R.L. de la M. D. (tatăl lui M. C. P.)
Pentru dovedirea conduitei infracționale constând în primirea, în mod repetat, a unor foloase necuvenite de către inculpatul M. I. M., respectiv folosirea în interes personal a autovehiculului de transport de tip dubă aparținând S.C. N. C. S.R.L., a fost administrat un probatoriu complex și convingător, alcătuit din interceptări, înregistrări ambientale, declarații de martori și inculpați, precum și înscrisuri judiciare, care, privite în ansamblu, conduc fără echivoc la conturarea unei stări de fapt certe.
La data de 05.07.2022, inculpatul a inițiat, din biroul său, o convorbire telefonică înregistrată ambiental, adresând o solicitare expresă către o persoană identificată ulterior ca fiind M. D., căruia i-a cerut să-i pună la dispoziție o „dubă mică” pentru un transport Brașov– Costești, precizând că avea de transportat „două calorifere, niște corpuri de iluminat”. Solicitarea, clar formulată și fără nicio referire la atribuțiile instituției publice, reflectă caracterul exclusiv personal al demersului. Convorbirea a fost urmată, în aceeași zi, de o discuție cu terți prezenți în biroul inculpatului, în cadrul căreia acesta afirmă explicit: „am vorbit cu nea Dan să vină o dubă mâine să aducă calorifere”, ceea ce permite identificarea interlocutorului anterior drept M. D., cunoscut sub apelativul menționat.
Tot în sprijinul caracterului sistematic al acestui demers, trebuie avută în vedere și convorbirea purtată în data de 11.07.2022, în care M. D. îl informează pe S. M. că duba trebuie predată „mâine pe la 12” lui D. T., stabilindu-se că aceasta va fi dusă „în curte la 5”. Se conturează astfel un tipar de acțiune, în care inculpatul solicită și primește foloase materiale printr-un mecanism informal și netransparent, în baza relației de influență exercitate asupra factorilor de decizie ai unei societăți contractante a SPLT Brașov.
Aceeași linie comportamentală este reiterată în ziua următoare, 12.07.2022, în cadrul a două convorbiri succesive purtate între martorii M. D. și S. M.. În prima dintre acestea se discută despre „duba roșie” care trebuie dusă la D. T., iar în cea de-a doua se face referire la alimentarea autovehiculului cu combustibil, moment în care M. D. afirmă că inculpatul „are el bonuri. Se descurcă”, ceea ce denotă că s-au utilizat sau s-au intenționat a fi utilizate resurse ale instituției publice pentru asigurarea deplasării mijlocului de transport.
La acest material probator se adaugă Sentința penală nr. 172/S din 11.08.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, în care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că M. D., angajat al S.C. N. C. S.R.L., a dat funcționarului public M. I. M. foloase necuvenite, constând în folosința gratuită a unei dube, utilizată pentru transportul unor bunuri personale în localitatea Șerboeni, precum și pentru alte transporturi de materiale în municipiul Brașov, toate în legătură cu contractul nr. 119/15.04.2022, încheiat între SPLT Brașov și
societatea N. C. S.R.L., contract cu valoare totală de 9.400.000 lei cu TVA, derulat pe întreaga perioadă în care faptele au fost comise.
Cu privire la declarația inculpatului M. I. M., prin care acesta neagă caracterul necuvenit al folosului constând în utilizarea autovehiculului de transport (dubă) aparținând S.C. N. C. S.R.L., și susține că ar fi fost vorba fie de un gest de prietenie, fie de o relație contractuală sau de compensație între părți, instanța a apreciat că aceste susțineri nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză și, pe cale de consecință, nu pot fi primite ca apărări veridice ori apte să răstoarne situația de fapt rezultată din ansamblul probelor obiective.
În opinia instanței de fond, asemenea afirmații, în analiza instanței, sunt contrazise în mod direct și repetat de probele tehnice constând în interceptări și înregistrări ambientale efectuate la data de 05.07.2022, din care reiese clar că solicitarea folosirii dubei a fost adresată în mod direct lui M. D., încă de la primul apel, iar ulterior a fost discutată în prezența acestuia cu alte persoane, fără a rezulta nicio referire la existența vreunei contraprestații ori la vreo relație de natură patrimonială între inculpat și reprezentanții societății N. C. S.R.L.
În plus, din conținutul interceptărilor reiese cu claritate că inculpatul a beneficiat efectiv și repetat de serviciul de transport pus la dispoziție de această societate, iar organizarea acestor deplasări a fost realizată de martorul M. D. în mod direct, prin desemnarea șoferilor și stabilirea detaliilor logistice, în mod similar cu o activitate economică prestată cu caracter profesionist, dar fără a fi urmată de vreo facturare sau de vreo compensare financiară. În acest sens, discuțiile purtate cu martorii P. M. și S. M. relevă o relație unilaterală, de subordonare și execuție a ordinelor, fără niciun indiciu că aceștia ar fi acționat în virtutea unei obligații reciproce sau contractuale față de inculpat.
În concluzie, instanța a înlăturat declarațiile inculpatului M. I. M. ca fiind nesincere, necoroborate cu ansamblul probator și contrazise de probele tehnice, declarațiile martorilor și celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, constatând că foloasele obținute de acesta au avut caracter patrimonial, repetat, nejustificat și direct legat de funcția publică exercitată.
2.6 Referitor la pretinderea de către inculpatul M. I. M., a unor panouri fotovoltaice de la M. C. P., administratorul S.C. N. C. S.R.L. și V. A. M.
În ceea ce privește pretinderea de foloase necuvenite de către inculpatul M. I. M., în calitatea sa de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, s-a reținut, în urma coroborării probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, că acesta a solicitat, iar ulterior i-au fost promise, panouri fotovoltaice de către martorii M. C. P. și V. A. M., în împrejurări în care aceștia gestionau activitatea S.C. N. C. S.R.L., aflată în raporturi contractuale directe cu instituția publică condusă de funcționarul menționat.
Astfel, în contextul punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate, au fost surprinse discuții telefonice relevante ce conturează inițierea și desfășurarea demersului de acordare a foloaselor necuvenite. Astfel, la data de 27.06.2022, în jurul orei 22:42:12, martorul V. A. M. l-a contactat telefonic pe M. C. P., iar după ce au discutat despre aspecte administrative și despre controlul Curții de Conturi la SPLT Brașov, l-a informat că inculpatul M. I. M. l-ar fi chemat „mâine seară pe la el” și l-a întrebat dacă a „apucat să comande alea”, precizând că este vorba despre „panouri”. M. C. a părut să fi uitat discuția anterioară și l-a întrebat ce panouri sunt în discuție, iar V. i-a reamintit că i-a spus mai demult „d-alea de la mex...”. Continuarea dialogului evidențiază caracterul informal și lipsa de formalism a unei înțelegeri în esență ilicite, martorii exprimându- se cu lejeritate despre procurarea panourilor, toate acestea conturând o atitudine de disponibilitate față de solicitarea directorului SPLT. Ulterior, la data de 14.07.2022, ora 15:37:50, inculpatul M. I. M. a fost contactat telefonic de martora G. C., angajată a S.C. K. E. R. S.R.L., firmă care urma să furnizeze panourile. Aceasta l-a întrebat dacă a primit oferta transmisă, însă inculpatul a răspuns negativ, precizând că nu i-a parvenit nicio ofertă, întrucât aceasta fusese trimisă pe adresa de e-mail a lui „C.”, respectiv c.@N.C..ro, adresă care, după cum a rezultat ulterior, aparținea inculpatului M. C. P.. Inculpatul M. I. M. a recunoscut că, în acest mod, oferta „nu ajunge la mine” și s-a oferit să trimită adresa personală prin WhatsApp. Confirmarea acestei adrese de e-mail a avut loc în convorbirea interceptată la data de 15.07.2022, ora 09:12:51, când M. C. P. a fost contactat de o angajată a unei firme terțe pentru chestiuni tehnice. În acel context, acesta a confirmat numele său complet și adresa de e-mail c.@N.C..ro, pe care o utiliza în corespondența cu K. E. R. S.R.L., întărind astfel ipoteza că el era persoana interpusă prin care se formaliza solicitarea și achiziția reală a panourilor pentru inculpatul M. I. M..
În aceeași zi, la ora 15:56:50, martora G. C. l-a contactat din nou pe M. C. P., solicitându-i datele firmei N. C. S.R.L. pentru întocmirea contractului de livrare a panourilor fotovoltaice, menționând expres că discutase deja cu „domnu' M.”. Inculpatul a confirmat datele solicitate și s-a arătat disponibil să colaboreze. Faptul că nu a contestat conținutul discuției și și-a asumat rolul de intermediar demonstrează că acceptase implicit să sprijine această achiziție.
În opinia instanței de fond, declarațiile martorului P. A. C., director executiv în cadrul S.C. K. E. R. S.R.L., susțin această versiune, acesta relatând că toate discuțiile privind achiziția sistemului fotovoltaic au fost purtate personal cu inculpatul M. I. M., care i-a solicitat în cele din urmă să întocmească oferta nu pe numele său, ci pe o firmă terță – N. C. – fără a preciza legătura reală dintre el și această entitate. Pe baza negocierilor purtate, a fost emisă inițial o ofertă în valoare de 15.110,23 euro (cu montaj), apoi o ofertă de livrare simplificată, în valoare de 13.991,80 euro fără TVA, concretizată în contractul de livrare nr. KERL 09/15.07.2022, urmat de emiterea facturii de avans nr. 24579/15.07.2022, în cuantum de 41.141,08 lei. Contractul nu a fost semnat, iar factura nu a fost achitată, fiind anulate după 30 de zile.
În mod similar, martorul V. A. M. a confirmat că inculpatul M. I. M. deținea un teren în zona Stupini, unde nu avea acces la energie electrică, motiv pentru care, într-o discuție anterioară, își exprimase dorința de a instala un sistem fotovoltaic
Împrejurările astfel relatate sunt confirmate și de hotărârile judecătorești definitive pronunțate în cauze conexe, constituind mijloace de probă relevante în prezenta cauză, ce se coroborează cu celelalte elemente probatorii administrate: prin Sentința penală nr. 181/S din data de 04.09.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a reținut că inculpatul M. C. P., în calitate de administrator al S.C. N. C. S.R.L., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie–iulie 2022, a promis și a dat foloase necuvenite funcționarului public M. I. M., constând în panouri solare/fotovoltaice în valoare de 13.991,80 euro fără TVA, care urmau să fie achiziționate prin intermediul societății administrate de acesta de la S.C. K. E. R. S.R.L., însă care nu au mai fost livrate ca urmare a neachitării avansului; prin Sentința penală nr. 176/S din data de 18.08.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a constatat că inculpatul V. A. M., implicat activ în conducerea S.C. N. C. S.R.L., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie–august 2022, a promis și a dat foloase necuvenite aceluiași funcționar public, constând în aceleași panouri solare, pentru a-i fi puse la dispoziție cu sprijinul societății comerciale respective, demers care nu a fost finalizat din cauza neplății facturii de avans, deși procedura contractuală fusese declanșată.
În concluzie, din coroborarea tuturor acestor probe – interceptări telefonice, corespondență electronică, declarațiile inculpaților și martorilor, documentele comerciale emise și hotărârile penale definitive – instanța fără echivoc că inculpatul M. I. M., în calitate de director al SPLT Brașov, a pretins foloase necuvenite constând în panouri fotovoltaice, iar martorii M. C. P. și V. A. M., cunoscând calitatea oficială a acestuia, au promis și au început demersurile pentru furnizarea acestor bunuri în scopul menținerii și facilitării relației contractuale cu instituția publică.
În acest context probator solid și coerent, declarațiile inculpatul M. I. M., potrivit cărora nu ar fi solicitat panouri fotovoltaice, ci că ar fi existat doar un „exemplu de calcul” ori o confuzie între tipurile de panouri, sunt lipsite de suport obiectiv și contrazise de ansamblul probator. Referirea la o interceptare ambientală în care inculpatul M. C. P. ar manifesta interes pentru o eventuală „afacere cu panouri fotovoltaice” nu infirmă caracterul concret al solicitării venite din partea funcționarului public. De asemenea, argumentul potrivit căruia factura emisă ar fi avut un caracter ipotetic, ori că un sistem fotovoltaic de acea putere (8.64–10 kWh) nu ar fi putut fi montat pe un container, nu are aptitudinea de a înlătura natura reală a demersului inițiat, ci doar confirmă faptul că s-au făcut manevre de evitare a asumării directe a achiziției.
În consecință, afirmațiile inculpatului M. I. M. au fost înlăturate ca fiind pro causa, formulate în scopul exonerării de răspundere penală, întrucât nu se coroborează cu ansamblul celorlalte probe din dosar, care reflectă o conduită clară de pretindere și acceptare a foloaselor necuvenite, în forma panourilor fotovoltaice ce urmau să fie achiziționate prin interpuși.
2.7 Referitor la pretinderea și primirea de către inculpatul M. I. M., a unui autovehicul de tip scuter electric de la M. C. P., administratorul S.C. N. C. S.R.L.
În ceea ce privește foloasele necuvenite primite de către inculpatul M. I. M. sub forma unui scuter electric, probatoriul administrat în cauză relevă în mod neechivoc că acest bun a fost achiziționat în nume propriu de către martorul M. C. P., administratorul S.C. N. C. S.R.L., și pus la dispoziția funcționarului public, inculpatul M. I. M., în urma unei solicitări venite din partea acestuia.
Faptul că scuterul a fost efectiv achiziționat și livrat este confirmat și prin factura fiscală nr. F2264/19.07.2022, emisă de S.C. C. O. S.R.L., în sumă de 8.775 lei, având ca obiect un scuter electric marca SHANSU, model 18650, Harley 1500W, pentru două persoane, cu baterie detașabilă, suspensie completă, alarmă și telecomandă, specificații care corespund în totalitate cu cele invocate de inculpatul M. I. M. anterior achiziției.
Identificarea fizică a acestui bun a fost realizată la data de 17.05.2023, în cadrul procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător, fiind localizat în incinta Punctului Termic 2 Hărman-Zizin, aparținând SPLT Brașov. Pe apărătoare erau prezente desene ce simbolizau cranii umane, aspect menționat expres de inculpat ca fiind un motiv de nemulțumire – ceea ce dovedește fără echivoc că produsul aflat în custodia instituției era același cu cel achiziționat pentru el de către M. C. P..
Toate aceste elemente probatorii sunt confirmate și consolidate prin hotărârea penală definitivă pronunțată în cauza conexă: Prin Sentința penală nr. 181/S din data de 04.09.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a reținut în mod expres că inculpatul M. C. P., administrator al S.C. N. C. S.R.L., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie–iulie 2022, a promis și a dat foloase necuvenite funcționarului public M. I. M., constând într-un un scuter electric marca SHANSU, model 18650, Harley 1500W, bun în valoare de 8.775 lei, achiziționat în luna iulie 2022 de la S.C. C. O. S.R.L.,
În ceea ce privește susținerile inculpatului M. I. M., potrivit cărora nu ar fi cerut și nu ar fi primit niciodată un scuter electric de la M. C. P. sau de la altcineva, acestea nu pot fi primite ca veridice, întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, fiind contrazise de propriile sale conduite ulterioare și formulate vădit pro causa, în scopul exonerării de răspundere penală.
Pe cale de consecință, susținerile inculpatului au fost înlăturate ca formulate pro causa, fără valoare probatorie, nefiind coroborate cu niciun alt mijloc de probă relevant și fiind în mod clar infirmate de ansamblul probelor administrate.
2.8 Referitor la transportul inculpatului M. I. M. de la Istanbul la Brașov cu autoturismul VW Touareg, (...), asigurat de către V. A. M.
Ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și confirmat în fața instanței relevă în mod clar că, în perioada 21-28 august 2022, inculpatul M. I. M., în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, a beneficiat personal de un transport internațional gratuit cu autoturismul marca VW Touareg, înmatriculat cu nr. (...), proprietatea lui V. A. M., pe traseul Brașov – Istanbul, în contextul unei deplasări în scop personal și familial.
Deși din acte rezultă că autoturismul este înregistrat pe numele lui V. A. M., probele demonstrează că vehiculul era utilizat frecvent și de către inculpatul M. I. M., inclusiv pentru deplasări locale sau personale. Supravegherile tehnice anterioare deplasării din august 2022 relevă că inculpatul M. I. M. avea acces la autoturism, îl folosea fără restricții, iar cheia se afla în posesia soției sale, de unde a fost preluată de V. A. M. pentru deplasarea în cauză. Această împrejurare indică o disponibilitate informală dar constantă a bunului în favoarea inculpatului, fapt care potențează caracterul de folos patrimonial concret și repetat.
Din interceptările telefonice coroborate cu declarațiile martorului, a reieșit că deplasarea la Istanbul a fost efectuată la solicitarea directă a inculpatului M. I. M., care avea nevoie să revină din Turcia în țară, după ce îl însoțise cu avionul pe socrul său, N. M., la o intervenție medicală. Martorul V. A. M. a fost rugat să efectueze personal transportul, pe fondul lipsei permisului de conducere al inculpatului. Deși, potrivit declarației sale, inițial a manifestat rezerve, acesta a afirmat că a cedat insistențelor inculpatului M. I. M., apreciind că nu putea refuza, întrucât ar fi periclitat buna colaborare instituțională și contractuală cu SPLT Brașov. În acest sens, a explicat că „tăticul e supărăcios” și „trebuie să se facă ce spune el”, motiv pentru care, deși nu și-a dorit această deplasare, „s-a făcut totul pentru buna derulare a contractelor”.
Declarația inculpatului M. I. M., potrivit căreia deplasarea în Turcia cu autoturismul marca VW Touareg, pus la dispoziție de către martorul V. A. M., ar fi avut loc exclusiv în contextul relației de prietenie dintre aceștia, fără legătură cu funcția publică exercitată, nu poate fi primită, fiind contrazisă de ansamblul probatoriului administrat în cauză, după cum urmează:
- interceptările convorbirilor ambientale și telefonice dintre inculpat și V. A. M. evidențiază o relație dezechilibrată, în care inculpatul exercita o autoritate neoficială, dar puternică, generând o stare de dependență și teamă de consecințe în cazul în care cerințele sale nu erau respectate. Din conținutul acestor discuții rezultă în mod cert că nerespectarea dispozițiilor inculpatului genera nemulțumire și chiar izbucniri de furie, aspect cunoscut și acceptat de interlocutor, care se conforma tocmai pentru a evita eventuale sancțiuni ori întreruperea sprijinului acordat de inculpat în derularea relațiilor contractuale cu SPLT Brașov;
- conform raportului de constatare tehnico-științifică financiară, valoarea totală a cheltuielilor aferente deplasării în Turcia se ridică la suma de 582,5 lei, sumă suportată martorul V. A. M.;
- potrivit declarației martorului V. A. M., acesta a recunoscut că a pus la dispoziția inculpatului autoturismul și a suportat toate costurile deplasării în Brașov - Turcia, arătând că inculpatul devenise o persoană față de care „nu te puteai opune”, întrucât avea o influență directă asupra deciziilor luate în cadrul SPLT Brașov, inclusiv în ceea ce privește atribuirea și decontarea contractelor de lucrări;
- deplasarea a avut loc într-o perioadă în care societatea N. C. S.R.L. desfășura mai multe lucrări contractate cu SPLT Brașov, atribuirea și plata acestora realizându-se cu implicarea directă a inculpatului M. I. M., în calitate de director general, ceea ce demonstrează caracterul utilitar și deloc întâmplător al acestui „gest de prietenie”.
Contextul și recurența celorlalte foloase materiale primite de inculpat (precum scuterul electric, transportul monumentului funerar, achitarea construcției unei case etc.), provenite din partea acelorași persoane sau din sfera contractuală a SPLT Brașov, conturează un model de comportament prin care „prietenia” era doar un pretext formal, disimulat în realitate pentru a acoperi mituirea sistematică a funcționarului public.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că este evident că deplasarea în Turcia cu autoturismul VW Touareg și acoperirea cheltuielilor de către martorul V. A. M. au avut legătură directă cu funcția publică exercitată de inculpat, foloasele fiind primite ca recompensă tacită pentru sprijinul acordat societății respective în cadrul procedurilor de achiziție și execuție a lucrărilor, și nu ca un simplu act de generozitate între cunoscuți.
2.9 Referitor la pretinderea și primirea de către M. I. M., a contravalorii construcției unei case edificate în localitatea Șerboeni (jud. Argeș) de la M. C. P., administratorul S.C. N. C. S.R.L., plată efectuată de S.C. N. C. S.R.L. către S.C. I. F. S.R.L., în sumă de 81.872 lei, cu complicitatea lui V. A. M.
Instanța de fond a reținut că, în cursul anului 2022, inculpatul M. I. M., în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov (SPLT), i-a pretins martorului M. C. P., administrator al societății comerciale S.C. N. C. S.R.L., remiterea unei sume de bani sub forma decontării unei lucrări de construcție a unui imobil (casă de locuit) situat în localitatea Șerboeni, județul Argeș. Pretinderea foloaselor necuvenite s-a realizat în contextul derulării relației contractuale existente între SPLT Brașov și S.C. N. C. S.R.L., în baza unui contract de prestări servicii atribuit acestei din urmă societăți.
În cadrul aceleiași discuții, inculpatul M. I. M. i-a indicat martorului modalitatea concretă prin care suma urma să fie achitată: prin emiterea unei facturi fictive de către o societate terță către N. C. S.R.L., pentru bunuri sau servicii care nu urmau să fie livrate în mod real. Totodată, i-a oferit inculpatului datele de contact ale unei persoane care urma să intervină în această tranzacție. Ulterior, această persoană s-a prezentat la punctul de lucru al societății din Brașov, s-a recomandat ca fiind delegat de directorul M. I. M. și i-a confirmat că va emite factura convenită, confirmând totodată lipsa oricărei prestații reale.
În executarea înțelegerii astfel stabilite, la data de 01.08.2022, societatea S.C. I. F. S.R.L., administrată de martorul L. L., a emis factura seria A nr. 000817, în valoare de 81.872 lei cu TVA, către S.C. N. C. S.R.L.. Această factură a fost achitată prin transfer bancar la data de 17.08.2022, conform extrasului bancar pus la dispoziție în cursul urmăririi penale. Martorul M. C. P. a declarat că avea cunoștință, încă din momentul emiterii facturii, că aceasta reprezenta contravaloarea lucrării de construcție a casei personale a inculpatului M. I. M., aspect care i-a fost confirmat în mod direct de către acesta.
Instanța a constatat că declarația martorului M. C. P. este veridică, detaliată și coerentă, fiind confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv de factura fiscală identificată, de plata efectuată în contul I. F. S.R.L., precum și de inexistența unor bunuri sau servicii efectiv livrate către N. C..
Instanța de fond a mai reținut că, din analiza coroborată a interceptărilor telefonice, a documentelor fiscale și bancare, precum și a declarațiilor administrate în cauză, rezultă conturarea unei situații de fapt din care se poate deduce că efectuarea plății sumei de 81.872 lei de către S.C. N. C. S.R.L. către S.C. Inter F. S.R.L., în baza facturii din 01.08.2022, a fost condiționată, în mod concret, de încasarea unor sume de bani din partea SPLT Brașov, autoritate contractantă în raport cu societatea N..
În aceeași ordine de idei în cadrul unei convorbiri interceptate la data de 09 august 2022, între reprezentantul N. C., M. C. P., și V. A. M., aceștia au discutat explicit despre dificultățile de natură financiară ale societății, arătând că nu se putea realiza, în acel moment, plata facturii către Inter F., întrucât nu au fost încasate sumele aferente contractului derulat cu SPLT Brașov. În acest sens, martorul V. A. M. face următoarea precizare: „Nu ai cum săptămâna asta, dacă el nu s-a mișcat”, iar în continuare afirmă: „Mă duc eu mâine de dimineață la el, că așa am vorbit”, făcând referire la o întâlnire planificată cu directorul SPLT, inculpatul M. I. M., care, din contextul discuției, apare ca fiind relevantă în legătură cu perspectivele de plată ale societății N..
Această conversație se plasează într-un context cronologic coerent cu evoluțiile financiare ulterioare. Astfel, instanța constată că, în ziua imediat următoare, respectiv 10 august 2022, SPLT Brașov a efectuat către S.C. N. C. S.R.L. un prim transfer bancar, în valoare de 141.577,20 lei, conform ordinului de plată nr. 782, cu mențiunea „plata facturii 476/08.08.2022 – reparații curente în regim de intervenție”. La 11 august 2022, SPLT a mai virat către aceeași societate suma de 169.651,29 lei, în temeiul unei alte facturi (nr. 477/10.08.2022), aferente contractului nr. 119/15.04.2022. Din analiza acestor două operațiuni reiese că, într-un interval de două zile, autoritatea contractantă a achitat către N. C. suma totală de 311.228,49 lei, în baza obligațiilor contractuale în curs de executare.
Ulterior acestor plăți, la data de 17 august 2022, S.C. N. C. S.R.L. a achitat către S.C. I. F. S.R.L. suma de 81.872 lei, reprezentând exact valoarea înscrisă în factura nr. 000817 emisă la 01.08.2022. Din succesiunea cronologică a acestor operațiuni și din conținutul convorbirilor interceptate, instanța reține că plata facturii către I. F. a fost posibilă numai după încasarea sumelor de la SPLT Brașov, ceea ce confirmă dependența financiară a societății N. față de încasările din contractul public derulat cu autoritatea locală.
În continuare, instanța observă că, la data de 22 august 2022, SPLT Brașov a efectuat către N. C. o nouă plată, semnificativ mai mare, în cuantum de 1.352.749,64 lei, conform ordinului de plată nr. 808, cu explicația „Plata fact.”, ceea ce confirmă continuarea relațiilor contractuale între cele două entități și menținerea fluxului financiar.
În ansamblul lor, aceste elemente probatorii indică faptul că plata sumei menționate de către N. C. către I. F. s-a realizat în mod cronologic ulterior încasării unor sume de la SPLT Brașov, în baza unor facturi contractuale distincte, achitate de autoritatea locală în condițiile executării contractului de servicii aflat în derulare. Din conținutul convorbirilor telefonice, se poate deduce că acest context financiar a fost cunoscut de persoanele implicate, care discutau în mod direct despre întârzierile în plată, despre perspectivele de încasare și despre posibilitatea de a se asigura, prin dialog direct cu directorul instituției publice, de obținerea fondurilor necesare.
Pe cale de consecință, instanța a constatt că plata facturii emise de S.C. I. F. S.R.L. s-a realizat în condiții care depindeau, în fapt, de fluxul financiar generat de relația contractuală existentă între SPLT Brașov și S.C. N. C. S.R.L.
Prin urmare, instanța a constatat că declarația inculpatului M. I. M. referitoare la lipsa implicării și beneficiului în legătură cu plata lucrărilor de construcție de la imobilul din Șerboeni este neconformă cu celelalte probe administrate și este, în consecință, înlăturată ca nefiind sinceră, logică și susținută factual, constituind o strategie de apărare ce nu rezistă în raport cu elementele obiective ale cauzei.
3. Referitor la solicitarea de ajutor a lui M. I. M. adresată lui D. I. de a interveni pe lângă un funcționar vamal pentru urgentarea eliberării codului EORI (numărul de înregistrare și identificare a operatorilor economici) din data de 01.07.2022 – infracțiunea de trafic de influență și cumpărare de influență
În fapt, instanța de fond a reținut că în dimineața zilei de 01.07.2022, începând cu ora 09:01:00, inculpatul M. I. M. a inițiat o convorbire telefonică cu D. I., apelat în mod familiar cu apelativul „Uță”. Discuția a debutat într-un registru informal, cu mențiuni generale despre preocupările fiecăruia și locul în care se află. Ulterior, subiectul convorbirii s-a orientat către fiul interlocutorului, D. R. G., despre care se menționează că este fotbalist, activând ca fundaș stânga și central, iar inculpatul M. I. M. a manifestat un interes aparent pentru parcursul sportiv al acestuia, spunând că „m-am implicat un pic că n-am avut de ales”, cu referire la schimbările recente survenite în structura de conducere a clubului de fotbal FC Brașov. În același context, interlocutorul D. solicită: „fă-i și lui un loc acolo”, cu referire la fiul său, iar M. afirmă că „o să-i pun o vorbă lu' ăsta”, făcând trimitere la președintele clubului. La scurt timp, mai exact la ora 09:11:58, discuția a fost reluată, iar inculpatul M. I. M. a adus în atenție o problemă legată de întârzierea livrării unui colet sosit din Statele Unite ale Americii, problemă despre care a afirmat că are legătură cu eliberarea unui cod EORI necesar pentru vămuirea coletului. În cadrul aceleiași discuții, inculpatul M. a menționat că a făcut demersurile necesare, însă „s-a împiedicat treaba undeva” și și-a exprimat dorința ca acest cod să fie eliberat mai repede, având în vedere că „dacă mai stau, săptămâna viitoare îmi trimite pachetu-napoi în America”. În acest context, D. i-a sugerat că ar putea vorbi cu „Piști, șef de Vamă la noi aici”, propunându-i să intervină în sensul obținerii urgente a codului.
Discuțiile au continuat și în jurul orei 09:32:51, când D. I. i-a comunicat lui M. că îi va transmite un număr de telefon aparținând unei alte persoane, pe nume C. (ulterior identificat ca S. C.), pentru a putea lua legătura directă în vederea soluționării situației privind coletul. Inculpatul M. I.-M. a confirmat interesul său pentru contact și a menționat că se află în grădină, construind „o căsuță de lemn”.
Ulterior, la ora 09:36:01, D. I. i-a transmis prin mesaj text numărul de telefon: „C. S. (...)”, precizând în discuția anterioară că acesta „nu-i la muncă, da' să vezi ce vorbești tu, să-i zici exact”, iar inculpatul M. s-a aratat dispus să îl contacteze.
În jurul orei 11:55:07, în cadrul unei noi convorbiri, D. I. l-a întreabat pe inculpatul M. I.-M. dacă „s-a rezolvat”, iar acesta a răspuns afirmativ: „s-a rezolvat”, precizând că „aștept acu să-mi dea ăia...”, semn că demersurile legate de codul EORI și livrarea coletului erau pe cale de finalizare.
La data de 06.07.2022, în jurul orei 10:31:25, inculpatul M. M. I. a contactat serviciul de informații clienți al DHL Express – Departamentul Vamal, pentru a verifica situația coletului. În timpul convorbirii, operatorul DHL i-a confirmă că pachetul se află la Autoritatea Vamală și că procesul de vămuire este în desfășurare, menționând că „cel mai probabil, în decursul zilei de astăzi-mâine va obține...” documentele necesare. Inculpatul M., la rândul său, a afirmat că „au cam trecut” zilele estimate și că dorește să evite returnarea coletului, având în vedere că urma să plece în concediu.
În ansamblu, din comunicările prezentate reiese că inculpatul M. I. M. a întâmpinat o dificultate în legătură cu livrarea unui colet internațional și, în acest context, a apelat la un cunoscut, D. I., care, la rândul său, s-a arătat disponibil să faciliteze contactul cu persoane din cadrul autorității vamale pentru soluționarea problemei. În paralel, cei doi au discutat și despre posibilitatea implicării inculpatului în sprijinirea integrării fiului lui D. în structura unui club sportiv, în funcție de evoluțiile privind componența conducerii tehnice și administrative a acestuia.
Din conținutul declarației date de martorul D. I. în cursul urmării penale și menținută în cursul judecății rezultă că acesta a fost contactat telefonic de către inculpatul M. I. M., care i-a adus la cunoștință faptul că întâmpină dificultăți în obținerea codului EORI necesar pentru vămuirea unui colet sosit din Statele Unite ale Americii, aflat în custodia unui comisionar la Otopeni, și a cărui returnare era posibilă în lipsa finalizării procedurilor vamale. În acest context, martorul D. a arătat că inculpatul M. i-a solicitat sprijinul, întrucât știa că el are o cunoștință care lucrează în cadrul Vămii Brașov, exprimându-și dorința de a obține informații sau asistență pentru soluționarea situației. Totodată, în cadrul aceleiași discuții, inculpatul M. ar fi făcut o mențiune generală, fără caracter imperativ sau condiționat, în sensul că, în măsura posibilităților, ar putea discuta cu președintele clubului FC Brașov în legătură cu fiul lui D., jucător de fotbal, în vederea unei eventuale oportunități de a fi remarcat sau inclus într-un cadru sportiv mai favorabil. Martorul D. I. a precizat că acest aspect nu s-a concretizat în niciun fel și că fiul său, aflat la acel moment la SR Brașov, a continuat activitatea sportivă pe cont propriu, activând în prezent la FC Cetate Râșnov. De asemenea, a menționat că, potrivit celor relatate de inculpatul M., coletul în discuție conținea un obiect personal, un inel sau un lănțișor destinat copilului acestuia, trimis din SUA.
În ceea ce privește declarația dată de martorul S. C. (în cursul urmării penale și menținută în cursul judecății), rezultă că acesta a fost contactat de martorul I. D., care i-a cerut acordul de a-i transmite numărul său de telefon inculpatului M. I. M., despre care i-a spus că are o problemă legată de un colet, fără a-i da alte detalii. Martorul a arătat că, la acel moment, ocupa funcția de șef de serviciu în cadrul Direcției Regionale Vamale Brașov și că, ulterior, a fost apelat de inculpatul M. I., cu care se mai întâlnise ocazional în trecut și despre care știa cine este. În cursul discuției telefonice purtate, inculpatul M. i-a explicat că primise un colet din Statele Unite, care se afla în procedură de vămuire, și că avea nevoie de codul EORI pentru a putea finaliza formalitățile, însă aplicația electronică prin care acesta se obține întâmpina dificultăți tehnice. Martorul a relatat că i-a oferit inculpatului M. indicații tehnice privind modalitatea de obținere a codului EORI, explicându-i că acesta se generează printr-o aplicație informatică gestionată de autoritatea vamală română și integrată cu sistemul Uniunii Europene, indicându-i inclusiv site-ul customs.ro, pașii de urmat și necesitatea încărcării unei copii a cărții de identitate. De asemenea, martorul a menționat că a observat faptul că actul de identitate al lui M. indica domiciliul în București, iar viza de flotant din Brașov nu era vizibilă în sistem, motiv pentru care l-a sfătuit să transmită solicitarea către autoritatea vamală competentă din București. Întrucât procedura nu a reușit nici pe această cale, martorul S. C. a arătat că a decis să îl sprijine direct, introducând personal datele necesare în aplicație, după ce inculpatul M. i-a transmis informațiile solicitate prin e-mail, împreună cu datele sale de contact. A menționat că, ulterior, a scanat formularul rezultat, l-a transmis lui M. pentru semnare și l-a îndrumat să îl trimită autorității competente, iar după una sau două zile, M. l-a sunat pentru a-l informa că situația s-a rezolvat și coletul a fost livrat la domiciliu, cu toate formalitățile vamale îndeplinite.
Martorul a subliniat că sprijinul acordat a avut un caracter strict tehnic și punctual, oferit cu titlu personal, fără a exista vreo solicitare sau ofertă de recompensă, precizând expres că „pentru ajutorul pe care i l-am oferit nu am cerut nimic și nici nu mi s-a oferit nimic.” În legătură cu aspectele referitoare la fiul lui D., martorul a arătat că nu are cunoștință despre o eventuală solicitare de sprijin pentru transfer sau selecție la FC Brașov, și că, din câte știe, este posibil ca D. să fi dorit doar ca fiul său să fie remarcat de staff-ul echipei, însă nu a purtat nicio discuție în acest sens cu D. și nici nu i s-a adus la cunoștință că M. ar fi promis o intervenție de acest fel.
În opinia instanței de fond, din ansamblul acestor relatări nu rezultă că ar fi existat vreun demers formalizat sau o înțelegere condiționată între părți, ci doar o corespondență telefonică și personală desfășurată între persoane care se cunoșteau, în legătură cu situații punctuale de natură familială sau tehnică, într-un context informal și fără conotații care să indice intenții sau conduite cu caracter ilicit.
4. Referitor la conducerea autoturismului VW Touareg, înmatriculat cu nr. (...), pe drumurile publice, de către M. I. M. în data de 21.07.2022, în perioada în care dreptul de conducere i-a fost suspendat
În ceea ce privește aspectul conducerii autoturismului marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare (...), de către inculpatul M. I. M., în data de 22 iulie 2022, pe drumurile publice, în perioada în care dreptul său de a conduce era suspendat, materialul probator administrat până în prezent a confirmat această situați de fapt, recunoscută de inculpat, de altfel.
Astfel, fiind audiat, inculpatul M. I. M. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv conducerea pe drumurile publice a autoturismului marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare (...), în data de 21 iulie 2022, în perioada în care dreptul său de a conduce era suspendat, recunoaștere exprimată fără echivoc în conținutul declarației date în fața instanței. Totodată, inculpatul a încercat să ofere o justificare subiectivă a conduitei sale, susținând că, la momentul respectiv, fosta sa soție se afla într-o avansată stare de graviditate, respectiv în luna a șaptea – a opta de sarcină, iar în ziua incidentului a fost contactat telefonic de aceasta, întrucât la domiciliul comun fuseseră livrate mai multe colete constând în obiecte necesare pentru copilul ce urma să se nască: un pătuț, un cărucior, biberoane speciale și alte articole pentru nou-născuți. Inculpatul a menționat că în acele colete se regăsea și trotineta la care s-a făcut referire în activitatea de supraveghere tehnică efectuată în acea zi. Potrivit declarației acestuia, deși inițial a refuzat deplasarea, motivând că nu avea cine să îl ajute, în cele din urmă a cedat insistențelor soției, fiind îngrijorat de posibile complicații ale sarcinii, context în care a decis să utilizeze autoturismul în scopul strict de a prelua și transporta obiectele respective de la punctul de livrare până la domiciliu. Inculpatul a subliniat că deplasarea efectuată a avut loc exclusiv în interiorul cartierului privat Avangarden 3 Bartolomeu, pe o distanță relativ scurtă de aproximativ 200 de metri, între strada Egretei și strada Pelicanului, fără a părăsi perimetrul cartierului și fără a accesa artere publice de circulație în sensul propriu al termenului. Acesta a calificat incidentul drept unul absolut izolat, precizând că în decursul a peste șase luni de monitorizare tehnică și filaj, autoritățile nu au identificat alte momente în care să fi condus pe drumurile publice, ceea ce – în opinia inculpatului – ar susține caracterul excepțional și singular al conduitei.
În susținerea celor declarate, inculpatul a depus la dosar documente medicale care confirmă starea avansată de sarcină a fostei soții la momentul faptei și situația medicală delicată a copilului nou-născut, diagnosticat ulterior cu o malformație gravă, arătând că regretă sincer faptul că a recurs la această conduită și exprimând bucuria că, în prezent, copilul se află într-o stare stabilă.
Instanța de fond a reținut însă că, deși explicațiile oferite de inculpat pot evoca o stare de presiune emoțională și pot fi analizate pe latura morală și umană a cauzei, acestea nu constituie cauze justificative sau de neimputabilitate în sensul art. 18 și 23 Cod penal, nefiind de natură a înlătura caracterul penal al faptei săvârșite. Inculpatul a acționat cu conștiința clară a caracterului ilicit al conduitei sale, întrucât, potrivit propriilor declarații, era perfect conștient că dreptul său de a conduce era suspendat și că dovada înlocuitoare își pierduse valabilitatea la data comiterii faptei. Faptul că deplasarea s-a realizat pe o distanță scurtă ori în cadrul unui cartier cu regim rezidențial nu are semnificație juridică sub aspectul existenței elementului material al infracțiunii, întrucât și acele segmente de drumuri se încadrează în noțiunea de drum public, în accepțiunea jurisprudenței constante a instanțelor.
Prin urmare, instanța a reținut că recunoașterea faptei și regretul exprimat de inculpat vor fi avute în vedere exclusiv ca elemente favorabile în individualizarea judiciară a pedepsei, fără a putea conduce la înlăturarea răspunderii penale pentru fapta săvârșită.
În drept, Tribunalul a reținut următoarele:
I. Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului M. I. M.
1. Faptele inculpatului M. I. M., constând în aceea că, în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov și ordonator terțiar de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., cu al căror administrator de fapt, M. D., a avut mai multe întâlniri în acest scop, în înțelegere cu C. G., director adjunct al S.P.L.T. Brașov, în perioada iunie – noiembrie 2022, și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu (stabilite prin art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 22 alin. 1, alin. 2 lit. „a” și „c” din Legea nr. 500/2002, art. 6, art. 7, art. 430 alin. 1, art. 440 alin. 1, art. 441 alin. 1 și 3, art. 449 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 57/2019), sens în care
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „lucrări de reparații curente - reparații coș de fum și alte operații aferente la Obiectivul SPLT - punct de lucru PCT PASAJ BARTOLOMEU”, publicat în SEAP în data de 17.06.2022, contract atribuit societății Q. M. S.R.L. la o valoare de 439.705,50 (fără TVA), respectiv 523.249,55 lei (cu TVA), lucrările fiind supraevaluate și executate necorespunzător,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurii de achiziție directă pentru „lucrări de reparație curente – manoperă și materiale aferente la Obiectiv SPLT”, publicată în SEAP în data de 04.07.2022, contract încheiat între S.P.L.T Brașov și S.C. C. H. S.R.L., în valoare de 321.738 lei (fără TVA), respectiv 382.686,22 lei (cu TVA), iar ulterior, în înțelegere cu M. D., a dispus realizarea unor lucrări neconforme cu prevederile caietului de sarcini și a aprobat plata contravalorii contractului, respectiv a sumei de 382.686,22 lei,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022 la valoarea de 361.080 lei (fără TVA), respectiv 429.685.2 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. Q. M. S.R.L., faptă la care a fost sprijinit și de către M. M. E., șef Serviciu administrativ,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022 la valoarea de 111.150 lei (fără TVA), respectiv 132.268,5 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. C. H. S.R.L.,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022 la valoarea de 127.000 lei (fără TVA), respectiv 151.130 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. D. H. G. S.R.L.,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022 la valoarea de 246.070 lei (fără TVA), respectiv 292.823,3 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. D. H. G. S.R.L.,
fiind astfel încălcate dispozițiile art. 22 alin.1 și alin. 2 lit. „c” și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. 2 lit. „a” - „f” din Legea nr. 99/2016 raportat la art. 1 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 394/2016, art. 164 - 165 din Legea nr. 99/2016, art. 441 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 57/2019,
toate acestea cu consecința prejudicierii bugetului Serviciului Public Local de Termoficare Brașov cu suma totală de 1.606.743,5 lei (fără TVA), respectiv 1.912.024,77 lei (cu TVA), concomitent cu asigurarea unui folos necuvenit în cuantumul valorii fiecărui contract încheiat pentru societățile S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și
S.C. D. H. G. S.R.L. și indirect pentru M. D.,
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (6 acte materiale).
Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 297 alin. (1) din Codul penal, fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și, prin aceasta, cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, constituie infracțiune. Totodată, art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 prevede că, în cazul în care prin comiterea faptei de abuz în serviciu s-a obținut un folos necuvenit pentru sine ori pentru altul, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
În raport cu aceste dispoziții, instanța constată că în cauză sunt întrunite atât elementele laturii obiective, cât și cele ale laturii subiective ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată reținute în sarcina inculpatului M. I. M..
Astfel, sub aspect obiectiv, instanța reține că inculpatul, în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, ordonator terțiar de credite și persoană care exercita efectiv autoritatea decizională asupra derulării achizițiilor publice, a acționat cu încălcarea atribuțiilor legale ce derivă din calitatea sa de funcționar public, în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. Această calitate rezultă din faptul că, în virtutea funcției exercitate, inculpatul a acționat în realizarea atribuțiilor unei instituții publice, fiind învestit să gestioneze fonduri publice și să dispună asupra bugetului unei entități aflate sub autoritatea administrației publice locale. Prin urmare, se impune în mod direct aplicabilitatea dispozițiilor Codului administrativ, inclusiv a art. 6 privind principiul legalității, art. 7 privind egalitatea de tratament, art. 441 privind utilizarea responsabilă a resurselor publice și art. 449 privind obiectivitatea în luarea deciziilor.
Spre deosebire de o simplă nerespectare a unor proceduri administrative, faptele imputate inculpatului se situează în zona încălcării legii penale, întrucât acesta a dispus și coordonat atribuirea formală a unor contracte de lucrări și servicii către societăți comerciale apropiate, fără respectarea principiilor legalității, eficienței, transparenței și competiției loiale prevăzute de Legea nr. 99/2016, Legea nr. 500/2002, O.G. nr. 119/1999 și O.U.G. nr. 57/2019.
Astfel, instanța reține că inculpatul a dispus în mod direct, în calitate de ordonator terțiar de credite, atribuirea mai multor contracte publice către firmele S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., toate controlate în fapt de numitul M. D., în baza unei relații personale, dovedită prin întâlniri repetate, discuții telefonice și coroborată cu declarațiile martorilor. Probele administrate demonstrează o practică repetitivă de disimulare a realității economice, prin simularea unor proceduri de achiziție directă aparent conforme, dar în esență viciate de influența directă a inculpatului asupra deciziilor de atribuire.
În acest context, declarațiile martorilor relevă faptul că inculpatul exercita o autoritate informală dominantă asupra compartimentelor de specialitate, angajații afirmând că acesta "se supăra dacă nu i se făceau pe plac anumite cereri", "nu aveai voie să-l superi" și că "trebuia să faci ce zice el". Aceste manifestări configurează o practică arbitrară de impunere a voinței personale asupra deciziilor administrative, în contradicție cu principiile legalității și egalității consacrate de art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 57/2019.
Încălcarea atribuțiilor de serviciu s-a produs în mod sistematic, fiind evidențiată prin modul defectuos de angajare a cheltuielilor, lipsa verificărilor prealabile asupra conformității lucrărilor, acceptarea plăților fără documente justificative complete, acceptarea lucrărilor neexecutate ori supraevaluate și tolerarea unor abateri grave de la cerințele tehnice asumate prin documentațiile de achiziție. De asemenea, instanța reține că inculpatul a favorizat în mod deliberat aceste societăți prin înlăturarea oricărei concurențe reale, în scopul obținerii unor foloase necuvenite de către acestea și, indirect, de către administratorul lor de fapt.
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că, fiind încadrat ca personal contractual și nu ca funcționar public în sens strict, nu ar putea răspunde penal pentru infracțiunea de abuz în serviciu, va fi înlăturată de instanță ca nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, „funcționar public” este și persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, exercită o însărcinare de orice natură, cu caracter public, conferită de o autoritate publică. Or, inculpatul, în calitate de director al unei entități publice aflate în subordinea autorității locale și având atribuții privind angajarea și utilizarea fondurilor publice, exercita în mod neîndoielnic o funcție de conducere cu caracter public, în temeiul unei însărcinări primite din partea administrației publice locale.
Așadar, chiar dacă a fost încadrat în baza unui contract individual de muncă, calitatea sa se subsumează definiției largi a funcționarului public, astfel cum este interpretată constant de doctrina și jurisprudența penală. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod constant că noțiunea de funcționar public are un înțeles autonom în dreptul penal, care excede cadrului restrâns din dreptul administrativ, incluzând și persoanele care, prin funcția exercitată, participă la gestionarea sau folosirea resurselor publice ori exercită autoritate publică.
În plus, din analiza fișei postului și a atribuțiilor conferite de legislația aplicabilă (Legea nr. 500/2002, O.G. nr. 119/1999, Codul administrativ – O.U.G. nr. 57/2019), rezultă fără echivoc că inculpatul era învestit cu autoritate decizională în procesul bugetar și avea responsabilități esențiale privind gestiunea patrimoniului public. Ca atare, instanța constată că susținerea privind lipsa calității de funcționar public este o interpretare formalistă și artificială a legii, care contravine sensului și scopului reglementării penale. Excluderea sa de la incidența răspunderii penale pentru abuz în serviciu, în baza unui simplu criteriu de încadrare contractuală, ar echivala cu o eludare a legii penale prin forma raportului de muncă și ar lipsi de eficiență protecția penală a intereselor publice.
Din analiza probelor, inclusiv a fișei postului, rezultă că inculpatul exercita atribuții de conducere asupra unui serviciu public local, implica autoritate administrativă, angaja cheltuieli bugetare și dispunea de competență decizională cu privire la fonduri publice. În atare condiții, acestuia îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Codului administrativ, ale Legii nr. 500/2002, ale O.G. nr. 119/1999 și ale legislației specifice în domeniul achizițiilor sectoriale.
Achizițiile directe efectuate în speță, deși reglementate de Legea nr. 99/2016 ca modalitate autonomă de atribuire, sunt totuși supuse exigențelor bunei gestiuni financiare, transparenței și utilizării eficiente a fondurilor publice, în temeiul art. 5 din O.G. nr. 119/1999 și art. 22 din Legea nr. 500/2002. Regimul juridic derogatoriu al achiziției directe nu înlătură obligația respectării unor condiții minimale de legalitate, oportunitate și transparență, prevăzute în mod expres de H.G. nr. 394/2016. De asemenea, practica Înaltei Curți (Decizia nr. 2534/2023) și cea a ANAP și Curții de Conturi subliniază că, atunci când o entitate optează în mod voluntar pentru o procedură formală (chiar sub prag), aceasta este obligată să respecte integral cadrul legal incident.
Prin urmare, se impune în mod direct aplicabilitatea dispozițiilor Codului administrativ, inclusiv a art. 6 privind principiul legalității, art. 7 privind egalitatea de tratament, art. 441 privind utilizarea responsabilă a resurselor publice și art. 449 privind obiectivitatea în luarea deciziilor.
Spre deosebire de o simplă nerespectare a unor proceduri administrative, faptele imputate inculpatului se situează în zona încălcării legii penale, întrucât acesta a dispus și coordonat atribuirea formală a unor contracte de lucrări și servicii către societăți comerciale apropiate, fără respectarea principiilor legalității, eficienței, transparenței și competiției loiale prevăzute de Legea nr. 98/2016, Legea nr. 500/2002, O.G. nr. 119/1999 și O.U.G. nr. 57/2019.
În mod particular, instanța a constatat că modul de atribuire a contractelor de achiziție publică a fost unul profund defectuos, fiind eludate procedurile concurențiale legale și divizate achizițiile pentru a se crea aparența unor achiziții directe permise de lege. Lipsa unei evaluări reale a necesităților, inexistența unei analize de oportunitate și lipsa transparenței în selecția ofertanților relevă o conduită care s-a abătut grav de la rigorile unei gestiuni responsabile și legale a fondurilor publice.
Urmarea imediată a conduitei inculpatului constă, pe de o parte, în prejudicierea bugetului SPLT Brașov cu suma de 1.912.024,77 lei (cu TVA), iar pe de altă parte, în afectarea integrității activității instituției, prin compromiterea normelor de legalitate, transparență și eficiență financiară. Aceste consecințe rezultă direct și nemijlocit din faptele imputate, fiind expresia relației de cauzalitate dintre conduita activă și ilicită a inculpatului și prejudiciul material concret produs instituției publice.
Raportul de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului și urmarea imediată rezultă din ansamblul probator administrat, care relevă că deciziile acestuia au stat la baza inițierii, aprobării și derulării unor achiziții publice defectuoase, în cadrul unor proceduri formale, dar viciate în esența lor, în scopul favorizării unor operatori economici selectați discreționar.
Sub aspect subiectiv, faptele au fost comise cu intenție directă, în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia. În acest sens, instanța observă că inculpatul a avut o conduită coerentă și repetitivă, ce denotă nu doar asumarea conștientă a încălcării atribuțiilor legale, ci și utilizarea funcției publice în scopul satisfacerii unor interese personale sau ale altor persoane. Este evident, așadar, caracterul ilicit și scopul subiectiv al acțiunilor sale, întrucât atribuirea contractelor și efectuarea plăților nu au fost consecința unei simple neglijențe administrative, ci rezultatul unei voințe determinate, manifestate în mod direct.
În plus, instanța reține incidența dispozițiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele au fost comise cu scopul de a asigura un folos patrimonial necuvenit în cuantumul valorii fiecărui contract atribuit în mod fraudulos către cele trei societăți controlate de M. D.. Acest folos necuvenit este demonstrat prin coroborarea valorii contractelor încheiate, modul de executare a lucrărilor, plățile acceptate fără contraprestație efectivă și beneficiile obținute de entitățile comerciale favorizate.
În concluzie, instanța de fond a constatat că inculpatul M. I. M. și-a încălcat atribuțiile de serviciu atât prin nerespectarea procedurilor legale de achiziții, cât și prin nerespectarea principiilor unei bune gestiuni financiare la care era obligat în virtutea funcției de conducere exercitate în cadrul unei instituții publice. Acesta avea atribuții directe privind angajarea și utilizarea creditelor bugetare, gestionarea eficientă a fondurilor publice și respectarea cadrului legal aplicabil achizițiilor, pe care le-a deturnat în mod sistematic în favoarea unor interese private.
Totodată, instanța a avut în vedere și considerentele relevante din Decizia nr. 392/2017 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că aplicarea principiului „ultima ratio” presupune ca răspunderea penală să intervină doar în situații de gravitate evidentă, atunci când mijloacele extrapenale nu sunt apte să protejeze valorile sociale lezate. În cauza de față, amploarea prejudiciului, caracterul sistematic al încălcării atribuțiilor și deturnarea constantă a scopului funcției publice justifică, fără echivoc, incidența răspunderii penale și aplicarea normei penale de incriminare. Așadar, instanța reține că faptele inculpatului se circumscriu în mod evident sferei ilicitului penal, iar nu doar unei simple abateri administrative sau contravenționale.
2. Faptele inculpatului M. I. M., constând în aceea că, în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, anterior publicării în SEAP, în perioada august – septembrie 2022, i-a furnizat lui M. D. informații confidențiale referitoare la procedurile de achiziție directă ce urmau a se desfășura (informații vizând tipul lucrării, valoarea, locația), respectiv „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022, „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022, „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022,
în scopul atribuirii nelegale a contractelor către S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., societăți pe care M. D. le administra în fapt,
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații” prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 78/2000.
Instanța reține că faptele inculpatului M. I. M., constând în aceea că, în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, anterior publicării în SEAP, în perioada august – septembrie 2022, i-a furnizat lui M. D. informații confidențiale referitoare la procedurile de achiziție directă ce urmau a se desfășura (informații vizând tipul lucrării, valoarea, locația), respectiv „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022, „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022, „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații”, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Informațiile transmise de inculpat înainte de publicarea oficială în SEAP sunt, prin natura lor, informații nedestinate publicității. Potrivit doctrinei în materie (a se vedea Mihail Udroiu, „Drept penal. Partea specială”, Ed. C.H. Beck), o informație este considerată „nedestinată publicității” dacă nu este accesibilă publicului la momentul transmiterii și are caracter esențial pentru desfășurarea unui proces decizional instituțional. În domeniul achizițiilor publice, toate detaliile referitoare la obiectul viitoarelor contracte, valorile estimate și momentul demarării procedurii constituie informații strategice, menite să asigure egalitatea de tratament între ofertanți și să prevină manipularea procesului concurențial.
Astfel, înainte de momentul publicării în SEAP, aceste date au un caracter confidențial, reglementat atât de normele primare din Legea nr. 99/2016 și OUG nr. 57/2019, cât și de normele de bună practică promovate de ANAP. În doctrină și în practica administrativă s-a arătat constant că divulgarea acestor informații permite pregătirea anticipată a ofertelor și adaptarea lor în funcție de bugetele disponibile, afectând fundamental corectitudinea și echitatea competiției. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 603/2015, a reținut că divulgarea unor informații nepublice, esențiale în procesul decizional administrativ, afectează nu doar funcționarea instituției respective, ci și încrederea publicului în corectitudinea și imparțialitatea autorităților.
În cauza de față, caracterul nepublic al informațiilor este indubitabil, întrucât ele nu fuseseră încă afișate în SEAP, fiind accesibile doar personalului de decizie din cadrul SPLT Brașov. Furnizarea acestora către martorul M. D. i-a permis acestuia o poziționare privilegiată în raport cu ceilalți potențiali ofertanți, înfrângând astfel principiul egalității de șanse și al transparenței procedurilor de achiziție publică.
Cu privire la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a transmite, cu intenție, către o persoană neautorizată – respectiv martorul M. D. – informații ce nu fuseseră încă făcute publice, referitoare la tipul, valoarea și locația lucrărilor ce urmau a fi achiziționate de SPLT Brașov prin proceduri de achiziție directă. Din coroborarea probelor administrate – declarațiile martorilor, extrasele SEAP, corespondența electronică dintre inculpat și numitul M. D., precum și interceptările convorbirilor telefonice – rezultă fără echivoc că inculpatul a furnizat date precise și privilegiate, permițându-i acestuia să pregătească în avans oferta, să ajusteze prețurile și să devină singurul ofertant competitiv.
Urmarea imediată constă în compromiterea integrității și transparenței procesului de achiziție publică, prin acordarea unui avantaj ilicit unui operator economic. S-a produs o denaturare a mecanismului concurențial, cu afectarea principiului egalității de tratament între operatorii economici și a încrederii publice în corectitudinea procedurilor administrative.
Raportul de cauzalitate este stabilit prin faptul că folosirea efectivă de către M. D. a informațiilor primite de la inculpat a dus în mod nemijlocit la atribuirea succesivă a contractelor către societățile comerciale controlate de acesta – S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L. – în condiții de avantaj concurențial evident, în detrimentul oricăror potențiali competitori.
Infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind în mod conștient atribuirea contractelor către entitățile comerciale agreate. Conduita sa denotă un comportament sistematic și deliberat, cu scopul de a favoriza în mod nelegal o persoană din anturajul său în detrimentul legalității și integrității procesului decizional instituțional.
Conduita inculpatului se înscrie, așadar, în sfera activităților incriminate de Legea nr. 78/2000, întrucât a permis accesul unei persoane neautorizate la informații ce nu erau încă publice, transmițându-i acestuia date esențiale privind contractele publice planificate, care au fost ulterior utilizate pentru a obține un avantaj patrimonial direct.
Instanța a subliniat că protejarea caracterului confidențial al informațiilor din sfera achizițiilor publice este esențială pentru asigurarea unei competiții loiale între operatorii economici și prevenirea fenomenelor de corupție instituțională. În speță, prin acțiunile sale, inculpatul a subminat în mod grav principiul egalității de tratament între participanți și a afectat integritatea procesului de atribuire.
În concluzie, instanța reține că faptele inculpatului se încadrează în ipoteza normativă a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, în concurs real cu infracțiunea de abuz în serviciu, întrucât folosirea de informații privilegiate a fost mijlocul prin care inculpatul a asigurat atribuirea preferențială a contractelor către o persoană favorizată în fapt, prejudiciind astfel bugetul instituției publice și subminând legalitatea procesului de achiziții publice.
3. Faptele inculpatului M. I. M., constând în aceea că, în perioada iunie – decembrie 2022, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, a pretins și primit, direct și indirect, de la reprezentanții S.C. N. C. S.R.L. (respectiv M. C. P., V. A. M. și M. D.) și de la M. D., administrator al S.C. Q. M. S.R.L., foloase necuvenite, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la atribuirea și derularea unor contracte de achiziții publice, după cum urmează:
1. un autoturism marca VW Touareg, înmatriculat cu numărul B-807-WTS, proprietatea lui V. A. M., evaluat la suma de cel puțin 25.500 euro, predat inculpatului cel mai târziu în luna iunie 2022 și utilizat în mod curent până în mai 2023 de către inculpatul M. I. M.;
2. transportul unui monument funerar din localitatea Simeria (jud. Hunedoara) către localitatea Șerboeni (jud. Argeș), efectuat cu un mijloc de transport aflat în patrimoniul S.C. N. C. S.R.L., în luna iulie 2022, serviciu oferit de V. A. M. și M. C. P., evaluat la suma de aproximativ 1.000 lei;
3. transportul gratuit efectuat cu autoturismul VW Touareg, (...), pe ruta Brașov – Istanbul, în luna august 2022, asigurat de V. A. M., valoarea serviciului fiind estimată la 582,5 lei;
4. folosința gratuită a unui autovehicul de transport (dubă) din patrimoniul S.C. N. C. S.R.L., folosită în luna iulie 2022 pentru:
- transportul de la Brașov la Șerboeni a două calorifere și a unor corpuri de iluminat;
- transportul de diverse materiale pe raza municipiului Brașov, oferite de M. D., cu o valoare aproximativă de 1.050 lei;
5. panouri fotovoltaice în valoare totală de 13.991,80 euro (fără TVA), promise de M. C. P. și V. A. M. în cursul lunii iulie 2022, care urmau să fie achiziționate prin S.C. N. C. S.R.L. de la S.C. K. E. R. S.R.L. Deși acestea nu au mai fost în final achiziționate, promisiunea a constituit o formă de pretindere de foloase necuvenite;
6. un scuter electric marca Shansu, model 18650, Harley 1500W, în valoare de 8.775 lei, achiziționat în luna iulie 2022 de către M. C. P. de la S.C. C. O. S.R.L., și oferit inculpatului M. I. M.;
7. plata, prin intermediul S.C. N. C. S.R.L., a costului unei construcții ridicate de inculpatul M. I. M. în localitatea Șerboeni (jud. Argeș), în cuantum de 81.872 lei, achitată de societatea S.C. N. C. S.R.L. către S.C. I. F. S.R.L. din Sâncrai (jud. Harghita), la data de 17.08.2022, ulterior încasării de către N. a unor plăți efectuate de S.P.L.T. Brașov în temeiul contractului nr. 119/15.04.2022, având ca obiect „Lucrări de reparații curente și în regim de intervenții cu caracter de urgență...” la rețelele termice, contract cu o valoare de 7.899.159,66 lei, încheiat cu S.C. N. C. S.R.L., al cărui termen a fost prelungit în ianuarie 2023 până la 30.04.2023;
8. un autoturism marca Dodge RAM 1500 Rebel, cu număr de înmatriculare (...), seria de șasiu (...), proprietatea S.C. Q. M. S.R.L., evaluat la suma de 48.500 euro, oferit cel mai târziu în iunie 2022 și utilizat și în prezent (mai 2023) de inculpatul M. I. M.;
9. plata, în luna decembrie 2022, de către S.C. Q. M. S.R.L., a unor bunuri achiziționate prin licitație on-line de la societatea Auktionen Münzhandlung Sonntag din Stuttgart (Germania), în valoare de 21.285 euro, conform facturii nr. 143515 A37/38 din 01.12.2022, emisă pe numele lui D. M., cu adresa de facturare indicată în (...).
Aceste foloase necuvenite au fost pretinse și primite în mod direct sau indirect de către inculpatul M. I. M. în legătură cu atribuirea și derularea unor contracte de lucrări și servicii încheiate de SPLT Brașov cu:
- S.C. N. C. S.R.L. (contractul nr. 119/15.04.2022, în valoare de 7.899.159,66 lei),
- S.C. Q. M. S.R.L., în cadrul procedurilor de achiziții publice inițiate în SEAP:
- 17.06.2022 – reparații coș de fum (439.705,5 lei),
- 21.09.2022 – revizii CT, PT (361.080 lei),
- S.C. C. H. S.R.L. (04.07.2022 – reparații curente, 321.738 lei; 03.10.2022 – lucrări întreținere terase, 111.150 lei),
- S.C. D. H. G. S.R.L. (06.10.2022 – servicii instalații electrice, 127.000 lei; 18.11.2022 – hidroizolații/reparații, 246.070 lei),
valoarea totală a acestor contracte fiind de peste 1.600.000 lei (fără TVA).
Faptele descrise întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (9 acte materiale).
În toate aceste cazuri, probele indică legătura directă dintre foloasele primite și atribuțiile exercitate de inculpat cu privire la atribuirea, derularea ori prelungirea unor contracte de lucrări sau servicii publice, încheiate cu societățile respective. Probele sunt consistente și coroborate: declarațiile martorilor V. A. M., M. C. P., M. D. și M. D., T. N. V., L. D., S. M., L. L., G. M. O., P. M., T. D., Bisceanu F., G. V., convorbirile interceptate, documentele de achiziție și facturare (inclusiv factura pentru scuterul electric, documentele de transport ale monumentului funerar, contractul de construcție a imobilului din Șerboeni), precum și supravegherea video a utilizării autovehiculelor de către inculpat.
În doctrină s-a statuat că, în cazul faptei de luare de mită, existența unei legături funcționale între folosul necuvenit și atribuțiile de serviciu ale funcționarului este esențială pentru configurarea tipicității obiective (Boroi, Drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck, 2022, p. 312). Astfel, „nu este necesară dovedirea influenței efective asupra deciziei, ci doar legătura de cauzalitate rezonabilă între folosul oferit și funcția exercitată” (Hotărârea penală nr. 234/2020, Curtea de Apel București).
Această interpretare este consolidată de jurisprudența ÎCCJ, care, prin Decizia penală nr. 2951/2017, a statuat că „foloasele primite sub forma utilizării unui bun mobil sau imobil, fără titlu legal, echivalează cu primirea unui avantaj material dacă sunt determinate de calitatea de funcționar public și sunt oferite în scopul influențării conduitei acestuia în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
De asemenea, în Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, referitoare la art. 297 C.pen., dar cu relevanță extinsă în materia infracțiunilor de serviciu, s-a statuat că răspunderea penală intervine numai în cazul încălcării legii primare. În prezenta cauză, încălcarea atribuțiilor de serviciu derivă direct din dispozițiile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile publice și OG nr. 119/1999 privind controlul intern, acte normative de rang primar.
Din jurisprudența CEDO, se rețin elemente de aplicabilitate în cauze precum “Ciechanowicz v. Polonia” sau “Păvălache v. România”, în care instanța europeană a subliniat importanța contextului repetitiv, a naturii ascunse a foloaselor și a dezechilibrului de influență între părțile implicate. În cauza „Brândușe v. România”, Curtea a reafirmat principiul că în materie de corupție, percepția publică asupra imparțialității funcționarului este la fel de importantă ca realitatea faptică, subliniind efectul distructiv al corupției asupra încrederii în administrația publică.
Urmarea imediată constă în vicierea activității de serviciu și compromiterea funcției publice, întrucât inculpatul, aflat în poziție de decizie în privința derulării și atribuirii contractelor publice, a acționat contrar obligațiilor legale, influențând procedurile de achiziții în beneficiul celor care i-au oferit foloase. În doctrină s-a subliniat că „urmarea imediată a infracțiunii de luare de mită se concretizează în afectarea valorilor ce țin de buna desfășurare a activității instituției publice și în subminarea încrederii cetățenilor în integritatea funcției” (Nistoreanu, Drept penal. Partea specială, Ed. Hamangiu, 2020, p. 461).
Legătura de cauzalitate rezultă din conexiunea evidentă și nemijlocită dintre oferirea/primirea foloaselor și influența exercitată asupra deciziilor contractuale. Este suficient a se observa că primirea unor avantaje (de exemplu, plata construcției casei din Șerboeni sau punerea la dispoziție a autovehiculelor de lux) a fost succedată de prelungirea contractelor sau de acceptarea unor lucrări supraevaluate – fapt dovedit cu înscrisuri oficiale și coroborat cu interceptări în care inculpatul face referire la „recunoștința” datorată pentru „implicare”. În același sens, ÎCCJ, Decizia penală nr. 323/2018, a reținut că „existența unei contraprestații sub forma favorizării mituitorului în cadrul relației contractuale poate fi dedusă și din succesiunea temporală a actelor, atunci când acestea se corelează cu alte mijloace de probă”.
Latura subiectivă este realizată sub forma intenției directe, inculpatul cunoscând și acceptând că foloasele îi sunt acordate în considerarea funcției publice și a influenței sale asupra procesului decizional referitor la atribuirea contractelor publice. Acceptarea repetată a bunurilor și serviciilor demonstrează o conduită deliberată și planificată, orientată spre obținerea unor beneficii personale prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Relevantă este în acest sens declarația martorului M. C. P., care a arătat că „M. I. cerea direct și spunea clar ce vrea, iar dacă îi aduceam, lucrările mergeau mai ușor.” De asemenea, în cadrul interceptărilor ambientale, inculpatul a afirmat: „dacă tot ai câștigat lucrarea, dă și tu ceva să meargă bine treaba”.
În concluzie, instanța a reținut că faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C.pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., în contextul existenței unui mecanism corupt sistemic și organizat, în care inculpatul a beneficiat în mod repetat de foloase necuvenite de la reprezentanții unor societăți comerciale în scopul influențării deciziilor publice.
4. Cu privire la infracțiunea de trafic de influență
Potrivit art. 291 alin. (1) Cod penal, constituie infracțiune fapta persoanei care, direct sau indirect, pretinde, primește ori acceptă promisiunea de bani sau alte foloase, pentru sine sau pentru altul, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și promițând că va interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale acestuia.
Pentru existența infracțiunii este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe de tipicitate obiectivă: (i) subiectul activ să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar public; (ii) să promită că va interveni pe lângă acel funcționar; și (iii) să existe o contraprestație, constând în bani ori foloase, sau cel puțin o solicitare în acest sens.
În prezenta cauză, inculpatul M. I. M. este acuzat că, în data de 01.07.2022, lăsând să se creadă că are influență asupra președintelui clubului FC Brașov, ar fi promis numitului D. I. că va interveni pe lângă acesta pentru integrarea fiului său în echipă, solicitând în schimb ca D. să intervină pe lângă un funcționar vamal în vederea urgentării eliberării unui cod EORI necesar pentru vămuirea unui colet.
Analiza instanței, prin prisma probatoriului administrat, conduce însă la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, având în vedere că din analiza convorbirilor telefonice interceptate între inculpat și D. I., nu rezultă o promisiune fermă de influență, nu există o veritabilă contraprestație – nu se solicită, nu se pretinde și nu se acceptă niciun folos patrimonial, discuțiile privind codul EORI se referă la o problemă tehnică, pentru care martorul D. indică o persoană cunoscută – pe C. S. – fără vreo mențiune despre recompense sau beneficii, iar inculpatul nu a obținut un avantaj patrimonial în urma acestor discuții, în contextul în care declarațiile martorilor confirmă inexistența unei relații condiționate între cele două favoruri, astfel că inculpatul nu a creat o aparență de influență reală.
5. Cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență
În conformitate cu dispozițiile art. 292 alin. (1) Cod penal, constituie infracțiune fapta persoanei care, direct sau indirect, promite, oferă ori dă bani sau alte foloase unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru ca aceasta să intervină pe lângă funcționarul respectiv în scopul determinării acestuia să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
În cauza de față, se reține în sarcina inculpatului M. I. M. că, în data de 01.07.2022, i-ar fi promis lui D. I. că va interveni pe lângă președintele clubului FC Brașov pentru ca fiul acestuia să fie primit în echipă, solicitându-i în schimb să intervină pe lângă un funcționar vamal, asupra căruia D. pretindea că are influență, pentru a urgenta eliberarea unui cod EORI.
Din analiza probatoriului administrat rezultă însă că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii, având în vedere că nu a existat o promisiune de foloase făcută de inculpat în favoarea lui D. I., inculpatul nu a cunoscut existența unei pretinse influențe a lui D. asupra funcționarului public și nu există o legătură cauzală între presupusa promisiune a inculpatului și presupusa intervenție a lui D..
În raport de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului nu îndeplinește criteriile de tipicitate, întrucât comportamentul nu este de natură penală, neavând caracterul, conținutul și gravitatea necesară pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 292 Cod penal.
6. Fapta inculpatului M. I. M., constând în aceea că, în data de 21.07.2022, având dreptul de conducere suspendat, s-a urcat la volanul autoturismului marca VW Touareg, înmatriculat cu nr. (...), pe care l-a condus din parcarea situată în dreptul imobilului unde locuiește, din mun. (...)– str. Egretei – parcarea din dreptul imobilului (...) (unde are sediul Cabinetul veterinar V. U. A. al soției sale) și înapoi, pe traseul str. Egretei – str. Lebedei – (...) – parcare imobil de reședință bl. B 40, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal;
Cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei drept de a conduce a fost suspendat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 335 alin. (2) Cod penal, constituie infracțiune fapta persoanei care conduce un vehicul pe drumurile publice, deși exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
Analiza elementelor constitutive ale infracțiunii relevă, sub aspectul laturii obiective, necesitatea întrunirii cumulativ a următoarelor cerințe: existența unei acțiuni de conducere efectivă a unui vehicul, desfășurată pe un drum public, în perioada în care subiectul activ al faptei are suspendat dreptul de a conduce, respectiv cu conștientizarea acestei împrejurări de către făptuitor.
În prezenta cauză, probatoriul administrat conduce la concluzia că toate aceste cerințe sunt îndeplinite în mod deplin.
În concluzie, reținând că inculpatul a acționat cu deplină reprezentare a caracterului ilicit al faptei, în intervalul de timp în care nu avea dreptul legal de a conduce, iar acțiunea sa s-a desfășurat pe un drum public în accepțiunea legii și a jurisprudenței, instanța constată că sunt pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice în perioada suspendării exercitării dreptului de a conduce, prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal.
Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului C. G.
1. Faptele inculpatului C. G., constând în aceea că, în calitate de director adjunct al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., cu al căror administrator de fapt, M. D., a avut mai multe întâlniri în acest scop, în înțelegere cu M. I. M., directorul al S.P.L.T. Brașov, în perioada iunie – noiembrie 2022, și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu (stabilite prin art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 6, art. 7, art. 430 alin. 1, art. 440 alin. 1, art. 441 alin. 1 și 3, art. 449 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 57/2019), sens în care:
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări de reparații curente - reparații coș de fum și alte operații aferente la Obiectivul SPLT - punct de lucru PCT PASAJ BARTOLOMEU”,publicat în SEAP în data de 17.06.2022, contract atribuit societății Q. M. S.R.L. la o valoare de 439.705,50 (fără TVA), respectiv 523.249,55 lei (cu TVA), lucrările fiind supraevaluate și executate necorespunzător,
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări de reparație curente – manoperă și materiale aferente la Obiectiv SPLT”, publicată în SEAP în data de 04.07.2022, în valoare de 321.738 lei (fără TVA), respectiv 382.686,22 lei (cu TVA), contract încheiat între S.P.L.T. Brașov și S.C. C. H. S.R.L. și executat necorespunzător;
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022 la valoarea de 361.080 lei (fără TVA), respectiv 429.685.2 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. Q. M. S.R.L., faptă la care a fost ajutat și de către M. M. E., șef Serviciu administrativ;
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022 la valoarea de 111.150 lei (fără TVA), respectiv 132.268,5 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. C. H. S.R.L.,
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022 la valoarea de 127.000 lei (fără TVA), respectiv 151.130 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. D. H. G. S.R.L.,
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022 la valoarea de 246.070 lei (fără TVA), respectiv 292.823,3 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. D. H. G. S.R.L.,
fiind astfel încălcate dispozițiile art. 22 alin.1 și alin. 2 lit. „c” și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. 2 lit. „a” - „f” din Legea nr. 99/2016 raportat la art. 1 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 394/2016, art. 164 - 165 din Legea nr. 99/2016, art. 441 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 57/2019,
toate acestea cu consecința prejudicierii bugetului Serviciului Public Local de Termoficare Brașov cu suma totală de 1.606.743,5 lei (fără TVA), respectiv 1.912.024,77 lei (cu TVA), concomitent cu asigurarea unui folos necuvenit în cuantumul valorii fiecărui contract încheiat pentru societățile S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L. și indirect pentru M. D.,
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (6 acte materiale);
2. Faptele inculpatului C. G., constând în aceea că, în calitate de director adjunct al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, anterior publicării în SEAP, în perioada august – septembrie 2022, i-a furnizat lui M. D. informații confidențiale referitoare la procedurile de achiziție directă ce urmau a se desfășura (informații vizând tipul lucrării, valoarea, locația), respectiv „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022, „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022, „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022,
în scopul atribuirii nelegale a contractelor către S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., societăți pe care M. D. le administra în fapt,
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații” prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 78/2000;
Instanța constată că faptele inculpatului C. G., care, în calitate de director adjunct al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, a divulgat, în mod repetat și sistematic, în perioada august – septembrie 2022, informații confidențiale nepublice privind proceduri de achiziție directă aflate în faza de pregătire, către martorul M. D. – administratorul de fapt al societăților comerciale S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L. – întrunește, în mod evident, toate elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate.
În preambul, instanța arată că că dezvoltările teoretice, doctrinare și jurisprudențiale efectuate cu privire la această infracțiune în cadrul analizei dedicate inculpatului M. I. M. se impun, mutatis mutandis, și în prezenta ipoteză factuală, dat fiind că faptele analizate se circumscriu aceluiași cadru normativ și implică aceleași standarde de interpretare juridică. Pentru evitarea reiterării, instanța face trimitere la considerentele respective, pe care le îmbrățișează în integralitatea lor, cu valoare de fundament comun aplicabil și în raport cu fapta imputată inculpatului C. G..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea deliberată a inculpatului de a furniza, cu încălcarea regimului de confidențialitate, informații privilegiate referitoare la proceduri de achiziție publică nepublicate, în vederea asigurării unui avantaj injust pentru operatorii economici controlați de persoana beneficiară. Comunicarea acestor informații – anterior publicării în SEAP – a vizat detalii precise privind natura lucrărilor, valoarea estimată, locațiile vizate și calendarul orientativ al demarării procedurilor, după cum urmează: „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP la 21.09.2022; „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată la 03.10.2022; „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată la 06.10.2022; „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată la 18.11.2022.
Prin această conduită, inculpatul a generat o distorsiune gravă a cadrului concurențial, permițând pregătirea și adaptarea prealabilă a ofertelor de către societățile vizate, în scopul simulării unei aparente legalități a atribuirii, în dauna altor operatori economici și a interesului public. Vicierea procedurilor de achiziție a fost completă, afectând atât transparența procesului, cât și egalitatea de tratament între participanți.
Caracterul confidențial și relevanța strategică a informațiilor comunicate rezultă cu claritate din: interceptările telefonice și ambientale efectuate în perioada premergătoare publicării anunțurilor în SEAP, care atestă că inculpatul comunica detalii esențiale privind conținutul proiectelor de achiziții și termenele aproximative; declarațiile martorilor, inclusiv ale unor funcționari ai SPLT Brașov, care au confirmat că inculpatul C. era în contact constant cu M. D. și că acesta din urmă beneficia de informații privilegiate; corespondența electronică identificată în urma perchezițiilor informatice, care includea precizări explicite referitoare la valorile estimate ale lucrărilor, cu mențiuni directe despre inculpatul C. („conform ce mi-a zis Ghiță...”); suprapunerea fidelă a informațiilor comunicate în mod informal și a parametrilor reali ai achizițiilor publicate ulterior în SEAP, ceea ce exclude orice ipoteză de coincidență sau simplă anticipare.
În concluzie, instanța reține că fapta inculpatului C. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatei M. M. E.
1. Fapta inculpatei M. M. E., constând în aceea că, în calitate de șef al Serviciului Administrativ din cadrul Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, având cunoștință despre înțelegerea frauduloasă dintre M. I. M. (directorul S.P.L.T. Brașov), C. G. (directorul adjunct al S.P.L.T. Brașov) și M. D. (administrator al S.C. Q. M. S.R.L.), în cursul lunii septembrie 2022, i-a ajutat pe M. I. M. (directorul S.P.L.T. Brașov) și C. G. (directorul adjunct al S.P.L.T. Brașov) în demersul acestora de a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu (stabilite prin art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 22 alin. 1, alin. 2 lit. „a” și „c” din Legea nr. 500/2002, art. 6, art. 7, art. 430 alin. 1, art. 440 alin. 1, art. 441 alin. 1 și 3, art. 449 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 57/2019) și de a derula formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări revizii CT, PT”, în valoare de 361.080 lei, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, prin redactarea în data de 15.09.2022, la cererea lui M. D., a unei adrese în numele S.C. Q. M. S.R.L. către S.P.L.T. Brașov, ce conținea o ofertă întocmită pentru a fi luată în considerare în procedura de atribuire a contractului,
fiind astfel încălcate de către M. I. M. (directorul S.P.L.T. Brașov) și C. G. (directorul adjunct al S.P.L.T. Brașov) dispozițiile art. 22 alin.1 și alin. 2 lit. „c” și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. 2 lit. „a” - „f” din Legea nr. 99/2016 raportat la art. 1 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 394/2016, art. 164 - 165 din Legea nr. 99/2016, art. 441 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 57/2019, cu consecința prejudicierii bugetului Serviciului Public Local de Termoficare Brașov cu suma de 361.080 lei (fără TVA), respectiv 429.685.2 lei (cu TVA), concomitent cu asigurarea unui folos necuvenit în același cuantum pentru S.C. Q. M. S.R.L. și indirect pentru M. D.,
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal.
Instanța a reținut că fapta inculpatei M. M. E., care, în calitate de șef al Serviciului Administrativ din cadrul Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, în cursul lunii septembrie 2022, având cunoștință despre existența unei înțelegeri frauduloase între inculpații M. I. M. și C. G., conducători executivi ai instituției, și M. D., administratorul de facto al S.C. Q. M. S.R.L., a sprijinit în mod direct și nemijlocit desfășurarea formală a procedurii de achiziție directă privind obiectivul „lucrări revizii CT, PT” – publicată ulterior în SEAP la data de 21.09.2022 – prin redactarea, la data de 15.09.2022, a unei adrese în numele S.C. Q. M. S.R.L. către SPLT Brașov, conținând o ofertă predeterminată, întocmită pentru a fi inclusă în documentația de atribuire și considerată formal în procesul de selecție a ofertei câștigătoare.
Sub acest aspect, contribuția inculpatei M. M. E. este edificatoare, în sensul că la data de 15.09.2022, în biroul acesteia, martorul M. D. a discutat cu 52 inculpatul C. G. despre detaliile achiziției, stabilindu-se modul în care se va structura oferta în funcție de suma disponibilă prin rectificare bugetară. Ulterior, inculpata a redactat, la calculator, o adresă în numele S.C. Q. M. S.R.L., completând și corectând conținutul, deși nu era angajată sau împuternicită de această societate. Aceasta l-a asistat direct pe martorul M. D. în formularea și structurarea documentelor ce urmau să fie încărcate în SEAP.
Mai mult, inculpata i-a furnizat martorului parola de acces la unul dintre calculatoarele instituției – „SPLT cu S mare, 2022, semnul exclamării” – pentru a permite acestuia să finalizeze încărcarea ofertei. Interceptările confirmă clar contextul în care parola a fost transmisă, precum și faptul că documentele erau completate și pregătite pe loc, sub supravegherea și cu sprijinul activ al inculpatei. Declarația martorei B. L.-E., potrivit căreia parola ar fi fost destinată unei rețele wireless, este în mod evident contrazisă de împrejurările de fapt și de contextul tehnic, fiind înlăturată de instanță.
Această conduită se coroborează în mod concludent cu: înregistrările ambientale ce surprind redactarea fizică de către inculpată a documentului ce poartă antetul firmei Q.; dialogurile purtate între inculpata și M., din care rezultă că aceasta avea inițiativa asupra formulărilor incluse în ofertă; prezența simultană în biroul funcționarilor publici a inculpatei, lui C. G. și M. D. în contextul perfectării documentelor; corespondența ulterioară înregistrată, în care M. îi solicită inculpatului M. I. M. transmiterea unor date și fișiere pentru ofertare „pe stick sau pe mail”, aspect ce confirmă coordonarea dintre inculpați; declarațiile martorilor care indică faptul că inculpata participa la redactarea ofertelor în SEAP pentru societăți comerciale alese de conducerea instituției, în afara cadrului legal.
Dialogurile interceptate reflectă o logică inversă în stabilirea obiectului achiziției – „De câți bani avem” – și relevă participarea inculpatei la un mecanism artificial de alocare a fondurilor. Implicarea sa nu se reduce la sprijin administrativ, ci constituie o veritabilă complicitate: a generat documente fictive, a asistat și a susținut introducerea acestora în sistemul informatic public oficial, într-un scop contrar atribuțiilor legale și interesului instituției publice.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă, cunoscând exact natura și destinația documentelor pe care le redacta, neavând nicio îndoială asupra faptului că acționează în afara cadrului legal, în interesul unei entități private favorizate. Acceptarea și executarea sarcinilor date de ceilalți inculpați în acest cadru infracțional relevă conștiința caracterului ilicit al conduitei sale și contribuția voită la atingerea rezultatului urmărit – atribuirea contractului către S.C. Q. M. S.R.L.
În concluzie, instanța constată că inculpata M. M. E. a acționat cu deplină reprezentare asupra rolului său în cadrul unui mecanism concertat de fraudare a procedurilor de achiziție publică, sprijinind esențial autorii principali prin redactarea documentației simulate, facilitarea accesului la sistemele informatice ale instituției și susținerea concretă a transmiterii ofertei în SEAP.
Fapta sa întrunește, în mod cert, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 297 alin. (1) Cod penal.
În practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat în mod constant că redactarea, transcrierea sau sprijinul logistic oferit în vederea formalizării unor documente care constituie fundamentul unui demers administrativ nelegal reprezintă un act de complicitate, dacă este realizat cu știința caracterului simulat al procedurii și cu intenția de a sprijini autorii în atingerea rezultatului prejudiciabil (Decizia penală nr. 794/2017 a ÎCCJ; Decizia nr. 447/A/2018 a Curții de Apel București).
Astfel, oferirea de sprijin în forma redactării unei adrese formale care conține o ofertă deja cunoscută și acceptată de conducerea instituției publice – și care urmează să fie inclusă într- o procedură de achiziție publică doar pentru a simula existența unei competiții – echivalează, în mod cert, cu o înlesnire a săvârșirii faptei de către funcționarul public care abuzează de funcție. O asemenea contribuție nu este una accidentală sau lipsită de relevanță juridică, ci constituie veritabil act de sprijin material, cu influență directă asupra producerii rezultatului infracțional.
În speță, inculpata M. M. E. nu s-a limitat la o activitate tehnică sau de rutină, ci a elaborat în mod activ documentația esențială pentru atribuirea unui contract de achiziție publică, în afara cadrului legal, în beneficiul unei entități comerciale cunoscute și agreate de autorii principali. Prin acest comportament, inculpata a participat în mod conștient la mimarea unui proces de selecție, asigurând aparența de legalitate necesară pentru justificarea formală a cheltuirii fondurilor publice, ceea ce, potrivit doctrinei ( A. Boroi, Drept penal. Partea generală, ed. 2021, p. 493), constituie forma tipică a complicității la o infracțiune de serviciu.
În consecință, instanța reține vinovăția inculpatei M. M. E. pentru săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât participarea sa activă, conștientă și coordonată în cadrul mecanismului fraudulos de atribuire a contractului public – prin redactarea și furnizarea de documente neautentice, sprijinul logistic oferit unei persoane neautorizate în accesarea platformei SEAP și integrarea în planul infracțional al autorilor principali – nu poate fi interpretată decât ca o veritabilă complicitate, în forma prevăzută și sancționată de lege.
Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză a fost antrenată răspunderea penală a inculpaților pentru infracțiunile comise.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor și dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a observat că activitatea infracțională a fost una complexă și extinsă, fiind realizată în mod coordonat și repetat pe parcursul unei perioade îndelungate, în cadrul mai multor proceduri de achiziție, cu implicarea mai multor funcționari și a unor entități private controlate indirect de către inculpați. Amploarea demersului infracțional este evidențiată nu doar de durata acestuia, ci și de valoarea semnificativă a prejudiciului estimat, precum și de consecințele produse asupra integrității funcției publice și încrederii cetățenilor în legalitatea administrării fondurilor publice. Având în vedere cele expuse anterior, instanța apreciază că în cauză nu se poate reține în privința inculpaților niciuna dintre circumstanțele atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. 2 Cod penal.
La stabilirea pedepselor accesorii și complementare, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicția tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
Față de toate acestea, instanța a analizat în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege. Având în vedere prevederile art. 289 alin. 1 din Cod penal, art. 297 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare și accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie pe lângă pedeapsa principală. În continuare, raportat la natura faptelor comise de inculpați pentru care aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi și pedepsei accesorii aferente este obligatorie, este evidențiată o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) și lit. g Cod penal (dreptul de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii).
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, instanța de fond a reținut următoarele:
1. M. I. M.
Inculpatul este în vârstă de 53 de ani, divorțat, 2 copii minori, fără antecedente penale. Pe parcursul întregii urmăriri penale și a judecății inculpatul s-a prezentat la instanța judiciară.
Prin sentința penală nr. 172/S din data de 11.08.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov și rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul M. I. M. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în trei acte materiale, pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare.
Pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, în forma continuată, constând în 23 de acte materiale, instanța a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, pedepsele au fost contopite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea – 2 ani și 4 luni – la care s-a adăugat un spor de 8 luni, rezultând o pedeapsă principală de 3 ani închisoare. Aceasta a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 4 ani, în temeiul art. 91 și 92 Cod penal.
Ulterior, în prezenta cauză, s-a constatat că inculpatul M. I. M., în aceeași calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, în perioada iunie – decembrie 2022, a comis fapte suplimentare de luare de mită și abuz în serviciu, concretizate în primirea directă și indirectă de foloase necuvenite de la reprezentanții unor societăți comerciale interesate în obținerea și derularea de contracte cu SPLT Brașov. Aceste fapte constau în 9 acte materiale de luare de mită și 6 acte materiale de abuz în serviciu, desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale și având aceeași natură infracțională cu faptele pentru care inculpatul a fost anterior condamnat.
Conform art. 37 Cod penal, dacă o persoană condamnată definitiv pentru o infracțiune continuată este judecată ulterior pentru alte acțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, instanța trebuie să constate existența unei infracțiuni unice, să stabilească pedeapsa corespunzătoare pentru întreg ansamblul faptic și să dispună, dacă este cazul, anularea formelor de executare emise în temeiul condamnării anterioare.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că toate aceste fapte fac parte din aceeași infracțiune unică în formă continuată, atât sub aspectul luării de mită, cât și sub aspectul abuzului în serviciu, urmând ca pentru întreaga conduită să se stabilească o pedeapsă unică, în conformitate cu art. 37 Cod penal. Aceasta trebuie să reflecte gravitatea întregului ansamblu infracțional și să respecte interdicția de regres enunțată de jurisprudența Înaltei Curți.
Astfel, la individualizarea pedepselor, potrivit art. 74 Cod penal, instanța a avut în vedere atât natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, cât și pericolul social al faptelor comise, care rezultă din încălcarea acelor relații sociale care ocrotesc interesul public, în sensul desfășurării cu probitate a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici sau alte persoane asimilate în raporturile lor de serviciu cu cetățenii, dar și relațiile sociale care ocrotesc funcționarii publici împotriva actelor de suspiciune că ar putea fi corupți de și implicit apără buna reputație a unităților în care își desfășoară activitatea funcționarii publici, precum și scopul urmărit de inculpat, aceea de a obține venituri ilicite în urma comiterii acestor infracțiuni, dar și persoana inculpatului și atitudinea acestuia în cursul procesului penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța apreciază că, deși inculpatul M. I. M. nu este cunoscut cu antecedente penale și s-a prezentat la fiecare termen de judecată, aceste împrejurări nu sunt de natură a justifica reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, în sensul art. 75 alin. (2) Cod penal.
În mod concret, se constată că inculpatul nu a colaborat cu organele de urmărire penală, nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și nu a contribuit la aflarea adevărului în cursul urmăririi penale ori al judecății. Dimpotrivă, inculpatul a adoptat o poziție procesuală de negare a evidenței, în ciuda volumului consistent al probatoriului administrat, care relevă în mod clar caracterul sistematic, deliberat și în deplină cunoștință de cauză al conduitei sale.
Mai mult, faptele comise de inculpat nu pot fi considerate izolate sau ocazionale. Dimpotrivă, acestea au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, pe o perioadă îndelungată de timp, în cadrul unui mecanism bine structurat, având ca scop deturnarea interesului public în favoarea obținerii de foloase necuvenite. Inculpatul a acționat din poziția de director al unei instituții publice, funcție care presupunea un nivel ridicat de responsabilitate, integritate și loialitate față de interesele statului și ale comunității.
Prin urmare, instanța a reținut că modul de comitere a faptelor, contextul funcțional în care acestea au fost realizate, prejudiciul important cauzat bugetului public și frecvența actelor materiale săvârșite de inculpat reflectă o gravitate ridicată a conduitei infracționale. Toate aceste elemente exclud posibilitatea de a reține circumstanțe atenuante și impun orientarea sancțiunii în zona medie-superioară a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât scopul preventiv, coercitiv și educativ al pedepsei să fie efectiv realizat.
Inculpatul a profitat de poziția de autoritate conferită de calitatea de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, utilizând atribuțiile legale nu în interesul public, ci în vederea obținerii de avantaje patrimoniale necuvenite, constând în autoturisme, bunuri, lucrări de construcție și alte servicii furnizate de agenți economici interesați în atribuirea și derularea unor contracte publice. Aceste fapte reflectă nu doar un dispreț manifest față de valorile ocrotite de legea penală, ci și o determinare accentuată a inculpatului de a deturna sistematic resursele publice și mecanismele achizițiilor publice în propriul folos. Mai mult decât atât, acțiunile sale au antrenat implicarea directă a subordonaților, deturnarea activității instituției, disimularea unor proceduri și simularea unor atribuiri legale, toate în scopul de a crea aparența de legalitate și a masca caracterul fraudulos al operațiunilor.
Prin urmare, având în vedere împrejurările mai sus-expuse, instanța a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 3 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și responsabilizarea condamnatului, poate fi atins prin aplicarea unor pedepse al căror cuantum să fie orientat spre un nivel situat în zona medie a limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată.
2. C. G.
Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 și 10 din Codul de procedură penală, în sensul că instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și a fost săvârșită de inculpatul C. G., cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează să opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile comise.
Astfel, se reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni grave, respectiv abuz în serviciu în formă continuată (6 acte materiale) și folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității, ambele comise în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în calitate de director adjunct al unei instituții publice. În acest context, inculpatul a avut un rol secundar față de inculpatul principal, implicându-se la nivel operațional și de sprijin, în executarea dispozițiilor decizionale formulate de inculpatul M. I. M., fără a avea inițiativa sau controlul asupra circuitului contractual sau asupra beneficiilor directe rezultate din comiterea faptelor.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă stabil, o familie în întreținere, este bine integrat în societate și nu prezintă un profil criminogen. Din ansamblul probator reiese că inculpatul nu a obstrucționat activitatea organelor judiciare, ci, dimpotrivă, a avut o atitudine sinceră și colaborantă pe parcursul urmăririi penale și al judecății, recunoscând în mod complet și neechivoc faptele comise și acceptând probele administrate, contribuind astfel în mod esențial la aflarea adevărului.
Instanța a constatat că inculpatul C. G. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 11.05.2023 – 28.09.2023, precum și că a fost plasat în arest la domiciliu în perioada 28.09.2023 – 13.12.2023.
3. M. M. E.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru o infracțiune de complicitate la abuz în serviciu, comisă în calitate de șef al Serviciului Administrativ din cadrul SPLT Brașov, fapta presupunând sprijinirea în mod conștient a acțiunilor de deturnare a atribuțiilor de serviciu de către co-inculpații M. I. M. și C. G., în scopul atribuirii frauduloase a unui contract public în valoare semnificativă.
Instanța a reținut că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are o activitate profesională constantă, fiind bine integrată în mediul familial și social. Cu toate acestea, nu a manifestat o conduită sinceră în raport cu fapta comisă, negând contribuția sa în cadrul demersului infracțional, iar pe parcursul procesului penal nu a contribuit activ la aflarea adevărului.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 75 Cod penal. Totuși, gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatei este unul redus în raport cu ceilalți participanți, implicarea sa fiind punctuală, fără beneficii directe și fără poziție de decizie în cadrul instituției. Din această perspectivă, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, este proporțională cu contribuția sa efectivă la comiterea faptei, cu conduita sa generală și cu datele personale pozitive.
VI. Latura civilă a cauzei
Potrivit art. 1349 Cod civil, condițiile cerute pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal, sunt următoarele:
i) să existe o faptă ilicită constând într-o infracțiune care reprezintă temeiul atât al răspunderii penale cât și al răspunderii civile;
ii) infracțiunea să fi produs un prejudiciu material sau moral cu caracter de certitudine și care să nu fie reparat încă și să fie actual;
iii) să existe o legătură de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs
iv) să existe vinovăția autorului în producerea prejudiciului;
v) să existe o constituire legală de parte civilă în procesul penal, cu excepția cazului în care acțiunea civilă este exercitată din oficiu.
Instanța constată că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpaților, în temeiul art. 1349 și următoarele din Codul civil, în raport cu infracțiunile de serviciu reținute în sarcina acestora, respectiv faptele de abuz în serviciu, comise în legătură directă cu exercitarea atribuțiilor de funcționari publici în cadrul Serviciului Public Local de Termoficare Brașov.
Persoana vătămată, Serviciul Public Local de Termoficare Brașov, prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 1.912.024,17 lei, conform adresei nr. 2502/26.07.2023, această sumă reprezentând valoarea cumulată a celor șase contracte de achiziție publică încheiate cu firmele controlate direct sau indirect de către inculpatul M. D., ca urmare a conduitei infracționale adoptate și a fraudării procedurilor legale.
Analiza probatorie relevă că prejudiciul total cauzat patrimoniului SPLT Brașov se ridică la suma de 1.912.024,17 lei (cu TVA), corespunzând unui prejudiciu net de 1.606.743,50 lei (fără TVA), rezultat din următoarele contracte atribuite în mod formal și cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în materia finanțelor publice, achizițiilor sectoriale și a responsabilității funcționarilor publici.
Derularea acestor contracte a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) și alin. (2) lit. c și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ale art. 5 din OG nr. 119/1999 privind controlul intern și auditul intern, ale art. 2 alin. (2) lit. a)–f) din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, raportate la art. 1 alin. (1) și (4) din HG nr. 394/2016, precum și ale art. 441 alin. (1) și (3) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
Prin comiterea acestor fapte, inculpații au prejudiciat bugetul SPLT Brașov cu suma totală de 1.912.024,17 lei, beneficiile financiare fiind transferate către societățile comerciale S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., și în mod indirect, către inculpatul M. D., în calitate de beneficiar real al fondurilor publice deturnate.
Instanța a constatat, așadar, că este îndeplinită cerința prejudiciului cert, evaluabil în bani, produs ca urmare a conduitei ilicite a inculpaților, într-un raport direct de cauzalitate cu faptele reținute în sarcina acestora, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă SPLT Brașov și obligarea inculpaților la repararea integrală a prejudiciului în cuantum de 1.912.024,17 lei.
În cauză, instanța este chemată să stabilească întinderea exactă a prejudiciului cauzat Serviciului Public Local de Termoficare Brașov prin atribuirea nelegală a unor contracte de achiziții publice, ca urmare a săvârșirii, de către inculpați, a infracțiunii de abuz în serviciu, în forma prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal. O componentă esențială a acestui demers este determinarea dacă taxa pe valoarea adăugată (TVA) aferentă acestor contracte intră în componența prejudiciului sau nu.
Instanța a reținut că, în conformitate cu principiile generale ale răspunderii penale și civile delictuale, prejudiciul reprezintă pierderea patrimonială efectiv suferită de persoana vătămată, în cazul de față o instituție publică. Calculul prejudiciului trebuie să reflecte suma totală achitată de autoritatea contractantă în cadrul contractelor încheiate cu încălcarea legii, inclusiv TVA-ul aferent acestor achiziții. Deși TVA-ul este, în mod obișnuit, un impozit indirect care poate fi dedus de către instituțiile publice înregistrate în scopuri de TVA, instanța a subliniat că această deducere reprezintă o facilitate fiscală, și nu o formă de reparare a prejudiciului. În situațiile în care cheltuielile au fost generate prin fapte ilicite – respectiv prin abateri penale constând în atribuirea frauduloasă a unor contracte – dreptul de deducere al TVA-ului este, cel mai adesea, inoperant sau, chiar dacă a fost formal exercitat, nu are vocația de a anula efectiv prejudiciul suferit de instituție.
Acest raționament a fost exprimat în mod explicit de Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 563/A/2020, în care se reține că: „Recuperarea TVA-ului nu exclude existența prejudiciului. Din moment ce instituția a achitat TVA-ul în cadrul unui contract nelegal, pierderea patrimonială este certă, iar deducerea reprezintă o facilitate fiscală, nu o reparare a pagubei.”
La rândul său, Curtea de Conturi, în Raportul special din anul 2019 privind gestionarea fondurilor publice, a arătat că: „În cazurile de achiziții nelegale, prejudiciul se calculează la valoarea totală achitată, inclusiv TVA-ul, în considerarea plății efectuate și a caracterului consumptibil al taxei”.
De asemenea, Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 356/2006, a subliniat că: „Confiscarea sumelor dobândite ilicit și repararea prejudiciului urmăresc protejarea ordinii de drept și interesului public în utilizarea fondurilor. Faptul că o parte din sumă poate fi ulterior compensată fiscal nu înlătură pierderea reală suferită.”
Pe plan fiscal, TVA este un impozit colectat de furnizori, dar suportat în realitate de beneficiari, iar în cazul entităților publice, TVA plătit în cadrul unor tranzacții ilegale constituie o cheltuială efectivă din bugetul public. În aceste condiții, chiar dacă TVA-ul a fost, formal, dedus de instituție, această deducere nu repară pierderea suferită, neputând constitui o cauză de exonerare de răspundere pentru persoana vinovată.
Din punct de vedere penal, omisiunea includerii TVA în calculul prejudiciului ar conduce la o subevaluare artificială a pagubei și ar aduce atingere principiului fundamental al reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 19 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală. Totodată, ar încălca și principiul legalității în utilizarea fondurilor publice, în condițiile în care suma totală achitată – inclusiv TVA – a fost suportată în mod efectiv din bugetul instituției.
Mai mult, chiar și în ipoteza în care TVA-ul ar fi fost dedus de către instituție, deducerea reprezintă o operațiune fiscală internă în relația dintre instituția publică și bugetul de stat și nu afectează caracterul ilicit și prejudiciabil al achiziției. Deducerea TVA în contabilitate nu echivalează cu restituirea unei sume de bani și, prin urmare, nu poate înlătura obligația de reparare integrală a prejudiciului rezultat din comiterea unei infracțiuni.
În completarea considerentelor privind includerea TVA în cuantumul prejudiciului cauzat de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 25 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, potrivit cărora nu sunt deductibile „cheltuielile care nu sunt aferente desfășurării activității economice”. Raportat la prezenta cauză, instanța constată că sumele achitate de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov în cadrul procedurilor de achiziție încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale nu pot fi considerate cheltuieli aferente unei activități economice desfășurate în condiții de legalitate și conformitate cu scopul instituțional. Or, deducerea TVA este posibilă numai în cadrul unor operațiuni legitime și justificabile din punct de vedere fiscal, iar nu în ipoteza în care plățile s-au realizat în temeiul unor fapte penale. În acest sens, deducerea TVA într-un asemenea context nu poate fi echivalată cu o reparare efectivă a prejudiciului. Ea reprezintă doar o facilitate fiscală aplicabilă în condiții stricte, legate de legalitatea și realitatea operațiunii economice. Deducerea nu înlătură pierderea efectiv suportată de autoritatea publică, care a fost obligată să plătească întreaga sumă – inclusiv TVA – în cadrul unor contracte încheiate cu rea-credință, fără contraprestații reale sau cu executare necorespunzătoare.
Prin urmare, în aplicarea principiilor de drept fiscal și penal, instanța a reținut că prejudiciul generat prin abuzul în serviciu trebuie determinat prin raportare la suma totală achitată, incluzând și TVA-ul aferent, întrucât cheltuiala a fost efectuată în mod nelegal și fără justificare economică reală. Dispozițiile art. 25 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal întăresc această concluzie, întrucât exclud de la deductibilitate tocmai acele sume care rezultă din fapte ilicite și care nu au legătură cu desfășurarea unei activități economice legale.
Așadar, includerea TVA în prejudiciul reținut în cauză este nu doar justificată, ci obligatorie pentru reflectarea corectă a pagubei cauzate instituției publice prin faptele penale analizate.
În concluzie, instanța reține că valoarea totală a prejudiciului cauzat Serviciului Public Local de Termoficare Brașov se ridică la suma de 1.912.024,77 lei, sumă ce include și taxa pe valoarea adăugată aferentă contractelor atribuite fraudulos, întrucât:
- TVA a fost efectiv plătită de instituție în cadrul unor operațiuni nelegale;
- deducerea acestei taxe nu constituie o formă de reparare a prejudiciului;
- doctrina și jurisprudența confirmă caracterul consumptibil al TVA în acest context;
- excluderea TVA ar contraveni principiului reparării integrale a prejudiciului.
Prin urmare, includerea TVA în calculul prejudiciului este justificată atât juridic, cât și practic, fiind în concordanță cu obligația instanței de a stabili și dispune repararea întregii pierderi patrimoniale suferite de autoritatea contractantă ca urmare a faptei penale.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, inculpații în cauză, precum și persoanele interesate în cauză.
Prin apelul procurorului s-a susținut, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului și, în consecință, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. I. M., condamnarea și pentru inflațiunile de trafic de influență, respectiv cumpărare din influență pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul C. G., solicită aplicarea unui pedepse într-un cuantum mai ridicat. Apreciază că motivele de apel pe care le-a depus la dosarul cauzei sunt corect circumstanțiate stării de fapt și probelor care au fost administrate până la acest moment.
În ceea ce îl privește pe inculpatul M. I. M., consideră că soluțiile de achitare dispuse de Tribunalul Covasna pentru infracțiunile de trafic de influență, respectiv cumpărare din influență sunt netemeinice din perspectiva faptului că în mod eronat Tribunalul Covasna nu a analizat elementele constitutive ale celor două infracțiuni și, pe de altă parte, nu a apreciat în mod corespunzător că există probe suficiente care să susțină soluțiile de condamnare în ceea ce privește cele două infracțiuni. Pentru infracțiunea de trafic de influență a arătat că din analiza probelor administrate și din analiza elementelor de tipicitate obiectivă ale acestei infracțiuni a existat o promisiune fermă și reală formulată de inculpatul M. I. M. cu privire la intervenția pe care urma să o desfășoare la nivelul președintelui FC Brașov pentru ca fiul martorului D. să fie chemat și analizat din perspectiva activității sportive pentru a putea activa la această echipă.
Cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență, aceasta este corelativă, așa cum a arătat, solicitându-se a se avea în vedere cronologia convorbirilor telefonice purtate între inculpatul M. și martorul D., precum și faptul că martorul D. a arătat că l-a sunat, în prealabil, pe martorul C. S. și i-a solicitat să îi dea acordul pentru a îi comunica numărul de telefon inculpatului M., tocmai în ideea de a urgenta punerea la dispoziție a acestui cod EORI.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. G., procurorul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, sens în care, deși Tribunalul Covasna a avut în vedere dispozițiile art. 74 și următoarele din Codul penal, apreciază că, referitor la toate argumentele care vin să completeze dispozițiile art. 74 Cod penal cu privire la circumstanțele personale, la modalitatea în care a acționat sau a participat în mod activ inculpatul la săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, la cuantumul ridicat al prejudiciului, nu s-a făcut o corectă individualizare pentru că s-a minimalizat gravitatea acțiunilor inculpatului și Tribunalul Covasna a aplicat o pedeapsă care nu este aptă să susțină scopul pentru care ar trebui să fie aplicată.
Prin apelul inculpatului M. I. M., s-a susținut că instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul M. pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală pentru că faptele imputate au fost reținute ca fiind săvârșite în perioada iunie-noiembrie 2022, iar art. 297 a fost modificat prin Legea 200/2023, care a intrat în vigoare în iulie 2023, incriminând fapta funcționarului public care nu îndeplinește un act prevăzut de lege ori îl îndeplinește prin încălcarea dispozițiilor cuprinse în lege, eliminând complet sintagma îndeplinește în mod defectuos și introducând, practic, condiția ca actul neîndeplinit să fie prevăzut de lege și să existe o încălcare a unei legislații primare, lege organică, lege, ordonanță de guvern, excluzând, evident, hotărâri de guvern și altele asemenea. Verificând sentința, solicită a se observa la pagina 77 că inculpatul, reține instanța, și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu. Această formulare este luată, evident, cuvânt cu cuvânt, din forma veche și nu mai există în legea penală în vigoare la momentul pronunțării deciziei. Susține că instanța a aplicat forma veche a legii și în această perspectivă a și făcut analiza îndeplinirii condițiilor de tipicitate ale acestei infracțiuni, mai ales că, deși face referire la încălcarea punctuală a anumitor texte de lege, totuși vorbește și despre încălcarea a două hotărâri de guvern. Dacă instanța ar fi analizat infracțiunea după legea nouă, raportat la decizia Curții Constituționale și la modificarea intervenită după aceea, nu ar mai fi menționat cele două hotărâri de guvern pentru că ele sunt excluse.
Analizând textele de lege presupus a fi fost încălcate de inculpat și imputate de instanța de fond ca fiind încălcate, art. 5 din OG 119/1999 nu face altceva decât să stabilească un principiu general al bunei gestiuni financiare, dar nu descrie un act concret pe care să îl facă funcționarul public, ci este o normă cu valoare de principiu care nu are nicio sancțiune. Faptul că nu are nicio sancțiune rezultă chiar din cuprinsul ordonanței, care, la art. 27, prevede expres care dintre încălcările dispozițiilor sale constituie contravenții. Fiind un principiu, art. 5 nu se află și nu avea cum să se afle printre aceste dispoziții. Instanța mai menționează Legea 500/2002, care iarăși nu se aplică inculpatului, care era ordonator terțiar de credite din sistemul finanțelor publice locale și era guvernat exclusiv de Legea 273/2006. Dacă era guvernat de altă lege, această lege privind finanțele generale și nu cele locale nu poate genera obligații a căror încălcare să fie sancționată penal pentru inculpat pentru că pur și simplu această lege nu i se aplica.
Cu privire la dispozițiile din OUG 57/2019, arată că acesta este Codul administrativ, cu privire la care există câteva probleme și discuții. Instanța reține că ar fi fost încălcate din această normă art. 430, 440, 441 și 449, care reglementează obligații ale funcționarilor publici de carieră, numiți ca funcționari, care au calitatea și statutul de funcționar public numit prin act administrativ.
Revenind la normele pretins încălcate, art. 164 și art. 165 din Legea 99/2016 reglementează elaborarea documentației de atribuire în cadrul procedurilor formale. Consideră că s-a lămurit faptul că achiziția directă nu este procedură de achiziție, ci este o cumpărare simplificată, este altceva decât procedura formală de achiziție și, prin urmare, nu are regimul juridic prevăzut de lege pentru procedurile formale. De aceea, este evident că dispozițiile art. 164 și art. 165 nu pot fi reținute ca fiind încălcate de inculpat pentru că nu se aplică acestui tip de achiziție, ceea ce spune și ANAP în adresa pe care a depus-o la dosar.
O altă chestiune legată de aceeași decizie a Curții Constituționale și o altă greșeală pe care apreciază că a făcut-o instanța, destul de sensibilă, este aceea că, potrivit aceleiași decizii, prejudiciul necesar pentru existența, ca și condiții de tipicitate, a abuzului în serviciu, nu este tot una cu folosul pe care îl prevede art. 13 ind. 2, ci sunt noțiuni diferite, putând exista prejudiciu fără folos sau prejudiciu cu un folos mai mic sau mai mare decât prejudiciul, dar nu poate exista folos fără prejudiciu.
Un alt argument este faptul că instanța de fond a stabilit prejudiciul foarte simplu, însumând cele 6 contracte în valoare de 1.900.000 cu tot cu TVA. Având în vedere că s-au încheiat niște contracte care au avut ca obiect niște lucrări și este cert din tot materialul probator că aceste lucrări au existat, au fost necesare, au fost recepționate, au fost vizate CFP și de legalitate și au fost plătite, nu se poate considera că toată suma reprezintă prejudiciu întrucât prejudiciu înseamnă pagubă patrimonială.
Un alt argument pentru netemeinicia condamnării de abuz în serviciu decurge dintr-o simplă lectură a hotărârii, având în vedere că la pagina 24 din sentință instanța reține explicit, fără echivoc, că achizițiile directe constituie o modalitate distinctă și autonomă de atribuire cu regim simplificat și derogatoriu și că nu presupun parcurgerea etapelor obligatorii pentru licitații și alte proceduri formale de atribuire. Astfel, arată instanța că, din moment ce Serviciul Public Local de Termoficare a optat să elaboreze totuși aceste documente neobligatorii, caiet de sarcini, referat de necesitate, deviz, atunci ar fi trebuit să le întocmească cu respectarea cerințelor din HG 394/2016 și HG 907/2016, sub sancțiunea răspunderii penale, evident, pentru abuzul în serviciu. Susține că aceste hotărâri nu intră în sfera abuzului în serviciu și consideră că această chestiunea a fost definitiv tranșată prin răspunsul pe care l-a primit de la ANAP și pe care l-a depus la dosar, în sensul că legislația nu impune, dar nici nu exclude efectuarea unor documente în plus și întocmirea unui caiet de sarcini, dar aceste aspecte nu schimbă cu nimic natura juridică a achiziției respective, care rămâne tot achiziție directă. Ceea ce contează este pragul valoric din lege și în niciun caz nu se poate discuta despre principiul electa una via. Din adresa autorității rezultă că inculpatul, ca reprezentant al instituției, nu era obligat să întocmească nici caiet de sarcini, nici deviz general. Chiar dacă nu era obligat și totuși le-a făcut, acest aspect nu are niciun fel de relevanță din punct de vedere al procedurii care rămâne tot achiziție directă câtă vreme este sub pragul legal. Solicită a se avea în vedere și declarația doamnei L. A., dată și la fond și în fața instanței de apel, aceasta fiind persoana care se ocupa de achiziții în cadrul Serviciului Public Local de Termoficare. Apreciază că motivația instanței legată de principiul electa una via este cel puțin nefirească și solicită a se observa că instanța de fond folosește această chestiune, nu tangențial în motivare, ci ca un element central care a stat la baza condamnării. Practic, instanța arată că documentele neobligatorii, dacă s-au făcut, devin obligatorii. Principiul electa una via există doar atunci când există două opțiuni juridice, însă în situația inculpatului nu existau două opțiuni, ci una singură, respectiv achiziția rămânea directă pentru simplul motiv că era sub pragul prevăzut de lege. Nu a existat o a doua opțiune pe care inculpatul să o fi ales, cum reține instanța de fond și, chiar dacă ar fi așa, nu s-ar putea discuta despre încălcarea unor HG-uri.
În ceea ce privește infracțiunea de folosire de informații ce nu sunt destinate publicității, prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000, reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că, în perioada august-septembrie 2022, i-ar fi furnizat martorului M. D. informații referitoare la procedurile de achiziție directă ce urmau a se desfășura și anume tipul lucrării, valoarea și locația, anterior publicării acestora în SEAP, primul și cel mai important argument cu privire la greșita condamnare pentru această faptă este că nu există niciun text de lege care să atribuie caracter confidențial acestui tip de informații, tipul lucrării, valoarea și locația. Nici rechizitoriul și nici instanța prin sentință nu indică vreun astfel de text pentru că literalmente nu există. Însă, art. 70 din Legea 92/2016 stabilește în mod expres care sunt informațiile care au caracter confidențial în cadrul achizițiilor sectoriale, deci legea însăși arată informațiile care sunt nepublice. În speță, directorul instituției nu era obligat să păstreze față de ofertant aceste informații ca fiind secrete și nu avea cum să negocieze o achiziție directă decât dacă îi spunea valoarea, tipul și locația. În plus, nu este o procedură competitivă, nu este o procedură de licitație ci este o achiziție directă care este permisă fără nici un fel de competitivitate. Prin urmare, consideră că și condamnarea pentru această infracțiune este datorată unei interpretări complet extensive pentru că nu sunt prevăzute de lege aceste informații ca fiind confidențiale, nu se încadrează nici în cele care sunt prevăzute ca fiind confidențiale și nici prin natura lor nu puteau avea acest caracter.
Cu privire la luarea de mită, această infracțiune a fost stabilită în rechizitoriu raportat la art. 6 din Legea 78/2000, fiind mai multe acte materiale. Calitatea de funcționar public în sensul legii penale a inculpatului M. nu este pusă la îndoială, în schimb, este important să se cunoască dacă era funcționar public propriu-zis sau funcționar public asimilat pentru că acest aspect contează în cadrul infracțiunii de luare de mită. Procurorul a considerat că inculpatul este funcționar public pentru că exercită o funcție publică de orice natură, potrivit art. 175 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod penal. Însă, consideră că inculpatul M., întrucât a obținut postul prin concurs, întrucât este personal contractual și nu funcționar public propriu-zis, întrucât era sub controlul și sub autoritatea Consiliului Local, s-ar încadra mai degrabă pe dispozițiile art. 175 alin 2 Cod penal, referitoare la persoana care exercită un serviciu de interes public, pentru care a fost investit de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora. Această chestiune nu este doar academică, ci are importanță deoarece consecința este aceea că, potrivit art. 289 alin. 2 Cod penal, fapta prevăzută la art. 170 alin. 2 constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act contrar. Cu alte cuvinte, funcționarul public asimilat nu răspunde penal pentru mită în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale, ci doar pentru neîndeplinire, întârziere sau act contrar. Solicită a se observa că la pagina 85 din sentință se arată că foloasele au fost primite în legătură cu atribuirea, derularea ori prelungirea unor contracte de lucrări sau servicii publice. Apreciază că toate acestea sunt acte de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, nu de neîndeplinire, de întârziere sau contrare îndatoririlor legale. Nu s-a pronunțat în niciun fel instanța de fond cu privire la acest aspect, dar este o chestiune de tipicitate obiectivă a infracțiunii și contează foarte mult în analiza acesteia.
Tot o observație generală este legată de probele care au fost aduse în această cauză cu privire la infracțiunea de luare de mită. Solicită a se observa că toate probele constau în declarațiile denunțătorilor și niște convorbiri din WhatsApp sau interceptări, iar ponderea cea mai mare o au declarațiile denunțătorilor, sens în care solicită a se avea în vedere că este greu de analizat credibilitatea acestora în condițiile în care au fost arestați în același timp cu inculpatul M.. După momentul la care s-a schimbat măsura și au făcut înțelegerea cu procurorul, evident, declarațiile au fost în sens invers. Datorită acestei chestiuni, existând și practică CEDO bogată în sensul acesta, declarațiile martorilor interesați trebuie analizate cu maximă prudență și niciodată nu pot fi folosite ca unic temei pentru condamnare. Din discuțiile și interceptările care există la dosar, din punctul său de vedere, nu rezultă multe dintre lucrurile pe care le reține instanța. În primul rând, carența fundamentală a tuturor declarațiilor de martori denunțători în această cauză cu privire la mită o reprezintă faptul că nici la urmărirea penală, nici la fond și nici în fața instanței de apel nicio persoană nu a spus când i s-a cerut, în ce circumstanțe i s-a cerut sau care a fi fost legătura cu contractele.
Trecând la analiza actelor materiale individuale, arată că monedele au fost achiziționate prin licitație de la o casă de licitație din Germania și nu au fost plătite de SC Q. M. SRL, așa cum se susține și în rechizitorul și de către instanța de fond. Instanța de fond reține că în data de 02.12.2022 inculpatul a apelat casa de licitații germană, a solicitat întocmirea facturilor pe numele Q. și că nu există nicio plată din partea inculpatului către M. sau către Q. în contul acestor monede și, în concluzie, monedele sunt mită. Or, se susține că această afirmație este demontată de trei probe separate, prima fiind reprezentată de extrasele de cont aflate la dosarul cauzei, pe care instanța de fond le-a ignorat total, din care se poate observa că în data de 08.12.2022, la 6 zile după discuția cu casa de licitații, cardul martorului M. D., care se afla la inculpat, M. fiind plecat din țară în acea perioadă, a fost creditat cu suma de 34.000 de euro. M. a transferat acești bani în contul lui Q., potrivit extraselor de cont, de unde a făcut plata monedelor. Deci monedele au fost plătite cu banii inculpatului și, dacă există vreun dubiu, procurorul a făcut o investigație suplimentară și a cerut să se constate unde era telefonul inculpatului în momentul alimentării cardului. Astfel, s-a constatat că telefonul era celula în care se afla și bancomatul în care s-a făcut alimentarea. A doua probă este reprezentată de mesajele din data de 02.12.2022, în care inculpatul întâi discută cu partenerii germani și abia după aceea discută cu M., deci, inițiativa de a cumpăra monedele a aparținut inculpatului. Menționează că între inculpatul M. și martorul V. și toți ceilalți participanți la aceste discuții exista următoarea înțelegere în sensul că dacă cineva voia să își cumpere un bun, și-l cumpăra pe firmă pentru că îl plătea fără TVA fiindcă TVA-ul se recupera de către firmă prin mecanismul deducerii. O a treia chestiune o reprezintă declarația martorului M., care a arătat clar cum a fost cu monedele. Prin urmare, aceste monede sunt probe clare că nu au fost plătite din banii Q., ci din banii inculpatului, creditați pe cardul martorului M..
Al doilea act material vizează plata de către E. C. a contravalorii unei construcții ridicate în localitatea Șerboeni, în cuantum de 81.000, achitată de Interfamar SRL, de domnul L., potrivit înscrisurilor depuse la acest termen de judecată. Instanța a considerat că inculpatul a primit acest folos pentru sine, dar în realitate nu avea niciun drept de proprietate asupra casei de la Șerboeni, fiind casa bunicii fostei soții, numita D., terenul și construcția fiind alte acesteia.
Al treilea act material implică transportul unui monument funerar din localitatea Simeria, județul Hunedoara în localitatea Șerboeni, efectuat cu mijloc de transport al SC N. C. în luna iulie 2022, evaluat la suma de aproximativ 1.000 de lei. Instanța de fond că reține că este un folos necuvenit și că a fost cu caracter gratuit, însă solicită a se observa că există probe la dosar și chiar din interceptări rezultă că nu a fost cu caracter gratuit. Inculpatul i-a plătit cazarea șoferului dubei, iar dacă era mită nu mai plătea absolut nimic. De altfel, un transport pentru care se plătesc cheltuielile de cazare este clar că nu este gratuit, ci este remunerat. Referitor la relația cu atribuțiile de serviciu, martorul V. A. M. a declarat că a efectuat transportul nu pentru că i s-a condiționat ceva în legătură cu contractele, ci pentru că inculpatul era o persoană cunoscută ca dificilă și nu a vrut să îl supere. Tocmai motivația aceasta demonstrează lipsa legăturii cu atribuțiile de serviciu. Nici măcar martorul nu a spus că ar fi avut legătură cu vreun contract, mai ales că erau prieteni de 20 de ani, motiv pentru care consideră că această chestiune poate fi interpretată ca un ajutor între prieteni, nu ca o relație mituit-mituitor în sensul legăturii cu atribuțiile de serviciu, care este disproporționată față de valoarea contractelor.
Al patrulea act material constă în folosința gratuită a unui autovehicul de transport tip dubă, aparținând societății E. C., pusă la dispoziție și evaluată la suma de folosință de 1.050 de lei. Instanța de fond reține că inculpatul a solicitat și folosit duba în interes personal pentru transportul unor bunuri la Șerboeni și că societatea E. nu ar fi fost remunerată în niciun fel. Apreciază că această reținere este greșită pentru că inculpatul a achitat personal costul combustibilului, conform probelor de la dosar. Mai mult, a rezultat din convorbiri că folosința dubei de către inculpatul M. a fost condiționată pentru zilele de weekend adică atunci când angajații societății E. nu aveau nevoie de ea. Și în această situație, consideră că nu există o legătură cu atribuțiile de serviciu, fiind incident principiul in dubio pro reo.
Al cincilea act material implică primirea scuterului marca Shansu, în valoare de 8.000 de lei, de la M. C. P., cu privire la care reține instanța că inculpatul l-a acceptat și l-a folosit, sens în care arată că inculpatul nu l-a acceptat, doar s-a plimbat un pic cu el. Cu privire la acest scuter inculpatul M. dorește să spună în ultimul cuvânt câteva chestiuni, de aceea nu va intra în amănunte. Însă, menționează că scuterul a rămas, după livrare, în posesia martorului M., deși instanța de fond acreditează ideea că ar fi fost cărat cu cele trei colete atunci când a condus fără permis, ceea ce nu este real pentru că atunci a adus trotineta copilului. În niciun caz, nu este demonstrată iarăși vreo legătură cu atribuțiile de serviciu.
Referitor la al șaselea act material, privind panourile fotovoltaice în valoare de 13.000 de lei de la M. C. P., reținut doar ca pretindere, nu și ca primire, din dosar rezultă clar că se discută de niște panouri care aveau o capacitate, 16 module fotovoltaice, mult prea mare pentru inculpatul care avea un container pus pe un teren, mai ales în condițiile în care discutase deja cu Electrica și urma să îi instaleze curentul. În realitate, această discuție a vizat negocierea de către inculpat a cumpărării acestor panouri de către N. de la o firmă pe al cărui administrator îl cunoștea și care a decedat, altfel l-ar fi propus ca martor.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere fără permis, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, minimul prevăzut de lege, constatând că a condus mașina o singură dată, 250 de metri până la cabinetul soției și 250 de metri înapoi până acasă pentru a transporta niște cutii. În această situație, solicită a se avea în vedere că inculpatul a condus în interiorul unui complex rezidențial, deci nu a ieșit cu mașina pe drum, pe șosea, unde e trafic, ci în complexul rezidențial în care sunt și locuința și cabinetul.
Cu privire la latura civilă, consideră că în prezenta cauză nu există niciun prejudiciu, potrivit chiar declarațiilor colegului său, dar și înscrisului existent la dosar în care Serviciul Public Local de Termoficare arată că a primit lucrările pentru care a plătit. Având în vedere că prejudiciul este un minus patrimonial, dacă nu se constată o scădere a patrimoniului, o pagubă în patrimoniul societății, atunci nu se poate discuta despre prejudiciu. Instanța de fond nu a arătat care este paguba, evaluabilă în bani, pe care a suportat-o Serviciul Public Local de Termoficare pentru că nu a plătit mai mult decât a primit și a plătit doar pentru ceea ce a primit. În aceste condiții, consideră că nu există niciun prejudiciu al Serviciului Public Local de Termoficare.
În ceea ce privește măsura confiscării, dispusă prin sentința atacată, apreciază că această măsură a fost luată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor procedurale incidente, sens în care face referire la art. 366 alin. 3 Cod procedură penală, care prevede expres că persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării pot fi reprezentate de avocați și pot formula cereri, ridica excepții și pune concluzii cu privire la măsura confiscării. Art. 353 alin. 1 Cod procedură penală impune citarea oricărui subiect procesual atunci când prezența acestuia este necesară pentru soluționarea cauzei. Solicită a se observa că autoturismul Touareg este în continuare al numitului V., dar a fost confiscat de la inculpat prin sentință. La fel și autoturismul Ram și scuterul Shansou. Pentru niciunul dintre aceste bunuri inculpatul nu are titlu de proprietate, astfel încât nu pot fi confiscate de la inculpat. Referitor la imobilului de la Șerboeni, cu privire la care s-a dispus o măsură asiguratorie, de fapt, acesta reprezintă un motiv de apel, fiind în discuție și încălcarea dreptului de proprietate, dar nu va intra mai în amănunte, urmând să o facă colegii săi. Din punctul său de vedere, confiscarea nu poate subzista cât timp nu există pagubă. Cu prilejul discuției pe măsurile asigurătorii a susținut că au fost menținute sechestrele pe mai multe bunuri și că nu trebuie menținute din punctul său de vedere. Dacă totuși se va aprecia că trebuie menținute, solicită a fi limitate la proprietatea din Deltă pentru că acoperă aproape dublul sumei respective.
Totodată, s-a primit la dosar, în urma adresei emise, dovada faptului că inculpatul M. a formulat un denunț, iar din răspuns și din analiza condițiilor legale care se impun, apreciază că acestea sunt îndeplinite și solicită reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002. În cauza respectivă, s-a început urmărirea penală, inculpatul a colaborat, a ajutat, fiind vorba despre infracțiuni grave.
Prin apelul inculpatului C. G., s-a arătat că prima critică cuprinsă în memoriul de apel se referă la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice pe care a formulat-o în fața instanței de fond, cerere care în esență viza reunirea, sub aceeași umbrelă juridică, a faptelor de abuz în serviciu reținute în sarcina inculpatului C. cu fapta prevăzută de art. 12 din Legea 78/2000, teza fiind aceea că, din modalitatea în care sunt descrise faptele în rechizitoriu, infracțiunea de abuz în serviciu, așa cum este descrisă, din toate perspectivele, absoarbe și infracțiunea de divulgare de informații nedestinate publicității. Precizează că este de acord ca această cerere, fiind un motiv de apel, să fie analizată prin decizie, de aceea a și inclus-o în memoriul de apel.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, solicită a se observa că pentru toate cele 6 acte materiale se pleacă de la premisa că ar exista o înțelegere, din nou, chestiune spusă expresis verbis de către procurorul de caz în rechizitoriu la partea în drept, respectiv că în baza unei înțelegeri pe care inculpatul C. G. ar fi avut-o cu inculpatul M. s-a produs această favorizare a lui numitului M. D. și a firmelor acestuia. Susține că procurorul trebuia să pună o astfel de chestiune la partea în drept pentru că al altfel nu ar fi putut să rețină ceea ce a reținut referitor la intenție, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. G..
Motivele pentru care a solicitat achitarea sunt întemeiate pe art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, sens în care a susținut că va trebui să se facă această decelare între cele 6 acte materiale reținute în sarcina inculpatului C.. Din documentele pe care le-a depus la acest termen de judecată se va observa că în primele două acte materiale se discută despre proceduri de achiziție desfășurate, referate și orice alte chestiuni semnate de către inculpatul C., iar toate celelalte, începând cu debutul lunii septembrie 2022, respectiv în ultimele 4 acte materiale nu sunt desfășurate achizițiile de către inculpatul C., ci de martora L. A..
De altfel, solicită a se observa că instanța de fond reține la fila 93 din sentință că legătura de cauzalitate între conduita funcționalului și producea rezultatului prejudiciabil este directă și neechivocă pentru că fără acțiunile semnate și validate de inculpatul C. G., contractele nu puteau fi derulate, iar fondurile nu puteau fi angajate sau transferate. Analizând această chestiune, nici în ceea ce privește legătura de cauzalitate între un eventual prejudiciu și implicit urmarea imediată și acțiunile inculpatului C. G. nu poate fi stabilită o relație logică pentru că ordonatorul de credite terțiar în speță era inculpatul M. I. M., reprezentant legal care putea semna orice contract sau document fără a fi necesare alte semnături, avize sau vize, semnătura sa angajând în mod legal Serviciul Public Local de Termoficare, chiar și în lipsa oricăror alte semnături.
Totodată, i se impută inculpatului C. că ar fi încălcat principiul legalității din Codul administrativ, din OUG 57/2019, principiul egalității din același Cod administrativ și principiul respectării Constituției și a legilor țării din art. 430 din Codul administrativ, chestiuni care sunt doar declarații de principii. În egală măsură, s-ar fi putut invoca textul din Constituție care prevede că este obligatorie respectarea Constituției și a legilor țării. De altfel, se invocă, art. 440, interdicția privind acceptarea darurilor sau altor avantaje, potrivit căruia funcționalul public îi este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, daruri sau alte avantaje. Inculpatului C. nu i s-a imputat niciodată această chestiune în dosar, că ar fi solicitat sau că ar fi primit daruri sau avantaje, dar totuși i se reține acest text la infracțiunea de abuz serviciu. De asemenea, i se impută cu valoare de principiu art. 441, privind utilizarea responsabilă a resurselor publice și art. 449, referitor la obiectivitatea și responsabilitatea în luarea deciziilor. Însă, solicită a se observa că toate aceste texte și declarații de principiu nici nu erau aplicabile conceptual inculpatului C. G. pentru că textele art. 449, 440, 441, 430 sunt aplicabile funcționarilor publici, nu în sensul legii penale, ci în sensul Codului administrativ.
Ulterior, urmează o serie de chestiuni despre care se reține că le-ar fi nesocotit, respectiv art. 22 și 24 din Legea 500/2002, care nu este aplicabilă prezentului dosar, fiind legea finanțelor publice, care se referă doar la finanțele publice naționale. Art. 1 din această lege prevede că se referă la formarea bugetului public național, a bugetului asigurărilor sociale și este aplicabil Ministerelor și ordonatorilor principali de credite la nivelul statului român. În speță, se vorbește despre fonduri locale și există o lege distinctă, Legea 273/2006, care reglementează finanțele publice locale. Astfel, în speță, toate fondurile vin de la UAT Municipiul Brașov, iar documentele erau aprobate și trecute prin Consiliul Local. Prin urmare, nu există motive să i se impute nimănui din prezentul dosar vreo încălcare din Legea 500/2002, care se referă doar la finanțele publice naționale, nu și la cele locale. În schimb, nu se reține nicio încălcare din Legea 273/2006, privind finanțele publice locale, iar domeniul de aplicare, așa cum a arătat, este ultra limitat la Legea 500/2002 pentru că nu se face referire la formarea bugetului național, la formarea bugetului ministerelor, a instituțiilor centrale de stat sau la formarea bugetului asigurărilor sociale în această țară.
Apărătorul ales al apelantului inculpat C. G. arată că s-a reținut art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ca parte a stării de fapt, dar acest aspect nu îl pune, din perspectivă procedurală, în postura de a nu fi tot în situația procedurii respinse. Deși s-a reținut aceeași stare de fapt, apreciază că procedura este tot respinsă și consideră că în această situație poate solicita achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală pentru că practica judiciară și Înalta Curte a stabilit că nu este compatibilă procedura abreviată cu achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a în ipoteza în care procedura este admisă. În speță, ipoteza este distinctă pentru că procedura a fost respinsă, dar instanța a reținut aceeași stare de fapt pe care inculpatul nu a contestat-o niciodată. La întrebarea instanței, apreciază că decizia Înaltei Curți se referă doar la situația în care procedura este admisă, iar art. 396 alin. 10 Cod procedură penală este o excepție la excepție. Însă, toate celelalte teze de achitare rămân valide pe art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală.
Cu privire la latura civilă, evident, dacă se va dispune achitarea, latura civilă va fi respinsă.
Prin apelul inculpatei M. M. E., aceasta a criticat sentința sub aspectul nelegalității, în condițiile în care inculpatei i se reține prin rechizitoriu și este trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, faptă pe care o analizează de-a lungul sentinței și primă instanță, pentru ca, în final, în momentul în care ajunge la pronunțarea hotărârii, dispozitivul să conțină condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de abuz în serviciu, nu de complicitate la abuz în serviciu. În aceste condiții, ar trebui ca instanța de fond să îi fi pus în vedere schimbarea încadrării juridice pentru a îi da inculpatei dreptul să formuleze apărări în consecință. Nefiind pusă în discuție o astfel de schimbare de încadrare juridică, s-a încălcat dreptul la apărare și, în aceste condiții, consideră că instanța de apel ar trebui să analizeze filele 95, 97 și 107 din sentință, unde se reține în sarcina inculpatei și urmează să i se aplice acesteia o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz și fila 126, antepenultimul paragraf, unde se reține faptul că inculpata este condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, fără a se menționa complicitatea care fusese analizată atât în rechizitoriu cât și în fața instanței de fond. Întrucât nu consideră că este o eroare materială, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la primă instanță.
Dacă se va trece peste această situație și se va considera că este doar o eroare materială, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, achitarea inculpatei pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și analizată în sentință, în condițiile în care din întreg probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond și a instanței de apel a reieșit exact contrariul pe care instanța îl reține, cum că s-ar fi conturat această vinovăție dincolo de orice dubiu.
Se reține în sarcina inculpatei că avea cunoștință de înțelegerea frauduloasă dintre M., M. și C., însă, instanța, când analizează acest aspect, la filele 95-97, nu reușește să indice nicio probă administrată în faza de urmărire penală sau în fața instanței, din care să reiasă că inculpata ar fi cunoscut înțelegerea dintre coinculpați. Mai mult, se reține că inculpata i-a ajutat pe inculpații M. și C. în demersul acestora de a își îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu, sens în care nu mai revine asupra aspectelor invocate de colegul său cu privire la modificarea textului legal în 2003, prin redactarea, la cererea lui M. D., a unei adrese în numele Q., ce conține o ofertă predeterminată, întocmită pentru a fi avută în vedere la documentația necesară în vederea atribuirii achiziției publice. Această adresă pe care o întocmește inculpata, depusă la dosar de inculpată și preluată și în urma percheziției, conține patru rânduri și nu indică ofertele în clar, ci este doar o adresă de înaintare a ofertei pe care o făcea M. D..
Mai mult, solicită a se observa că instanța precizează, la un moment dat, la fila 36, că este puțin probabil ca parola transmisă să fi fost de wireless, deși cu ocazia discuției pe care inculpata a avut-o cu M., acesta, pentru a scana, probabil, această adresă pe care o printase și pentru a o încărca în SEAP, îi solicită parola de wireless, iar inculpata îi dictează parola de wireless, sens în care s-a susținut și de către inculpată prin anexarea acelei adrese din partea firmei de mentenanță, dar ulterior și de către martora L. B. că această parolă nu o aveau pentru SEAP, ci pentru wireless. Însă, puțin probabil nu înseamnă că este o probă indubitabilă și acest dubiu ar fi trebuit să îi profite inculpatei. Consideră că nici măcar nu era un dubiu în condițiile în care era un fapt probat prin înscrisul pe care inculpata l-a depus la fila 54 din dosarul de fond. Într-adevăr, este denumit ca document în circumstanțiere, însă instanța de fond ar fi putut să îl reaprecieze și să îl considere un înscris în probațiune, în condițiile în care se coroborează cu toate celelalte aspecte pe care le-a susținut atât martora B. L., dar și situația reală de fapt.
Pe latura civilă, susține opinia pe care a dezvoltat-o pe larg în concluzii, în care consideră că se impune respingerea laturii civile atât timp cât partea civilă avea posibilitatea să aleagă varianta în care promovează o acțiune de sine stătătoare sau se constituie parte civilă în dosarul penal și aceasta a ales să își valorifice acțiunea civilă care este deja soluționată în primele două faze și, mai mult decât atât, reprezentantul părții civile a spus că există posibilitatea de a se adresa executorului judecătoresc pentru preluarea acelor sume considerate prejudiciu, în opinia sa, nici măcar nu s-a creat acest prejudiciu, dar chiar și așa poate să deblocheze acele sume în urma promovării laturii civile.
Prin apelul persoanei interesate SC Q. M. SRL, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului care a pronunțat hotărârea pentru motivul că judecata s-a desfășurat cu încărcarea art. 366 și art. 352 alin. 1, teza a II-a Cod procedură penală, respectiv cu încărcarea art. 6 și art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Drepturile Omului. De asemenea, dreptul acuzatului care a fost condamnat și, în jurisprudența CEDO, dreptul persoanei cu privire la care s-a dispus măsura confiscării, la dublu grad de jurisdicție impune o asemenea măsură.
În subsidiar, în măsura în care se va ajunge la concluzia că dispoziția de confiscare este nelegală și că sechestrul este în mod nelegal instituit și menținut în prezenta cauză, consideră că nu mai este incidentă ipoteza necesității respectării dublului grad de jurisdicție și, în conformitate cu art. 421 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, înlăturarea dispoziției de confiscare și ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului Dodge Ram, care nu aparține și nu a aparținut niciodată inculpatului M. I. M., ci s-a aflat întotdeauna în proprietatea apelantei persoană interesată Q., iar măsura confiscării s-a dispus în mod nelegal întrucât bunul nu a intrat niciodată în patrimoniul inculpatului M., deci nu constituie un bun dat cu titlu de mită.
O altă împrejurare de fapt din care rezultă că autoturismul este al societății, fiind totodată și una de drept, este aceea că se află în continuare în evidențele autorităților locale, deci a instituției care calculează taxele și impozitele locale, aspect ce rezultă din adresa pe care a depus-o la dosarul cauzei, din fișa de evidență fiscală, din care rezultă că acest bun se află pe rolul societății Q., societate cu privire la care se calculează taxe și impozite și care este obligată să le achite și în acest moment, deși există o dispoziție de confiscare chiar dacă nu are caracter definitiv și nu își produce încă efectele.
Prin apelul persoanei interesate D. N., s-a arătat că persoana interesată, din zvon public, a aflat că s-a pronunțat o soluție împotriva sa prin care a rămas fără casă și fără teren, astfel încât a formulat apel pe o primă chestiune de legalitate, cu privire la care, în baza art. 421 lit. b) Cod procedură penală, solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare întrucât persoana interesată a fost văduvită de judecata în primă instanță, precum și pe o chestiune de temeinicie.
Cu privire la prima chestiune, arată că s-a instaurat în 2024 de către DNA un sechestru, care a fost modificat prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți, prin care s-a ridicat sechestrul de pe teren, dar au rămas trei corpuri de clădire sechestrate. Însă, de atunci nu s-a mai întâmplat nimic, iar persoana interesată nu a fost chemată nici la verificarea măsurii sechestrului, nici ca persoană interesată cât timp asupra bunurilor sale exista un sechestru care avea ca finalitate o confiscare specială, fie în temeiul art. 289, fie în temeiul art. 112 lit. e Cod penal.
În ceea ce privește temeinicia, solicită a se analiza care este suma, respectiv dacă întreaga clădire neintabulată a fost obținută din mită, apreciind că nu este așa. Prin urmare, solicită admiterea apelului, desființarea mențiunii de menținere a sechestrului și a mențiunii de confiscare pentru bunurile din 1978, cele două corpuri de clăire și pentru terenul care, de asemenea, este din 1978, cumpărat de bunica soției inculpatului.
În cursul judecății în apel a fost efectuată cercetarea judecătorească în cauză, după cum urmează.
Astfel, în cauză au fost audiați inculpații M. I. M. și M. M. E. și martorii M. D., M. C. P., G. M., L. M. A., fiind administrată proba cu înscrisurile depuse de inculpați și alte instituții publice (Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, ANAF, ANABI, ANAP).
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și a materialului de la dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate în apelurile declarate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept care pot fi analizate devolutiv în apel, Curtea de apel reține următoarele.
Cu privire la apelul formulat în cauză de către procuror
Criticile procurorului față sentința penală au vizat două motive de netemeinicie cu referire la soluțiile de achitare a inculpatului M. I. M. pentru infracțiunea de trafic de influență și cumpărare de influență, precum și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate coinculpatului C. G..
Cu privire la critica procurorului privind soluția de achitare pentru infracțiunile de trafic și cumpărare de influență, Curtea reține că prin sentința apelată s-a dispus, în baza art. 16 alin. 1 lit. b) C.proc.pen., achitarea inculpatului M. I. M. pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și pentru infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, că inculpatul M. I. M. este acuzat sub aspectul infracțiunii de trafic de influență că, în data de 01.07.2022, lăsând să se creadă că are influență asupra președintelui clubului FC Brașov, ar fi promis numitului D. I. că va interveni pe lângă acesta pentru integrarea fiului său în echipă, solicitând în schimb ca D. să intervină pe lângă un funcționar vamal în vederea urgentării vămuirii unui colet.
Sub aspectul infracțiunii de cumpărare de influență, inculpatul M. I. M. a fost acuzat că, în data de 01.07.2022, i-ar fi promis martorului D. I. că va interveni pe lângă președintele clubului FC Brașov pentru ca fiul acestuia să fie primit în echipă, solicitându-i în schimb să intervină pe lângă un funcționar vamal, asupra căruia D. pretindea că are influență, pentru a urgenta eliberarea unui cod EORI.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că, din analiza convorbirilor telefonice interceptate între inculpat și D. I. nu rezultă o promisiune fermă de influență, fiind doar expresii verbale vagi („o să-i pun o vorbă lu' ăsta”) fără să existe vreo probă că inculpatul ar fi contactat efectiv pe cineva din conducerea clubului FC Brașov. Mai mult, nu se solicită, nu se pretinde și nu se acceptă niciun folos patrimonial. De altfel, inculpatul nu a obținut un avantaj patrimonial în urma acestor discuții (el a plătit taxele vamale regulamentare). În fine, inculpatul nu a creat o aparență de influență reală, în condițiile în care inculpatul nu avea atribuții în cadrul clubului FC Brașov, SPLT Brașov fiind reprezentat în club de o altă persoană (C. B.), în opinia instanței de fond.
În ceea ce privește critica procurorului, acesta susține că, din conținutul convorbirilor reiese că inculpatul a fost acela care a avut inițiativa discuției respective, pe fondul solicitării sale privind primirea unui colet din străinătate, precizându-i în clar martorului că „o să-i pună o vorbă bună” fiului acestuia pentru a intra în echipa de fotbal respectivă.
Curtea nu poate primi critica procurorului.
Potrivit art. 291 alin. 1 C.pen., constituie infracțiune fapta persoanei care, direct sau indirect, pretinde, primește ori acceptă promisiunea de bani sau alte foloase, pentru sine sau pentru altul, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și promițând că va interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale acestuia. Pe de altă parte, conform art. 292 alin. 1 C.pen., constituie infracțiunea de cumpărare de influență promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Examinând acuzațiile formulate prin raportare la conținutul infracțiunilor sesizate, Curtea reține că foloasele pretinse trebuie să constea cel puțin în anumite avantaje de orice natură, condiții care nu par îndeplinite cu certitudine din discuția de interes, în conversație inculpatul doar lamentându-se cu privire la întârzierea primirii unui colet din străinătate, fără să pretindă în mod clar, direct sau indirect, vreo anumită conduită în acest sens, exprimările fiind, așa cum a reținut și instanța de fond, „vagi” în conținutul lor semantic. În continuare, precizarea inculpatului că „va pune o vorbă bună” pentru copilul martorului în sensul primirii în echipă nu poate fi privită în sensul unei promisiuni de intervenție cu efecte pe planul conținutului infracțiunilor sesizate nici după un criteriu foarte sever de apreciere a caracterului infracțional a unei asemenea conduite.
În acest context, Curtea subliniază că răspunderea penală este justificată numai în măsura în care conduita imputată aduce o atingere efectivă și suficient de gravă valorii sociale ocrotite de norma de incriminare, astfel încât simpla corespondență formală a conduitei cu elementele constitutive ale unei infracțiuni nu este, prin ea însăși, suficientă pentru a justifica intervenția dreptului penal prin sesizarea instanței de judecată în absența unui nivel minim de gravitate a atingerii aduse obiectului juridic al infracțiunii (de minimis non curat praetor).
Pentru aceste motive, Curtea nu poate primi acest motiv de apel al procurorului.
Cu privire la critica procurorului privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C. G., Curtea reține că prin sentința apelată inculpatul C. G. a fost condamnat pentru infracțiunile sesizate la pedepse care au fost orientate către minimul special prevăzut de lege, cu motivarea rolului secundar al inculpatului la comiterea faptelor, în lipsa unor beneficii directe și deplina sa încadrare socială.
Procurorul nu este de acord cu această apreciere, prin motivele de apel susținându-se că trebuie să se aibă în vedere întregul mecanism de fraudare a achizițiilor cu consecința producerii unor prejudicii relevante prin cuantumul lor, context în care persoana inculpatului nu poate fi caracterizată pozitiv, iar pedeapsa trebuie să fie aplicată într-un cuantum care satisfacă exigențele acesteia de reeducare, exemplaritate și punitivitate.
Curtea nu poate primi aceste critici ale procurorului, achiesând la aprecierea primei instanțe în sensul rolului secundar pe care l-a avut inculpatul la săvârșirea faptelor sesizate și producerea urmărilor reținute, inculpatul fiind pe deplin integrat social și aflându-se la vârsta maturității depline, putând conștientiza foarte bine consecințele faptelor sale, astfel că funcțiile de prevenire și sancționare a pedepsei penale apar pe deplin îndeplinite și prin orientarea către minimul special a pedepsei aplicate inculpatului C. G..
Pentru aceste motive, Curtea nu poate îmbrățișa nici critica vizând greșita individualizare a pedepsei, urmând să respingă apelul procurorului ca nefondat.
Cu privire la apelurile formulate în cauză de către inculpați
Cu privire la criticile generale formulate prin apelurile inculpaților
Cu titlu prealabil, Curtea precizează că, pentru a se pronunța asupra apelurilor formulate de inculpații în cauză, va proceda mai întâi la analizarea criticilor generale privind chestiunile procesuale de interes comun acuzațiilor formulate, urmând apoi să examineze celelalte critici formulate prin raportare la conținutul juridic al fiecăreia dintre infracțiunile sesizate față de fiecare inculpat în cauză.
În ceea ce privește criticile generale referitoare la valoarea probatorie în prezenta cauză a declarațiilor incriminatorii și a situațiilor juridice stabilite în cadrul procedurilor anterioare de recunoaștere a vinovăției pentru acte sau fapte conexe cu cele care fac obiectul prezentei cauze
Astfel cum a reținut prima instanță de judecată, infracțiunile sesizate în prezenta cauză au legătură cu alte acte materiale sau fapte penale pentru care au fost încheiate acorduri de recunoaștere a vinovăției admise de către instanța de judecată cu consecința dispunerii unor soluții de condamnare. În cadrul apelurilor formulate, inculpații se opun folosirii sub aspect probatoriu a celor reținute în cauză prin hotărârile judecătorești de admitere a acordurilor de recunoaștere care vizează acte sau fapte conexe cu cele din prezenta cauză, susținând că le încalcă prezumția de nevinovăție, sens în care au invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 05.09.2019, cauza C-377/18).
În acest sens, Curtea reține că au fost încheiate următoarele acorduri de recunoaștere a vinovăției, admise de către instanța de judecată, cu privire la fapte în legătură cu infracțiunile sesizate prin rechizitoriul în cauză, după cum urmează (dosar fond, vol. V, filele 1-118):
- față de M. I. M., care prin sentința penală nr. 172/S/11.08.2023 a Tribunalului Brașov, fost condamnat pentru infracțiunea de abuz în serviciu sub aspectul unor acte materiale distincte care fac parte din infracțiunea continuată de abuz în serviciu sesizată în prezenta cauză și a unei infracțiuni de luare mită în contexte de fapt similare prezentei cauze;
- față de M. D., care prin sentința penală nr. 167/S/02.08.2023 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu (6 acte materiale) și infracțiunea de dare de mită (2 acte materiale), toate în participație sau corelative cu infracțiunile corespunzătoare reținute în prezenta cauză (toate actele materiale privind abuzul în serviciu și darea autoturismului Dodge RAM 1500 Rebel și a sumelor pentru valorile electronice);
- față de M. D., care prin sentința penală nr. 172/S/01.08.2023 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat pentru infracțiunea de dare de mită, corelativă infracțiunii corespunzătoare de luare de mită reținută în prezenta cauză (costul construcției din Șerboeni);
- față de M. C. P., care prin sentința penală nr. 181/S/04.09.2023 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat pentru infracțiunea de dare de mită (3 acte materiale), toate corelative cu infracțiunile corespunzătoare reținute în prezenta cauză (costul transportului gratuit al monumentului funerar; promisiunea panourilor fotovoltaice; plata scuterului electric);
- față de SC N. C. SRL, care prin sentința penală nr. 201/S/11.10.2023 a Tribunalului Brașov, a fost condamnată pentru infracțiunea dare de mită (2 acte materiale), corelativă cu infracțiunile corespunzătoare reținute în prezenta cauză (costul transportului gratuit al monumentului funerar; promisiunea panourilor fotovoltaice);
- față de V. A. M., care prin sentința penală nr. 176/S/18.08.2023 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat pentru infracțiunea dare de mită (5 acte materiale), corelative cu infracțiunile corespunzătoare reținute în prezenta cauză (auto marca VW Touareg; costul transportului monumentului funerar; promisiunea panourilor fotovoltaice; costul transportului în Turcia; costul construcției din Șerboeni);
- față de SC Q. SRL, SC Q. M. SRL, SC D. H. G. SRL și SC C. H. SRL, care prin sentința penală nr. 245/S/13.12.2023 a Tribunalului Brașov, au fost condamnate pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu și infracțiunea de dare de mită, toate în participație sau corelative cu infracțiunile corespunzătoare reținute în prezenta cauză.
În cauză, la solicitarea procurorului, prima instanță a reținut în materialul probatoriu aspecte de fapt în acuzare care au făcut obiectul recunoașterilor din cadrul procedurilor anterioare, situație față de care inculpații s-au opus prin apelurile formulate în cauză.
Curtea, analizând criticile apărării în cauză din această perspectivă, reține că, potrivit standardului convențional consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în situația în care procedurile desfășurate separat sunt legate între ele trebuie să existe garanții procesuale prin care să se asigure că măsurile procedurale și soluțiile pronunțate în cadrul procedurilor anterioare de recunoaștere a acuzațiilor nu vor submina caracterului echitabil al procesului penal în curs și vor respecta prezumția de nevinovăție a inculpaților.
În acest sens, Curtea Europeană statuează că art. 6 parag. 2 CEDO garantează dreptul oricărui acuzat în materie penală de a fi presupus nevinovat până la dovedirea vinovăției sale în conformitate cu legea. Privită ca o garanție procedurală în contextul unui proces penal în sine, prezumția de nevinovăție impune cerințe cu privire la, printre altele, sarcina probei (Barberà, Messegué și Jabardo împotriva Spaniei, parag. 77 și Telfner împotriva Austriei, parag. 15); prezumțiile legale de fapt și de drept (Salabiaku împotriva Franței, parag. 28 și Radio France și alții împotriva Franței, parag. 24); dreptul de a nu se autoincrimina (Saunders împotriva Regatului Unit, parag. 68 și Heaney și McGuinness împotriva Irlandei, parag. 40); precum și exprimarea prematură, de către instanța de judecată sau de către alți autorități publice, a vinovăției unui inculpat (Allenet de Ribemont, parag. 35-36 și Nešťák împotriva Slovaciei, parag. 88). Astfel, art. 6 parag. 2 CEDO se poate aplica cu privire la hotărâri judecătorești pronunțate în cadrul unor proceduri care nu au fost îndreptate împotriva reclamantului în calitate de inculpat, dar care, cu toate acestea, îl priveau și aveau o legătură cu procedurile penale aflate simultan pe rol împotriva sa, atunci când acestea implică o evaluare prematură a vinovăției sale (Böhmer împotriva Germaniei, parag. 67; Diamantides împotriva Greciei, nr. 2, parag. 35). Curtea Europeană a explicat că, deși declarațiile făcute în cadrul procedurilor paralele nu erau obligatorii în ceea ce îl privește pe reclamant, ele pot totuși să aibă un efect prejudiciabil asupra procedurilor pendinte împotriva sa, în același mod ca și o exprimare prematură a vinovăției unui suspect făcută de orice altă autoritate publică în strânsă legătură cu procedurile penale pendinte (Karaman împotriva Germaniei, parag. 43; Bauras împotriva Lituaniei, parag. 52). În toate aceste proceduri paralele, instanțele sunt obligate să se abțină de la orice afirmații care ar putea avea un efect prejudiciabil asupra procedurilor pendinte, chiar dacă acestea nu sunt obligatorii (C.O. împotriva Germaniei, parag. 61-71).
Ca primă garanție procedurală, Curtea reține că instanța trebuie să se abțină de la formularea unor afirmații ori adoptarea unor poziții procesuale, care ar putea avea un efect prejudiciabil asupra procedurilor pendinte față de inculpați.
Astfel, într-o primă ipoteză privind audierea în calitate de martor a persoanelor care au încheiat anterior acorduri de recunoaștere a vinovăției, instanța sesizată ulterior cu fapte conexe trebuie să țină seama că inculpatul nu a participat la procedura anterioară în care martorul, acuzat în acea cauză, a recunoscut acte sau fapte penale conexe, astfel că nu a avut ocazia să-și expună poziția procesuală proprie față de aceste recunoașteri sau să confrunte persoana care și-a recunoscut vinovăția pentru infracțiuni conexe cu cele cale îl vizează personal. În acest context, Curtea Europeană a stabilit că, în cea de-a doua procedură în care este audiat în calitate de martor, persoana nu poate fi constrânsă procesual să-și repete declarațiile făcute ca acuzat în timpul procedurilor de recunoaștere a vinovăției din cea dintâi procedură. Sub acest aspect, Curtea Europeană a criticat situația în care martorul, inculpat în cauza conexă în care a recunoscut acuzațiile, a fost obligat în cauza pendinte să-și repete declarațiile făcute ca acuzat în timpul negocierilor de recunoaștere a vinovăției sub avertizarea riscului revocării acordului ori a fost încurajat să-și mențină aceeași versiune a evenimentelor, permițând ca declarațiile anterioare să fie citite în cadrul procesului înainte ca apărarea să-l poată interoga ca martor (Navalnyy și Ofitserov împotriva Rusiei, parag. 109).
Aplicând aceste principii în cauza de față, atunci când a procedat la ascultarea în cauză a martorilor M. D. și M. C. P., Curtea le-a învederat acestora că nu există nicio constrângere procesuală prin raportare la procedurile anterioare de recunoaștere a vinovăției în care au fost implicați pentru fapte în legătură cu cele din prezenta cauză (a se vedea în acest sens, declarațiile acestora din dosarul apel, vol. II, fila 135-138). Sub acest aspect, cât privește declarațiile date în aceleași condiții la judecata în prima instanță, Curtea nu le va atribui o valoarea probatorie determinantă, ținând seama de principiile CEDO mai sus expuse.
Cu toate acestea, în situația în care martorul a reiterat, fără niciun fel astfel de constrângeri procesuale și cu posibilitatea confruntării sale de către inculpat, susținerile sale anterioare din cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției, instanța poată țină seama de acestea la stabilirea situației de fapt în cauză, cu luarea în considerare a situației speciale a martorului și prin raportare la contextul factual comun al celor două proceduri, în scopul respectării pe deplin a prezumției de nevinovăției a inculpatului în noua cauză, urmărind să nu dea declarației martorului o valoare probatorie unică sau determinantă.
În ceea ce privește cea de-a doua ipoteză în care însuși inculpatul a încheiat anterior acorduri de recunoaștere a vinovăției cu privire la acte materiale sau fapte conexe celor pendinte, acesta se bucură în noua procedură de o serie de garanții procesuale care ar împiedica chestionarea sa cu privire la actele/faptele infracționale care au făcut obiectul acordului, precum dreptul de a nu da declarații sau de a nu răspunde la anumite întrebări, prev. de art. 83 lit. a) C.roc.pen. și respectiv art. 109 alin. 3 C.proc.pen. Mai mult, în cazul în care consimte să fie ascultat cu privire la noua infracțiune sesizată, instanța ar putea avea în vedere că declarațiile acestuia de recunoaștere din cadrul procedurii de acord au fost date cu scopul univoc de a fi folosite exclusiv în procedura respectivă, pentru a beneficia de efectele juridice ale acestei proceduri speciale (a se vedea în acest sens Decizia CCR nr. 490/2022), context în care aceste declarații de recunoaștere nu ar putea fi folosite fără rezerve în procedura pendinte dacă inculpatul se opune în acest sens. Cu toate acestea, dacă inculpatul consimte să dea declarații și răspundă la eventuale întrebări privind recunoașterile sale anterioare, fără a se opune expres în acest sens, instanța nu poate decât să ia în considerare noile sale susțineri, apreciind că inculpatul le-a făcut în deplină cunoștință a drepturilor și intereselor sale procesuale.
În prezenta cauză, Curtea observă că inculpații au consimțit să depună în cauză, context în care au fost ascultați în apel cu respectarea principiilor convenționale expuse, în lipsa oricărei contrângeri procesuale. În ceea ce privește declarațiile acestora din primă instanță, Curtea nu va avea în vedere în mod determinant afirmațiile care apar făcute în legătură cu propriile recunoașteri de vinovăție anterioare sau cu cele ale altor persoane privind același fapte sau fapte conexe.
Cât privește a doua garanție procedurală, Curtea apreciază că instanța sesizată în noua procedură nu ar putea să atribuie autoritate de lucru judecat (res judicata) unor acte sau fapte conexe constatate prin hotărâri de recunoaștere a vinovăției, având în vedere că inculpatul din noua procedură nu participase în cauzele anterioare.
În acest sens, Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 6 parag. 2 CEDO poate fi încălcată dacă o hotărâre judecătorească referitoare la o persoană acuzată de o infracțiune reflectă opinia că aceasta este vinovată înainte ca vinovăția sa să fi fost dovedită în conformitate cu legea. Este suficient, chiar și în absența unei constatări formale, să existe o argumentație care să sugereze că instanța îl consideră vinovat pe acuzat înainte de finalizarea procesului (Matijašević împotriva Serbiei, parag. 45 și Mugoša împotriva Muntenegrului, parag. 67). În mod particular în cazul unor proceduri penale complexe care implică mai multe persoane care nu pot fi judecate împreună, Curtea a statuat că referirile unei instanțe de judecată la participarea unor terți, care ar putea fi judecați ulterior separat, ar putea fi indispensabile pentru evaluarea vinovăției celor judecați și că instanțele penale sunt obligate să stabilească faptele cauzei relevante pentru evaluarea răspunderii juridice a acuzatului cât mai exact și precis posibil, iar acestea nu pot prezenta faptele stabilite ca simple alegații sau suspiciuni. Acest lucru se aplică și faptelor legate de implicarea terților, deși, în cazul în care astfel de fapte trebuie prezentate, instanța ar trebui să evite furnizarea mai multor informații decât cele necesare pentru evaluarea răspunderii juridice a celor acuzați în procesul aflat pe rolul său. Cu toate acestea, Curtea a subliniat că hotărârile judecătorești trebuie formulate astfel încât să se evite orice potențială prejudecată cu privire la vinovăția terțului, pentru a nu pune în pericol examinarea echitabilă a acuzațiilor în cadrul procedurilor separate (Karaman împotriva Germaniei, parag. 64, 65; Navalnyy și Ofitserov împotriva Rusiei, parag. 99).
În acest context, Curtea Europeană obișnuiește să examineze două aspecte principale, și anume dacă era necesar să se facă referire la participarea reclamantului la infracțiunile pentru care ceilalți acuzați au fost condamnați în hotărârile pronunțate împotriva acestora și, în caz afirmativ, dacă această referire s-a limitat la ceea ce era necesar pentru stabilirea vinovăției lor și a fost formulată astfel încât să evite orice potențial prejudiciu adus reclamantului. Aceste întrebări se ridică chiar dacă hotărârile pronunțate împotriva celorlalți acuzați s-au bazat pe acorduri de recunoaștere a vinovăției, în cadrul cărora acești coinculpați și-au recunoscut vinovăția pentru infracțiuni specifice (Gorše împotriva Sloveniei, parag. 58).
În același sens este și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), corect invocată în cauză și de către apărarea inculpatului M. I. M., care a statuat că dreptul Uniunii (art. 4 parag. 1 din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale) nu se opune ca un acord de recunoaștere a vinovăției să menționeze în mod expres, în calitate de coautori ai infracțiunii respective, nu numai această persoană, ci și alte persoane acuzate, care nu și-au recunoscut vinovăția și care sunt acuzate în cadrul unei proceduri penale distincte, cu condiția ca, pe de o parte, această mențiune să fie necesară pentru calificarea răspunderii juridice a persoanei care a încheiat acordul menționat și, pe de altă parte, ca același acord să indice în mod clar că aceste alte persoane sunt acuzate în cadrul unei proceduri penale distincte și că vinovăția lor nu a fost dovedită conform legii (Hotărârea CJUE din 05.09.2019, C-377/18, cauza AH și alții; a se vedea, în același sens, și Hotărârea CJUE din 18.03.2021, C-440/19, cauza Pometon/Comisia).
Așadar, într-o primă ipoteză în care alte persoane decât inculpatul au recunoscut în proceduri paralele acte sau fapte conexe cu procedura pendinte, prezumția de nevinovăție împiedică atribuirea calității de autoritate de lucru judecat hotărârilor judecătorești respective, având în vedere că inculpatul din noua procedură nu a participat în cele anterioare.
În cauză, Curtea are în vedere în acest sens hotărârile prin care s-au admis acordurile de recunoaștere a vinovăției de către alte persoane decât inculpații în cauză, pentru același infracțiuni (infracțiunile de abuz în serviciu) sau infracțiuni colaterale (infracțiunile de dare de mită colaterale cu infracțiunile de primire de mită din prezenta cauză), anterior expuse în cauză. În acest sens, pe de o parte, Curtea constată că statuările din cuprinsul acestora cu privire la participarea la săvârșirea lor și a inculpaților din prezenta cauză apăreau strict necesare prin raportare identitatea sau caracterul colateral al acestora, în sensul cerințelor CEDO. Pe de altă parte, Curtea nu a avut în vedere aceste precizări privind participarea inculpaților din prezenta cauză la săvârșirea infracțiunilor reținute prin acordurile de recunoaștere a vinovăției, urmând să aprecieze în același cu privire la cele reținute astfel de către prima instanță de judecată, în vederea respectării depline a prezumției de nevinovăției a acestora, în acord cu practica CEDO în materie mai sus invocată.
În ceea ce privește însă ipoteza în care însuși inculpatul a recunoscut în proceduri paralele acte materiale care fac obiectul aceleiași infracțiuni sau fapte penale conexe, Curtea consideră că acestea pot fi luate în considerare în prezenta cauză condiționat de asigurarea subzistenței prezumției de nevinovăție cu privire la noile acte sau fapte conexe, astfel încât celor dintâi constatări nu ar trebui să li se acorde valoare probantă univocă sau determinantă în noua procedură pendinte. Pentru a reține astfel, Curtea are în vedere natura juridică specială a acordurilor de recunoaștere a vinovăției de a constituie veritabile convenții de drept penal, având ca principal scop asigurarea celerității procesului penal prin economia de timp și mijloace procesuale.
În acest sens, Curtea subliniază că în cauza de față nu se vor fi avute în vedere cu caracter determinant recunoașterile de vinovăție ale inculpatului M. I. M., formulate în alte cauze pentru acte sau fapte conexe, precitate, urmând să se aprecieze în același sens și cu privire la situația procesuală de la judecata în fond a cauzei.
Față de toate acestea, Curtea învederează că a urmărit îndeaproape respectarea întregii jurisprudențe europene în materie, invocată mai sus în cauză, atât în cursul desfășurării procedurilor în prezenta cauză, cât și la soluționarea pe fond a acțiunilor penale și civile prin prezenta hotărâre definitivă pronunțată în cauză, după cum se poate observa în continuare din considerentele acesteia.
În ceea ce privește criticile generale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 C.pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000
Curtea reține că, potrivit art. 297 alin. 1 C.pen., în forma de la data faptelor, fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește prin încălcarea legii și, prin aceasta, cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, constituie infracțiune. Totodată, art. 13² din Legea nr. 78/2000 prevede că, în cazul în care prin comiterea faptei de abuz în serviciu s¬a obținut un folos necuvenit pentru sine ori pentru altul, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Ca infracțiune de serviciu iar nu contra patrimoniului, infracțiunea de abuz în serviciu ocrotește cu prioritate relația socială de serviciu și doar în mod secundar patrimoniul persoanei juridice în interesul căruia lucrează autorul infracțiunii.
Sub aspectul laturii obiective, pentru existența infracțiunii este necesar ca funcționarul să nu îndeplinească un act sau să-l îndeplinească prin încălcarea legii. Din această din urmă perspectivă, prin Decizia nr. 405/2016 Curtea Constituțională a limitat sfera normelor de complinire a textului incriminator numai la cele prevăzute de legislația primară, respectiv prevederi cuprinse în legi sau ordonanțe. În continuare însă, instanța de contencios constituțional nu exclude posibilitatea ca atribuțiile de serviciu să fie descrise și în legislația secundară, reținând că „adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă (Decizia nr. 405/2016, parag. 60).
În acest context, Curtea Constituțională a subliniat că realizarea în concret a obligațiilor de serviciu presupune o manifestare de voință care se raportează atât la un standard subiectiv/intern al persoanei care exercită atribuția de serviciu (ce ține de forul intern al persoanei respective, iar măsura în care acesta este atins se raportează la autoevaluarea acțiunilor întreprinse), cât și la un standard obiectiv (ce are ca element de referință principal normativul actului care reglementează atribuția de serviciu respectivă), context în care, deși cele două standarde coexistă, standardul subiectiv nu poate exceda standardului obiectiv, în analiza modalității de executare a unei atribuții de serviciu acesta din urmă fiind prioritar, iar organelor judiciare, în misiunea de interpretare și aplicare a legii și de stabilire a defectuozității îndeplinirii atribuției de serviciu, le revine obligația de a aplica acest standard obiectiv, astfel cum acesta a fost stabilit prin prescripția normativă (Decizia nr. 405/2016, parag. 50-52).
În același sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut că simpla referire la legislația secundară nu justifică o soluție de achitare, mai ales că legislația primară reglementează îndatoriri fundamentale, generale, importante pentru domeniile activităților desfășurate de autoritățile și instituțiile publice, fiind imposibil să se stabilească pentru fiecare funcționar sau funcție publică în parte sarcinile de serviciu care implică numeroase particularități, astfel că ar fi normal ca detalierea și concretizarea îndatoririlor de serviciu să se realizeze ulterior, în conformitate cu legea, prin legislația secundară sau chiar prin alte acte subsecvente, precum ordine, dispoziții, decizii, fișe ale postului etc. (ÎCCJ, Decizia nr. 210/RC/08.06.2018).
Pe de altă parte, prin aceeași decizie a instanței de contencios constituțional se impune în sarcina organelor judiciare necesitatea evaluării incidenței principiului subsidiarității răspunderii penale față de alte forme de răspundere juridică (ultima ratio), sens în care Curtea a reținut că „sarcina aplicării principiului ultima ratio revine, pe de o parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea” (Decizia nr. 405/2016, parag. 68-80).
În concluzie, Curtea de apel reține, în deplin acord cu practica instanței constituționale și a curții supreme, că în cazul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, instanța penală trebuie să se raporteze doar la legislația primară, aplicând standardul obiectiv care reiese din prescripția normativă, fără a extinde latura obiectivă la acțiuni/omisiuni neprevăzute în legislația primară, prin deducerea comportamentului interzis, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice și care să permită configurarea elementului material al laturii obiective, nu doar de către legiuitor, cât și de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, precum este cazul fișei postului, având în vedere că adoptarea unor acte de reglementare secundară, care vin să detalieze legislația primară, se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
În ceea ce privește critica inculpatului M. I. M. cu privire la faptul că prima instanță ar fi reținut în mod greșit ca element material „îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu”, în condițiile în care textul incriminator cere „neîndeplinirea unui act” sau „îndeplinirea cu încălcarea dispozițiilor legale”, Curtea nu le poate primi.
Astfel cum rezultă din Decizia nr. 406/2016 a Curții Constituționale, realizarea în concret a obligațiilor de serviciu presupune, pe lângă un standard subiectiv ce ține de forul intern al persoanei respective, și la un standard obiectiv, ce are ca element de referință principal normativul actului care reglementează atribuția de serviciu respectivă, context în care organelor judiciare, în misiunea de interpretare și aplicare a legii și de stabilire a defectuozității îndeplinirii atribuției de serviciu, le revine obligația de a aplica acest standard obiectiv, astfel cum acesta a fost stabilit prin prescripția normativă. În opinia instanței de apel, rezultă că în situația în care conduita concretă a autorului este apreciată ca fiind în afara acestui standard obiectiv rezultat din legislația primară, adică apare executată „în mod necorespunzător” standardului obiectiv, atunci se poate concluziona că acesta nu a respectat această legislație, ceea ce înseamnă că și-a îndeplinit atribuțiile „cu încălcarea dispozițiilor legale”. Așadar, Curtea reține că prin sintagma legală „îndeplinirea cu încălcarea dispozițiilor legale” se înțelege efectuarea actului în alte condiții decât cele care decurg din lege, într-o modalitate necorespunzătoare, care să nu fie conformă cu prevederile legale.
Cu privire la exercitarea prin încălcarea legii a atribuțiilor privind încheierea unor contracte, Curtea invocă în acest sens jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut că îndeplinirea actului cu încălcarea unei dispoziții legale poate presupune chiar încheierea unui contract, în anumite condiții nelegale, de exemplu, fără organizarea unei licitații publice în condițiile legii (ÎCCJ, completul de 5 judecători, Decizia nr. 30/03.04.2023).
În același sens, Înalta Curte a mai reținut că nelegalitatea procedurii de achiziție a contractului de lucrări se poate reține în cazul unor deficiențe majore în întocmirea documentației de atribuire, precum omisiunea consemnării unor date esențiale privind „valoarea estimativă a contractului, grafic de execuție a lucrărilor, data încheierii lui, fiind trecut la obiect, cu titlu generic, amenajări interioare, fără a fi detaliate”. În acest context, s-a reținut că în mod corect instanța a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că „neavând studii în specialitatea ingineriei, nu a putut să își dea seama dacă lucrările înscrise pe facturi corespundeau perfect cu ceea ce se derula în realitate, fără ca acesta să arate ce l-a împiedicat să inițieze numirea în acest sens a unei persoane cu studii în specialitatea ingineriei” (ÎCCJ, Decizia nr. 3113/09.12.2014, în dosarul nr. 5865/1/2013).
Pentru aceste motive, concluzia primei instanțe în sensul că inculpatul și-a exercitat „necorespunzător” atribuțiile de serviciu se încadrează în elementul material al infracțiunii constând în exercitarea atribuțiilor „prin încălcarea dispozițiilor legale”, context în care nu pot fi primite criticile apărării în acest sens.
Curtea nu poate primi nici critica privind reținerea de către prima instanță a unor „prevederi ale unor acte normative fără rang de lege, la care adaugă doctrina și practica administrativă”. În opinia Curții, apare cu claritate că, prin aceeași decizie a instanței de contencios constituțional, precitată în cauză, aceasta a arătat expres că, în vederea respectării principiului securității juridice, nu se exclude posibilitatea ca atribuțiile de serviciu să fie descrise și în legislația secundară, pentru că „adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă (Decizia nr. 405/2016, parag. 60).
În același sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut că simpla referire la legislația secundară nu justifică o soluție de achitare, mai ales că legislația primară reglementează îndatoriri fundamentale, generale, importante pentru domeniile activităților desfășurate de autoritățile și instituțiile publice, fiind imposibil să se stabilească pentru fiecare funcționar sau funcție publică în parte sarcinile de serviciu care implică numeroase particularități, astfel că ar fi normal ca detalierea și concretizarea îndatoririlor de serviciu să se realizeze ulterior, în conformitate cu legea, prin legislația secundară sau chiar prin alte acte subsecvente, precum ordine, dispoziții, decizii, fișe ale postului etc. (ÎCCJ, Decizia nr. 210/RC/08.06.2018).
Instanța de apel reține astfel că, așa cum cere apărarea în cauză, atribuțiile de serviciu susținute ca fiind încălcate trebuie să se regăsească în legislația primară (legi, ordonanțe sau ordonanțe de urgență), care să poată constitui acel „standard obiectiv” la care să se raporteze conduita concretă a autorului. Cu toate acestea, invocarea unor prevederi din legislația inferioară nu face decât să concretizeze pe cele din legislația primară, care rămâne principalul obiectiv de analiză a acestor atribuții de serviciu, fără de care nu se poate reține infracțiunea incriminată.
Așadar, Curtea de apel reține că reglementările secundare nu sunt înlăturate de plano din domeniul actelor care au aptitudinea de a complini norma de incriminare, fiind însă necesar să se limiteze la a detalia dispozițiile legislației primare.
Pentru aceste motive, raportarea conduitei de serviciu și la unele acte de legislație secundară, adoptate în cadrul și în limitele legislației primare, nu are decât să fie în acord cu soluția instanței de contencios constituțional și să satisfacă pe deplin principiului securității juridice ce se dorește a fi respectat în acest sens.
Cu privire la critica privind obligația de respectare a dispozițiilor legale aplicabile și a procedurii legale alese de autoritatea contractantă, Curtea reține că în apelul formulat de inculpatul M. se susține că „rezultă două concluzii relevante: pe de o parte, instanța de fond raportează situația de drept dedusă judecății la o legislație secundară care potrivit textului de incriminare nu poate fi avută în vedere iar pe de altă parte se demonstrează că instanța s-a aflat într-o totală eroare cu privire la regimul juridic al achizițiilor directe”.
Curtea nu poate primi această susținere, achiesând fără rezerve la concluziile instanței de fond, în sensul că, din legislația primară rezultă expres că în ipoteza în care autoritatea contractantă efectuează anumite operațiuni legale sau optează pentru o anumită procedură de achiziție, în pofida faptului că acestea sunt facultativ prevăzute de lege (contractul proiectat avea ca obiect o sumă de bani sub pragul legal), aceasta este obligată să respecte întru totul prevederile legale aplicabile pentru acele operațiuni și proceduri legale pentru care singură a făcut propria opțiune.
Astfel cum a susținut și prima instanță, achizițiile directe permise de Legea nr. 99/2016 constituie o excepție de la regulile generale ale achizițiilor sectoriale, fiind aplicabile doar în condiții de valoare reduse, în afara cadrului procedurilor formale de atribuire, ceea ce implică o interpretare restrictivă a dispoziției legale de excepție (exceptio est strictissimae interpretationis).
Cu toate acestea, alegerea voluntară privind efectuare unor operațiuni sau a unei proceduri formale în locul achiziției directe (caiete de sarcini, devize tehnice, cereri de oferte, publicarea în SEAP etc.) presupune asumarea integrală a obligațiilor legale aferente acelei operațiuni sau proceduri, iar nerespectarea acestora atrage răspundere juridică, inclusiv cea penală în cazul nerespectării prevederilor din legislația primară, astfel cum este ea completată prin legislația secundară. Așa cum a reținut Tribunalul, interpretarea constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a ANAP și a Curții de Conturi confirmă această abordare. În acest sens, a fost invocată însăși practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia ÎCCJ nr. 2534/2023) precum și Ghidul ANAP privind achizițiile publice.
În completarea celor reținute de prima instanță, Curtea invocă și alte argumente de natură textuală întemeiate chiar pe legislația primară invocată în cauză. Astfel, prin dispozițiile art. 12 alin. 4 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, în forma în vigoare la data faptelor, se prevede că „entitățile contractante au dreptul de a achiziționa direct”, iar nu că acestea au obligația de a recurge la achiziția directă în cazul achizițiilor care se încadrează sub pragul legal. Utilizarea sintagmei „au dreptul” conferă, în mod evident, un caracter facultativ opțiunii entității contractante de a recurge la achiziția directă. În continuare, bineînțeles, odată alegerea făcută ea trebuie să fie respectată, neputându-se aprecia că dispozițiile legale dobândesc toate un caracter facultativ în materie. De altfel, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, entitățile contractante „atribuie contractele sectoriale, acordurile-cadru și organizează concursurile de soluții care privesc achiziții sectoriale a căror valoare estimată este mai mică decât pragurile corespunzătoare prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), prin aplicarea procedurii simplificate”. Legiuitorul distinge, așadar, între regula aplicării procedurii simplificate pentru achizițiile sectoriale aflate sub pragurile prevăzute la alin. 1 și facultatea entității contractante, în cazul achizițiilor de valoare inferioară pragului prevăzut la alin. 4, de a recurge la achiziția directă. Rezultă astfel că achiziția directă constituie o facultate conferită autorității contractante, iar nu o obligație legală a acesteia.
Din perspectiva interpretării dispozițiilor legale amintite în sensul obligativității respectării procedurii astfel alese în mod facultativ, în completarea celor reținute de Tribunal, Curtea de apel amintește că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene consacră principiul potrivit căruia, odată stabilite condițiile și regulile unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă este ținută să le respecte cu strictețe pe parcursul procedurii și până la executarea contractului. Astfel, în Hotărârea din 29 aprilie 2004, Commission/CAS Succhi di Frutta, C-496/99 P, Curtea de Justiție a statuat că autoritatea contractantă trebuie „să respecte cu strictețe criteriile pe care ea însăși le-a stabilit”, această obligație operând nu numai în cadrul procedurii de atribuire propriu-zise, ci, în general, până la finalizarea executării contractului (pct. 115), întrucât modificarea ulterioară a condițiilor stabilite ar denatura termenii în baza cărora a avut loc atribuirea și ar afecta principiile transparenței și egalității de tratament (pct. 116-120).
În același sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, în cazul în care inculpatul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că a încheiat contractul cu o societate comercială reprezentată de coinculpat, reprezentant al unui operator economic, fără să dispună efectuarea unor demersuri reale și serioase, atât pentru identificarea unor evaluatori specifici, cât și a prețurilor practicate în domeniu, acceptând un anumit preț în condițiile în care avea cunoștință de faptul că contra- ofertele au fost produse tot de către coinculpatul, fiind depuse formal și conținând clauze care să îl favorizeze pe acesta. Încălcarea legii de către inculpat a fost reținută ca efect al manoperelor utilizate de acesta pentru atribuirea directă și preferențială a contractului de prestări servicii firmei coinculpatului, omițând deliberat prevederile care reglementează procedura achiziției directe, respectiv O.G. nr. 34/2006, modificată prin Legea nr. 193 din 26 iunie 2013 (art. 19 și 19¹ din acest act normativ). Faptul că coinculpatul știa cu mult timp înainte de semnarea contractului că el va fi persoana care va întocmi documentația, face dovada înțelegerii frauduloase dintre inculpați. Legătura infracțională dintre cei trei inculpați a rezultat în accepțiunea instanței și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, acestea dovedind că în permanență inculpații au ținut legătura (ÎCCJ, Decizia nr. 267/RC/ 26.06. 2017).
Prin urmare, în opinia Curții de apel, concordantă cu cea a Tribunalului – fundamentată pe jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere și practica administrativă a autorității de resort, precum și formulare textelor legale aplicabile în materie – caracterul facultativ al recurgerii la achiziția directă nu poate fi confundat cu caracterul facultativ al respectării normelor în domeniu prevăzute în legislația primară, astfel cum aceasta este detaliată în legislația secundară.
În ceea ce privește critica privind indicarea eronată de către prima instanță a prevederilor legale aplicabile, Curtea nu o poate primi. Astfel, nu se poate susține că Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice nu este deloc aplicabilă domeniului de activitate al funcționarului inculpat, care se referă la executarea bugetului unei instituții privind un serviciu public local (Serviciul Public Local de Termoficare (SPLT) Brașov este o instituție publică aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Brașov), ci doar Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, în condițiile în care cea dintâi reprezintă dreptul comun în materie, cu referire la întregul „sistem bugetar”, în sensul art. 2 pct. 38 din lege, care cuprinde și bugetele locale.
Curtea nu poate primi nici susținerea potrivit căreia nu ar exista nicio sancțiune prevăzută în normele legale încălcate în cauză, cum ar fi dispozițiile art. 5 alin. 1 din OG nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, care prevăd cerința bunei gestiuni financiare, atâta timp cât nu este necesară prevederea unei sancțiuni în fiecare normă legală, aceasta regăsindu-se sub aspect penal pentru cazul de față chiar în textul incriminator al infracțiunii de abuz în serviciu, sub aspectul elementului material constând în încălcarea legii, care este o veritabilă normă de trimitere (a se vedea Decizia nr. 405/2016, precitată, parag. 86 și 87). De altfel, ar fi de neconceput că norme legale care sunt de natură a disciplina o activitate publică precum achizițiile sectoriale, cum este cerința bunei gestiuni financiare, să aibă un caracter supletiv, facultativ sau de recomandare, lăsate la bunul plac al celor îndrituiți de lege să le pună în aplicare.
În ceea ce privește critica privind lipsa de aplicabilitate în cauză a Codului administrativ pentru motivul că inculpatul M. „nu a făcut parte niciodată din categoria funcționarilor publici așa cum sunt definiți din perspectiva Codului administrativ”, Curtea reține că domeniul de aplicare a unui act normativ se poate circumscrie în funcție de mai multe criterii, iar calitatea persoanelor vizate este doar unul dintre acestea. În cazul Codului administrativ, potrivit chiar art. 1, acesta, „reglementează cadrul general pentru organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor administrației publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum și unele reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale”, fiind astfel menționate expres „serviciile publice” în care se încadrează, fără niciun echivoc, autoritatea contractantă în cauză. De altfel, Curtea nu poate primi susținerea apărării în sensul omisiunii răspunderii unei asemenea critici de legalitate formulate în primă instanță, având în vedere că prin sentința apelată s-a menționat expres că „din analiza probelor, inclusiv a fișei postului, rezultă că inculpatul exercita atribuții de conducere asupra unui serviciu public local, implica autoritate administrativă, angaja cheltuieli bugetare și dispunea de competență decizională cu privire la fonduri publice. În atare condiții, acestuia îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Codului administrativ, ale Legii nr. 500/2002, ale O.G. nr. 119/1999 și ale legislației specifice în domeniul achizițiilor sectoriale.”.
Curtea nu poate primi nici critica privind lipsa de aplicabilitate a Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu motivarea că „din analiza art. 82 rezultă că legea achizițiilor sectoriale nu identifică achiziția directă printre procedurile de atribuire”, în condițiile în care nu se contestă în cauză acest aspect privind distincția legală dintre achiziția directă și procedurile de atribuire. Cu toate acestea, astfel cum s-a arătat mai sus, prin dispozițiile art. 12 alin. 4 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, în forma în vigoare la data faptelor, se prevede că „entitățile contractante au dreptul de a achiziționa direct”, iar nu că acestea au obligația de a recurge la achiziția directă în cazul achizițiilor care se încadrează sub pragul legal. Odată ce acestea nu apelează la o achiziție directă, devin aplicabile prevederile generale în materie statuate prin Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale.
Cu privire la criticile referitoare la lipsa posibilității de apreciere a conduitei reproșate inculpaților funcționari în sensul unor acte îndeplinite cu încălcarea dispozițiilor din legislația primară, Curtea reține următoarele.
Astfel, potrivit acuzației formulate, astfel cum a fost reținută în fapt și de către prima instanță, inculpații funcționari publici, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu de conducere în cadrul autorității contractante parte civilă (director și respectiv director adjunct în cadrul S.P.L.T. Brașov), au adus la îndeplinire anumite acte, fie în sensul de act material realizat de o persoană, fie în sensul de act juridic normativ, așa cum este definită această noțiune de „act” în Decizia nr. 405/2016, precitată, parag. 79, cu privire la următoarele obligații legale, prevăzute de legislația primară în domeniu, cu încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în aceasta:
- obligația ordonatorilor de credite de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate și numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv, prev. de art. 22 alin. 1 și alin. 2 lit. „c” și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
- obligația de realizare a unei bune gestiuni financiare prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public, prev. de art. 5 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv;
- obligația de utilizare responsabilă a resurselor publice, în așa fel încât să evite producerea oricărui prejudiciu, acționând în orice situație ca un „bun proprietar”, context în care trebuie să se propună și să se asigure, potrivit atribuțiilor, folosirea utilă și eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale, prev. de art. 441 alin. 1 și 3 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ;
- obligația respectării principiile care stau la baza atribuirii contractelor sectoriale și a organizării concursurilor de soluții sunt: a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoașterea reciprocă; d) transparența; e) proporționalitatea; f) asumarea răspunderii”, prev. de art. 2 alin. 2 lit. „a” - „f” din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale;
- obligația autorității contractante de a elabora documentația de atribuire care conține toate informațiile necesare pentru a asigura operatorilor economici o informare completă, corectă și precisă cu privire la cerințele achiziției sectoriale, obiectul contractului și modul de desfășurare a procedurii de atribuire, în mod expres cu privire la specificațiile tehnice trebuie stabilite prin documentația de atribuire și definesc caracteristicile solicitate privind lucrarea, serviciul sau produsele care fac obiectul achiziției și să vizeze procesul sau metoda specifică de execuție a lucrărilor, context înc are specificațiile tehnice trebuie să permită tuturor operatorilor economici accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate față de asigurarea unei concurențe efective între operatorii economici, prev. de art. 164-165 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale.
Toate aceste acte care sunt prevăzute în legislația primară, cu privire la obligații legale specifice domeniului de interes în care își desfășoară activitatea inculpații, apar detaliate, în mod firesc, prin dispozițiile cuprinse în legislația secundară, prin care se statuează după cum urmează:
- în procesul de realizare a achizițiilor sectoriale orice situație pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, prev. de art. 1 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 394/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale;
- înainte de a angaja și a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, în special ale economiei și eficienței cheltuielilor, prev. de pct. 1 din OMFP nr. 1.792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale.
În cauză, acuzațiile aduse inculpaților vizează îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu stabilite prin legislația primară și detaliate prin legislația secundară anterior menționată, constând în derularea, în cadrul exercitării atribuțiilor lor în cadrul autorității contractante, a unor achiziții în mod pur formal, de natură să creeze aparența respectării exigențelor legale, atât în etapa realizării documentației de atribuire a achiziției și încheierea contractului de achiziție, cât și în etapa ulterioară cu privire la executarea contractului de achiziție astfel atribuit.
Astfel, acuzațiile privesc faptul că documentațiile aferente achizițiilor au fost întocmite într-o manieră incompletă și superficială astfel: caietele de sarcini nu cuprindeau o descriere tehnică obiectivă a lucrărilor, nu conțineau specificații tehnice minimale și nici o defalcare a cheltuielilor pe categorii de materiale, manoperă și utilaje; nu au fost întocmite devize generale sau devize pe obiect; referatele de necesitate și solicitările de oferte nu indicau cantitățile de lucrări ori normele de timp și resurse, ci consemnau preponderent prețuri globale; iar ofertele tehnice și financiare acceptate prezentau prețuri unitare generale, fără indicarea materialelor și a cantităților aferente, fiind, în unele cazuri, redactate olograf și într-o manieră vădit sumară. Totodată, publicarea în SEAP a solicitărilor de oferte s-a realizat, potrivit acuzației, într-o manieră formală, fără ca mecanismul concurențial să aibă o consistență reală, ofertele operatorului economic ulterior declarat câștigător fiind favorizate în condițiile concrete ale procedurilor analizate.
În continuare, în etapa executării contractelor de achiziție, atribuțiile de urmărire și verificare a executării lucrărilor nu au fost îndeplinite în mod corespunzător dispozițiilor legale. Astfel, au fost acceptate la plată lucrări care, potrivit probatoriului administrat, fie nu au fost executate, fie au fost executate necorespunzător, fie au fost realizate prin soluții tehnice diferite de cele prevăzute inițial și fără documentarea și aprobarea corespunzătoare a acestor modificări. În acest context, au fost constatate, între altele, lipsa documentelor privind predarea-primirea amplasamentelor, împrejurare care făcea dificilă sau chiar imposibilă stabilirea momentului începerii lucrărilor și, implicit, verificarea respectării termenelor de execuție, precum și caracterul formal al recepțiilor, acestea nefiind însoțite de verificări efective, cantitative și calitative, ale lucrărilor pretins executate.
Prin urmare, nu este vorba, în prezenta cauză, despre simple deficiențe formale ale procedurilor de achiziție sau despre neregularități administrative izolate, așa cum încearcă să acrediteze apărarea inculpaților în cauză, ci despre evaluarea conduitei inculpaților în ansamblul său, prin raportare atât la modalitatea în care au fost fundamentate și atribuite contractele, cât și la modul în care acestea au fost executate, verificate și decontate, în conformitate cu dispozițiile legale invocate anterior.
Așadar, sub aspectul situației de fapt reținute în cauză, Curtea reține că acuzațiile privesc îndeplinirea actelor prevăzute în legislația primară și detaliate în cea secundară, care reglementează conduita inculpaților în cadrul exercitării atribuțiilor de conducere a autorității contractante, cu privire la documentația de atribuire, încheierea contractelor de achiziție și urmărirea executării lor, prin care aceștia și-au încălcat atribuțiile de serviciu exercitate cu ocazia aducerii la îndeplinire a prevederilor legale invocate în cauză.
Pentru aceste motive, Curtea nu poate nicidecum să primească susținerea inculpatului M. în sensul că acesta avea totală discreție privind încheierea contractelor de lucrări ce fac obiectul cauzei, susținând în mod expres în acest sens că „faptul că aceste contracte au fost încredințate clientelar așa cum susține instanța de fond, nu reprezintă nicio încălcare a legii, inculpatul fiind liber să își aleagă partenerii cu care să lucreze dacă aceștia se încadrau în prevederile legii”.
În ceea ce privește paguba produsă prin infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită în legătură cu atribuirea și executarea unor contracte de achiziție publică având ca obiect executarea de lucrări, ca urmare a nerespectării prevederilor legale aplicabile, Curtea are în vedere jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În același sens, Înalta Curte a reținut că „încasarea de către constructor a unor sume nejustificate pentru lucrări neexecutate sau executate în soluții modificate, dar neaprobate” sau lucrări care „prezentau o serie de deficiențe ce le făceau inutilizabile”, care au fost „determinate de înțelegerea inculpaților”, rezultate dintr-un probatoriu vizând încheierea unor procese-verbale de control al calității lucrărilor în lipsa dirigintelui de șantier sau a proiectantului, constatarea unor lipsuri cantitative sau neconformități calitative sau realizarea unor recepții formale, poate determina existența unei pagube corespunzătoare sumelor achitate pentru lucrările neexecutate ori executate în alte soluții decât cele aprobate, în măsura în care acestea nu corespund prestației contractuale și nu sunt justificate printr-o modificare legal aprobată (ÎCCJ, Decizia nr. 187/10.02.2015 Dosar nr. 104/54/2012).
În același sens, Înalta Curte a reținut că prejudiciul poate să fie egal cu valoarea însumată a achizițiilor publice realizate fără respectarea legii, respectiv prin trucarea acestor proceduri, câștigate de o anumită societate favorizată. În acest caz nu a prezentat relevanță faptul că anumite bunuri achiziționate au fost efectiv folosite de societatea cu capital de stat achizitoare, iar folosul necuvenit a fost considerat egal cu valoarea pagubei (ÎCCJ, Completul de 5 judecători, Decizia nr. 18/30.01.2014).
Având în vedere jurisprudența invocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de apel poate reține că atât în cazul nerespectării prevederilor legale aplicabile în materia achizițiilor publice privind contractele de lucrări, prin reținerea unor deficiențe majore de natură să pună autoritatea contractantă în imposibilitatea individualizării concrete și detaliate a lucrărilor contractate și să urmărească executarea lor întocmai conform finalității tehnice prestabilite, cât și în situația executării lucrărilor contractate prin modificarea neautorizată a soluției tehnice stipulate în documentația de atribuire la a cărei respectare s-a angajat executantul, instanța sesizată cu săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu poate reține în fapt că autoritatea contractantă a fost prejudiciată cu întreaga sumă de bani achitată în baza contractului de achiziție astfel încheiat. Altfel spus, dacă probele demonstrează că lucrările efectiv realizate nu reprezintă o contraprestație corespunzătoare și nu realizează scopul economic al contractului, nu există o valoare a prestației care să fie dedusă din suma plătită, context în care prejudiciul poate coincide cu întreaga sumă achitată.
În acest context, nu cade în atribuția instanței de judecată să stabilească eventuala valoare economică a soluției tehnice modificate fără aprobarea legală, ci aceasta poate verifica doar dacă contractul prevedea executarea unor lucrări determinate și dacă acestea nu au fost executate sau în locul lor s-au realizat alte operațiuni, eventual chiar mai simple și mai ieftine, condiții în care recepția și plata s-au făcut ca și cum lucrările contractate ar fi fost executate. Pentru a reține astfel, instanța poate aprecia că nu este necesară opinia unui expert, în sensul art. 172 alin. 1 C.proc.pen., aspectele constatate ținând de analiza juridică a obiectului contractelor de achiziție și modalitatea lor de executare, astfel cum reiese din întregul probatoriu al cauzei. Astfel, nu apar nicidecum necesare cunoștințele de specialitate ale unui expert pentru a se aprecia conținutul obligațiilor contractuale și a se constata dacă acestea au fost puse în aplicare în raport cu prevederile contractuale, dacă aceste aspecte rezultă din documentația de atribuire (proiectul de lucrări, referatul de necesitate, caietul de sarcini, situațiile de lucrări, procesele-verbale de recepție) sau alte mijloace probatorii precum declarațiile martorilor, comunicările înregistrate în cauză sau înscrisuri ale autorității contractante.
În concluzie, având în vedere cu precădere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de apel nu poate primi apărarea potrivit căreia patrimoniul persoanei vătămate nu poate fi diminuat prin efectuarea unei plăți pentru motivul că asupra bunului au fost realizate anumite operațiuni materiale. Plata determină o diminuare patrimonială atunci când este efectuată fără primirea contraprestației corespunzătoare obligației contractuale asumate de executant. Relevantă nu este, prin urmare, simpla existență a unor operațiuni materiale efectuate asupra bunului, ci împrejurarea dacă acestea constituie executarea prestației pentru care autoritatea contractantă a angajat și a achitat cheltuiala și dacă realizează rezultatul urmărit prin contract. În măsura în care probele administrate demonstrează că lucrările efectiv executate nu corespund celor contractate și nu realizează scopul pentru care acestea au fost comandate, beneficiarul achizitor nu dobândește utilitatea economică avută în vedere la momentul angajării cheltuielii. Într-o asemenea situație, operațiunile materiale efectuate, deși pot avea o existență fizică și o anumită valoare abstractă, nu constituie o contraprestație contractuală susceptibilă să fie dedusă din prejudiciul produs prin plata nejustificată. Prin urmare, atunci când nu poate fi identificată o contraprestație contractuală efectivă și utilă pentru beneficiar, prejudiciul poate coincide cu întreaga sumă achitată în temeiul contractului.
Pentru a reține astfel cuantumul prejudiciului în cauză, instanța nu este legată de constituirea de parte civilă în cauză a autorității contractante, aceasta ținând de principiul disponibilității acțiunii civile în procesul penal, context în care partea civilă poate formula sau nu pretenții civile în cauză ori poate solicita restituirea sumelor achitate sau chiar valoarea prejudiciului constând în costul lucrărilor de desființare și reexecutare a lucrărilor ce au făcut obiectul contractelor respective. De altfel, în practica judiciară penală se reține că prejudiciul constatat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu poate diferi de obiectul acțiunii civile exercitate în procesul penal (e.g., în cazul infracțiunii de abuz în serviciu în care funcționarul vinde cu plata în rate clienților unei unități economice bunuri care nu au acest regim, prejudiciul adus unității constă în partea din preț neachitată în momentul vânzării, neinteresând sub aspectul pagubei, ca urmare imediată a infracțiunii, modalitatea în care continuă relațiile patrimoniale între unitate și clientul respectiv, sens în care a se vedea practica fostului Tribunal Suprem, citată în George Antoniu, Constantin Bulai, Practica judiciară penală, vol. III, Editura Academiei Române, București, 1992, pag. 207).
În aceste condiții, Curtea consideră că nu are relevanță în prezenta cauză modul în care se raportează partea civilă la prejudiciul constatat în cauză, dincolo de constituirea de parte civilă, în condițiile în care prejudiciul cauzat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu este un element constitutiv în latura obiectivă a infracțiunii și ține exclusiv de aprecierea instanței penale în baza tuturor probelor aflate la dosarul cauzei, nu doar ținând seama de părții civile în cauză.
Cu privire la critica privind includerea TVA în cuantumul prejudiciului, Curtea reține că, în ceea ce privește câtimea prejudiciului, aceasta trebuie determinată prin raportare la diminuarea efectivă a patrimoniului părții civile, iar nu prin simpla raportare la valoarea nominală a contractului ori a facturilor emise în executarea acestuia. În acest context, împrejurarea că suma achitată de partea civilă include și TVA înseamnă că taxa aferentă operațiunii a reprezentat o sarcină patrimonială efectivă pentru partea civilă, neinteresând în cauza penală dacă aceasta a putut fi dedusă ori recuperată prin mecanismul fiscal prevăzut de legislația în materie de TVA, care ține de aplicarea dispozițiilor legale de natură fiscală, străine de cele privind răspunderea civilă delictuală aplicabilă acțiunii civile în procesul penal.
În cauza de față, din înscrisurile existente la dosar rezultă fără echivoc că suma achitată de partea civilă, inclusiv TVA, a reprezentat o cheltuială efectiv suportată de aceasta, context în care se va avea în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului în cauză. În aceste condiții, întreaga sumă achitată, inclusiv TVA, reprezintă o diminuare efectivă a patrimoniului părții civile în momentul realizării plății și, prin urmare, intră în cuantumul prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Mai mult, Curtea observă că prin Hotărârea nr. 117/04.04.2025 a Tribunalului Brașov (față de care a fost respins apelul prin Hotărârea nr. 1261/21.11.2025 a Curții de apel Brașov- secția civilă), invocată în cauză de către inculpata M. M. E., prin care s-a admis acțiunea civilă a reclamantei S.P.L.T. Brașov în contradictoriu cu pârâtele S.C. Q. M. S.R.L., C. H. S.R.L., și S.C. D. H. G. S.R.L., pentru fapte delictuale constituind astfel de infracțiuni de abuz în serviciu, acestea din urmă au fost obligate la plata sumelor de bani reprezentând prejudiciul în cauză, în care a fost inclusă TVA (dosar apel, vol. I, fila 160).
De altfel, Curtea achiesează pe deplin la considerentele Tribunalului în sensul în reținerii TVA în cuantumul prejudiciului produs în cauză, prima instanță arătând în mod convingător că excluderea taxei ar contraveni principiului reparării integrale a prejudiciului, având în vedere aceasta ar fi fost efectiv plătită de instituția parte civilă în cadrul operațiunilor nelegale, iar eventuala deducere a acestei taxe nu constituie o formă de reparare a prejudiciului, în contextul în care taxa reprezintă un impozit indirect suportat în final de către consumatorul final, doctrina și jurisprudența fiind în același sens (Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 563/A/2020; Curtea de Conturi, în Raportul special din anul 2019 privind gestionarea fondurilor publice).
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între actele îndeplinite cu încălcarea legii și paguba produsă, Curtea reține că acțiunile sau inacțiunile autorilor funcționari publici trebuie să aducă atingere valorilor sociale ocrotite, iar urmarea rezultată constând în paguba produsă trebuie să constituie o consecință a stării de pericol create prin conduita incriminată a autorilor.
Or, în cauza de față, prin conduita inculpaților, constând în derularea formală a procedurilor de achiziție, întocmirea și acceptarea unor documentații incomplete sau superficiale, încheierea contractelor în aceste condiții și, ulterior, neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de verificare și urmărire a executării lucrărilor, s-au creat condițiile care au permis efectuarea unor plăți pentru lucrări care fie nu au fost executate, fie au fost executate necorespunzător ori prin soluții tehnice diferite de cele prevăzute și neaprobate în condițiile legii.
Legătura de cauzalitate rezultă, astfel, din aceea că, dacă inculpații și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu obligațiile legale care le reveneau, prin întocmirea corespunzătoare a documentației de atribuire, verificarea condițiilor în care au fost încheiate și executate contractele și efectuarea unor verificări reale, cantitative și calitative, ale lucrărilor executate, plata sumelor aferente unor lucrări neexecutate sau executate necorespunzător ar fi putut fi împiedicată, iar prejudiciul nu s-ar fi produs în cuantumul reținut.
În acest context, Curtea nu poate primi apărarea că nu poate fi reținut un prejudiciu, care să fi fost cauzat de inculpați, reprezentat de consecința simplă a încheierii contractelor sau a existenței unor neregularități formale în documentația aferentă acestora, în condițiile în care în cauza de față se poate reține ca urmare imediată rezultatul concret al faptului că, în contextul desfășurării formale a achiziției, atât în etapa atribuirii contractelor cât și în cea privind executarea acestora, au fost achitate sume de bani fără ca, în schimb, partea civilă să primească prestația contractuală corespunzătoare.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea Constituțională a reținut că este opțiunea legiuitorului să incrimineze săvârșirea faptei de abuz în serviciu atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă, fără ca în acest fel să se încalce prevederile constituționale ale art. 1 alin. 5 (Decizia nr. 405/2016, parag. 81). În continuare, prin dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000, care prevăd situația în care autorul a obținut un folos necuvenit pentru sine ori pentru altul, infracțiunea de abuz în serviciu a fost calificată într-o formă agravantă ca infracțiune asimilată celor de corupție.
În stabilirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 relevante sunt considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 458/2017, prin care s-a constatat că „situația premisă ce stă la baza infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 presupune întotdeauna constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în forma sa tip. Doar după constatarea existenței infracțiunii de abuz în serviciu în varianta-tip se poate trece la analiza îndeplinirii condiției speciale referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiția ca subiectul activ al infracțiunii să fi obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit” (Decizia nr. 458/2017, parag. 32).
Curtea Constituțională a mai reținut că, spre deosebire de art.297 alin.(1) din Codul penal, art. 13² din Legea nr.78/2000 conține o trimitere la infracțiunea de abuz în serviciu, adăugându- se de către legiuitor o circumstanțiere specială, acea a obținerii de către funcționarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit (Decizia nr. 458/2017, parag. 30). În același sens, Curtea a observat că în jurisprudența sa, analizând constituționalitatea noțiunii de "folos necuvenit", nu a realizat o suprapunere a elementului "pagubă" (regăsit în art. 297 din Codul penal) cu cel de "folos necuvenit" (regăsit în dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000) în sensul aprecierii că cele două reprezintă noțiuni ce se asimilează. Dimpotrivă, Curtea Constituțională a analizat separat cele două elemente, tocmai pentru că acestea au o existență de sine stătătoare în contextul săvârșirii infracțiunii. Cu alte cuvinte, producerea pagubei, deși uneori se poate converti într-un folos necuvenit, nu este întotdeauna echivalentă cu obținerea acestui folos. De asemenea, cele două elemente nu se exclud reciproc, ci, din contră, doar după constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în forma sa tip, care presupune cauzarea pagubei sau vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se poate trece la a se constata dacă s-a obținut de către funcționar un folos necuvenit, fiind, în consecință, săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. Dacă s-ar considera în mod contrar, s-ar ajunge la situația în care ori de câte ori prin săvârșirea faptei s-a creat o pagubă, s-ar considera că s-a realizat și un folos necuvenit, astfel că infracțiunea de abuz în serviciu nu s-ar mai săvârși decât în forma prevăzută de dispozițiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 și niciodată în varianta-tip, prevăzută de art. 297 din Codul penal” (Decizia nr. 458/2017, parag. 33). Astfel, Curtea constituțională a constatat că infracțiunea de abuz în serviciu asimilată celor de corupție, pe de o parte, reprezintă o infracțiune de rezultat, nefiind calificată prin scop, iar, pe de altă parte, presupune existența unei condiții – obținerea de către funcționarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit – a cărei îndeplinire, dacă și celelalte elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în varianta tip, sunt îndeplinite, determină constatarea săvârșirii infracțiunii prevăzute de acesta, în forma consumată (Decizia nr. 458/2017, parag. 48).
În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 este necesar să se producă urmarea specifică, alături de cea prevăzută de art. 297 din Codul penal, și anume obținerea de către funcționarul public, pentru sine sau pentru altul, a unui folos necuvenit” (Decizia ÎCCJ- RIL, Decizia nr. 26/2021).
Față de aceste considerente ale instanței constituționale și a celei supreme, Curtea de apel reține că art. 13² din Legea 78/2000 a creat o incriminare autonomă a abuzului în serviciu asociat obținerii unui folos necuvenit, pentru care nu este necesară dovedirea vreunui scop special, permițând sancționarea unor conduite care, deși produceau un folos necuvenit și îndeplineau condițiile abuzului în serviciu, nu puteau fi încadrate ca luare de mită în absența dovezii unei legături de corupție între funcționar și beneficiarul folosului.
Așa fiind, Curtea de apel reține că infracțiunea de abuz în serviciu, în forma sa asimilată celor de corupție, se poate comite atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă, și nu este calificată printr-un scop special, cerința obținerii unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, constituind o condiție atașată laturii obiective, care poate fi distinctă de cea privind producerea unei pagube.
Pentru toate aceste motive, Curtea nu poate primi criticile cu caracter general ale inculpaților privind probațiunea în cauză și tipicitatea infracțiunii de abuz în serviciu în forma asimilată celor de corupție.
Cu privire la criticile particulare formulate prin apelul inculpatului M. I. M.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului M. I. M.
În prezenta cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul M. I. M., în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov și ordonator terțiar de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., cu al căror administrator de fapt, M. D., a avut mai multe întâlniri în acest scop, în înțelegere cu C. G., director adjunct al S.P.L.T. Brașov, în perioada iunie-noiembrie 2022, și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, stabilite prin art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 22 alin. 1, alin. 2 lit. a și c) din Legea nr. 500/2002, art. 6, art. 7, art. 430 alin. 1, art. 440 alin. 1, art. 441 alin. 1 și 3, art. 449 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 57/2019, sens în care:
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „lucrări de reparații curente - reparații coș de fum și alte operații aferente la Obiectivul SPLT - punct de lucru PCT PASAJ BARTOLOMEU”, publicat în SEAP în data de 17.06.2022, contract atribuit societății Q. M. S.R.L. la o valoare de 439.705,50 (fără TVA), respectiv 523.249,55 lei (cu TVA), lucrările fiind supraevaluate și executate necorespunzător,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurii de achiziție directă pentru „lucrări de reparație curente - manoperă și materiale aferente la Obiectiv SPLT”, publicată în SEAP în data de 04.07.2022, contract încheiat între S.P.L.T Brașov și S.C. C. H. S.R.L., în valoare de 321.738 lei (fără TVA), respectiv 382.686,22 lei (cu TVA), iar ulterior, în înțelegere cu M. D., a dispus realizarea unor lucrări neconforme cu prevederile caietului de sarcini și a aprobat plata contravalorii contractului, respectiv a sumei de 382.686,22 lei,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022 la valoarea de 361.080 lei (fără TVA), respectiv 429.685.2 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. Q. M. S.R.L., faptă la care a fost sprijinit și de către M. M. E., șef Serviciu administrativ,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022 la valoarea de 111.150 lei (fără TVA), respectiv 132.268,5 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. C. H. S.R.L.,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022 la valoarea de 127.000 lei (fără TVA), respectiv 151.130 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. D. H. G. S.R.L.,
- a dispus și coordonat derularea formală a procedurilor achizițiilor directe pentru „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022 la valoarea de 246.070 lei (fără TVA), respectiv 292.823,3 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. D. H. G. S.R.L.,
fiind astfel încălcate dispozițiile art. 22 alin.1 și alin. 2 lit. c) și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. 2 lit. a)- f) din Legea nr. 99/2016 raportat la art. 1 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 394/2016, art. 164 - 165 din Legea nr. 99/2016, art. 441 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 57/2019,
toate acestea cu consecința prejudicierii bugetului Serviciului Public Local de Termoficare Brașov cu suma totală de 1.606.743,5 lei (fără TVA), respectiv 1.912.024,77 lei (cu TVA), concomitent cu asigurarea unui folos necuvenit în cuantumul valorii fiecărui contract încheiat pentru societățile S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L. și indirect pentru M. D.,
s-a reținut că faptele întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de „abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (6 acte materiale).
În continuarea examinării motivelor de apel, Curtea va analiza fiecare situație reținută:
1. Cu privire la achiziția publică finalizată prin contractul nr. 134/22.06.2022, având ca obiect executarea unor lucrări de reparații curente la coșul de fum al punctului termic situat în zona Pasaj Bartolomeu, valoarea contractului fiind de 439.705,50 lei fără TVA, respectiv 523.249,55 lei cu TVA, încheiat de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu S.C. Q. M. S.R.L., societate administrată în fapt și în drept de martorul M. D. – actul material nr. 1 al infracțiunii de abuz în serviciu, reținută în sarcina inculpaților M. I. M. și C. G.
În ceea ce privește situația privind contractul de lucrări nr. 134/22.06.2022, Curtea achiesează la concluziile primei instanțe de judecată, bazate pe constatările tehnico-științifice, declarațiile inculpaților și ale martorilor, precum și pe comunicările relevante în cauză.
Astfel, în mod corect a reținut Tribunalul că, potrivit raportului de constatare tehnico- științifică întocmit de specialistul DNA și a Suplimentul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul DNA la data de 18.07.2023 (vol. XV, fila 462-498), conținutul documentației tehnice aferente atribuirii a fost deficitar și neconform cu prevederile legale, întrucât caietul de sarcini nu descria în mod obiectiv, complet și verificabil lucrările ce urmau a fi executate, ci se limita la o enumerare generală, fără precizarea caracteristicilor tehnice, a categoriilor de cheltuieli sau a cantităților estimate. Nici referatul de necesitate nu suplinea aceste lipsuri, iar devizul general sau devizul pe obiect, obligatorii potrivit H.G. nr. 907/2016, lipseau în totalitate. Mai mult, au fost evidențiate în mod expres deficiențe precum lipsa specificațiilor tehnice detaliate în caietul de sarcini, inexistența devizului general sau a unui deviz pe obiect, absența documentației justificative pentru factura emisă, precum și lipsa autorizării legale a societății Q. M. S.R.L. la data semnării contractului pentru activitățile de construcții (CAEN 41, 42 și 43), autorizare obținută abia la data de 29.06.2022. Specialistul a arătat că atribuirea și executarea contractului au fost derulate în mod formal, cu încălcarea principiilor de eficiență economică și transparență, iar întregul mecanism a avut ca scop disimularea unei înțelegeri prealabile între funcționarii publici ai SPLT Brașov și reprezentanții societății contractante. Constatarea tehnico-științifică susține explicit că, în absența devizului și a documentelor de fundamentare, nu se putea stabili realitatea prestației, iar prețul contractului a fost stabilit în mod arbitrar, în afara unei evaluări obiective.
Sub aspectul probatoriului testimonial, în mod corect a fost avută în vedere declarația martorului C. G., asociat în cadrul M. M. C. S.R.L., care a declarat că a executat efectiv lucrarea pentru suma totală de aproximativ 20.000 - 22.000 euro, dintre care aproximativ 12.000 euro pentru lucrarea de la Pasaj Bartolomeu și 10.000 euro pentru lucrarea de la PT 5 Gară, utilizând o echipă restrânsă de cinci muncitori, în termen de doar 6-10 zile pentru fiecare obiectiv. Aceste aspecte denotă o disproporție semnificativă față de valoarea de 523.249,55 lei achitată de SPLT către Q. M. pentru lucrarea de la Pasaj Bartolomeu. Martorul a arătat că decopertarea s-a realizat doar parțial, pe porțiunile în care tencuiala era căzută, și că materialele au fost puse la dispoziție de martorul M. D.. Mai mult, a recunoscut că a emis o factură formală către Q. M. pentru suma de 24.000 lei, restul fiind achitat în contul său personal. În declarația sa, martorul a arătat că „totul s-a făcut pe încredere, fără recepții sau procese-verbale, iar SPLT nu a trimis niciun reprezentant pe teren”.
În continuarea probatoriului, susținerile inculpatului C. G., care sunt luate în considerare în mod nedeterminant în cauză, pot fi reținute în același sens, acesta arătând că a acționat în acord cu indicațiile primite de la director și că a validat documente fără verificarea conformității lucrărilor, acceptând ca facturile să fie procesate și achitate în lipsa unor dovezi efective privind realizarea lucrărilor.
Toate aceste aspecte factuale au fost confirmate și prin înregistrările comunicărilor relevante în cauză, reținându-se în mod relevant că martorul contractor M. D. a recunoscut indirect că nu se va decoperta integral tencuiala, ci se va aplica adeziv peste aceasta: „nu am decopertat, am buciardat, am dat beton contact și am aplicat decorativa” (în data de 21.06.2022, ora 14:10). De altfel, însăși coinculpata M. M. E. a fost informată de către martorul G. M. că nu a fost decopertată tencuiala veche, deși lucrarea era în curs, iar documentația administrativă (inclusiv procesul-verbal de predare a amplasamentului) nu era finalizată: „ei sunt bine, au mers repede... dar nu au decopertat tencuiala veche, au dat cu adeziv peste tencuiala veche” (în data de 08.07.2022, ora 09:17). În fine, modalitatea de raportare a contractorului (martorul M.) la calitatea lucrărilor executate confirmă executarea formală și lipsită de plus valoare relevantă a lucrărilor efectuate, acesta precizând că nu va decoperta stratul vechi de tencuială („păi îi dau și plasa, dă-l dreacu... să nu fisureze... care-i... da' eu n-aș da plasă, aș da direct tencuială, fără plasă”) și că nu se va comporta ca un „bun administrator” așa cum cere legea în contractele de antrepriză („acolo nu e la noi acasă... trebuie să iasă bine”), ceea ce denotă intenția de a executa o lucrare de compromis, fără exigențe reale de calitate, bazată doar pe disimularea unor aparențe de lucrări conforme.
De altfel, fără a se atribui valoare probatorie determinată, astfel cum s-a arătat în practica CEDO precitată, în mod corect prima instanță a avut în vedere că soluția este susținută și de conținutul sentinței penale nr. 27/S din 11.02.2025 pronunțată de Tribunalul Brașov – Secția penală, prin care s-a reținut expres că atribuirea contractelor către firmele controlate de inculpatul M. D. reprezenta un mod de operare constant, aplicat anterior oricărei formalități legale. Instanța a considerat că documentația întocmită în susținerea achiziției a avut caracter pur formal, fiind concepută pentru a crea doar aparența respectării cadrului legal, în timp ce în realitate decizia de atribuire fusese deja luată în baza unei înțelegeri prealabile.
Așadar, față de probatoriul administrat în cauză reiese în mod clar că inculpatul a încălcat prevederile legale invocate, prin acceptarea la plată în cunoștință de cauză a contractului respectiv, cu privire la care nu s-a întocmit legal documentația de atribuire (fiind realizată în mod formal și fără să permită individualizarea concretă și verificarea executării lucrărilor de construcții) și nici nu s-a executat ceea ce s-a contractat (lucrări de reparații curente la coșul de fum al punctului termic prin decopertarea întregii suprafețe), prejudiciind bugetul SPLT Brașov cu suma de 523.249,55 lei, care a fost achitată fără să existe o contraprestație relevantă.
În ceea ce privește ceilalți martori în cauză, în special cei cu atribuții de verificare a executării lucrărilor contractate de către inculpați cu martorul M., Curtea reține că susținerile acestora apar în dezacord cu restul materialului de urmărire penală în cauză și sunt subiective având în vedere intenția lor de disculpare în cauză și a relațiilor unora dintre ei cu inculpații, care depășeau un caracter strict profesional. În acest din urmă sens, martorul G. a confirmat că „doamna G. semna toate procesele-verbale de recepție a lucrărilor, se foloseau de aceasta fiind pensionară de peste 65 de ani, care nu avea nici cunoștințele necesare”, iar „P. M. făcea parte și el din grupare, pe partea tehnică, toate lucrările N.-ului, el le superviza și coordona”, iar „cu privire la Șerboeni știu că acolo există o cabană a dl. M. și că prin luna iunie au plecat cu mașinile firmei, P., T., G. V. să facă instalațiile sanitare și electrice”.
În acest context probatoriu, Curtea nu poate primi apărările inculpatului, în sensul că acesta nu avea atribuții de verificare a documentației de atribuire și că nu cunoștea modalitatea de executare a contractului.
2. Referitor la achiziția publică finalizată prin contractul nr. 135/06.07.2022, având ca obiect lucrările de reparație la PT 5 Gară contra sumei totale de 321.738 lei, încheiat de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu S.C. C. H. S.R.L., societate controlată de M. D., ca urmare a ofertei acceptate în data de 05.07.2022 – actul material nr. 2 al infracțiunii de abuz în serviciu, reținută în sarcina inculpaților M. I. M. și C. G.
În ceea ce privește contractul de lucrări nr. 135/06.07.2022, încheiat între Serviciul Public Local de Termoficare Brașov și societatea C. H. S.R.L., având ca obiect lucrările de reparație la PT 5 Gară contra sumei totale de 321.738 lei, Curtea achiesează la concluziile instanței de fond, în sensul că analiza probatoriului administrat în cauză relevă un ansamblu de fapte și conduite ce depășesc nelegale, conturând în mod clar și consistent o înțelegere infracțională între inculpatul M. I. M., în calitate de director al SPLT Brașov, inculpatul C. G. și martorul M. D., administrator de fapt al mai multor societăți comerciale, în scopul atribuirii preferențiale și nelegale a contractelor de lucrări.
Instanța de fond în mod corect a considerat că valorile exprimate în anunțul din SEAP arată clar faptul că lucrarea era complexă și presupunea decopertare completă, tencuire, zidărie și aplicarea de materiale conform specificațiilor (în SEAP la data de 04.07.2022, ora 11:37, S.P.L.T. Brașov a postat anunțul privind achiziționarea unor „lucrări de reparații curente - manoperă și materiale aferente la Obiectiv S.P.L.T.”, compuse din montare „schelă exterior fațadă” pentru suprafața de 300 m2 la valoarea de 51.000 lei, „lucrări de decopertare” pentru suprafața de 200 m.p. la prețul de 30.600 lei, „lucrări de tinciuire” pentru suprafața de 316 m.p. la prețul de 49.928 lei, „tencuit fațade” pentru suprafața de 316 m.p. la prețul de 72.680 lei, „vopsitorie fațadă” pentru suprafața de 316 m.p. la prețul de 60.040 lei, „lucrări de zidărie” pentru suprafața de 35 m.p. la prețul de 26.250 lei, „închideri cu policarbonat” pentru suprafața de 20 m.p. la prețul de 2.800 lei și „lucrări de amorsare fațadă” pentru suprafața de 316 m.p. la prețul de 28.440 lei, valoarea totală a lucrărilor fiind estimată la suma de 321.738 lei).
Pentru a reține astfel, în mod corect s-a avut în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul DNA – ST Brașov din data de 18.07.2023, prin care s¬a reținut că documentele aferente celor trei etape – planificare, organizare și postatribuire – nu îndeplineau cerințele legale, fiind întocmite doar formal pentru a crea o aparență de legalitate. În acest sens, raportul a concluzionat că „documentele întocmite nu permit verificarea obiectivă a lucrărilor efectuate și nu conțin datele minime obligatorii privind specificațiile, cantitățile, materialele și etapele de lucru”. Aceste deficiențe, analizate prin prisma prevederilor H.G. nr. 394/2016 și H.G. nr. 907/2016, subliniază modul în care s-a urmărit disimularea unei înțelegeri preexistente prin redactarea unor documente care, deși prezentau o formă aparent legală, erau golite de conținutul tehnic și procedural necesar pentru justificarea reală a cheltuielilor publice.
Aceste constatări tehnico-științifice au fost confirmate de celelalte mijloace de probă.
Astfel, formalitatea procedurii de achiziție apare confirmată de purtarea unor discuții anterioare în acest sens de către inculpați și martorul contractor M., cu mai mult timp înaintea publicării anunțului în SEAP în data de 04.07.2022, ora 11:37 (interceptările telefonice confirmă că la data de 27.06.2022, ora 17:06:05, martorul M. D. a contactat o persoană care îl ajutase anterior la identificarea unui executant pentru lucrările de la CT Pasaj Bartolomeu, indicându-i că dorește să îi încredințeze o nouă lucrare, la PT 5 Gară, descriind în detaliu lucrările ce urmau). Mai mult, în numai două ore de la publicarea anunțului a fost depusă oferta unică câștigătoare de către firma controlată în fapt de martorul M., ceea ce, așa cum a reținut și instanța de fond, confirmă cunoașterea anticipată a parametrilor procedurii și o pregătire anterioară detaliată a ofertei. Lipsa oricărei concurențe reale, coroborată cu precizia reacției ofertantului, susține ipoteza că între părțile implicate exista deja o înțelegere prestabilită (deși anunțul privind lucrările de reparație la PT 5 Gară a fost publicat în SEAP abia la data de 04.07.2022, ora 11:37, potrivit datelor disponibile în platforma publică, procedura a fost deja finalizată în mai puțin de 24 de ore, C. H. S.R.L. fiind unicul ofertant care a depus ofertă în aceeași zi, la ora 13:33).
La neregularitățile întocmirii documentației de atribuire s-a adăugat formalitatea executării lucrărilor astfel contractante.
Astfel, soluțiile tehnice inițiale, făcute publice prin anunțul SEAP, au fost modificate fără urmărirea circuitului legal pentru aprobarea lor, fiind înlocuite cu alte soluții tehnice radical schimbate, de către inculpați în conivență cu martorul contractor (lucrările de zidărie menționate pentru o suprafață de 35 mp au fost înlocuite cu aplicarea de polistiren, contrar prevederilor din caietul de sarcini, iar lucrările de decopertare a tencuielii vechi nu au mai fost efectuate, fiind înlocuite cu lucrări de tencuire neregulate, sub formă de reparație, iar în rest s-a aplicat amorsă, constatate prin procesele-verbale din datele de 13.07.2022 și 14.07.2022).
Sub acest aspect, în mod corect au fost reținute susținerile martorului C. G., asociat în cadrul M. M. C. S.R.L., care a precizat că „nu a fost nevoie să se decoperteze întreaga fațadă”, și că în loc de decopertare s-a aplicat buciardare, adică îndepărtarea doar a zonelor de tencuială care cădeau. Această alegere a fost aprobată de inculpatul M., care i-a spus exact ce să facă. Mai mult, acesta a arătat că „de la SPLT Brașov nu a venit nimeni, singura persoană de contact a fost D. M.”, iar „lucrarea nu a fost recepționată prin proces- verbal, totul s-a făcut pe încredere”.
În același sens au fost reținute comunicările ambientale dintre martorul M. D., care i-a indicat inculpatului M. I. M., că intenționează să înlocuiască lucrările de zidărie prevăzute în contract cu aplicarea de polistiren peste tablă, folosind dibluri speciale și ulterior masă de șpaclu și plasă, context în care inculpatul M. I. M. a fost nu doar informat, ci și a exprimat în mod explicit acordul, afirmând că: „Las' că-i mai bine tabla acolo... E forță aia!”, confirmând că „e OK” și că „așa e mai bine” (vol. VIII, fila 64-73).
Mai mult, din discuția din aceeași zi între inculpații M. I. M. și C. G. reiese clar că și acesta din urmă avea cunoștință despre neregulile lucrării și despre presiunile privind modificarea documentelor. El îl informează pe director că „am vorbit cu D. acuma să-mi schimbe factura pe C. să o facă pe...”, iar când vine vorba despre semnarea raportului de menținere a prețului, afirmă: „L. se plânge că de ce să semneze ea. Dar cine vrea să semneze? Că doar n-o să semnez eu”. Așadar, în mod corect a reținut instanța de fond că acest dialog confirmă faptul că și inculpatul C. G. era implicat activ în disimularea și girarea acțiunilor frauduloase, participând la validarea unei documentații fictive, în lipsa controlului de legalitate. Dincolo de pasivitate, implicarea acestuia este una activă, susținând prin conduita sa executarea și decontarea unor lucrări despre care știa că nu au fost efectuate conform.
Sub aspect subiectiv, în mod întemeiat a reținut prima instanță că, în cadrul aceleiași conversații, inculpatul M. I. M. și martorul M. D. au discutat despre modificările iminente ale legislației în domeniul achizițiilor publice, ceea ce indică un nivel ridicat de familiaritate cu cadrul normativ, confirmând ideea că încălcările comise au fost săvârșite cu deplină cunoștință de cauză și cu intenție directă. Dialogul relevă clar intenția inculpaților de a evita rigorile legii și utilizarea unor soluții tehnice inferioare și acceptarea plății integrale a unor lucrări care nu corespundeau celor asumate contractual.
În sfârșit, luarea în considerare, fără caracter determinant, așa cum s-a arătat în considerentele teoretice mai sus prezentate, a Sentinței penale nr. 27/S din 11.02.2025, pronunțată de Tribunalul Brașov – Secția penală, este în deplin acord cu practica convențională în materia respectării prezumției de nevinovăție, putându-se reține că atribuirea contractelor către firmele controlate de M. D. constituia un mod de operare repetat și sistematic, anterior oricăror formalități legale. Instanța a subliniat că documentația aferentă achizițiilor era concepută în mod formal, cu scopul unic de a crea o aparență de legalitate, în timp ce deciziile de atribuire erau, în fapt, rezultatul unei înțelegeri anterioare între părți.
În ceea ce privește apărările inculpatului, Curtea nu poate primi susținerile acestuia în sensul lipsei vreunei cunoștințe privind modalitatea de executare a contractului, având în vedere comunicările înregistrate și aflate la dosarul cauzei care relevă contrariul.
3. Referitor la achizițiile publice finalizate prin contractele încheiate de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu S.C. Q. M. S.R.L. ca urmare a ofertei acceptate la data de 22.09.2022, cu S.C. C. H. S.R.L. ca urmare a ofertei acceptate la data de 03.10.2022 și cu S.C. D. H. G. S.R.L. ca urmare a ofertelor acceptate la datele de 06.10.2022 și 18.11.2022, societăți administrate în fapt de M. D. și furnizarea către M. D. a unor informații nedestinate publicității, vizând lucrările ce urmau a fi achiziționate de S.P.L.T., valoarea acestora, locația – actele materiale nr. 3, 4, 5 și 6 ale infracțiunii abuz în serviciu, reținută în sarcina inculpaților M. I. M. și C. G. și a inculpatei M. M. E. cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu
În deplin acord cu instanța de fond, Curtea reține că prin raportul de constatare tehnico- științifice din data de 19.06.2023 rezultă caracterul formal și netransparent al atribuirii contractelor sectoriale nr. 142/22.09.2022, 144/03.10.2022, 145/06.10.2022 și 147/16.11.2022, încheiate de Serviciul Public Local de Termoficare Brașov cu societăți comerciale controlate de inculpatul M. D. (vol. XV, filele 21–399 dosar UP), având în vedere următoarele.
1. Contractul nr. 142/22.09.2022 – SC Q. M. SRL, având ca obiect lucrări de „revizii CT, PT” contra sumei de 361.080 lei
Caietul de sarcini nr. 3268/12.09.2022 nu conține descrierea tehnică obiectivă a lucrărilor, nu include specificații tehnice minimale și nici defalcarea pe categorii de cheltuieli (materiale, manoperă, utilaje). Nu a fost întocmit devizul general sau pe obiect. Referatul de necesitate și solicitarea de ofertă nu menționează cantități sau norme de timp și resurse, ci doar prețuri globale.
Oferta tehnică și financiară nr. 3325/15.09.2022, depusă de SC Q. M. SRL, este olografă, cu prețuri unitare generale, fără indicarea materialelor folosite sau a cantităților. Din analiza sumelor ofertate, se observă o proporție de aproape 50%-50% între manoperă și materiale, însă fără ca aceste procente să fie susținute de elemente concrete.
Contractul nu conține prevederi privind termenul de garanție. S-a arătat că, la doar 6 luni de la semnarea acestuia, pentru exact aceleași obiective (cu mici modificări), s-a încheiat un nou contract (nr. 13/21.04.2023) în valoare de 454.699 lei, punând la îndoială calitatea, durabilitatea și realitatea executării lucrărilor inițiale.
În lipsa documentelor privind predarea-primirea amplasamentelor, nu se poate stabili data începerii lucrărilor. Factura fiscală emisă (nr. 254/18.10.2022) a fost achitată în doar două zile lucrătoare, fără ca la dosar să existe devize, rapoarte de lucru sau alte înscrisuri care să probeze efectiv execuția. În cuprinsul facturii nu sunt menționate lucrările importante prevăzute generic în contract (ex: revizii la robineți, suduri, garnituri), menționarea formulei „unde se impune” fiind preluată ad litteram din caietul de sarcini, fără niciun discernământ tehnic sau realitate în teren.
Recepțiile efectuate (procesul-verbal nr. 3848/18.10.2022) sunt formale, neînsoțite de verificări cantitative sau calitative, iar intervalul de timp între semnarea contractului și facturare este extrem de scurt (18–19 zile lucrătoare), raportat la complexitatea presupusă a lucrărilor.
2. Contractul nr. 144/03.10.2022 – SC C. H. SRL, având ca obiect „lucrări de întreținere terase acoperiș” contra sumei de 111.150 lei
Atribuirea acestui contract a fost realizată în lipsa unui caiet de sarcini. Acesta nu se mai regăsește în evidențele autorității contractante, iar reprezentanții acesteia declară, prin adresa nr. 1729/29.05.2023, că „nu a fost găsit și nu avem cunoștință despre acesta”, ceea ce face ca instanța să concluzioneze că acesta nici nu a existat în realitate, lipsa acestuia înscriindu-se în modalitatea de operare a inculpaților aflați în relații de prietenie (necontestate în cauză) și de infracționalitate (fiind reținute în cauză infracțiuni conexe de luare de mită).
Referatul de necesitate nr. 3470/26.09.2022 și nota justificativă nr. 3471/26.09.2022 nu conțin descrierea obiectivă a serviciilor (mentenanță la 2.050 mp de platforme exterioare și panouri solare), lipsind în totalitate informațiile privind resursele, materialele și tehnica necesară, fără întocmirea unui deviz.
Nu au fost întocmite procese-verbale de predare a amplasamentelor, ceea ce face imposibilă stabilirea datei începerii execuției. Factura fiscală (nr. 111/07.10.2022) în valoare de 132.268,50 lei a fost emisă la doar 4 zile lucrătoare după semnarea contractului și achitată în alte 5 zile lucrătoare, fără ca la dosar să existe rapoarte de lucru, devize sau consumuri de materiale.
3. Contractul nr. 145/06.10.2022 – SC D. H. G. SRL, având ca obiect „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice” contra sumei de 127.000 lei
Atribuirea contractului privind lucrări de mentenanță/reparații la instalații electrice a fost fundamentată pe referate de necesitate incomplete, fără defalcarea cantităților de materiale sau a normelor de consum, caietul de sarcini lipsește. Oferta financiară FN, fără dată (nr. 3654/05.10.2022), este întocmită olograf, fără detalii privind cantitățile de materiale, manopera sau durata de execuție. Din centralizarea valorilor ofertate reiese o proporție de 72,44% cheltuieli materiale și 27,56% manoperă, însă fără documente justificative.
Factura (D. nr. 1/02.11.2022) în valoare de 151.130 lei a fost achitată în termen de 5 zile lucrătoare, în absența situațiilor de lucrări, devizelor și notelor de recepție. Mai mult, pentru materialele decontate nu s-au anexat declarații de conformitate, iar beneficiarul nu a întocmit notă de recepție (NIR), contrar art. 12.1 din contract.
O probă importantă este reprezentată de facturile identificate cu ocazia percheziției la domiciliul martorului M. D., care atestă achiziția reală a materialelor în valoare de 8.170,97 lei fără TVA, față de cele 92.000 lei decontate autorității contractante – rezultând un adaos comercial de 1.025% și o supraevaluare de 11,26 ori, fapt ce probează în mod direct intenția frauduloasă.
4. Contractul nr. 147/16.11.2022 – SC D. H. G. SRL, având ca obiect „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, contra sumei de 246.070 lei
În mod asemănător, în cazul acestui contract de lucrări de hidroizolație și reparații, documentația a fost incompletă, iar caietul de sarcini nr. 4099/02.11.2022 nu a detaliat materialele, manopera sau utilajele necesare. Nu a fost întocmit deviz general sau pe obiect, iar solicitarea de ofertă nu conține date tehnice relevante.
Oferta financiară FN este globală, fără precizări privind cantitățile de resurse, iar în dosarul achiziției lipsesc procesele-verbale de lucrări ascunse, declarațiile de conformitate CE, fișele tehnice ale produselor și documentele de predare-primire a amplasamentelor.
Factura D. nr. 2/05.12.2022 a fost emisă în termen de aproximativ 15 zile lucrătoare de la semnarea contractului și achitată în alte 2 zile lucrătoare, fără existența documentelor justificative prevăzute de contract. Recepția lucrărilor pentru PT Hărman și PT Zona Gării 4 a fost formală, fără evaluare cantitativă sau calitativă efectivă.
Din analiza a acestui raport, prin care se constată lipsa unor documentații de bază privind încheierea și executarea contractelor de achiziție, motiv pentru care este imposibilă verificarea realizării lucrărilor contractante, Curtea reține în fapt, pe de o parte, că aceste contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale aplicabile, iar pe de altă parte, că lucrările nu au fost efectuate conform destinației titulaturii contractuale, lipsind autoritatea contractantă de o contraprestație corespunzătoare plății, ceea ce îndreptățește instanța să considere prejudiciu în cauză întreaga sumă achitată în baza acestora.
În continuare, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel cum a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește formalitățile de publicare a anunțurilor licitațiilor în SEAP și modalitatea de funcționare în fapt prin interpuși a unora dintre firmele contractante, în mod corect s-a reținut în cauză următoarele.
În ceea ce privește contractul atribuit la data de 21.09.2022, în valoare de 361.080 lei, privind lucrări de „revizii CT, PT”, apare relevant că publicarea anunțului în SEAP s-a realizat la ora 14:14, iar în mai puțin de două ore, la ora 15:54, oferta SC Q. M. S.R.L., administrată de martorul M. D., era deja înregistrată, procedura fiind finalizată în dimineața următoare, la ora 11:50. Această succesiune rapidă între publicare, ofertare și atribuire, coroborată cu faptul că documentația tehnică fusese discutată anterior între inculpații M. I. M., C. G. și martorul M. D., astfel cum se va arăta în continuare din comunicările înregistrate, indică fără echivoc o pregătire prealabilă a ofertelor. Descrierea generică a lucrărilor – „revizii instalații hidraulice, revizie generală și întreținere materiale mărunte” – reflectă o lipsă de individualizare și adaptare reală la nevoile concrete ale obiectivelor, sugerând caracterul formal al întregii proceduri.
În ceea ce privește contractul atribuit în data de 03.10.2022, în valoare de 111.150 lei, având ca obiect „lucrări de întreținere terase acoperiș”, în mod corect se poate reține că publicarea anunțului s-a realizat la ora 11:22, oferta SC C. H. S.R.L. a fost depusă la ora 12:43, iar contractul a fost atribuit la ora 13:07. Intervalul total de desfășurare a procedurii a fost de sub două ore, fapt care subliniază din nou inexistența unei competiții reale. De asemenea, firma câștigătoare era controlată în fapt tot de martorul M. D., iar lucrările descrise – „curățare guri de captare ape pluviale și panouri solare” – erau menționate în discuțiile anterioare ca lucrări predefinite, fără legătură cu o necesitate documentată la momentul atribuirii, astfel cum se va arăta în continuare.
În ceea ce privește contractul atribuit în data de 06.10.2022, în valoare de 127.000 lei, având ca obiect „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, în mod corect se constată că anunțul a fost publicat la ora 14:48, iar după doar șase minute, la ora 14:54, SC D. H. G. S.R.L., societate controlată în fapt de martorul M. D., a înregistrat oferta, contractul fiind atribuit la ora 16:00. Succesiunea temporală extrem de scurtă între publicare, ofertare și atribuire susține ipoteza preîntocmirii documentelor, în contextul în care întreaga structură a lucrării fusese deja stabilită anterior între inculpați. Mai mult, atribuirea către o societate aparent distinctă, dar administrată în fapt de același martor, reflectă intenția de a crea o aparență de diversitate a ofertanților.
În ceea ce privește contractul atribuit în data de 18.11.2022, în valoare de 246.070 lei, având ca obiect „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicarea anunțului s-a realizat la ora 17:44, oferta SC D. H. G. S.R.L. a fost depusă la ora 17:46, iar contractul a fost atribuit la ora 18:20, ceea ce denotă o durată totală a procedurii de doar 36 de minute. În acest caz, conținutul descrierii lucrării include o formulare copiată de pe site-ul unui distribuitor, fără relevanță practică – fiind vorba de membrană HDPE, deși în titlul lucrării se menționează membrană EPDM – fapt care accentuează caracterul pur formal al documentației și, totodată, denotă lipsa oricărei verificări tehnice sau justificări reale a achiziției.
Mai mult, potrivit procesului-verbal din 14.03.2022 întocmit de organele de urmărire penală, fragmentul din descrierea publicată reprezintă un text copiat de pe site-ul unui agent comercial de profil, iar cele două acronime, „EPDM” și „HDPE” , constituie două produse diferite. Inserarea la rubrica „descriere”, în care ar fi trebuit să fie detaliată lucrarea necesară, a unui text ce reprezintă doar o înșiruire de caracteristici ale unui material, copiat de pe site-ul unui agent comercial, fără nicio legătură logică cu începutul descrierii lucrării, „lucrări de hidroizolație cu membrana EPDM”, se obiectivează într-o individualizare formală a lucrării, menită să inducă în eroare orice persoană care ar încerca să verifice datele achiziției în SEAP și care nu are cunoștințe tehnice în domeniul lucrărilor de hidroizolație.
Cu privire la SC D. H. G. SRL, corect se reține că aceasta a acționat în cauză prin persoane interpuse, în condițiile în care apare administrată oficial de T. M.- G., concubina martorului M. D., deși toate comunicările înregistrate în cauză indică faptul că administratorul de fapt este chiar martorul. Astfel, în mod întemeiat se poate reține că această utilizare a unor firme interpuse, controlate informal, permite participarea aparent separată a mai multor entități la procedurile de achiziție, deși decizia și execuția revin în realitate aceluiași beneficiar, care nu apare deloc responsabilizat oficial în procedura legală.
În ceea ce privește probatoriul testimonial, în mod corect prima instanță a reținut că declarațiile martorilor, angajați în cadrul SPLT Brașov, au relevat faptul că nu a existat o analiză tehnică reală a lucrărilor contractate, iar documentele justificative au fost semnate la solicitarea conducerii, „în lipsa unor informații concrete” sau chiar „fără a se verifica în teren dacă lucrările au fost executate”.
În acord cu Tribunalul, Curtea constată că declarațiile martorilor audiați în cauză, angajați ai Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate, relevă că lucrările contractate de SPLT Brașov către societățile comerciale aflate sub controlul acestuia nu au fost realizate, în tot sau în parte, de personalul firmelor contractante, ci este posibil ca acestea să fi fost puse în executare, fără nicio verificare a realității și calității lor, de către proprii angajași ai autorității contractante beneficiare.
În acest sens, în mod corect s-a reținut că martorul G. V. a relatat că, în legătură cu lucrările contractate de SPLT prin societățile coordonate de martorul M. D., cum ar fi cele de izolații și revizii la puncte termice, în realitate unele dintre acestea au fost executate chiar de el, împreună cu alți colegi, în afara programului de lucru, fără a verificat în acest sens de vreo persoană din cadrul autorității contractante sau a firmei contractante.
Aceste afirmații sunt confirmate și de martorul C. D., care a declarat că a fost solicitat de G. V. să îl ajute la lucrările de revizie a unor puncte termice, pe care le-a efectuat în timpul său liber, fără să fie supravegheat sau îndrumat de către persoane cu atribuții oficiale în acest sens. Astfel, martorul C. a precizat că nu a cunoscut detaliile contractului sau ale beneficiarului, că a fost plătit de G. V. cu suma de 2.500 lei în numerar și că, din punctul său de vedere, aceste revizii puteau fi realizate oricum de angajații SPLT, întrucât aceștia cunosc instalațiile.
De altfel, fără a avea valoare determinantă, Curtea reține, în acord cu prima instanță, că poziția celor doi martori este susținută, în mod direct, de martorul M. D., care a recunoscut în declarația sa că, pentru o parte din lucrările de revizie tehnică a punctelor termice contractate de firmele sale, a apelat la angajați ai SPLT Brașov, pe care i-a plătit personal, în afara programului acestora de lucru. A justificat această alegere prin faptul că angajații SPLT „cunoșteau cel mai bine obiectivele și procedurile de revizie” (declarație dată în cursul urmării penale în calitate de inculpat).
Astfel cum a reținut și prima instanță, această modalitate de desfășurare a lucrărilor intră în contradicție cu documentele justificative aflate la dosar, în care figurează că lucrările au fost executate integral de către operatorii economici contractanți, în baza ofertelor tehnice și financiare depuse. În lipsa unor documente justificative (devize, situații de lucrări, rapoarte tehnice), executarea acestora s-a efectuat fără niciun control tehnic și îndrumare de specialitate, iar recepția lucrărilor s-a realizat pe bază de constatări sumare, fără verificare cantitativă sau calitativă, fiind confirmată doar formal prin procese-verbale standardizate, neputându-se verifica astfel realitatea lucrărilor executate.
În aceste condiții, în acord cu instanța de fond, Curtea constată în fapt că aceste lucrări de întreținere nu numai că nu pot fi verificate sub aspectul realității executării lor, dar și că necesitatea efectuării acestora altfel decât prin proprii angajați ai beneficiarului, fără costuri și proceduri suplimentare, nu este deloc justificată printr-un referat de necesitate sau alte asemenea documentații cerute oricărei astfel de lucrări la entități de interes public precum persoana vătămată în cauză.
Această concluzie se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico- științifică din 19.06.2023, care evidențiază lipsa documentațiilor tehnico-economice, a estimărilor de costuri și resurse, a devizelor și a situațiilor de lucrări, precum și absența documentelor privind predarea amplasamentelor sau desfășurarea efectivă a lucrărilor. În mod constant, facturile aferente contractelor analizate au fost emise și achitate într-un interval extrem de scurt de timp, în unele cazuri de doar 2–5 zile lucrătoare, fără a fi însoțite de documentele prevăzute în mod expres de clauzele contractuale.
În același sens sunt și interceptările telefonice efectuate în cauză, care relevă discuții purtate de martorul M. D. cu colaboratori ai firmelor contractante, din conținutul cărora rezultă că ofertele erau întocmite formal, prețurile erau stabilite anticipat, iar devizele urmau a fi completate „după semnare”. Sunt menționate expres formule precum „merge și fără acte, dacă e de sus”, „devizul îl facem noi ulterior” sau „trebuie să iasă un anumit preț”, ceea ce confirmă existența unei abordări netransparente și a unor practici incompatibile cu principiile achizițiilor publice.
De altfel, Curtea reține că și inculpatul C. G. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, declarând că a fost conștient de caracterul formal al documentației și de lipsa unei corespondențe reale între lucrările contractate și cele executate în fapt. Această atitudine procesuală de recunoaștere, exprimată în mod neechivoc în cursul judecății, se coroborează pe deplin cu ansamblul probatoriu administrat, confirmând constatările tehnice, declarațiile martorilor și probele din mediul ambiental, și întărind concluzia privind caracterul ilicit al modului de atribuire și derulare a contractelor analizate.
În continuare, sub aspect testimonial, din analiza declarației martorului G. M. O., angajat al SPLT Brașov în funcția de inspector de specialitate din februarie 2021, astfel cum a reținut și instanța de fond, reiese un tablou amplu și detaliat al disfuncționalităților sistematice existente la nivelul entității contractante, în ceea ce privește atribuirea și derularea contractelor de lucrări și servicii publice. Astfel, martorul a confirmat explicit că în mod frecvent era pus să semneze referate de necesitate și caiete de sarcini care erau deja întocmite, fără a-i fi permis să le verifice sau să participe efectiv la întocmirea lor, aspect în total dezacord cu reglementările din Legea nr. 99/2016 și HG nr. 394/2016. Acesta a precizat că toate documentele erau completate dinainte, cu sumele deja trecute, iar eventuala sa opoziție era descurajată prin formule de tipul „nimeni nu controlează lucrările în teren” sau „răspundem toți, nu-ți face griji”, ceea ce relevă existența unui climat de presiune internă și complicitate instituționalizată.
Același martor a mai arătat în mod constant că suprafețele înscrise în caietele de sarcini erau „umflate”, uneori chiar de 3 ori mai mari decât în realitate, fiind practică curentă mărirea artificială a valorii lucrărilor prin creșterea cantitativă a lucrărilor estimate (ex. 1395 mp vs. 220 mp necesari pentru izolarea unor țevi). În acest sens, martorul a relatat o situație în care, împreună cu directorul interimar L., a mers în teren pentru a măsura cu ruleta și a constatat că dimensiunile înscrise în documente erau falsificate, determinându-l să refacă caietul de sarcini.
Deosebit de relevant sub aspectul calității lucrărilor și posibilitatea lor de a fi considerate executate conform destinației contractuale este susținerea martorului G. care precizat că lucrări precum cele de hidroizolații sau de curățenie la punctele termice nu se efectuau conform cerințelor din caietele de sarcini, ci se realizau în mod superficial (de ex., lipirea de membrane noi peste cele vechi, fără decopertare), iar materialele și deșeurile rezultate nu erau evacuate, deși fuseseră decontate. Or, așa cum a concluzionat și instanța de fond, aceste aspecte se regăsesc și în concluziile raportului tehnico-științific, care a constatat lipsa documentelor justificative privind materialele folosite, manopera și consumul efectiv.
În ceea ce privește conduita persoanelor din conducerea SPLT, martorul G. a indicat clar un mod de operare ierarhizat, în care inculpatul M. și inculpatul C. G. dictau procedurile, iar ceilalți angajați erau supuși unui climat ori de teroare ori de loialitate. În mod expres, martorul a afirmat că inculpata M., șefa sa directă, îi cerea să semneze fără să verifice și chiar îl avertiza să nu meargă pe teren pentru a nu fi „văzut”. Potrivit acestuia, comiterea faptelor se baza pe sentimentul generalizat că „nimeni nu va verifica” și că „există protecție la nivel înalt”.
Toate aceste elemente se coroborează direct cu interceptările ambientale și telefonice administrate în cauză, din care rezultă că ofertele erau antedatate, prețurile erau dictate de sus, documentele justificative erau întocmite ulterior, iar prezența documentației era doar de fațadă („merge și fără acte, dacă e de sus”).
În aceste condiții, în acord cu practica CEDO precitată, Curtea reține valoarea probantă nedeterminantă în prezenta cauză a recunoașterilor anterioare ale lui M. D. privind aceleași infracțiuni sau infracțiuni conexe, reținute prin sentința penală nr. 27/S din 11.02.2025 a Tribunalului Brașov și sentința penală nr. 167/S din 02.08.2023 a Tribunalului Brașov, pronunțate în procedura recunoașterii vinovăției, prin care se reține faptul că inculpatul M. D. ar fi acționat în mod concertat și sistematic pentru a direcționa fonduri publice în beneficiul societăților pe care le administra, cu sprijinul conducerii SPLT Brașov.
Cu privire la declarația martorului P. M., dată în cursul urmăririi penale și reiterată în fața instanței în ședința publică din 24.05.2024, în mod corect aceasta a fost înlăturată în parte, în măsura în care încearcă să minimizeze frecvența și semnificația relației sale cu inculpatul M. I. M. și cu societățile administrate de M. D., precum și rolul său în cadrul mecanismului de atribuire formală a contractelor vizate în cauză, în condițiile în care s-a reținut că acest martor apare deosebit de subiectiv, fiind în relații de prietenie cu inculpatul M. (sprijin financiar acordat de inculpat martorului P. cu ocazia mutării sale într-o garsonieră, în vederea achiziționării de mobilier; îngrijirea unui animal de companie aflat la un punct de lucru, activitate solicitată de inculpat etc.). De altfel, corect s-a reținut că martorul a recunoscut indirect faptul că, deși era evident că „mereu aceleași firme câștigau”, a acceptat pasiv acest mecanism, motivând că nu avea atribuții de control.
În mod just a fost înlăturată și declarația martorei G. M., dată în cursul urmăririi penale și menținută în faza de judecată, ca fiind una formală, menită mai degrabă să confirme o aparență de legalitate, fără a reflecta în mod efectiv conținutul și natura activităților desfășurate, în condițiile în care martora a recunoscut că nu a studiat caietele de sarcini ale contractelor pe care le-a urmărit și recepționat, deși acestea reprezentau, potrivit propriei afirmații, anexe obligatorii la contracte.
În mod asemănător au fost corect înlăturate și declarațiile martorilor L. P. și S. M. M., responsabili cu aplicarea vizelor de legalitate și control financiar preventiv, ca fiind făcute pentru propria disculpare, în contextul în care aceștia au aplicat viza de legalitate și control financiar preventiv pe documentația aferente procedurilor respective, deși, în realitate, aceștia nu au verificat în substanță conținutul tehnic și economic al ofertelor, limitându-se la aspecte formale. Faptul că martora P. L. a recunoscut că nu analiza corespondența detaliată dintre cerințele tehnice și conținutul ofertelor, iar martorul M. S. a arătat că nu reține existența defalcărilor pe materiale și manoperă în cazul unor lucrări complexe, demonstrează lipsa unui control riguros, care a permis derularea unor achiziții publice formale și netransparente, cu consecințe bugetare semnificative, aspect reținut în mod corect de către prima instanță de judecată.
În ceea ce privește interceptările comunicărilor telefonice și ambientale, Curtea achiesează la concluziile instanței de fond, care le-a reținut în cauză în sensul acuzării.
Astfel, în interceptarea ambientală realizată la data de 30.08.2022, în biroul directorului SPLT Brașov, inculpatul M. I. M.. În cadrul acestei discuții, purtate cu reprezentantul societății Q. M. S.R.L., martorul M. D., rezultă fără echivoc că înainte de inițierea oricărei proceduri legale de achiziție publică, acesta a divulgat în mod deliberat informații esențiale, nedestinate publicității, referitoare la obiectivele de investiție vizate, sumele deja alocate prin rectificare bugetară și natura exactă a lucrărilor ce urmau a fi contractate. Discuția dintre cei doi, purtată într-un context confidențial, fără vreo justificare legală privind publicarea acestor date în SEAP sau altă platformă oficială de transparență, relevă o practică contrară principiilor fundamentale ale achizițiilor publice – respectiv transparența, egalitatea de tratament și eficiența utilizării fondurilor publice. Inculpatul M. I. M. nu doar că a transmis în mod anticipat cuantumul sumelor bugetate – „152 plus 450 plus... cât dracu e, mă?... 94... 876” – dar a și confirmat existența unor lucrări deja inventariate („mai am niște reparații d- ăstea... coșu' ăla mic, știi?”), deși la acel moment nu fusese inițiat niciun demers procedural de achiziție. Mai mult, într-o manieră colocvială, dar clar edificatoare pentru intenția ilicită, martorul M. reacționează afirmativ: „păi și asta să ți-o urc pe ceva, nu?”, aluzie clară la integrarea formală, retroactivă, a unor lucrări deja discutate și alocate informal.
Interceptarea realizată în biroul inculpatului M. I. M. la data de 05.09.2022 dezvăluie cu claritate modalitatea concretă prin care contractele de lucrări ce urmau a fi atribuite de SPLT Brașov erau împărțite în mod arbitrar între cele trei societăți comerciale afiliate inculpatului M. D. – SC Q. M. SRL, SC C. H. SRL și SC D. H. G. SRL. Discuțiile purtate între inculpați scot în evidență o veritabilă strategie de eludare a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, fundamentată pe mimarea unei proceduri legale și pe simularea unei selecții a ofertelor.
În contextul recentelor fonduri obținute prin rectificare bugetară, inculpatul M. I. M. aduce la cunoștința martorului M. D. toate datele necesare pregătirii atribuirii: lucrările vizate, valorile bugetate, obiectivele SPLT vizate, precum și modul concret în care urmează să fie formulate devizele, în așa fel încât să se evite plafonul maxim stabilit de legea nr. 208/2022 pentru achiziții directe. Calculele sunt făcute împreună cu inculpatul C. G., care își asumă atât verificarea încadrării valorice, cât și redactarea și postarea ulterioară a anunțurilor pe SEAP. Cu această ocazie, inculpatul C. G. afirmă: „Să nu depășim noul prag”, iar inculpatul M. I. M. completează: „Te gândești să nu depășim...”, în timp ce suma totală discutată era în jur de 1.100.000 lei, din care 523.000 deja fusese alocată pentru lucrarea anterioară cu Q..
În cadrul dialogului se realizează în mod concret repartizarea lucrărilor – fațade, platforme exterioare, hidroizolații, revizii electrice – în așa fel încât să nu existe suprapuneri și să fie acoperite cât mai multe obiective sub pragurile legale. Totodată, se stabilește ca justificările din devizele viitoare să fie copiate din contractele vechi, iar descrierea lucrărilor să fie generală, pentru a permite adaptarea ulterioară în funcție de ceea ce se va realiza în realitate: „pui la modul general și în tabel, când facem recepția...”, „devizu' ți-l cer dup-aia...”.
Un aspect important este recunoașterea de către inculpatul M. I. M. a riscurilor asociate acestor practici, atunci când afirmă că, în trecut, un alt contract a generat sesizări la DNA: „Să nu fie ca atunci, că mi-a făcut reclamație la poliție, la DNA...”. Cu toate acestea, el nu se opune continuării demersului fraudulos, ci urmărește doar să evite orice control nedorit.
În continuarea demersurilor privind atribuirea lucrărilor planificate în urma rectificării bugetare, o relevanță aparte o are interceptarea ambientală realizată în data de 06.09.2022 în biroul directorului SPLT Brașov, între inculpații M. I. M. și C. G. (vol. IX, filele 160-161). Din cuprinsul discuției rezultă că aceștia analizau modul în care urmau să fie redactate și structurate anunțurile aferente achizițiilor directe care urmau a fi publicate în SEAP, cu scopul de a se încadra în limitele bugetare legale și de a reflecta, într-o manieră succintă, obiectivele și operațiunile avute în vedere.
Inculpatul C. G. a precizat în acest sens că, față de situația din anii anteriori, unele puncte termice și centrale termice au fost eliminate din cuprinsul lucrărilor propuse, tocmai pentru ca valoarea totală a achiziției să rămână sub pragul permis de lege: „Acum doi ani au fost șaișpe PT-uri și paișpe CT-uri. Acu mai sunt vreo zece funcționale... am scos una ca să-ncapă la valoarea care e.” În acest context, inculpatul M. I. M. manifestă interes pentru clarificarea detaliilor tehnice, fiind reluată analiza descrierii operațiunilor incluse în sistemul SEAP și menționându-se că s-au făcut ajustări la conținutul listat în scopul unei mai bune încadrări în specificațiile aplicației: „Astea sunt operațiile. A fost în SEAP băgat revizii, nu știu ce, etc.”.
Cei doi inculpați au discutat și despre eliminarea unor termeni mai tehnici sau neuzuali, precum „spălare mecanică” sau „opoziție de impuls”, pentru care niciunul dintre cei prezenți nu indică o cunoaștere exactă a conținutului tehnic, dar care proveneau, potrivit afirmațiilor lor, din propuneri anterioare ale unui inginer: „Nici eu nu știu. Tot de la inginer a fost.”
Tot în cadrul discuției a fost menționat că descrierile sumare au fost redactate în așa fel încât să corespundă cerințelor SEAP, chiar dacă unele dintre detalii urmau să fie completate ulterior prin anexe sau referate de necesitate. Se reafirmă ideea că lucrările au fost împărțite între CT-uri și PT-uri, cu menționarea prețurilor aferente fiecărei categorii de obiectiv, fiind discutată posibilitatea corelării acestora cu documentația justificativă.
În ansamblu, comunicarea interceptată relevă un mod de lucru concentrat pe respectarea constrângerilor bugetare și pe operarea în cadrul legal permis de legislația privind achizițiile publice, prin adaptarea conținutului anunțurilor SEAP la forma standardizată a sistemului. Chiar dacă exprimările informale sau unele omisiuni de ordin tehnic pot fi observate, acestea se raportează la un context în care autoritatea contractantă încerca să gestioneze o serie de lucrări multiple și variate, într-o perioadă scurtă de timp, având la dispoziție resurse limitate și obiective concrete.
Aceeași tematică a discuțiilor a fost aprofundată între inculpatul M. I. M. și martorul M. D. la data de 15.09.2022, când aceștia au stabilit că serviciile de reparații se vor face cu societatea C. H. S.R.L. În sensul evocat, inculpatul M. I. M. i-a furnizat martorului M. D. o serie de informații astfel încât să își poată face calculele pentru lucrările pe care urmează să le execute, iar M. D. i-a solicitat directorului S.P.L.T. datele de interes și pe un stick de memorie sau pe e-mail. Subiectul enunțat cu referire la maniera de pregătire a achiziționării lucrărilor vizate se regăsește și discuția care a avut loc în ziua următoare în biroul inculpatului M. I. M., la care au participat acesta și martorul M. D..
În aceeași ordine de idei, interceptarea ambientală din data de 16.09.2022, purtată în biroul directorului M. I. M., între acesta și martorul M. D., confirmă continuitatea în comportamentul concertat al celor doi. Discuția reflectă planificarea lucrărilor viitoare în funcție de disponibilitățile bugetare și de stadiul rectificării financiare. Inculpatul M. I. M. a afirmat că lucrările la coșul de fum sunt incluse în rectificare și că vor fi inițiate de îndată ce documentele de la Prefectură vor fi primite. Martorul M. D., cunoscând din timp planul lucrărilor, a propus organizarea unei discuții de principiu, din care reiese intenția de a se pregăti dinainte pentru atribuirea contractului. Cei doi au identificat platformele exterioare drept un obiectiv ce putea fi contractat urgent, iar inculpatul M. a subliniat: „Ce poate să intre acuma urgent, săptămâna viitoare dacă contractăm luni, sunt astea, platformele exterioare.” De asemenea, s-a discutat despre redactarea anexelor cu punctele exacte unde urma a se interveni, dar și despre utilizarea unor echipe de muncă deja cunoscute, cu scopul de a accelera execuția lucrărilor, aspect ce trădează planificarea informală prealabilă a întregului demers.
Toate aceste conversații interceptate și înregistrate în cauză reflectă, în esență, că procesul de atribuire a fost viciat ab initio, fiind lipsit de caracterul obiectiv, competitiv și transparent prevăzut de legislația aplicabilă, așa cum a reținut Tribunalul în primă instanță. Curtea achiesează la această concluzie, opinând în sensul că toate acestea se reflectă în caracterul pur formal al procedurii de achiziție publică și în forma de executare a lucrărilor, care nu permite verificarea realității executării lor conform finalității contractuale.
În acest context probatoriu, Curtea nu poate reține apărarea inculpatului M. în sensul necunoașterii în mod detaliat a procedurilor legale și a situației de fapt privind achizițiile respective.
În ceea ce privește infracțiunea de „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații” prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatului M. I. M.
În cauză, Tribunalul a reținut că faptele inculpatului M. I. M., constând în aceea că, în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, anterior publicării în SEAP, în perioada august-septembrie 2022, i-a furnizat lui M. D. informații confidențiale referitoare la procedurile de achiziție directă ce urmau a se desfășura (informații vizând tipul lucrării, valoarea, locația), respectiv „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022, „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022, „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022, în scopul atribuirii nelegale a contractelor către S.C. Q. M. S.R.L.,
S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., societăți pe care M. D. le administra în fapt, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații” prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 78/2000.
În acest sens, instanța de fond a reținut că informațiile transmise de inculpat înainte de publicarea oficială în SEAP sunt, prin natura lor, informații nedestinate publicității. Potrivit doctrinei în materie (a se vedea, Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck), o informație este considerată „nedestinată publicității” dacă nu este accesibilă publicului la momentul transmiterii și are caracter esențial pentru desfășurarea unui proces decizional instituțional. În domeniul achizițiilor publice, toate detaliile referitoare la obiectul viitoarelor contracte, valorile estimate și momentul demarării procedurii constituie informații strategice, menite să asigure egalitatea de tratament între ofertanți și să prevină manipularea procesului concurențial.
Astfel, înainte de momentul publicării în SEAP, aceste date au un caracter confidențial, reglementat atât de normele primare din Legea nr. 99/2016 și OUG nr. 57/2019, cât și de normele de bună practică promovate de ANAP. În doctrină și în practica administrativă s-a arătat constant că divulgarea acestor informații permite pregătirea anticipată a ofertelor și adaptarea lor în funcție de bugetele disponibile, afectând fundamental corectitudinea și echitatea competiției. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 603/2015, a reținut că divulgarea unor informații nepublice, esențiale în procesul decizional administrativ, afectează nu doar funcționarea instituției respective, ci și încrederea publicului în corectitudinea și imparțialitatea autorităților.
În opinia primei instanțe, caracterul nepublic al informațiilor în cauză este indubitabil, întrucât ele nu fuseseră încă afișate în SEAP, fiind accesibile doar personalului de decizie din cadrul SPLT Brașov. Furnizarea acestora către martorul M. D. i-a permis acestuia o poziționare privilegiată în raport cu ceilalți potențiali ofertanți, înfrângând astfel principiul egalității de șanse și al transparenței procedurilor de achiziție publică.
Conduita inculpatului se înscrie, așadar, în sfera activităților incriminate de Legea nr. 78/2000, întrucât a permis accesul unei persoane neautorizate la informații ce nu erau încă publice, transmițându-i acestuia date esențiale privind contractele publice planificate, care au fost ulterior utilizate pentru a obține un avantaj patrimonial direct.
În acest context, instanța de fond a subliniat că protejarea caracterului confidențial al informațiilor din sfera achizițiilor publice este esențială pentru asigurarea unei competiții loiale între operatorii economici și prevenirea fenomenelor de corupție instituțională. În speță, prin acțiunile sale, inculpatul a subminat în mod grav principiul egalității de tratament între participanți și a afectat integritatea procesului de atribuire.
În concluzie, prima instanță a reținut că faptele inculpatului se încadrează în ipoteza normativă a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, în concurs real cu infracțiunea de abuz în serviciu, întrucât folosirea de informații privilegiate a fost mijlocul prin care inculpatul a asigurat atribuirea preferențială a contractelor către o persoană favorizată în fapt, prejudiciind astfel bugetul instituției publice și subminând legalitatea procesului de achiziții publice.
Curtea achiesează pe deplin la aprecierile instanței de fond și nu poate primi criticile inculpatului M..
Astfel, Curtea nu poate primi susținerea apărării în sensul lipsei precizării unui text legal care să prevadă expres caracterul nedestinat publicității a informațiilor respective, atâta timp cât, așa cum a arătat instanța de fond cu trimitere la doctrina specifică, o informație este considerată „nedestinată publicității” dacă nu este accesibilă publicului la momentul transmiterii și are caracter esențial pentru desfășurarea unui proces decizional instituțional, fără să fie necesară prevederea expresă în vreun text legal a acestui caracter. Faptul că legea specială în materie prevede anumite obligații de a nu dezvălui anumite informații (precum art. 70 alin. 1 din Legea nr. 99/2016, invocat de inculpatul apelant) nu poate îndreptăți destinatarul legii să înțeleagă că orice alte informații sunt destinate publicității, prin interpretarea per a contrario a textului legal respectiv, care se poate face doar în cazurile în care prevederea legală este aplicabilă situației reglementate și exhaustivă, ceea ce nu este cazul în speță. Mai mult, Curtea nu poate primi susținerea apărării în sensul atribuirii acestui caracter de informații nedestinate publicității doar informațiilor calificate de lege ca fiind informații secrete (ce pot fi secrete de serviciu sau secrete de stat) ori secrete tehnice sau comerciale protejate ca atare prin drepturile de proprietate intelectuală, în condițiile în care acestea din urmă sunt doar o categorie de informații nedestinate publicității, pe lângă informațiile confidențiale prin natura lor și în condițiile textului incriminator.
De altfel, în același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat expres că sintagma „informații ce nu sunt destinate publicității are în vedere toate acele informații nepublice care pot fi de două categorii, și anume, informații clasificate care intră sub incidența Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, și informații confidențiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter”. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „în sfera informațiilor confidențiale intră acele informații care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulație, unor limitări și îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informații confidențiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerința esențială instituită de legiuitor pentru existența infracțiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidențialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informațiile nedestinate publicității ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informații obținute în virtutea funcției, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate să fie realizată în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite” (Decizia nr. 326/2025, parag. 13, 17).
În fine, Curtea nu poate primi apărarea că astfel de informații erau cuprinse în documentații publice, precum planurile bugetare specifice (Planul anual de achiziții sectoriale), având în vedere că, dincolo de unele rectificări bugetare despre care se face vorbire în speță și care nu aveau cum să fie cuprinse în planurile anuale inițiale, aceste informații, pe de o parte, cuprindeau detalii tehnice care prin natura lor nu aveau cum să figureze în planuri bugetare, precum soluțiile tehnice aprobate, conținutul caietelor de sarcini etc., iar pe de altă parte, erau puse la dispoziția inculpatului înaintea publicării anunțurilor în așa fel încât acesta să aibă timpul și mijloacele necesare să formuleze propuneri de oferte în avans și în alte condiții față de ceilalți operatori economici destinatari ai publicității.
Pentru toate aceste motive, Curtea nu poate primi niciuna dintre criticile formulate de apărare privind reținerea acestei infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului M. I. M.
Cu titlu prealabil, Curtea va analiza mai întâi criticile cu caracter general vizând infracțiunea de luare de mită.
Astfel, în ceea ce privește critica privind încadrarea inculpatului ca funcționar public, în sensul art. 175 alin. 1 lit. b) teza a II-a C.pen., cu privire la persoana care o funcție publică de orice natură, Curtea reține, în acord cu acuzarea în cauză, că inculpatul M. I. M., care ocupa la data faptelor funcția de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, avea calitatea de funcționar public, în sensul prev. de art. 175 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod penal, având în vedere că instituția la conducerea căreia s-a aflat în perioada săvârșirii faptelor este o instituție publică, respectiv persoană juridică aflată în subordinea Consiliului Local al municipiului Brașov, înființată prin H.C.L. Brașov nr. 430/09.09.2016, fiind ordonator terțiar de credite și finanțat din fonduri publice, respectiv subvenții de la bugetul local. M. I. M. a fost numit inițial în funcția de director interimar al S.P.L.T. Brașov, începând cu data de 17.10.2016, prin Dispoziția nr. 3651/17.10.2016 a Primarului mun. Brașov, iar începând cu data de 03.11.2016, acesta a fost numit prin concurs în funcția de director al S.P.L.T. Brașov, conform Dispoziției nr. 3797/02.11.2016 a Primarului mun. Brașov.
Totodată, Curtea mai reține că atribuțiile conferite inculpatului prin funcția de director unui serviciu public, presupuneau exercitarea unor prerogative și responsabilități specifice conducerii unei instituții publice, inclusiv în ceea ce privește gestionarea patrimoniului, angajarea și efectuarea cheltuielilor, încheierea contractelor și organizarea activității, împrejurări care confirmă că acesta exercita o funcție publică în sensul art. 175 alin. 1 lit. b) teza a II-a C.pen.
De altfel, în acest sens se pot invoca considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit prin Decizia nr. 26/2014 (HP) că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. Sub acest aspect, Înalta Curte a reținut că scopul utilizării de către legiuitor a expresiei „funcție publică de orice natură”, iar nu „funcție publică” a fost acela de a evita existența unei suprapuneri între noțiunea de „funcție publică” în sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și expresia utilizată în cuprinsul art. 175 alin. 1 lit. b) teza a II-a din Codul penal, pentru a delimita sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public în accepțiunea legii penale. Astfel, sintagma „funcție publică de orice natură”, în sensul art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul penal, definește o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este înțeleasă în dreptul administrativ, iar noțiunea de „funcționar public” este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În fine, în practica judiciară s-a reținut în același sens cu privire la funcții similare, statuându-se că „în ceea ce privește calitatea de subiect activ al infracțiunii, Curtea constată că acest aspect nu a comportat discuții, subiecții procesuali fiind de acord că inculpatul a îndeplinit în perioada 01.01.2011 – 05.12.2013 funcția de director general al Centrului de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, o instituție publică de cultură de interes local aflată sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului București potrivit Hotărârii privind stabilirea unor măsuri pentru funcționarea instituțiilor de cultură care se finanțează din bugetele locale, începând cu 10.11.2003, fiind funcționar public în sensul art. 175 alin. 1 lit. b) teza a II-a C.pen.” (Curtea de Apel București, Decizia nr. 680/2024 din 30.05.2024).
Pentru aceste motive, Curtea nu poate primi susținerea apărării în sensul că funcția inculpatului de director al unui serviciu public local de termoficare presupune aplicarea art. 175 alin. 2 din Codul penal, ca persoană care exercită un serviciu de interes public.
În ceea ce privește critica privind folosirea în probațiune a declarațiilor martorilor mituitori, Curtea, deși primește susținerile teoretice ale apărării privind imposibilitatea atribuirii unei valori probante unice sau determinante a declarației martorului respectiv beneficiar al unei dispoziții legale favorabile (cauze de reducere a pedepsei sau de nepedepsire), constată că acestea au fost avute în cauza de față, însă fără valoarea unică sau determinantă, probatoriul fiind fundamentat în principal pe alte mijloace de probă.
Astfel, nu numai că probatoriul pentru fiecare act material de luare de mită este mult mai larg decât simplele declarații ale mituitorilor, astfel cum se va observa în cauză, acestora nu li s-a dat valoare determinantă pentru niciuna dintre situațiile incriminatorii reținute în cauză. Mai mult, în cazul ascultării în calitate de martori a persoanelor care au încheiat anterior acorduri de recunoaștere a vinovăției pentru astfel de fapte corelative precum sunt infracțiunile de dare de mită, Curtea le-a pus în vedere în cadrul audierilor că nu există niciun fel de constrângere procesuală pentru a reitera pur și simplu susținerile anterioare acuzatoare (a se vedea declarațiile martorilor M. D. și M. C. P.). În continuare, dacă martorii și-au susținut declarațiile anterioare, nimic nu poate împiedica instanța să le ia în considerare într-o măsură nedeterminantă și să le coroboreze cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, în acord cu jurisprudența CEDO invocată anterior.
În ceea ce privește critica privind circumstanțierea actelor de serviciu în legătură cu care s-ar fi primit foloasele necuvenite, ca fiind în mod nejustificat restrânse doar la actele privind procedurile din prezenta cauza, Curtea reține că aceasta ține de modalitatea de formulare a acuzației în cauză care necesită o circumscriere specială, fără a putea avea caracter general, în așa fel încât acuzații să-și poată formula apărarea în cunoștință de cauză, motiv pentru care nu o poate reține în speță, fiind o chestiune în favoarea acuzaților în cazul unor astfel de infracțiuni.
În continuare, Curtea va analiza fiecare act material de luare de mită reținut în cauză.
Cu privire la pretinderea și primirea unor foloase necuvenite de către inculpatul M. I. M. de la martorul M. D., prin intermediul S.C. Q. M. S.R.L., constând în următoarele:
1. Autoturismul marca Dodge RAM 1500 Rebel, având număr de înmatriculare (...), serie șasiu (...), precum și
2. Plata din contul societății comerciale a unor valori achiziționate de inculpatul M. I. M. prin licitație on-line de la o societate comercială din Stuttgart, Germania
În ceea ce privește primirea autoturismului marca Dodge RAM de către inculpatul M. I. M., Curtea reține că nu se contestă în cauză folosirea autoturismului de către inculpat pe perioada reținută în cauză, ci doar proprietatea asupra acestuia.
Confirmarea folosirii constante a autoturismului este susținută și prin probe obiective, astfel cum reiese din mesajele text identificate în telefonul inculpatului lui M. I. M., prin care acesta plătea parcarea pentru autovehiculul (...) (în data de 25.04.2023, ora 15:35:10, acesta transmite un SMS cu textul „(...)” și primește confirmarea plății pentru 3 ore de parcare; la 27.04.2023, ora 10:09:27, transmite un alt SMS cu textul „(...)”, fiind taxat pentru 10 ore de parcare; la 28.04.2023, ora 07:06:26, transmite mesajul „(...)” și achită 1 oră de parcare; toate aceste tranzacții fiind confirmate prin mesajele automate recepționate de la sistemele de plată (vol. IX, filele 292-313).
Mai mult, într-o convorbire telefonică interceptată în data de 26.04.2023 (vol. IX, fil. 300-301), inculpatul M. I. M. afirmă că „îs cu o mașină un pic mai măricică”, sugerând în mod evident folosirea RAM-ului. La data de 05.05.2023, ora 10:10:51 (vol. IX, fil. 320-321), inculpatul afirmă explicit într-o convorbire: „Eu merg cu RAM-ul”, întărind astfel caracterul permanent al utilizării vehiculului. În aceeași discuție, făcând referire la prețul acestuia, declară: „95.000! Dă-o în...”, confirmând valoarea și beneficiul personal derivat din utilizarea bunului.
Utilizarea de către inculpatul M. I. M. a autovehiculului marca Dodge RAM este confirmată și de martorii P. M. („l-am mai văzut cu un VW Touareg și cu autoturism DODGE RAM”) și L. L. („când venea la Șerboeni, M. I. M. se deplasa cu un DODGE RAM, în general venea cu aceasta”), care au observat nemijlocit prezența acestuia cu vehiculul în cauză la diferite locații.
De altfel, Curtea constată că apărarea în cauză nu contestă folosirea autoturismului martorului de către inculpat în perioada respectivă, ci susține că aceasta nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia din urmă (fiind primit chiar anterior inițierii relațiilor contractuale dintre aceștia) și că a fost dat cu titlu de „împrumut” pentru care oricum „inculpatul suporta costuri importante ale întreținerii”.
Curtea nu poate primi aceste critici.
Faptul că inculpatul primise autoturismul anterior inițierii relațiilor comerciale între aceștia nu exclude reținerea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, care nu face o nicio distincție în acest sens, fiind suficientă o legătură între acțiunea de primire a foloaselor necuvenite și îndeplinirea actelor de serviciu. Dacă apărarea a dorit să invoce faptul că inculpatul nu avea cum să primească autoturismul în legătură cu îndeplinirea unor acte de serviciu viitoare care nu erau încă circumscrise în momentul primire, instanța de apel se rezumă să constate în fapt că inculpatul a păstrat în folosință autoturismul chiar și după îndeplinirea actelor de serviciu la care face referire, ceea ce poate determina concluzia că a existat o legătură între folosul necuvenit și actele de serviciu nelegale.
Nici susținerea privind darea cu titlu de „împrumut” nu poate fi primită de instanța de apel, atâta timp cât, pe de o parte, inculpatul s-a comportat ca un proprietar față de autoturismul respectiv, iar pe de altă parte, nu există în cauză nicio dată cu privire la durata unui astfel de „împrumut”, precum prețul acestuia dacă e cu titlu oneros etc. În lipsa unor astfel de date, având în vedere durata relativ lungă de timp în care inculpatul a folosit autoturismul, care a încetat doar ca urmare a intervenției organelor în drept, faptul că acesta s-a comportat ca un proprietar suportând, așa cum recunoaște apărarea, întreținerea auto, precum și lipsa oricărei contraprestații din partea inculpatului precum plata prețului împrumutului (locațiune), Curtea este îndreptățită să stabilească în fapt că inculpatul a primit autoturismul respectiv în legătură cu atribuțiile de serviciu și fără stabilirea unor obligații de restituire a acestuia, ceea ce echivalează cu un titlu de proprietate asupra acestuia, stabilit în sensul necesității confiscării speciale a autoturismului de la inculpat.
În ceea ce privește plata din contul societății comerciale a unor bunuri achiziționate de inculpatul M. I. M. prin licitație on-line de la o societate comercială din Stuttgart, Germania, Tribunalul a reținut că, în data de 02.12.2022, inculpatul M. I. M. a apelat societatea Auktionen Münzhandlung Sonntag din Stuttgart, Germania, folosindu-se de identitatea martorului D. M., solicitând întocmirea unor facturi pentru bunuri achiziționate pe numele uneia dintre companiile acestuia. Convorbirea interceptată relevă că a motivat solicitarea prin faptul că firmele sale „au câteva milioane de euro” și nu au „limite pentru plățile internaționale”, indicând intenția de a disimula plata. Ulterior, l-a contactat pe martorul M. D. și i-a cerut explicit datele societății Q. M. S.R.L., la care acesta a consimțit fără rezerve: „Dai pe Q. că ai datele”.
Din rezultatele activității de supraveghere tehnică nu rezultă că inculpatul M. I. M. ar fi făcut vreo plată către S.C. Q. M. S.R.L. în contul achiziției efectuate de la casa de licitații germană, fapt ce confirmă caracterul de mită al bunurilor.
Datele menționate anterior se coroborează cu perchezițiile informatice din 11.05.2023: în telefonul iPhone 12 Pro al inculpatului M. I. M. s-au găsit mesaje cu plăți pentru parcarea vehiculelor (...) și (...) (Touareg), căutări pe site-ul licitației germane și facturi emise pe numele firmelor administrate de martorul M. D.. În plus, în telefonul iPhone 8 a fost identificată o discuție pe WhatsApp din 27.04.2023 între inculpații M. I. M. și C. G. în care primul solicită plata unei sume de 200.000 lei și sugerează întocmirea unui nou proces-verbal de recepție adaptat la „condiții meteo“, ceea ce relevă o colaborare între conducerea SPLT și persoanele desemnate cu verificarea tehnică.
Pentru a reține astfel, prima instanță a coroborat aceste probe obiective cu susținerile martorului M. D. în declarația dată în faza de urmărire penală „lui M. M. i-am dat autoutilitară marca Dodge RAM 1500, (...), autovehicul achiziționat pe societatea Q. M. SRL în 2019, prețul de 67.500 euro, și i l-am dat lui M. în primăvara anului 2022... referitor la monede, recunosc că am făcut plata [...] parte din monede au fost date lui M. cu titlu de mită... Atât autovehiculul Dodge RAM cât și monedele menționate anterior le-am dat cu titlu de mită lui M. I. M. în legătură cu contractele atribuite societăților mele în anul 2022 de către SPLT Intenția mea a fost să mențin o relație bună cu conducerea SPLT pentru a putea continua colaborarea și a obține în continuare lucrări” (vol. IV, filele110-113).
Mai mult, prima instanță a reținut că aceste fapte au fost asumate oficial prin acordurile de recunoaștere a vinovăției semnate la data de 26.07.2023 de către inculpații M. D., S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L. Acordurile au fost admise prin sentința penală nr. 245/S din 13.12.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov. De asemenea, folosirea cu titlu de mită a autovehiculului Dodge RAM a fost reținută și în sentința penală nr. 167/S din 02.08.2023 a Tribunalului Brașov, pronunțată tot în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu inculpatul M. D..
Curtea nu poate primi opunerea apărării la folosirea acestor situații juridice, în condițiile în care nu li se atribuie nicio valoare probatorie determinantă, mijloacele de probă relevante cu adevărat ținând de datele obiective privind achiziția și plata acesteia.
În ceea ce privește apărarea inculpatului, acesta susține că „la dosarul cauzei există probele depuse de inculpat referitoare la mesajele purtate cu M. iar extrasele de cont existente la dosar demonstrează fără dubiu că ulterior momentului 02.12.2022, cardul lui M. s-a aflat la inculpat, pentru că în 08.12.2022 cardul lui M. a fost creditat de către inculpat cu suma de 34.000 de euro, bani pe care M. îi transferă apoi în conturile Q., de unde s-a făcut plata monezilor”.
Curtea nu poate primi nicidecum o astfel de apărare față de infracțiunea de luare de mită.
În primul rând, infracțiunea de luare de mită se consumă la data primirii foloaselor necuvenite, indiferent dacă acestea sunt restituite ulterior din varii motive. Odată primite sau chiar doar pretinse foloasele necuvenite, este afectat obiectul juridic al infracțiunii, constând în buna desfășurare a raporturilor de serviciu și funcționarea legală a instituției în serviciul căreia își desfășoară activitatea funcționarul autor.
În al doilea rând, banii nu erau cuveniți în mod legal autorului, fiind primiți în afara oricărui cadru legal de către acesta de la o persoană cu care întreținea, în calitatea sa de funcționar public, relații comerciale.
În fine, chiar dacă probele propuse de inculpat ar susține ipoteza unui transfer bancar ulterior, nu există nicio dată certă că sumele de bani au fost transferate ulterior de către inculpat către martor cu titlu de restituire a celor primite inițial, mai ales că, așa cum susține inculpatul, între aceștia existau mai multe relații patrimoniale dificil de circumscris sub raport juridic, din culpa inculpatului care singur s-a angrenat în relații patrimoniale cu reprezentanți ai firmelor contractante cu instituția pe care inculpatul o conducea, continuând, totodată, să-și exercite responsabilitățile profesionale privind relația cu aceste firme, fără să se abțină în acest sens (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Pentru toate aceste motive, Curtea nu poate primi apărările inculpatului, care în realitate își invocă propria culpă de a se afla în relații apropiate, personale și patrimoniale, care ar fi implicat transferuri personale reciproce de bunuri și de bani, cu martorul reprezentant al firmelor cu privire la care instituția publică condusă de același inculpat avea competența de a proceda, într-o modalitatea transparentă și concurențială, la analizarea ofertelor și la încheierea și urmărirea executarii unor contracte comerciale cu înseși firmele martorului.
În concluzie, Curtea reține sub aspectul situației de fapt în cauză că inculpatul M. I. M. a primit autoturismul respectiv cu titlu de proprietate și valorile achiziționate prin licitație on-line, în legătură cu atribuțiile sale de serviciu.
Referitor la pretinderea și primirea de către inculpatul M. I. M., în calitate de director al S.P.L.T. Brașov, a unor foloase necuvenite de la reprezentanții S.C. N. C. S.R.L., în legătură cu atribuirea unor lucrări acestei societăți
Astfel cum a reținut prima instanță, conform procesului-verbal întocmit la data de 23.02.2023 și anexelor aferente extrase din Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), în data de 15.04.2022, Serviciul Public Local de Termoficare Brașov (S.P.L.T.) a încheiat cu societatea S.C. N. C. S.R.L., societate condusă de martorii V. A. M. (zis „B.”), M. C. P. și M. D., contractul nr. 119, având ca obiect „Lucrări de reparații curente și în regim de intervenții cu caracter de urgență, intervenții accidentale, la rețele termice de transport și distribuție aparținând S.P.L.T. Brașov, cu piese și materiale aferente”. Acest contract, inițial încheiat pe o perioadă determinată, a fost prelungit la începutul anului 2023 până la data de 30.04.2023, fiind majorat la valoarea totală de 7.899.159,66 lei, aspect ce indică o colaborare susținută și favorizată între cele două entități.
Din procesul-verbal întocmit la data de 10.05.2022 reiese că, în perioada 2019–2022, principalele societăți participante la procedurile de achiziție publică organizate de S.P.L.T. Brașov au fost S.C. N. C. S.R.L. și S.C. S. S.R.L. De cele mai multe ori, licitațiile aveau doar două societăți ofertante, dintre care una – în mod constant – nu depunea oferta de preț ori documentele de calificare, fiind astfel descalificată. Această practică relevă un model de participare formală menită să creeze aparența unui concurs real, dar care în fapt favoriza societatea N. C. S.R.L.
Documentele privind relația comercială între S.P.L.T. Brașov și N. C. S.R.L. evidențiază o continuitate remarcabilă și un volum financiar semnificativ. Relația contractuală a debutat în anul 2017, când au fost încheiate patru contracte și opt comenzi suplimentare, în valoare totală de 1.089.477,13 lei. Aceasta a continuat cu valori considerabile în fiecare an: 5.238.343,61 lei (2018), 8.299.184,24 lei (2019), 7.774.048,36 lei (2020), 6.706.949,98 lei (2021) și 9.400.000 lei (2022).
Relația comercială s-a menținut și în anii următori, valoarea totală a contractelor încheiate între S.C. N. C. S.R.L. și S.P.L.T. Brașov în perioada 2017–2023 atingând suma de 45.831.008,73 lei (inclusiv TVA), echivalentul a aproximativ 9.234.537,32 euro la cursul BNR din data de 27 iunie 2023, conform raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză (vol. XVI, filele 17–270).
Deși nu s-a constatat încălcarea expresă a normelor legale aplicabile în procedurile de atribuire sau în executarea contractelor încheiate cu S.C. N. C. S.R.L., analiza valorii cumulative și a modalității de desfășurare a achizițiilor indică un interes economic cert al acestei societăți în menținerea unei relații favorabile cu conducerea S.P.L.T. Brașov. Astfel, există o justificare logică pentru promisiunile și oferirea de foloase necuvenite funcționarilor publici cu putere de decizie, în scopul menținerii unui tratament preferențial.
Raportul de constatare menționat relevă că facturile emise de N. C. S.R.L. către S.P.L.T. Brașov au fost achitate cu o promptitudine neobișnuită, multe dintre plăți fiind efectuate în termen de 1 până la 5 zile de la data emiterii, în pofida faptului că prevederile contractuale permiteau un termen de 30 de zile. Această celeritate în plată constituie un indiciu clar al relației de cooperare privilegiată între conducerea SPLT și societatea beneficiară.
Această relație contractuală favorabilă a determinat o creștere spectaculoasă a parametrilor economici ai societății N. C. S.R.L., condusă de martorii V. A. M., M. C. P. și M. D.. Astfel, dacă înainte de începerea relației comerciale cu SPLT Brașov, societatea raporta pierderi (91.963 lei în 2014 și 2.497 lei în 2016) și zero angajați, începând cu anul 2017, când au fost semnate primele contracte, s-a înregistrat o creștere exponențială a cifrei de afaceri (de la 1.088.399 lei în 2017 la 20.956.365 lei în 2022), a profitului net (de la 869.004 lei în 2017 la 3.839.222 lei în 2022) și a numărului de salariați (de la 0 în 2017 la 27 în 2022). Această evoluție indică o dependență economică directă și favorizarea unei relații de colaborare consolidată cu conducerea S.P.L.T. Brașov.
Toate aceste elemente probatorii coroborate cu declarațiile martorilor, interceptările și probele materiale (precum remiterea de bunuri de valoare și alte avantaje în favoarea funcționarilor publici) conturează existența unei relații preferențiale și a unei practici netransparente de atribuire a contractelor publice, în cadrul căreia S.C. N. C. S.R.L. a beneficiat constant de un regim favorabil în dauna principiului egalității de tratament și a interesului public.
Mai mult, toate acestea se coroborează cu declarațiile martorilor V. A. M. și M. C. P., orice refuz de a da curs solicitărilor inculpatului M. I. M. era de natură să genereze tensiuni și chiar pericolul sabotării relației contractuale. Martorul V. A. M. a declarat expres că: „M. este un om foarte dificil, încăpățânat, i-am dat mașina ca să nu îl supărăm, să nu avem probleme în derularea contractelor... dacă l-aș fi refuzat, există posibilitatea să încerce să ne pună anumite piedici”. De asemenea, martorul M. C. a arătat că, deși nu a fost amenințat direct, presiunile și așteptările inculpatului erau evidente, motiv pentru care a acceptat solicitări precum transportul monumentului funerar sau plata unei facturi privind construcția unei case, declarând: „mi-a și dat de înțeles în acest sens... știam că tot ce ne cerea trebuia să facem, dacă nu făceam se putea ajunge în situația de a se anula contractul... asta este realitatea”.
În deplin acord cu prima instanță, Curtea reține că toate aceste elemente probatorii coroborate cu declarațiile martorilor, interceptările și probele materiale (precum remiterea de bunuri de valoare și alte avantaje în favoarea funcționarilor publici) conturează existența unei relații preferențiale și a unei practici netransparente de atribuire a contractelor publice, în cadrul căreia S.C. N. C. S.R.L. a beneficiat constant de un regim favorabil în dauna principiului egalității de tratament și a interesului public, ceea ce relevă legătura cu foloasele primite de către inculpatul M. I. M. de la reprezentanții acestui operator economic.
3. Referitor la primirea de către inculpatul M. I. M. a autoturismului VW Touareg, înmatriculat cu nr. (...), serie șasiu (...), de la V. A. M. (zis „B.”)
Din analiza coroborată a materialului probator administrat, prima instanță a reținut că inculpatul M. I. M., în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, a beneficiat în mod constant, personal și exclusiv de autoturismul marca Volkswagen Touareg, înmatriculat cu numărul B-807-WTS, autovehicul înregistrat pe numele martorului V. A. M., dar pus la dispoziția inculpatului în mod gratuit, în scopul favorizării intereselor economice ale societății SC N. C. S.R.L.
Încă din luna iunie 2022, utilizarea autoturismului de către inculpat este probată printr-o multitudine de surse concordante. Astfel, din activitatea de supraveghere tehnică rezultă că, la data de 09.06.2022, inculpatul M. I. M. a primit pe telefonul mobil un mesaj de confirmare a plății parcării pentru autoturismul VW Touareg, fapt ce atestă nu doar posesia acestuia, ci și utilizarea sa efectivă în interes personal. Această informație este dublată de datele cuprinse în procesul-verbal din 27.06.2022, care certifică faptul că numărul de înmatriculare aparține vehiculului Volkswagen Touareg, cu seria de șasiu (...), proprietatea martorului V. A. M.. Ulterior, în aceeași lună, în cadrul unei acțiuni de supraveghere derulate de organele de urmărire penală, autoturismul a fost observat parcat în mod constant în zona blocului de domiciliu al inculpatului din municipiul Brașov, ceea ce relevă, fără putință de tăgadă, o posesie de facto asupra bunului, exercitată în mod regulat și predictibil.
Caracterul personal al utilizării este ilustrat într-o manieră directă prin conținutul interceptărilor telefonice și ambientale. Astfel, în cadrul unei discuții purtate în data de 25.06.2022 cu inculpata M. M. E., inculpatul afirmă în mod expres că i-a fost suspendat dreptul de a conduce ca urmare a unei contravenții săvârșite în timp ce se afla la volanul Touareg-ului, incident petrecut pe fondul unei depășiri pe linie continuă în județul Argeș. Acesta afirmă, textual, „io-s cu Touaregu'” și descrie în detaliu momentul interceptării de către echipajul de poliție, exprimându-se astfel: „Am depășit pe linie continuă... când am ajuns în dreptu' lui mi-a dat drumu' la alea... Domne, ai depășit pe linia continuă”. Confirmarea acestui episod este reluată într-o convorbire ambientală ulterioară, din data de 05.07.2022, purtată cu martorul M. D., în care inculpatul M. I. M. relatează circumstanțele exacte ale contravenției, menționând în mod repetat că se afla la volanul aceluiași vehicul și descriind manevra riscantă efectuată în proximitatea unui echipaj de poliție rutieră.
Așa cum a reținut prima instanță, pe lângă utilizarea curentă, inculpatul s-a îngrijit în mod direct de toate aspectele privind întreținerea autoturismului. În acest sens, în data de 21.07.2022, în cursul unei acțiuni de supraveghere operativă, a fost surprins conducând autoturismul Touareg de la sediul SPLT Brașov către cartierul Avangarden 3, iar ulterior către domiciliu, efectuând transportul unor cutii voluminoase și obiecte personale, cu implicarea activă a soției sale. A doua zi, la 26.07.2022, a stabilit cu o terță persoană programarea vehiculului la o spălătorie auto și a delegat o persoană de încredere pentru a preda și ridica mașina în numele său. În discuția purtată în acest sens, inculpatul s-a exprimat ca un veritabil proprietar al bunului: „Mâine la 11 tre să fie Touareg-ul acolo. Eu la 11 n-am să pot să fiu. Îs la primărie. Te duci la A. la cabinet, iei Touareg-ul și-l duci acolo.”
Continuarea folosinței efective este documentată în mod repetat de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale. În data de 08.09.2022, inculpatul a fost observat conducând autoturismul VW Touareg în municipiul Brașov, conform procesului-verbal de constatare și planșei fotografice anexate. Cinci zile mai târziu, la data de 13.09.2022, a avut loc o discuție semnificativă între inculpat și martorul V. A. M. privind achitarea poliței CASCO pentru vehicul. În această convorbire, inculpatul refuză explicit orice implicare financiară, afirmând că „dacă ai plătit tu, atunci tu s-o plătești”, ceea ce indică faptul că se consideră titularul de facto al dreptului de folosință, dar fără să suporte vreo obligație patrimonială.
Aceeași conduită de utilizare personală a autovehiculului este reiterată în mod constant pe tot parcursul anului. În data de 16.11.2022, într-o convorbire telefonică, inculpatul a anunțat-o pe soția sa că trebuie să ducă mașina la schimb de roți, precizând că „cheia e la tine, nu?”, în timp ce la 15.12.2022 a menționat că „îs cu Touaregu'” în timp ce organiza activități zilnice ale familiei. La 22.12.2022, inculpatul a contactat personal o spălătorie auto pentru a programa autovehiculul, alături de alte două autoturisme, solicitând un interval special de două ore doar pentru acesta, datorită duratei operațiunilor, ceea ce indică o grijă susținută pentru întreținerea autovehiculului ca pentru un bun propriu.
La data de 03.05.2023, în două convorbiri telefonice, respectiv cu soția sa și cu socrul său, inculpatul a organizat aducerea Touareg-ului de către un apropiat al familiei, P. M., care urma să-i predea mașina soției și să îl însoțească înapoi la Brașov, fapt ce dovedește o logistică familială construită în jurul bunului utilizat exclusiv.
În plus, martorul V. A. M. a recunoscut explicit, în cadrul declarației date în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, că a pus autoturismul VW Touareg la dispoziția inculpatului M. I. M., motivând acest gest prin dorința de a întreține o relație favorabilă și de a nu genera tensiuni în contextul în care inculpatul M. I. M., în calitatea sa de director, avea putere de decizie asupra contractelor atribuite către SC N. C. S.R.L., arătând că „nu a vrut să-l supere” deoarece știa că „este căpos și ține dușmănie”.
În fine, în mod corect prima instanță a avut în vedere fără caracter determinant că toate aceste constatări factuale sunt susținute în mod esențial de hotărârea penală nr. 176/S pronunțată la data de 18.08.2023 de Tribunalul Brașov, rămasă definitivă, în care instanța de judecată a reținut că, în contextul implicării active a numitului V. A. M. în conducerea SC N. C. S.R.L., în perioada iunie – august 2022, acesta a promis și a dat foloase necuvenite funcționarului public M. I. M., constând, între altele, în autoturismul marca Volkswagen Touareg, înmatriculat cu nr. (...), evaluat la suma de cel puțin 25.500 euro, vehicul predat cel târziu în luna iunie 2022 și folosit fără întrerupere de către inculpat și soția sa până în luna mai 2023, aspect ce se coroborează cu ansamblul probelor administrate.
Prin urmare, în cauză a rezultat fără echivoc că utilizarea exclusivă, personală și gratuită a autoturismului VW Touareg de către inculpatul M. I. M., în perioada iunie 2022 – mai 2023, constituie un folos material semnificativ, acceptat cu titlu de mită, în scopul asigurării favorizării SC N. C. S.R.L. în raporturile contractuale derulate cu SPLT Brașov, fiind susținută în mod direct de probe tehnice, mărturii coroborate, recunoașteri explicite și o constatare judiciară definitivă.
În ceea ce privește susținerile inculpatului M. I. M., conform cărora autoturismul marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare (...), i-ar fi fost pus la dispoziție exclusiv în baza unei relații de prietenie cu martorul V. A. M., iar folosirea acestuia ar fi fost legal acoperită de contractul de comodat autentificat în luna aprilie 2021, Curtea primește opinia primei instanțe în sensul că acestea sunt în mod vădit contrazise de ansamblul probator, iar explicațiile oferite de inculpat în scopul exonerării sunt formale, inconsistente și plasate în afara realității obiective dovedite în cauză.
În primul rând, trebuie subliniat că toate elementele obiective care descriu folosința efectivă, continuă și exclusivă a autovehiculului VW Touareg de către inculpatul M. I. M. – inclusiv organizarea reviziilor, spălării, schimbului de anvelope, parcare, transport de bunuri personale, precum și utilizarea de către soția acestuia în interes familial – sunt incompatibile cu un simplu împrumut ocazional între prieteni. Această conduită de posesie și dispoziție asupra unui bun de valoare ridicată, fără suportarea costurilor aferente, desfășurată pe o perioadă de peste un an, indică fără echivoc primirea unui folos material substanțial, cu caracter de continuitate, fără contraprestație și în contextul raporturilor dintre un funcționar public și un operator economic beneficiar al contractelor cu instituția publică condusă de acesta.
În al doilea rând, corect prima instanță a constatat că declarația martorului V. A. M., dată în cursul urmăririi penale, menținută în cursul judecății și care beneficiază de valoare probatorie de recunoaștere a faptei, contrazice în mod direct și explicit apărările inculpatului M. I. M.. Astfel, V. A. M. a arătat fără echivoc că a dat autoturismul VW Touareg la cererea expresă a inculpatului, în contextul temerii că refuzul i-ar atrage repercusiuni asupra contractelor SC N. C. S.R.L. cu SPLT Brașov, știind că inculpatul M. I. M. „este căpos și ține dușmănie”. Or, această declarație, coroborată cu poziția inculpatului exprimată în interceptări, în care admite că nu își dorește să-și cumpere o mașină pentru că are alte priorități, dar compensează această lipsă apelând la „prieteni” pentru a le prelua bunurile, relevă în mod clar intenția de a obține indirect, dar sistematic, foloase materiale în legătură cu funcția publică exercitată. În acest sens, faptul că inculpatul afirmă că „nu vreau să îmi cumpăr mașină, deși am bani, pentru că am alte priorități”, dar totodată recunoaște că i-a solicitat lui V. A. M. să-i dea Touareg-ul „pentru că trebuia să plece în Turcia”, iar ulterior nu a mai returnat autoturismul, fiind folosit constant de către soția sa, demonstrează o strategie deliberată de a substitui achiziția legală cu acceptarea unor bunuri puse la dispoziție de persoane direct interesate în activitatea sa decizională în cadrul SPLT Brașov.
În al treilea rând, susținerile referitoare la existența contractului de comodat corect nu au fost primite de prima instanță, fiind în mod evident formale și lipsite de efect juridic real, având unicul scop de a acoperi cu o aparență de legalitate o relație ilicită de influență și beneficiu material. Faptul că acest contract a fost încheiat în aprilie 2021 nu afectează concluzia privind caracterul său simulat, întrucât, așa cum reiese din coroborarea probelor, vehiculul a fost pus la dispoziția inculpatului, în contextul intensificării relațiilor contractuale dintre SPLT Brașov și SC N. C. S.R.L., iar pretinsa justificare privind „necesitatea unui document pentru a putea circula în țară și în străinătate” relevă mai degrabă voința de a crea o aparență formală pentru o stare de fapt ilicită. Această intenție este susținută inclusiv de faptul că, în perioada relevantă, SC N. C. S.R.L. figura cu contracte în derulare cu SPLT Brașov, iar utilizarea mașinii se suprapune exact cu perioada de atribuire și execuție a contractului de lucrări din 2022.
În sfârșit, în mod just prima instanță a reținut că încercarea inculpatului de a justifica beneficiul primit ca pe un schimb reciproc de „servicii prietenești”, invocând faptul că în urmă cu 10 ani i-ar fi împrumutat lui V. A. M. un autoturism BMW X5 pentru concedii sau că l-ar fi ajutat la renovarea unor imobile, este complet nerelevantă în raport cu natura și contextul primirii actuale a autovehiculului Touareg. Diferența de valoare, de durată și de context juridic între presupusele „servicii” invocate și folosința continuă a unui autoturism de peste 25.000 euro primit fără contraprestație în perioada în care dădea curs unor relații contractuale directe cu „binefăcătorul” demonstrează că nu ne aflăm în prezența unui raport privat, ci în fața unui mecanism de disimulare a unei foloase necuvenite.
Prin apelul formulat apărarea inculpatului mai susține că primirea autoturismul nu are legătură cu atribuțiile sale (aflându-se în posesia inculpatului dintr-o perioadă anterioară actelor de serviciu nelegale imputate) și prin ea nici nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra acestuia (încheindu-se contract scris de comodat).
Curtea nu poate primi aceste apărări în condițiile în care nu exclud tipicitatea infracțiunii de luare de mită, iar ansamblul probator nu le relevă ca atare.
Astfel, este unanim acceptat că săvârșirea infracțiunii de luare de mită presupune primirea unui folos necuvenit în legătură cu atribuțiile de serviciu, indiferent de momentul primirii raportat la data actului ce intră în atribuțiile de serviciu, aceasta putând fi anterioară, concomitentă sau ulterioară acestuia. Față de acest aspect tipic al infracțiunii, invocarea faptului că bunul a fost primit anterior efectuării actelor nelegale de serviciu cu aproximativ un an de zile, nu exclude nicidecum întrunirea elementelor constitutive ale infracțiuni de luare de mită. Dimpotrivă, în ipoteza obișnuită a primirii folosului necuvenit se reține anterioritatea actului de primire care este urmată de realizarea actului de serviciu, distanța în timp dintre acestea depinzând de circumstanțele cauzei, urmând ca în cauză să se rețină ca moment al primirii cel în care probațiunea relevă fără echivoc aflarea autoturismului în posesia inculpatului.
Nici modalitatea de primire sau natura folosului cuvenit nu reprezintă condiții de tipicitate a infracțiunii. Așadar, este indiferent pentru întrunirea elementului material al infracțiunii de luare de mită dacă folosul necuvenit a constat în primirea unui bun cu titlu de proprietate, în posesie sau printr-o simplă detenție precară, toate acestea ținând de clarificarea situației de fapt, iar nu de condițiile de tipicitate a infracțiunii.
În concluzie, Curtea achiesează la concluziile instanței de fond în sensul că în fapt autoturismul a fost primit în regim de proprietate iar nu ca o simplă detenție precară, în sensul necesității confiscării bunului de la inculpat, având în vedere durata mare de timp a folosinței acestuia și comportamentul inculpatului ca proprietar al bunului astfel primit, în pofida înscrisului sub semnătură privată constatator convenției de comodat, ce apare întocmit doar pentru utilizarea în mod oficial a autoturismului și crearea unei aparențe de legalitate.
4. Referitor la pretinderea și primirea de către inculpatul M. I. M., a serviciilor de transport al unui monument funerar din localitatea Simeria (jud. Hunedoara) în localitatea Șerboeni (jud. Argeș), de la V. A. M. și M. C. P., cu un mijloc de transport al S.C. N. C. S.R.L.
Așa cum a reținut prima instanță, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, rezultă fără echivoc că inculpatul M. I. M. a beneficiat în mod nelegal de un folos patrimonial constând în prestarea gratuită a unui serviciu de transport, prin intermediul resurselor aparținând S.C. N. C. S.R.L., serviciu executat la solicitarea acestuia și care a vizat transportul unui monument funerar din localitatea Simeria, județul Hunedoara, în localitatea Șerboeni, județul Argeș.
Contextul faptic al acestei conduite este lămurit prin procesele-verbale de supraveghere tehnică, întocmite consecutiv implementării mijloacelor speciale de investigație, care consemnează în mod concludent că, în luna iunie 2022, inculpatul M. I. M. a solicitat sprijinul lui V. A. M. și al numitului M. C. P. pentru a efectua transportul monumentului funerar comandat în memoria cumnatului său, N. F. A., decedat în anul 2021 pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.
Toate aceste elemente, coroborate cu interceptările, discuțiile ambientale și declarațiile martorilor, relevă fără îndoială faptul că serviciul prestat în beneficiul inculpatului M. I. M. nu a fost unul ocazional, spontan ori întemeiat pe o relație de amiciție, ci reprezintă un folos patrimonial concret, cerut și obținut în virtutea autorității exercitate de inculpat asupra unor entități contractante ale SPLT Brașov, care se aflau în poziție de dependență față de deciziile sale.
În acest sens, corect a reținut prima instanță că prestarea de servicii în mod gratuit, la solicitarea funcționarului public, în afara cadrului legal și contractual, cu implicarea unei entități private aflate în raporturi comerciale cu autoritatea publică condusă de acesta, constituie foloase necuvenite, acceptate și primite cu deplină reprezentare a cauzalității dintre favorul obținut și poziția de putere deținută.
Cu privire la acest act material, apărarea inculpatului susține că transportul nu a fost gratuit (achitând costurile de cazare pentru conducătorul autor) și că nu are legătură cu atribuțiile de serviciu (fiind vorba despre un ajutor). Curtea nu poate primi aceste susțineri atâta timp cât inculpatul nu poate face dovada certă a plății transportului (iar nu a vreunui cost conex), fiind imposibil a se exclude legătura cu atribuțiile sale de serviciu, în contextul în care acesta avea, în aceeași perioadă de timp și cu privire la activitatea acelorași firme și persoane reprezentante ale acestora, responsabilități prin prisma atribuțiilor de serviciu sub aspectul încheierii și urmăririi executării contractelor comerciale cu acestea.
De altfel, corect a reținut prima instanță, fără caracter determinant în cauză, că Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 176/S din data de 18.08.2023, pronunțată în ședință publică și rămasă definitivă prin neapelare, a reținut cu autoritate de lucru judecat că, în perioada iunie – august 2022, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în contextul implicării active în activitatea managerială a S.C. N. C. S.R.L., inculpatul V. A. M. a dat mită funcționarului public M. I. M., constând în transportul gratuit al monumentului funerar, realizat cu un mijloc de transport al societății. Folosul material, evaluat la suma de aproximativ 1.000 de lei, a fost calificat de instanță ca avantaj patrimonial oferit unui funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în scopul menținerii unei relații contractuale privilegiate între instituția publică și operatorul economic. Această constatare a instanței constituie o probă cu autoritate de lucru judecat și se coroborează în mod esențial cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, întărind fără echivoc caracterul infracțional al conduitei analizate.
În concluzie, Curtea reține în fapt că inculpatul M. I. M. a pretins și primit serviciilor de transport al unui monument funerar din localitatea Simeria (jud. Hunedoara) în localitatea Șerboeni (jud. Argeș), de la V. A. M. și M. C. P., cu un mijloc de transport al S.C. N. C. S.R.L.
5. Referitor la pretinderea și primirea folosinței de către inculpatul M. I. M., a unui autovehicul de transport (dubă) ce aparține S.C. N. C. S.R.L. de la M. D. (tatăl lui M. C. P.)
În acest sens, prima instanță a reținut că, la data de 05.07.2022, inculpatul a inițiat, din biroul său, o convorbire telefonică înregistrată ambiental, adresând o solicitare expresă către o persoană identificată ulterior ca fiind M. D., căruia i-a cerut să-i pună la dispoziție o „dubă mică” pentru un transport Brașov–Costești, precizând că avea de transportat „două calorifere, niște corpuri de iluminat”. Solicitarea, clar formulată și fără nicio referire la atribuțiile instituției publice, reflectă caracterul exclusiv personal al demersului. Convorbirea a fost urmată, în aceeași zi, de o discuție cu terți prezenți în biroul inculpatului, în cadrul căreia acesta afirmă explicit: „am vorbit cu nea D. să vină o dubă mâine să aducă calorifere”, ceea ce permite identificarea interlocutorului anterior drept M. D., cunoscut sub apelativul menționat.
Această legătură este confirmată ulterior, prin discuția purtată la ora 12:50:46, între M. D. și S. M., în care se menționează în mod expres că „MM-ul” – adică M. I. M. – a solicitat duba pentru a transporta „caloriferele alea de la PT2 care sunt unde sunt manșoanele” și că mai intenționa să achiziționeze unul. Conținutul conversației nu lasă loc de îndoială cu privire la identitatea solicitantului, scopul utilizării autovehiculului și intervenția personală a lui M. D. în organizarea demersului.
În aceeași zi, la ora 13:26:37, într-o convorbire între M. D. și P. M., se face referire directă la dispozițiile venite de la „ăla mai mare decât M.”, iar P. acceptă să fie „șofer pe dubă”, menționând că urmează să transporte „două calorifere”. Dialogul confirmă că solicitarea nu a rămas la stadiul de intenție, ci a fost transpusă în fapt, cu implicarea activă a terților apropiați inculpatului și sub coordonarea lui M. D..
Efectuarea transportului este confirmată ulterior, printr-o discuție înregistrată la ora 16:31:19, între P. M. și soția sa, în care acesta menționează: „am încărcat cu MM-ul niște calorifere. I-am luat și masa de ping pong”. Această declarație evidențiază caracterul exclusiv personal al bunurilor transportate și utilizarea în fapt a autovehiculului în interesul privat al inculpatului.
Dincolo de acest episod, comportamentul inculpatului relevă o conduită repetitivă, întrucât în data de 08.07.2022, acesta a formulat o nouă solicitare către martorul M. D., cerând din nou folosirea autovehiculului, de această dată indicând un alt șofer – D. T.. Din convorbirile purtate cu această ocazie reiese implicarea acelorași persoane – M. D. și S. M. – în organizarea și punerea la dispoziție a mijlocului de transport, în termeni similari cu cei deja analizați.
Tot în sprijinul caracterului sistematic al acestui demers, trebuie avută în vedere și convorbirea purtată în data de 11.07.2022, în care M. D. îl informează pe S. M. că duba trebuie predată „mâine pe la 12” lui D. T., stabilindu-se că aceasta va fi dusă „în curte la 5”. Se conturează astfel un tipar de acțiune, în care inculpatul solicită și primește foloase materiale printr-un mecanism informal și netransparent, în baza relației de influență exercitate asupra factorilor de decizie ai unei societăți contractante a SPLT Brașov.
Aceeași linie comportamentală este reiterată în ziua următoare, 12.07.2022, în cadrul a două convorbiri succesive purtate între martorii M. D. și S. M.. În prima dintre acestea se discută despre „duba roșie” care trebuie dusă la D. T., iar în cea de-a doua se face referire la alimentarea autovehiculului cu combustibil, moment în care M. D. afirmă că inculpatul „are el bonuri. Se descurcă”, ceea ce denotă că s-au utilizat sau s-au intenționat a fi utilizate resurse ale instituției publice pentru asigurarea deplasării mijlocului de transport.
La acest material probator, se adaugă Sentința penală nr. 172/S din 11.08.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, în care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că M. D., angajat al S.C. N. C. S.R.L., a dat funcționarului public M. I. M. foloase necuvenite, constând în folosința gratuită a unei dube, utilizată pentru transportul unor bunuri personale în localitatea Șerboeni, precum și pentru alte transporturi de materiale în municipiul Brașov, toate în legătură cu contractul nr. 119/15.04.2022, încheiat între SPLT Brașov și societatea N. C. S.R.L., contract cu valoare totală de 9.400.000 lei cu TVA, derulat pe întreaga perioadă în care faptele au fost comise.
Fiind audiat în cursul judecății inculpatul M. I. M. a afirmat că relația sa cu V. M., presupus administrator de facto al S.C. N. C. S.R.L., ar fi fost una de reciprocitate personală, indicând că i-ar fi oferit acestuia, anterior, autovehicule de tip BMW X5 sau dubă, iar în contrapartidă, l-ar fi contactat pentru a-l sprijini cu un transport efectuat cu mijloacele firmei. Inculpatul invocă totodată și declarația martorului M. D., care, în cursul cercetării judecătorești, ar fi afirmat că acordarea folosinței dubei a avut caracter de gest prietenesc, reiterând că ar mai face același lucru și în prezent. Inculpatul susține, în esență, că ar fi contactat mai întâi pe M. V., iar apoi pe M. D., și că transportul a fost suportat din fonduri proprii.
Or, corect a reținut prima instanță că asemenea afirmații, în analiza instanței, sunt contrazise în mod direct și repetat de probele tehnice constând în interceptări și înregistrări ambientale efectuate la data de 05.07.2022, din care reiese clar că solicitarea folosirii dubei a fost adresată în mod direct lui M. D., încă de la primul apel, iar ulterior a fost discutată în prezența acestuia cu alte persoane, fără a rezulta nicio referire la existența vreunei contraprestații ori la vreo relație de natură patrimonială între inculpat și reprezentanții societății N. C. S.R.L.
În plus, din conținutul interceptărilor reiese cu claritate că inculpatul a beneficiat efectiv și repetat de serviciul de transport pus la dispoziție de această societate, iar organizarea acestor deplasări a fost realizată de martorul M. D. în mod direct, prin desemnarea șoferilor și stabilirea detaliilor logistice, în mod similar cu o activitate economică prestată cu caracter profesionist, dar fără a fi urmată de vreo facturare sau de vreo compensare financiară. În acest sens, discuțiile purtate cu martorii P. M. și S. M. relevă o relație unilaterală, de subordonare și execuție a ordinelor, fără niciun indiciu că aceștia ar fi acționat în virtutea unei obligații reciproce sau contractuale față de inculpat.
Mai mult, declarația martorului M. D., deși evocă ideea unui gest de „prietenie”, confirmă în esență realitatea solicitărilor repetate formulate de inculpat, precum și faptul că motivul acceptării a fost poziția oficială a acestuia: „știam că era directorul SPLT, îl cunoșteam și nu puteam să îl refuz”. Această mențiune contrazice explicit ipoteza unui cadru strict personal sau de reciprocitate civilă și confirmă existența unei relații de dependență și influență generate de funcția publică exercitată de inculpat, care se circumscrie pe deplin sferei raporturilor reglementate de dispozițiile privind faptele de corupție.
Față de toate acestea, Curtea nu poate primi justificarea inculpatului în sensul că folosul primit ar fi fost un simplu „ajutor”, nu pentru că s-ar exclude orice relaționare personală între astfel de persoane aflate în relații de serviciu, ci având în vedere ansamblul cauzei din care reiese că inculpatul a primit sau pretins numeroase astfel de foloase necuvenite de la persoanele cu care se afla în relații de serviciu (mașini, scutere, panouri sau „ajutor” la construcția unei case de vacanță). În acest context, primirea unui folos, chiar și de mică valoare, se înscrie printre celelalte foloase primite, inclusiv juridic ca act material în infracțiunea continuată, și nu poate justifica, de exemplu, invocarea principiului subsidiarității răspunderii penale, astfel cum acesta a fost descris în partea introductivă a prezentei hotărâri (ultima ratio).
6. Referitor la pretinderea de către inculpatul M. I. M., a unor panouri fotovoltaice de la M. C. P., administratorul S.C. N. C. S.R.L. și V. A. M.
În ceea ce privește pretinderea de foloase necuvenite de către inculpatul M. I. M., în calitatea sa de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, s-a reținut, în urma coroborării probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, că acesta a solicitat, iar ulterior i-au fost promise, panouri fotovoltaice de către martorii M. C. P. și V. A. M., în împrejurări în care aceștia gestionau activitatea S.C. N. C. S.R.L., aflată în raporturi contractuale directe cu instituția publică condusă de funcționarul menționat.
Astfel, în contextul punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate, au fost surprinse discuții telefonice relevante ce conturează inițierea și desfășurarea demersului de acordare a foloaselor necuvenite. Astfel, la data de 27.06.2022, în jurul orei 22:42:12, martorul V. A. M. l-a contactat telefonic pe M. C. P., iar după ce au discutat despre aspecte administrative și despre controlul Curții de Conturi la SPLT Brașov, l-a informat că inculpatul M. I. M. l-ar fi chemat „mâine seară pe la el” și l-a întrebat dacă a „apucat să comande alea”, precizând că este vorba despre „panouri”. M. C. a părut să fi uitat discuția anterioară și l-a întrebat ce panouri sunt în discuție, iar V. i-a reamintit că i-a spus mai demult „d-alea de la mex...”. Continuarea dialogului evidențiază caracterul informal și lipsa de formalism a unei înțelegeri în esență ilicite, martorii exprimându- se cu lejeritate despre procurarea panourilor, toate acestea conturând o atitudine de disponibilitate față de solicitarea directorului SPLT. Ulterior, la data de 14.07.2022, ora 15:37:50, inculpatul M. I. M. a fost contactat telefonic de martora G. C., angajată a S.C. K. E. R. S.R.L., firmă care urma să furnizeze panourile. Aceasta l-a întrebat dacă a primit oferta transmisă, însă inculpatul a răspuns negativ, precizând că nu i-a parvenit nicio ofertă, întrucât aceasta fusese trimisă pe adresa de e-mail a lui „C.”, respectiv c.@N.C..ro, adresă care, după cum a rezultat ulterior, aparținea inculpatului M.a C. P.. Inculpatul M. I. M. a recunoscut că, în acest mod, oferta „nu ajunge la mine” și s-a oferit să trimită adresa personală prin WhatsApp.
Confirmarea acestei adrese de e-mail a avut loc în convorbirea interceptată la data de 15.07.2022, ora 09:12:51, când M. C. P. a fost contactat de o angajată a unei firme terțe pentru chestiuni tehnice. În acel context, acesta a confirmat numele său complet și adresa de e-mail c.@N.C..ro, pe care o utiliza în corespondența cu K. E. R. S.R.L., întărind astfel ipoteza că el era persoana interpusă prin care se formaliza solicitarea și achiziția reală a panourilor pentru inculpatul M. I. M..
În aceeași zi, la ora 15:56:50, martora G. C. l-a contactat din nou pe M. C. P., solicitându-i datele firmei N. C. S.R.L. pentru întocmirea contractului de livrare a panourilor fotovoltaice, menționând expres că discutase deja cu „domnu' M.”. Inculpatul a confirmat datele solicitate și s-a arătat disponibil să colaboreze. Faptul că nu a contestat conținutul discuției și și-a asumat rolul de intermediar demonstrează că acceptase implicit să sprijine această achiziție.
În continuarea evoluției faptice, la 22.07.2022, în timpul unei convorbiri telefonice cu un interlocutor neidentificat, purtată în contextul unei discuții despre un scuter achiziționat anterior, inculpatul M. I. M. a revenit asupra subiectului panourilor și a afirmat că „nu mai apare niciun panou” pe factură, ci doar o „baterie și tablou”, în mod evident cu scopul de a disimula obiectul real al tranzacției și de a crea aparența unei achiziții fără legătură cu solicitarea inițială.
Relevante sunt în acest context declarațiile martorilor și inculpaților, care confirmă împrejurările de fapt menționate. În special, martorul M. C. P. a arătat că, inițial, a dorit să achiziționeze sistemul fotovoltaic, existând în acest sens o convorbire telefonică aflată la dosar cu o doamnă de la firma K., precum și o solicitare expresă a inculpatului M. I. M., transmisă de pe adresa de e-mail a acestuia către inculpat și către reprezentanții firmei furnizoare. A precizat că nu el a fost cel care a contactat firma, ci că a fost sunat de o reprezentantă pentru a discuta despre achiziție. Deși nu a semnat niciun contract, a estimat valoarea totală a sistemului în jur de 13.000–14.000 euro. A menționat că a renunțat la efectuarea achiziției din proprie conștiință, apreciind că nu era corect ce face și temându-se de eventualele repercusiuni asupra societății. A mai arătat că a avut o discuție cu inculpatul M. I. M. pe această temă, în cadrul căreia acesta i-ar fi solicitat explicit achiziția produselor în numele său, fără să existe o inițiativă din partea martorului. A relatat că inculpatul nu i-a comunicat ulterior nemulțumirea sa în mod direct, dar a presupus că s-a supărat, fiind posibil ca reacția acestuia să fi fost transmisă prin V. A. M., care avea o relație apropiată cu funcționarul și era prezent mai des pe șantier.
Declarațiile martorului P. A. C., director executiv în cadrul S.C. K. E. R. S.R.L., susțin această versiune, acesta relatând că toate discuțiile privind achiziția sistemului fotovoltaic au fost purtate personal cu inculpatul M. I. M., care i-a solicitat în cele din urmă să întocmească oferta nu pe numele său, ci pe o firmă terță – N. C. – fără a preciza legătura reală dintre el și această entitate. Pe baza negocierilor purtate, a fost emisă inițial o ofertă în valoare de 15.110,23 euro (cu montaj), apoi o ofertă de livrare simplificată, în valoare de 13.991,80 euro fără TVA, concretizată în contractul de livrare nr. KERL 09/15.07.2022, urmat de emiterea facturii de avans nr. 24579/15.07.2022, în cuantum de 41.141,08 lei. Contractul nu a fost semnat, iar factura nu a fost achitată, fiind anulate după 30 de zile.
În mod similar, martorul V. A. M. a confirmat că inculpatul M. I. M. deținea un teren în zona Stupini, unde nu avea acces la energie electrică, motiv pentru care, într-o discuție anterioară, își exprimase dorința de a instala un sistem fotovoltaic.
În fine, prima instanță a avut în vedere că împrejurările astfel relatate sunt confirmate și de hotărârile judecătorești definitive pronunțate în cauze conexe, constituind mijloace de probă relevante în prezenta cauză, ce se coroborează cu celelalte elemente probatorii administrate:
În acest context probator solid și coerent, în mod corect prima instanță nu a primit declarațiile inculpatul M. I. M., potrivit cărora nu ar fi solicitat panouri fotovoltaice, ci că ar fi existat doar un „exemplu de calcul” ori o confuzie între tipurile de panouri, sunt lipsite de suport obiectiv și contrazise de ansamblul probator. Referirea la o interceptare ambientală în care inculpatul M. C. P. ar manifesta interes pentru o eventuală „afacere cu panouri fotovoltaice” nu infirmă caracterul concret al solicitării venite din partea funcționarului public. De asemenea, argumentul potrivit căruia factura emisă ar fi avut un caracter ipotetic, ori că un sistem fotovoltaic de acea putere (8.64–10 kWh) nu ar fi putut fi montat pe un container, nu are aptitudinea de a înlătura natura reală a demersului inițiat, ci doar confirmă faptul că s-au făcut manevre de evitare a asumării directe a achiziției.
Cu privire la acest act material, Curtea reține că inculpatul invocă în apărare că „nu avea unde să monteze cele 16 panourile fotovoltaice și nici unde să consume energia emanată de acest sistem fotovoltaic”. Or, Curtea subliniază, încă o dată, că astfel de apărări nu țin de îndeplinirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, pentru care este necesară dovedirea doar a acțiunii de pretindere, primire sau acceptarea promisiunii unor foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul, neinteresând sub aspect penal destinația finală a foloaselor necuvenite (bunurile putând fi folosite în final în interes propriu sau al altor persoane, ele pot fi înstrăinate etc.).
7. Referitor la pretinderea și primirea de către inculpatul M. I. M., a unui autovehicul de tip scuter electric de la M. C. P., administratorul S.C. N. C. S.R.L.
În ceea ce privește foloasele necuvenite primite de către inculpatul M. I. M. sub forma unui scuter electric, prima instanță a reținut că probatoriul administrat în cauză relevă în mod neechivoc că acest bun a fost achiziționat în nume propriu de către martorul M. C. P., administratorul S.C. N. C. S.R.L., și pus la dispoziția funcționarului public, inculpatul M. I. M., în urma unei solicitări venite din partea acestuia.
La data de 18.07.2022, în biroul inculpatului M. I. M., a avut loc o discuție interceptată între acesta, M. C. P. și V. A. M., din care rezultă în mod direct că funcționarul și-a exprimat dorința de a achiziționa un scuter electric. În acest context, M. C. P. s-a oferit să i-l procure, afirmând: „Dacă vrei, eu ți-l iau”, adăugând însă că nu îl putea comanda „pe firmă”, pentru a evita atragerea atenției în cazul unui eventual control financiar. Discuția redă nu doar intenția clar exprimată de a oferi un bun unui funcționar public, ci și tentativa de disimulare a modului în care acel bun urma să ajungă în posesia acestuia.
La 21.07.2022, în baza unei acțiuni de supraveghere tehnică autorizate, a fost surprins momentul în care inculpatul M. I. M. a ridicat mai multe cutii de la un cabinet veterinar din cartierul Avangarden 3 Brașov – între care una de mari dimensiuni–, pe care le-a transportat, cu sprijinul soției sale, la domiciliul situat pe str. Pelicanului. Transportul a fost efectuat cu autoturismul VW Touareg, proprietatea lui V. A. M.. Ulterior, la 22.07.2022, inculpatul M. I. M. a manifestat nemulțumiri față de scuterul primit, în cadrul unor discuții interceptate purtate cu colega sa, inculpata M. M. E., precum și cu un interlocutor telefonic. Acesta a arătat că nu se simte confortabil în utilizarea vehiculului, că acesta „freacă fier pe fier” la furcă și că „apărătorile la roți sunt cu capete de mort”, aspect care l-a deranjat, întrucât produsul nu corespundea cu ceea ce văzuse în fotografiile de pe site-ul EMAG. De asemenea, a menționat că nu îl poate returna deoarece „a aruncat cutia”.
Această situație este reiterată în discuțiile ambientale din 25.07.2022, în care inculpatul și-a exprimat intenția de a returna scuterul, însă a constatat că acel lucru nu mai era posibil în lipsa ambalajelor originale.
În cadrul cercetărilor, martorul M. C. P. a recunoscut în mod expres faptul că a achiziționat personal scuterul electric, la solicitarea inculpatului M. I. M., aflat într- o perioadă în care nu deținea permis de conducere. A declarat că a comandat produsul de pe EMAG, cu livrare la punctul de lucru din Brașov, și că nu l-a utilizat niciodată, neavând niciun interes personal în această achiziție. A confirmat, totodată, că funcționarul nu a fost mulțumit de produs și că i-a comunicat verbal faptul că îl deranjau desenele grafice de pe caroserie, dar că nu a întreprins nimic în sensul înlocuirii ori corectării nemulțumirii acestuia.
Faptul că scuterul a fost efectiv achiziționat și livrat este confirmat și prin factura fiscală nr. F2264/19.07.2022, emisă de S.C. C. O. S.R.L., în sumă de 8.775 lei, având ca obiect un scuter electric marca SHANSU, model 18650, Harley 1500W, pentru două persoane, cu baterie detașabilă, suspensie completă, alarmă și telecomandă, specificații care corespund în totalitate cu cele invocate de inculpatul M. I. M. anterior achiziției.
Identificarea fizică a acestui bun a fost realizată la data de 17.05.2023, în cadrul procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător, fiind localizat în incinta Punctului Termic 2 Hărman-Zizin, aparținând SPLT Brașov. Pe apărătoare erau prezente desene ce simbolizau cranii umane, aspect menționat expres de inculpat ca fiind un motiv de nemulțumire – ceea ce dovedește fără echivoc că produsul aflat în custodia instituției era același cu cel achiziționat pentru el de către M. C. P..
În mod corelativ, martorul T. N. V., angajat al SPLT Brașov, a arătat că, la solicitarea inculpatului M. I. M., a montat scuterul electric livrat într-o cutie, că piesele erau noi și neutilizate și că întreaga operațiune de asamblare a durat aproximativ o oră. Acesta a precizat că a aruncat ambalajele după finalizarea montajului – aspect confirmat ulterior în interceptările ambientale.
Toate aceste elemente probatorii sunt confirmate și consolidate prin hotărârea penală definitivă pronunțată în cauza conexă:
De altfel, prima instanță a făcut trimitere și la Sentința penală nr. 181/S din data de 04.09.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, prin care s-a reținut în mod expres că inculpatul M. C. P., administrator al S.C. N. C. S.R.L., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie–iulie 2022, a promis și a dat foloase necuvenite funcționarului public M. I. M., constând într-un un scuter electric marca SHANSU, model 18650, Harley 1500W, bun în valoare de 8.775 lei, achiziționat în luna iulie 2022 de la S.C. C. O. S.R.L.,
Față de aceste probe certe, Curtea reține că apărarea inculpatului în sensul că doar „a probat” scuterul este lipsită de orice suport probatoriu și în contradicție cu cele reținute prin comunicările înregistrate în cauză și susținerile martorilor, mai ales în condițiile în care scuterul a fost identificat la debutul cercetărilor în cauză chiar la un punct de lucru al S.P.L.T. Brașov.
8. Referitor la transportul inculpatului M. I. M. de la Istanbul la Brașov cu autoturismul VW Touareg, (...), asigurat de către V. A. M.
Astfel cum a reținut prima instanță în cauză, ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și confirmat în fața instanței relevă în mod clar că, în perioada 21–28 august 2022, inculpatul M. I. M., în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, a beneficiat personal de un transport internațional gratuit cu autoturismul marca VW Touareg, înmatriculat cu nr. (...), proprietatea lui V. A. M., pe traseul Brașov – Istanbul, în contextul unei deplasări în scop personal și familial.
Deși din acte rezultă că autoturismul este înregistrat pe numele lui V. A. M., probele demonstrează că vehiculul era utilizat frecvent și de către inculpatul M. I. M., inclusiv pentru deplasări locale sau personale. Supravegherile tehnice anterioare deplasării din august 2022 relevă că inculpatul M. I. M. avea acces la autoturism, îl folosea fără restricții, iar cheia se afla în posesia soției sale, de unde a fost preluată de V. A. M. pentru deplasarea în cauză. Această împrejurare indică o disponibilitate informală dar constantă a bunului în favoarea inculpatului, fapt care potențează caracterul de folos patrimonial concret și repetat.
Din interceptările telefonice coroborate cu declarațiile martorului, a reieșit că deplasarea la Istanbul a fost efectuată la solicitarea directă a inculpatului M. I. M., care avea nevoie să revină din Turcia în țară, după ce îl însoțise cu avionul pe socrul său, N. M., la o intervenție medicală. Martorul V. A. M. a fost rugat să efectueze personal transportul, pe fondul lipsei permisului de conducere al inculpatului. Deși, potrivit declarației sale, inițial a manifestat rezerve, acesta a afirmat că a cedat insistențelor inculpatului M. I. M., apreciind că nu putea refuza, întrucât ar fi periclitat buna colaborare instituțională și contractuală cu SPLT Brașov. În acest sens, a explicat că „tăticul e supărăcios” și „trebuie să se facă ce spune el”, motiv pentru care, deși nu și-a dorit această deplasare, „s-a făcut totul pentru buna derulare a contractelor”.
La data de 06.08.2022, între M. C. P. și V. A. M. a avut loc o convorbire telefonică interceptată (vol. IX, f. 58-59), în care V. afirmă: „Cred că vrea să plece cu socru-su în Turcia și cred că să-i dau un șofer... dar până la urmă, pe nea M. îl vrea, nu vrea nici alt șofer”, iar mai departe adaugă: „Dacă tot mă duc luni, mă duc să fac și o parțială de la Școala 11. Păi, dinte pentru dinte”, recunoscând astfel că acțiunea are un substrat de reciprocitate condiționată de influența funcționarului.
În același sens, la data de 22.08.2022, martorul P. M. a afirmat într-o discuție interceptată cu M. D. (vol. IX, f. 102-103), că: „Nu și-a făcut rezervare că nu știa cât durează... i-a făcut niște analize și astăzi e programat la operație... înțeles că M. trebuie să se ducă să-l ia”, confirmând intenția ca transportul retur să fie asigurat terestru.
În continuare, în data de 23.08.2022, martorul V. A. M. înștiințează că pleacă „cu Touareg-ul” spre Turcia (vol. IX, f. 104-105), iar după deplasare, relatează la 28.08.2022 (vol. IX, f. 106-107): „Am stat 7 ore să trec vama... am fost la Tulcea să-și ia permisul... l-a luat, am scăpat dracu”, detaliind astfel traseul real: Istanbul – Tulcea – Brașov.
Martorul V. A. M. a arătat în declarația dată în urmărire penală și menținută în fața instanței, că fusese contactat direct de inculpatul M. I. M., care i-a solicitat să îl transporte înapoi din Istanbul, unde se internase socrul său. A precizat că inculpatul nu avea permis de conducere la acea dată și că nu a putut refuza solicitarea, pentru a nu tensiona relațiile contractuale SPLT-N.. A declarat că la dus a alimentat personal autoturismul, iar la întoarcere combustibilul a fost achitat de către inculpatul M. I. M., dar costul drumului dus până în Istanbul a rămas în sarcina sa. A adăugat că deplasarea a fost una extrem de obositoare, marcată de ore întregi de așteptare în vamă și drumuri lungi, dar a acceptat-o doar „pentru că nu avea încotro”.
Din procesul-verbal întocmit la data de 11.04.2023, reiese că distanța Brașov – Istanbul este de 875 km, iar la un consum mediu de 7,5 l/100 km, costul estimat al combustibilului este de 1.165 lei dus-întors. Instanța concluzionează astfel, că folosul patrimonial necuvenit primit de M. I. M. constă în transportul pe segmentul dus, până la Istanbul, în valoare de 582,5 lei, sumă suportată integral de martorul V. A. M..
Caracterul ilicit al folosului este confirmat și de Sentința penală nr. 176/S din 18.08.2023 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă, prin care s-a stabilit că inculpatul V. A. M., în contextul implicării active în activitatea S.C. N. C. S.R.L., în perioada iunie – august 2022, a promis și a dat foloase necuvenite funcționarului public M. I. M., constând inclusiv în: „transportul gratuit cu autoturismul marca VW Touareg, înmatriculat cu nr. (...), din orașul Istanbul (Turcia) în municipiul Brașov, în luna august 2022, aproximat ca valoare la suma de 1.165 lei”.
În concluzie, corect prima instanță a reținut că inculpatul M. I. M. a beneficiat de un folos patrimonial concret și evaluabil, constând în transportul gratuit Brașov – Istanbul, în cuantum de 582,5 lei, într-un context relațional de influență și dependență profesională, ce caracterizează ansamblul conduitei infracționale reținute în sarcina inculpatului.
În acest context, apărarea inculpatului M. I. M., potrivit căreia deplasarea în Turcia cu autoturismul marca VW Touareg, pus la dispoziție de către martorul V. A. M., ar fi avut loc exclusiv în contextul relației de prietenie dintre aceștia, fără legătură cu funcția publică exercitată, în mod corect nu poate fi primită, fiind contrazisă de ansamblul probatoriului administrat în cauză.
9. Referitor la pretinderea și primirea de către M. I. M., a contravalorii construcției unei case edificate în localitatea Șerboeni (jud. Argeș) de la M. C. P., administratorul S.C. N. C. S.R.L., plată efectuată de S.C. N. C.
S.R.L. către S.C. Inter F. S.R.L., în sumă de 81.872 lei, cu complicitatea lui V. A. M.
În acest sens, Tribunalul a reținut că, în cursul anului 2022, inculpatul M. I. M., în calitate de director al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov (SPLT), i-a pretins martorului M. C. P., administrator al societății comerciale S.C. N. C. S.R.L., remiterea unei sume de bani sub forma decontării unei lucrări de construcție a unui imobil (casă de locuit) situat în localitatea Șerboeni, județul Argeș. Pretinderea foloaselor necuvenite s-a realizat în contextul derulării relației contractuale existente între SPLT Brașov și S.C. N. C. S.R.L., în baza unui contract de prestări servicii atribuit acestei din urmă societăți.
În cursul urmăririi penale, iar ulterior și în fața instanței de judecată, martorul M. C. P. a oferit o declarație detaliată și constantă, în care a descris împrejurările concrete ale solicitării făcute de directorul SPLT Brașov, arătând că aceasta a avut loc într-un context de presiune indirectă și de constrângere implicită. Astfel, după atribuirea și demararea contractului dintre societatea sa și SPLT, martorul a fost chemat în biroul inculpatului M. I. M., care i-a solicitat, în mod direct, suportarea contravalorii unei construcții pe care urma să o realizeze în județul Argeș. În percepția martorului, solicitarea nu a fost una facultativă, ci a avut caracter imperativ, întrucât a înțeles că refuzul de a se conforma putea atrage consecințe negative asupra derulării contractului, inclusiv întârzierea plăților sau obstrucționarea executării acestuia.
În cadrul aceleiași discuții, inculpatul M. I. M. i-a indicat martorului modalitatea concretă prin care suma urma să fie achitată: prin emiterea unei facturi fictive de către o societate terță către N. C. S.R.L., pentru bunuri sau servicii care nu urmau să fie livrate în mod real. Totodată, i-a oferit inculpatului datele de contact ale unei persoane care urma să intervină în această tranzacție. Ulterior, această persoană s-a prezentat la punctul de lucru al societății din Brașov, s-a recomandat ca fiind delegat de directorul M. I. M. și i-a confirmat că va emite factura convenită, confirmând totodată lipsa oricărei prestații reale.
În executarea înțelegerii astfel stabilite, la data de 01.08.2022, societatea S.C. I. F. S.R.L., administrată de martorul L. L., a emis factura seria A nr. 000817, în valoare de 81.872 lei cu TVA, către S.C. N. C. S.R.L.. Această factură a fost achitată prin transfer bancar la data de 17.08.2022, conform extrasului bancar pus la dispoziție în cursul urmăririi penale. Martorul M. C. P. a declarat că avea cunoștință, încă din momentul emiterii facturii, că aceasta reprezenta contravaloarea lucrării de construcție a casei personale a inculpatului M. I. M., aspect care i-a fost confirmat în mod direct de către acesta.
Instanța constată că declarația martorului M. C. P. este veridică, detaliată și coerentă, fiind confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv de factura fiscală identificată, de plata efectuată în contul I. F. S.R.L., precum și de inexistența unor bunuri sau servicii efectiv livrate către N. C..
Instanța constată că din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv interceptările convorbirilor telefonice purtate între persoanele implicate, rezultă în mod concludent existența unui mecanism ilicit prin care inculpatul M. I. M., în calitate de director al SPLT Brașov, a pretins și a primit, în mod disimulat, foloase patrimoniale necuvenite de la martorul M. C. P., administratorul societății S.C. N. C. S.R.L., constând în contravaloarea lucrărilor de construcție a unui imobil situat în localitatea Șerboeni, județul Argeș.
În ansamblu, au mai fost reținute în cauză convorbirile telefonice care relevă o înlănțuire coerentă de fapte, din care rezultă că inculpatul M. I. M. a solicitat și a obținut plata unor lucrări personale printr-o schemă disimulată, implicând interpunerea unei societăți comerciale aparținând unui partener contractual al SPLT Brașov, și utilizarea unei facturi fictive pentru justificarea transferului de bani. Dialogurile reflectă cu claritate starea de presiune exercitată asupra martorului M. C. P., care, pentru a menține contractul cu SPLT și pentru a evita complicații, a acceptat să plătească suma pretinsă printr-un canal mascat, precum și caracterul organizat, coordonat și disimulat al întregului mecanism.
Instanța de fond a mai reținut că, din analiza coroborată a interceptărilor telefonice, a documentelor fiscale și bancare, precum și a declarațiilor administrate în cauză, rezultă conturarea unei situații de fapt din care se poate deduce că efectuarea plății sumei de 81.872 lei de către S.C. N. C. S.R.L. către S.C. I. F. S.R.L., în baza facturii din 01.08.2022, a fost condiționată, în mod concret, de încasarea unor sume de bani din partea SPLT Brașov, autoritate contractantă în raport cu societatea N..
De altfel, prima instanță a luat în considerare cele două hotărâri judecătorești – nr. 27/S și nr. 176/S – care evidențiază fapte care, deși tratate procedural separat, privesc același context factual și se referă la comportamentul acelorași persoane. Din analiza probelor, rezultă că inculpatul M. I. M. a dezvoltat, pe durata exercitării funcției de conducere în cadrul SPLT Brașov, o practică repetată de acceptare a unor beneficii patrimoniale din partea partenerilor contractuali ai instituției, fie în mod direct, fie prin intermediul altor persoane sau entități economice. Faptele reținute în cele două sentințe se sprijină reciproc și sunt confirmate de materialul probator administrat în prezentul dosar, conturând un mod de acțiune constant, desfășurat în scopul valorificării influenței funcției publice în beneficiu propriu.
În ceea ce privește apărările inculpatului M. I. M., potrivit cărora nu ar fi pretins și primit foloase necuvenite constând în achitarea lucrărilor de construcție executate la imobilul situat în localitatea Șerboeni, județul Argeș, prima instanță a apreciat că acestea nu pot fi primite, întrucât sunt contrazise în mod direct și convingător de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Prin apelul formulat în cauză inculpatul se apără în sensul că „acuzația indică o pretindere pentru sine, deși toate probele, dar absolut toate, indică indiscutabil că imobilul este al rudelor sale, deci acțiunea de pretindere putea viza doar pentru altul”. Or, Curtea reiterează că sub aspectul tipicității infracțiunii de luare de mită nu interesează dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altul, ambele variante fiind incriminate. În cauză a fost reținut primirea pentru sine având în vedere că inculpatul a pretins și a primit sumele de bani susținând un interes propriu de a contribui la casa de vacanță a familiei sale, apărând irelevant din această perspectivă pe numele cărei persoane din familia inculpatului apare în proprietate casa respectivă.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere reținută în sarcina inculpatului M. I. M.
În ceea ce privește conducerea autoturismului marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare (...), de către inculpatul M. I. M., în data de 22 iulie 2022, pe drumurile publice, în perioada în care dreptul său de a conduce era suspendat, Curtea reține că inculpatul nu contestă această situație de fapt.
În acest context, în care fapta apare probată în mod obiectiv în cauză, inculpatul a încercat să ofere o justificare subiectivă a conduitei sale, susținând că, la momentul respectiv, fosta sa soție se afla într-o avansată stare de graviditate, respectiv în luna a șaptea – a opta de sarcină, iar în ziua incidentului a fost contactat telefonic de aceasta, întrucât la domiciliul comun fuseseră livrate mai multe colete constând în obiecte necesare pentru copilul ce urma să se nască: un pătuț, un cărucior, biberoane speciale și alte articole pentru nou-născuți. Inculpatul a menționat că în acele colete se regăsea și trotineta la care s-a făcut referire în activitatea de supraveghere tehnică efectuată în acea zi. Potrivit declarației acestuia, deși inițial a refuzat deplasarea, motivând că nu avea cine să îl ajute, în cele din urmă a cedat insistențelor soției, fiind îngrijorat de posibile complicații ale sarcinii, context în care a decis să utilizeze autoturismul în scopul strict de a prelua și transporta obiectele respective de la punctul de livrare până la domiciliu.
Inculpatul a subliniat că deplasarea efectuată a avut loc exclusiv în interiorul cartierului privat Avangarden 3 Bartolomeu, pe o distanță relativ scurtă de aproximativ 200 de metri, între strada Egretei și strada Pelicanului, fără a părăsi perimetrul cartierului și fără a accesa artere publice de circulație în sensul propriu al termenului. Acesta a calificat incidentul drept unul absolut izolat, precizând că în decursul a peste șase luni de monitorizare tehnică și filaj, autoritățile nu au identificat alte momente în care să fi condus pe drumurile publice, ceea ce – în opinia inculpatului – ar susține caracterul excepțional și singular al conduitei.
În susținerea celor declarate, inculpatul a depus la dosar documente medicale care confirmă starea avansată de sarcină a fostei soții la momentul faptei și situația medicală delicată a copilului nou-născut, diagnosticat ulterior cu o malformație gravă, arătând că regretă sincer faptul că a recurs la această conduită și exprimând bucuria că, în prezent, copilul se află într-o stare stabilă.
Astfel, prima instanță a reținut că, deși explicațiile oferite de inculpat pot evoca o stare de presiune emoțională și pot fi analizate pe latura morală și umană a cauzei, acestea nu constituie cauze justificative sau de neimputabilitate în sensul art. 18 și 23 Cod penal, nefiind de natură a înlătura caracterul penal al faptei săvârșite. Inculpatul a acționat cu conștiința clară a caracterului ilicit al conduitei sale, întrucât, potrivit propriilor declarații, era perfect conștient că dreptul său de a conduce era suspendat și că dovada înlocuitoare își pierduse valabilitatea la data comiterii faptei. Faptul că deplasarea s-a realizat pe o distanță scurtă ori în cadrul unui cartier cu regim rezidențial nu are semnificație juridică sub aspectul existenței elementului material al infracțiunii, întrucât și acele segmente de drumuri se încadrează în noțiunea de drum public, în accepțiunea jurisprudenței constante a instanțelor.
Prin urmare, instanța a reținut că recunoașterea faptei și regretul exprimat de inculpat vor fi avute în vedere exclusiv ca elemente favorabile în individualizarea judiciară a pedepsei, fără a putea conduce la înlăturarea răspunderii penale pentru fapta săvârșită, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, inculpatului fiind aplicată pedeapsa la limita minimului special prevăzut de lege.
Curtea nu poate primi cerința inculpatului din apel, sub aspectul individualizării pedepsei, privind renunțarea la aplicarea pedepsei pentru motivul distanței reduse parcurse (500 de m pe ambele sensuri) și ținând seama de justificarea invocată (starea de sănătate a soției), în condițiile în care fapta nu pare lipsită de un pericol social relevant, iar prima instanță a valorificat suficient susținerile inculpatului în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, pe care redus-o la minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului M. I. M.
Prin sentința apelată, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul M. I. M. pentru o parte dintre infracțiunile sesizate, în procesul de individualizare a pedepselor orientându-se către media și minimul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. În acest sens, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele de fapt ale infracțiunilor sesizate, reținând în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, permiterea accesului la informațiile nedestinate publicității și luare de mită un pericol social relativ ridicat datorat multitudinii de acte materiale și a cuantumului prejudiciilor produse sau obiectul acțiunilor de luare de mită. În cazul infracțiunii privind circulația pe drumurile publice, instanța s-a orientat către minimul pedepsei prevăzute de lege având în vedere circumstanțele de fapt care implicau un pericol social redus, ținând seama de scruta deplasare a inculpatului în aceste condiții. La toate acestea, prima instanță a mai avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, aflat la vârsta maturității depline, necunoscut cu antecedente penală și bine integrat social.
Față de toate aceste considerente, Curtea nu poate primi nicio critică privind cuantumul pedepselor aplicate inculpatului M., considerând că prima instanță a respectat întru totul criteriile prevăzute în art. 74 C.pen., context în care achiesează pe deplin la acestea.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea cauzei de reducere a pedepselor, Curtea le va primit ca atare, având în vedere că apar îndeplinite condițiile legii în acest sens, urmând să dispună reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate inculpatului.
Astfel, prin adresa din data de 17.04.2026, depusă la dosar de către inculpat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani a informat instanța de apel că, urmare a denunțului formulat în data de 12.05.2025 de către acesta, în cauza penală cu nr. 2562/256/P/2025 a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de numitul H. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 342 alin. 1 C.pen. și art. 342 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 38 C.pen. și față de numitul H. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal (dosar apel, vol. II, fila 156).
În drept, Curtea reține că, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h) beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”, printre acestea din urmă fiind enumerate și infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
În analiza aplicabilității cauzei de reducere a pedepsei reglementate de art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea are în vedere Decizia nr. 79/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care instanța supremă a statuat că aplicarea acestui beneficiu, față de inculpatul care are calitatea de denunțător într-o cauză penală, este condiționată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunțător, condiție necesară, dar nu suficientă, instanța urmând a evalua întrunirea cumulativă a condițiilor de aplicare a textului.
Se constată că potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 682/2002, martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situații:
1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni;
2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informații și date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă și persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză;
3. se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate și, prin informațiile și datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni;
Inculpatul M. a avut calitatea de martor în dosarul nr. 2562/256/P/2025 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani prin prisma art. 2 lit. a) pct. 2 al legii precitate, astfel intră în categoria persoanelor care pot beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă.
Contribuția inculpatului la atingerea obiectivului urmărit de legiuitor prin beneficiul instituit prin art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv acela de combatere a infracțiunilor grave ca urmare a denunțului și informațiilor furnizate de martori, rezultă din conținutul adresei depuse la dosar, emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, conform căreia denunțul inculpatului a condus la efectuarea în continuare a urmăririi penale față de două persoane, dintre care una fiind cercetată pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 Cod penal, faptă care, astfel cum s-a menționat și mai sus, intră în categoria infracțiunilor grave întrucât figurează în enumerarea cuprinsă în art. 2 lit. h din Legea nr. 682/2002.
În concluzie, fiind îndeplinite în cauză condițiile impuse prin art. 19 din Legea nr. 682/2002, inculpatul va beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, ca urmare a reducerii acestora la jumătate, Curtea nu va proceda la suspendarea executării pedepsei, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 alin. 1 lit. d) C.pen., cu privire la persoana infractorului, la conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, la eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, astfel încât instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Astfel, Curtea observă că față de inculpat au fost reținute mai multe infracțiuni de corupție, care au cauzat pagube importante unei instituții publice, finanțate de la bugetul local al unui municipiu, având ca obiect o activitate importantă sub aspect social și economic (termoficarea publică). În loc ca inculpatul, aflat într-o funcție de conducere a instituției, să depună toate eforturile pentru buna funcționare și chiar dezvoltarea pe viitor a acesteia, a ales să își exercite atribuțiile în scopul obținerii de foloase, atât pentru sine prin infracțiunile de luare de mită care au avut ca obiect bani, mașini și case de vacanță, cât și pentru alte persoane din anturajul său apropiat.
În acest mod, inculpatul a transformat prerogativele funcției publice într-un instrument de satisfacere a unor interese patrimoniale, lipsind exercițiul funcției de finalitatea sa legală și conferindu-i un caracter venal. Gravitatea conduitei este accentuată de împrejurarea că folosirea funcției în scop personal nu a reprezentat un episod izolat sau accidental, ci o conduită repetată, cu un mare număr de acte materiale infracționale, prin care atribuțiile conferite în considerarea interesului public au fost instrumentalizate în beneficiul inculpatului și al persoanelor apropiate acestuia.
Sub aspectul circumstanțelor personale, Curtea nu poate regăsi nicio justificare care să fi determinat inculpatul, cu pregătire profesională înaltă și aflat la vârsta maturității depline, să săvârșească actele de corupție reținute, alta decât slaba conștientizare a necesității respectării legii și a responsabilității pe care o presupune exercitarea unei funcții de conducere în serviciul unei comunități. Acesta a ignorat responsabilitățile etice și juridice ale funcției, confundând interesele publice cu cele personale, a nesocotit încrederea comunității că resursele publice sunt corect folosite, ceea ce a compromis prestigiul instituției, punând interesele personale deasupra interesului public.
Față de aceste circumstanțe de fapt și personale, Curtea nu este deloc convinsă că simpla aplicare a pedepsei, fără executarea efectivă a acesteia, ar fi suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea conduitei sale și pentru a crea premisele necesare ca acesta să nu mai comită alte infracțiuni, fiind insuficientă, în acest scop, simpla supraveghere a conduitei sale pe o perioadă determinată. Dimpotrivă, Curtea apreciază că executarea efectivă a pedepsei este necesară pentru atingerea scopurilor acesteia, putând contribui în mod real la conștientizarea valorilor sociale încălcate și la îndreptarea conduitei inculpatului, astfel încât, ulterior executării pedepsei, acesta să își poată relua în condiții corespunzătoare viața socială și personală, cu respectarea exigențelor legii și a valorilor sociale ocrotite de aceasta.
Pentru toate aceste motive, Curtea va menține dispoziția de executare a pedepsei în regim de detenție.
În acest context, Curtea va admite cererea inculpatului și va dispune pe cale de consecință reducerea în mod proporțional la jumătate a fiecăreia dintre pedepsele principale aplicate inculpatului, urmând să admită apelul inculpatul exclusiv în acest sens, fără a mai putea proceda la reaprecierea procesului de individualizare judiciară a pedepsei în defavoarea inculpatului, având în vedere lipsa apelului procurorului sub acest aspect. În acest sens, Curtea trebuie să precizeze că reținerea în calea de atac a incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în lipsa apelului parchetului, conduce la o diminuare proporțională a sancțiunii aplicate, față de necesitatea respectării limitelor impuse de principiul neagravării situației în propria cale de atac, prev. de art. 418 C.proc.pen. (non reformatio in pejus).
Cu privire la criticile particulare formulate prin apelul inculpatului C. G.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului C. G.
Faptele inculpatului C. G., constând în aceea că, în calitate de director adjunct al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., cu al căror administrator de fapt, M. D., a avut mai multe întâlniri în acest scop, în înțelegere cu M. I. M., directorul al S.P.L.T. Brașov, în perioada iunie – noiembrie 2022, și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu (stabilite prin art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 6, art. 7, art. 430 alin. 1, art. 440 alin. 1, art. 441 alin. 1 și 3, art. 449 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 57/2019), sens în care:
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări de reparații curente - reparații coș de fum și alte operații aferente la Obiectivul SPLT - punct de lucru PCT PASAJ BARTOLOMEU”,publicat în SEAP în data de 17.06.2022, contract atribuit societății Q. M. S.R.L. la o valoare de 439.705,50 (fără TVA), respectiv 523.249,55 lei (cu TVA), lucrările fiind supraevaluate și executate necorespunzător,
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări de reparație curente – manoperă și materiale aferente la Obiectiv SPLT”, publicată în SEAP în data de 04.07.2022, în valoare de 321.738 lei (fără TVA), respectiv 382.686,22 lei (cu TVA), contract încheiat între S.P.L.T. Brașov și S.C. C. H. S.R.L. și executat necorespunzător;
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022 la valoarea de 361.080 lei (fără TVA), respectiv 429.685.2 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. Q. M. S.R.L., faptă la care a fost ajutat și de către M. M. E., șef Serviciu administrativ;
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022 la valoarea de 111.150 lei (fără TVA), respectiv 132.268,5 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. C. H. S.R.L.,
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022 la valoarea de 127.000 lei (fără TVA), respectiv 151.130 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. D. H. G. S.R.L.,
- a derulat formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022 la valoarea de 246.070 lei (fără TVA), respectiv 292.823,3 lei (cu TVA), contract atribuit către S.C. D. H. G. S.R.L.,
fiind astfel încălcate dispozițiile art. 22 alin.1 și alin. 2 lit. „c” și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. 2 lit. „a” - „f” din Legea nr. 99/2016 raportat la art. 1 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 394/2016, art. 164 - 165 din Legea nr. 99/2016, art. 441 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 57/2019,
toate acestea cu consecința prejudicierii bugetului Serviciului Public Local de Termoficare Brașov cu suma totală de 1.606.743,5 lei (fără TVA), respectiv 1.912.024,77 lei (cu TVA), concomitent cu asigurarea unui folos necuvenit în cuantumul valorii fiecărui contract încheiat pentru societățile S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L. și indirect pentru M. D.,
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată”, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (6 acte materiale).
În analiza laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului C. G., instanța a reținut, în prealabil, că considerentele teoretice, doctrinare și jurisprudențiale dezvoltate pe larg în analiza infracțiunii de abuz în serviciu imputate inculpatului M. I. M. își păstrează integral aplicabilitatea și în cazul de față, dat fiind că faptele reținute sunt similare sub aspectul naturii lor juridice, al contextului administrativ, al sferelor de competență funcțională și al mecanismelor infracționale puse în operă. Din rațiuni de coerență și economie procesuală, aceste considerente nu vor fi reluate în mod redundant, fiind însă pe deplin preluate, mutatis mutandis, în fundamentarea juridică a prezentei concluzii.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a-și îndeplini în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prevăzute expres de legea primară – art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 6, art. 7, art. 430 alin. 1, art. 440 alin. 1, art. 441 alin. 1 și 3, art. 449 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 57/2019 –, în exercitarea funcției publice de director adjunct al S.P.L.T. Brașov. În concret, faptele reținute vizează derularea formală și nelegală a unui număr de șase proceduri de achiziție publică directă, cu atribuire sistematică și concertată a contractelor către societăți comerciale afiliate de facto unei singure persoane – numitul M. D. –, toate acestea având drept consecință prejudicierea bugetului public și obținerea de foloase patrimoniale pentru terți.
Implicarea inculpatului C. G. în mecanismul fraudulos reiese cu claritate din ansamblul probator. Acesta a semnat documentațiile de achiziție, a avizat rapoartele de atribuire și a girat formal contractele, în deplină cunoștință de cauză, deși probele demonstrative indică lipsa unei realități economice în spatele operațiunilor derulate. Martorii audiați, inclusiv personal tehnic și funcționari ai SPLT, au declarat că deciziile privind atribuirea contractelor erau luate în mod exclusivist de către M. I. M. și C. G., fără implicarea efectivă a compartimentelor de specialitate, iar toate direcționările către firmele controlate de martorul M. D. erau cunoscute și acceptate de către inculpatul C..
Interceptările ambientale și corespondența electronică analizată relevă faptul că inculpatul s-a întâlnit în mod repetat cu administratorul de fapt al societăților contractante, purtând discuții directe în legătură cu derularea și fragmentarea contractelor, în scopul disimulării valorii cumulate și eludării pragurilor legale impuse de legislația achizițiilor publice. Probele audio-video din supravegherea tehnică evidențiază o participare activă a inculpatului la planificarea formală a procedurilor, în paralel cu redactarea de documente care atestau în fals realitatea lucrărilor, în vederea efectuării plăților.
Devizele de lucrări și rapoartele tehnico-științifice de specialitate indică faptul că lucrările contractate nu au fost executate conform specificațiilor, unele fiind complet inexistente ori executate cu materiale de o calitate inferioară celor menționate în contracte. În ciuda acestor nereguli, inculpatul C. G. a avizat plata integrală a sumelor, fără a dispune măsuri de verificare sau remediere. Astfel, activitatea sa nu se reduce la o simplă omisiune, ci reprezintă o conduită activă, repetitivă și convergentă cu interesul privat al beneficiarilor.
Urmarea imediată a conduitei ilicite constă în prejudicierea gravă a bugetului autorității contractante – Serviciul Public Local de Termoficare Brașov – cu suma totală de 1.912.024,77 lei (inclusiv TVA), sumă ce a fost transferată în patrimoniul societăților comerciale beneficiare, fără contraprestație reală și în absența unei selecții reale de oferte.
Legătura de cauzalitate între conduita funcționarului și producerea rezultatului prejudiciabil este una directă și neechivocă, întrucât fără acțiunile semnate și validate de C. G., contractele nu puteau fi derulate, iar fondurile nu puteau fi angajate și transferate.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul cunoscând dispozițiile legale incidente în materia achizițiilor și exercitând atribuțiile cu scopul de a favoriza, în mod vădit, interesele unor operatori economici aleși, în detrimentul interesului public.
În concluzie, rezultă cu evidență că faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru altul, în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (șase acte materiale).
În ceea ce privește infracțiunea de „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații” prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatului C. G.
Faptele inculpatului C. G., constând în aceea că, în calitate de director adjunct al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, anterior publicării în SEAP, în perioada august – septembrie 2022, i-a furnizat lui M. D. informații confidențiale referitoare la procedurile de achiziție directă ce urmau a se desfășura (informații vizând tipul lucrării, valoarea, locația), respectiv „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată în SEAP în data de 03.10.2022, „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată în SEAP în data de 06.10.2022, „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată în SEAP în data de 18.11.2022,
în scopul atribuirii nelegale a contractelor către S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L., societăți pe care M. D. le administra în fapt,
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații” prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 78/2000;
Tribunalul a constatat că faptele inculpatului C. G., care, în calitate de director adjunct al Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, a divulgat, în mod repetat și sistematic, în perioada august – septembrie 2022, informații confidențiale nepublice privind proceduri de achiziție directă aflate în faza de pregătire, către martorul M. D. – administratorul de fapt al societăților comerciale S.C. Q. M. S.R.L., S.C. C. H. S.R.L. și S.C. D. H. G. S.R.L. – întrunește, în mod evident, toate elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate.
În preambul, prima instanță a arătat că dezvoltările teoretice, doctrinare și jurisprudențiale efectuate cu privire la această infracțiune în cadrul analizei dedicate inculpatului M. I. M. se impun, mutatis mutandis, și în prezenta ipoteză factuală, dat fiind că faptele analizate se circumscriu aceluiași cadru normativ și implică aceleași standarde de interpretare juridică. Pentru evitarea reiterării, instanța face trimitere la considerentele respective, pe care le îmbrățișează în integralitatea lor, cu valoare de fundament comun aplicabil și în raport cu fapta imputată inculpatului C. G..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea deliberată a inculpatului de a furniza, cu încălcarea regimului de confidențialitate, informații privilegiate referitoare la proceduri de achiziție publică nepublicate, în vederea asigurării unui avantaj injust pentru operatorii economici controlați de persoana beneficiară. Comunicarea acestor informații – anterior publicării în SEAP – a vizat detalii precise privind natura lucrărilor, valoarea estimată, locațiile vizate și calendarul orientativ al demarării procedurilor, după cum urmează: „lucrări revizii CT, PT”, publicată în SEAP la 21.09.2022; „lucrări de întreținere terase acoperiș”, publicată la 03.10.2022; „servicii de mentenanță/reparații instalații electrice”, publicată la 06.10.2022; „lucrări de hidroizolații și reparații la 2 PCT”, publicată la 18.11.2022.
Prin această conduită, inculpatul a generat o distorsiune gravă a cadrului concurențial, permițând pregătirea și adaptarea prealabilă a ofertelor de către societățile vizate, în scopul simulării unei aparente legalități a atribuirii, în dauna altor operatori economici și a interesului public. Vicierea procedurilor de achiziție a fost completă, afectând atât transparența procesului, cât și egalitatea de tratament între participanți.
Caracterul confidențial și relevanța strategică a informațiilor comunicate rezultă cu claritate din: interceptările telefonice și ambientale efectuate în perioada premergătoare publicării anunțurilor în SEAP, care atestă că inculpatul comunica detalii esențiale privind conținutul proiectelor de achiziții și termenele aproximative; declarațiile martorilor, inclusiv ale unor funcționari ai SPLT Brașov, care au confirmat că inculpatul C. era în contact constant cu M. D. și că acesta din urmă beneficia de informații privilegiate; corespondența electronică identificată în urma perchezițiilor informatice, care includea precizări explicite referitoare la valorile estimate ale lucrărilor, cu mențiuni directe despre inculpatul C. („conform ce mi-a zis Ghiță...”); suprapunerea fidelă a informațiilor comunicate în mod informal și a parametrilor reali ai achizițiilor publicate ulterior în SEAP, ceea ce exclude orice ipoteză de coincidență sau simplă anticipare.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul fiind pe deplin conștient atât de natura confidențială a informațiilor comunicate, cât și de lipsa oricărei calități oficiale a destinatarului acestora, precum și de finalitatea urmărită – facilitarea adjudecării contractelor către entități prestabilite, în afara unei competiții reale.
În susținerea acestei concluzii, instanța are în vedere și declarația dată de inculpatul C. G. în cursul urmăririi penale, declarație în care acesta a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, confirmând caracterul repetat și conștient al comunicării informațiilor confidențiale către martorul M. D., anterior publicării procedurilor de achiziție în SEAP, în scopul favorizării acestuia. Inculpatul a arătat că a acționat în acord cu îndrumările primite din partea superiorului său ierarhic, inculpatul M. I. M., și în convingerea – profund eronată – că o astfel de conduită ar reprezenta un demers util în eficientizarea mecanismelor interne de achiziție. Această recunoaștere, deși invocă anumite circumstanțe atenuante subiective, nu este de natură a înlătura caracterul penal al faptei, ci doar a justifica, eventual, o individualizare judicioasă a pedepsei în raport cu atitudinea sinceră a inculpatului.
În ceea ce privește critica inculpatului din apel privind greșita încadrare juridică a infracțiunilor sesizate, Curtea nu o poate primi.
Astfel, inculpatul C. G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni de abuz în serviciu cu folos și folosire de informații nedestinate publicității într- o singură infracțiune de abuz, cu motivarea că cea de-a doua infracțiune este absorbită în cea dintâi.
În acest sens, inculpatul a invocat identitatea obiectului juridic al celor două infracțiuni, în sensul că „actele materiale aduc atingere acelorași relații sociale fiind vătămate interesele S.P.L.T. de a beneficia de manifestarea concurenței reale dintre ofertanți”. În același sens, s-a susținut că „acțiunea de divulgare a acestor informații, în prealabil desfășurării procedurii, este condiția absolut necesară, pentru caracterul formal al procedurii și subsecvent pentru producerea rezultatului constând în vătămarea intereselor S.P.L.T. de a beneficia de manifestarea concurenței reale între ofertanți, urmarea imediată a faptei de abuz”, așa cum a fost reținută de către instanța de fond, în opinia apărării. Mai mult, se susține o „inechitate de tratament juridic” între cei doi inculpați, având în vedere că, în pofida similarității actelor materiale infracționale ale celor doi, numai inculpatului C. i s-a reținut infracțiunea de divulgarea a informațiilor nedestinate publicității.
Curtea nu poate primi solicitarea de schimbare a încadrării juridice.
În ceea ce privește raportul dintre infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b) din aceeași lege, Curtea apreciază că, în condițiile concrete ale cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) C. pen., cele două infracțiuni aflându-se în concurs real.
Potrivit art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, constituie infracțiune folosirea, în orice mod, direct sau indirect, a unor informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă fapta este săvârșită în scopul obținerii, pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Rezultă că legiuitorul a incriminat distinct conduita constând în utilizarea ori divulgarea unor informații cu caracter nepublic, fiind necesar, suplimentar, ca aceasta să fie săvârșită în scopul special prevăzut de norma de incriminare.
Abuzul în serviciu, în schimb, presupune îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea legii, în condițiile art. 297 C. pen., iar incidența art. 13² din Legea nr. 78/2000 este determinată de obținerea de către funcționarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit. Cele două incriminări au, prin urmare, elemente constitutive distincte, iar realizarea elementului material al uneia dintre ele nu implică, prin ea însăși, realizarea elementului material al celeilalte.
Împrejurarea că informația nedestinată publicității a fost utilizată în contextul săvârșirii abuzului în serviciu, precum în cauza de față, nu conduce, prin ea însăși, la absorbția primei infracțiuni în cea de-a doua. Pentru existența concursului real este suficient ca autorul să fi săvârșit, în realizarea rezoluției infracționale, acte distincte care întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale unei infracțiuni, fără ca una dintre incriminări să constituie un element constitutiv sau o modalitate necesară de săvârșire a celeilalte.
În cauză, conduita inculpatului, deși desfășurată în același context de fapt, a presupus două acțiuni distincte și a avut două obiective juridice diferite prin raportare la infracțiunile reținute în concurs. Astfel, în cadrul activității de serviciu acesta a participat la derularea în mod formal a procedurilor legale, procedând la semnarea documentațiile de achiziție și avizarea rapoartele de atribuire, în deplină cunoștință de cauză, deși probele indică lipsa unei realități economice în spatele operațiunilor derulate, încălcându-se atribuțiile de serviciu și producând un prejudiciu instituției parte civilă, cu consecința unui folos necuvenit operatorilor economic contractanți, ceea ce se constituie în infracțiunea de abuz în serviciu cu folos. În mod distinct, deși în aceeași împrejurare, inculpatul a dezvăluit informații confidențiale reprezentanților operatorilor economici participanți la derulare formală a procedurii, ceea ce atribuire celei din urmă activități infracționale caracter autonom față de cea dintâi, fără a se putea confunda cu aceasta, împreună cu care intră în concurs de infracțiuni, prev. de art. 38 C.pen.
În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu, Curtea reține că apărarea a susținut că „în mod eronat instanța a concluzionat în sensul utilizării funcției publice pentru favorizarea unor operatori economici de către inculpatul C. G., niciuna dintre probele evocate de instanță nesusținând această concluzie”. În acest sens, inculpatul contestă forța probantă a unor declarații, critică concluzia vizând modalitatea de interpretare de către instanță a prevederilor legale încălcate și susține lipsa în concret a atribuțiilor de serviciu în legătură cu achizițiile respective.
În ceea ce privește infracțiunea privind dezvăluirea unor informații nedestinate publicității, inculpatul contestă caracterul confidențial al informațiilor dezvăluite și afirmă că „nu există nicio probă cu privire la faptul că inculpatul C. G. și M. D. ar fi discutat cu privire a alte oferte, ori la valorile acestora”.
Analizând motivele de apel ale inculpatului, Curtea apreciază că acestea se întemeiază în mod expres pe lipsa vinovăției și motivul inexistenței unui suport probatoriu care să susțină soluția de condamnare, prevăzute ca impedimente legale pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în cuprinsul art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a și c) din C.proc.pen. Or, în condițiile în care inculpatul a recunoscut infracțiunile sesizate și a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., potrivit Deciziei nr. 4/2019 a ÎCCJ- RIL, în ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. c) din Codul de procedură penală, care vizează lipsa de vinovăție și inexistența probelor în acuzare. Sub acest aspect, Curtea nu poate primi susținerea apărării, în sensul neaplicabilității textului legal în interpretarea Deciziei nr. 4/2019 a ÎCCJ-RIL, cu motivarea că inculpatului i s-a respins inițial cererea sa de aplicare a procedurii recunoașterii, reținându-se disp. art. 396 alin. 10 C.proc.pen. abia ulterior, prin sentința penală, în condițiile în care a fost reținută în cauză aceeași stare de fapt precum cea recunoscută de inculpat, conform aceluiași art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
În acest sens, Curtea reține că, într-o astfel de situație procesuală privind imposibilitatea invocării impedimentelor legale prev. de art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II-a și c) din C.proc.pen., are importanță soluția subsecventă a instanței privind valorificarea recunoașterii învinuirii și beneficiul aplicat inculpatului prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar nu aspectul procesual privind respingerea inițială a cererii de recunoaștere a învinuirii. Numai astfel poate fi înțeleasă formularea din hotărârea preliminară privind aplicabilitatea interpretării date prin aceasta în „ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri”, ceea ce interesează fiind doar fundamentul conceptual al soluției curții supreme care constă în „incompatibilitate evidentă” între, pe de o parte, cazurile respective de împiedicare a exercitării în continuare a acțiunii penale care implică o lipsă de probe și vinovăție și, pe de altă parte, soluția instanței prin care se atribuie valoarea procesuală poziției inculpatului prin care acesta „recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa”. De altfel, Curtea subliniază că, cu ocazia aplicării unei hotărâri judecătorești obligatorii precum sunt hotărârile preliminare, trebuie avută în vedere întreaga argumentație a soluției pronunțate în interpretarea textului legal, neputând fi scoase din context anumite formulări textuale alese pentru fundamentarea soluției date în interpretarea juridică.
De altfel, Curtea subliniază că prima instanță a arătat în detaliu considerentele probatorii pe care se sprijină soluția de condamnare, la care instanța de apel achiesează pe deplin, cu completările de rigoare reținute prin prezenta hotărâre, unele dintre considerente fiind prezentate anterior cu privire la faptele similare ale coinculpatului M. I. M., urmând a se menține și în cazul acestui inculpat apelant.
Nici pe latură civilă nu se pot reține criticile inculpatului care vizează cuantumul prejudiciilor produse, atâta timp cât din motivarea instanței pe latura penală s-a reținut că contractele nu au fost executate cu soluțiile tehnice prevăzute în acestea ori executarea lor în concret nu a fost verificată și recepționată în realitate, ci doar în sens formal, condiții în care prejudiciul constă în valoarea contractelor respective. Instanța nu are atribuția de a verifica calitatea celorlalte soluțiile tehnice adoptate sau să aprecieze dacă unele lucrări trebuie desființate și refăcute, ceea ce oricum ar mări considerabil prejudiciul în cauză, fiind ținută în acest sens de limita de constituire de parte civilă (neputând dispune extra petita).
Pentru aceste motive, Curtea va respinge apelul inculpatului C. Ghorghe ca nefondat.
Cu privire la criticile particulare formulate prin apelul inculpatei M. M. E.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatei M. M. E., constând în aceea că, în calitate de șef al Serviciului Administrativ din cadrul Serviciului Public Local de Termoficare Brașov, având cunoștință despre înțelegerea frauduloasă dintre M. I. M. (directorul S.P.L.T. Brașov), C. G. (directorul adjunct al S.P.L.T. Brașov) și M. D. (administrator al S.C. Q. M. S.R.L.), în cursul lunii septembrie 2022, i-a ajutat pe M. I. M. (directorul S.P.L.T. Brașov) și C. G. (directorul adjunct al S.P.L.T. Brașov) în demersul acestora de a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu (stabilite prin art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 22 alin. 1, alin. 2 lit. „a” și „c” din Legea nr. 500/2002, art. 6, art. 7, art. 430 alin. 1, art. 440 alin. 1, art. 441 alin. 1 și 3, art. 449 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 57/2019) și de a derula formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări revizii CT, PT”, în valoare de 361.080 lei, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, prin redactarea în data de 15.09.2022, la cererea lui M. D., a unei adrese în numele S.C. Q. M. S.R.L. către S.P.L.T. Brașov, ce conținea o ofertă întocmită pentru a fi luată în considerare în procedura de atribuire a contractului, fiind astfel încălcate de către M. I. M. (directorul S.P.L.T. Brașov) și C. G. (directorul adjunct al S.P.L.T. Brașov) dispozițiile art. 22 alin.1 și alin. 2 lit. „c” și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. 2 lit. „a” - „f” din Legea nr. 99/2016 raportat la art. 1 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 394/2016, art. 164 - 165 din Legea nr. 99/2016, art. 441 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 57/2019, cu consecința prejudicierii bugetului Serviciului Public Local de Termoficare Brașov cu suma de 361.080 lei (fără TVA), respectiv 429.685.2 lei (cu TVA), concomitent cu asigurarea unui folos necuvenit în același cuantum pentru S.C. Q. M. S.R.L. și indirect pentru M. D., întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal.
În opinia instanței de fond, complicitatea, în sensul art. 48 Cod penal, presupune o contribuție secundară, dar esențială, la realizarea faptei principale. În doctrină și jurisprudență s-a reținut că fapta celui care, cu intenție, oferă sprijin moral sau material autorului unei infracțiuni, înlesnindu-i săvârșirea faptei, constituie complicitate (a se vedea Decizia ÎCCJ – secția penală nr. 668/2020; Decizia ÎCCJ nr. 94/2019; Decizia nr. 22/2005 RIL). Acest sprijin poate îmbrăca forma unor acțiuni concrete, aparent neutre, dar care, prin context și finalitate, se circumscriu în mod clar unui aport infracțional.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a avut în vedere sub aspect probatoriu că actele de complicitate reies din declarațiile martorului G. M. O., care ocupa în acea perioadă funcția de inspector de specialitate în administrarea patrimoniului SPLT Brașov, ale martorul M. D., reprezentantul firmei ofertante în procedura respectivă, ale coinculpatului C. G., directorul adjunct al instituției, care a recunoscut faptele sesizate în calitate de autor, coroborate cu comunicările cu acea ocazie dintre persoanele aflate la fața locului, interceptate și înregistrate în cauză. Astfel, s-a reținut că la data de 15.09.2022, martorul M. D. s-a deplasat în biroul inculpatei M. M. E., loc în care a purtat o conversație cu inculpatul C. G. cu referire la detaliile achiziției serviciilor de reparații/revizii la zece centrale termice și douăsprezece puncte termice ce aparțin S.P.L.T. În contextul schimbărilor legislative din domeniul achizițiilor, inculpatul C. G. i-a explicat martorului M. D. că nu mai este loc de interpretare a legii, că nu mai poate ignora ca până acum obligativitatea solicitării a trei oferte și că trebuie să publice anunțul achiziției în SEAP, sens în care i-a solicitat să facă o adresă către S.P.L.T. (o „hârtie”). Din conținutul discuției se desprinde împrejurarea că martorul M. D. trebuia să posteze în SEAP un rând de oferte ale S.C. Q. M. S.R.L., iar inculpatul C. G. i¬a învederat să posteze câte un rând de pachete de materiale cu manoperă pentru CT-uri și unul pentru PT-uri. Ulterior, în aceeași zi, conversațiile dintre martorul M. D. și inculpata M. M. E. indică implicarea activă a acesteia în mecanismul derulat. Inculpata M. a redactat la calculator, în mod direct, adrese în numele societății Q. M. S.R.L., inserând anteturi și formulări preluate din documente anterioare. Deși nu avea calitatea de angajat al firmei, ci de funcționar în cadrul SPLT Brașov, aceasta îl corectează pe martorul M. cu privire la conținutul adresei, dovadă a implicării conștiente și a cunoașterii scopului exact pentru care documentul era întocmit. Mai mult, inculpata M. M. E. îi furnizează acestuia parola de acces pe unul dintre calculatoarele SPLT, pentru ca M. să poată urca ofertele în SEAP: „Ce parolă ai aicea?” – întreabă M., iar răspunsul vine fără ezitare: „SPLT cu S mare, 2022, semnul exclamării”.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpata a acționat cu intenție directă, cunoscând exact natura și destinația documentelor pe care le redacta, neavând nicio îndoială asupra faptului că acționează în afara cadrului legal, în interesul unei entități private favorizate. Acceptarea și executarea sarcinilor date de ceilalți inculpați în acest cadru infracțional relevă conștiința caracterului ilicit al conduitei sale și contribuția voită la atingerea rezultatului urmărit – atribuirea contractului către S.C. Q. M. S.R.L. Astfel, oferirea de sprijin în forma redactării unei adrese formale care conține o ofertă deja cunoscută și acceptată de conducerea instituției publice – și care urmează să fie inclusă într-o procedură de achiziție publică doar pentru a simula existența unei competiții – echivalează, în mod cert, cu o înlesnire a săvârșirii faptei de către funcționarul public care abuzează de funcție. O asemenea contribuție nu este una accidentală sau lipsită de relevanță juridică, ci constituie veritabil act de sprijin material, cu influență directă asupra producerii rezultatului infracțional. În speță, inculpata M. M. E. nu s-a limitat la o activitate tehnică sau de rutină, ci a elaborat în mod activ documentația esențială pentru atribuirea unui contract de achiziție publică, în afara cadrului legal, în beneficiul unei entități comerciale cunoscute și agreate de autorii principali. Prin acest comportament, inculpata a participat în mod conștient la mimarea unui proces de selecție, asigurând aparența de legalitate necesară pentru justificarea formală a cheltuirii fondurilor publice, ceea ce, potrivit doctrinei, constituie forma tipică a complicității la o infracțiune de serviciu (A. Boroi, Drept penal. Partea generală, 2021, pag. 493).
Prin apelul inculpatei M. M. E. aceasta a solicitat achitarea sa în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) C.proc.pen.
În apărarea sa, inculpata nu a contestat sprijinirea martorului M. cu redactarea înscrisurilor respective, ci a învederat că aceasta a constat într-un simplu „ajutor dat martorului și nu unuia dintre inculpați”. Mai mult, prin apelul astfel formulat s-a susținut că „redactarea documentului de către inculpata M. nu a fost făcută în considerarea calității ei de șef al serviciului administrativ, ci de persoană care în acel moment, conjunctural, se afla în fața unui calculator” și că „din fișa postului reiese că nu are atribuții în domeniul achizițiilor publice”. În contextul faptei din acuzare, inculpata a susținut că a furnizat nu „parola de acces la unul dintre calculatoarele instituției” sau „parola pentru accesul la platforma de achiziții publice”, ci „parola de la rețeaua de internet wireless”. Mai mult, s-a susținut că inculpata nu avea pe computerul utilizat de ea acces la platforma de achiziții publice pentru încărcarea documentelor în SEAP și nu deținea la data respectivă semnătură electronică. În concluzie, apărarea a arătat că „nu s-a demonstrat cum redactarea unei simple adrese de către inculpată, în condițiile în care aceasta nu avea atribuții în sfera achizițiilor publice, nu cunoștea procedura și nu avea acces la platforma SEAP, are caracter decisiv”.
Pe latură civilă, inculpata a solicitat respingerea pe cale de consecință a acțiunii părții civile, învederând, totodată, că prejudiciul ar fi fost deja recuperat într-o altă cauză, de natură civilă, astfel că „admiterea acțiunii în prezenta cauză, după ce pe cale separată prejudiciul a fost reparat în integralitatea sa (astfel cum a dispus Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 117/04.04.2025 în dosarul nr. 2031/62/2024), ar naște situația în care întinderea reparației prejudiciului ar fi dublă față de prejudiciul suferit de păgubit”.
Curtea nu poate primi susținerile inculpatei apelante M. M. E..
Potrivit art. 48 C.pen., „complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală”, complicitatea reprezentând astfel o formă de participație secundară, căci complicele nu intervine cu acte de executare la săvârșirea infracțiunii, ci se limitează la un ajutor de natură materială sau intelectuală autorului sau coautorilor. În același sens, în doctrină s-a subliniat că „complicele nu lezează în mod nemijlocit valoarea socială”, iar „starea de pericol creată de el este dată de aptitudinea actului său de a înlesni sau ajuta la comiterea faptei tipice” (Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal – Partea generală, vol. II, Editura Universul Juridic, București, 2018, pag. 239).
În ceea ce privește importanța contribuției complicelui la îndeplinirea actelor de executare ale autorului, Curtea reține că aceasta nu trebuie să fie indispensabilă sau esențială pe linia cauzalității fizice sau psihice a infracțiunii, ci, așa cum s-a statuat în doctrină noastră clasică „contribuția trebuie să fi servit, să fi folosit, într-un chip oarecare, la înfăptuirea infracțiunii”, urmând a se considera ajutor „orice activitate care a avut rolul de a preveni sau înlătura un obstacol accidental, indirect și înlăturabil”, fiind dat exemplul persoanei care ține scara hoțului fără ca acest lucru să fie strict necesar putându-se însă evita astfel o alunecare sau vreun alt neajuns (Vintilă Dongoroz, Drept penal, Institutul de Arte Grafice, București, 1939, pag. 534, 542). În cazul în care contribuția complicelui intervine chiar în timpul executării, ea poate păstra caracterul de contribuție indirectă, mai ales în cazurile în care complicele nu are calitatea de a efectua acte cu caracter de executare în cazul faptei săvârșite, cum este ipoteza infracțiunilor proprii, la care nu poate fi autor decât o persoană care are o anumită calitate, sens în care este și doctrina noastră de specialitate (Vintilă Dongoroz și colab., Explicațiile teoretice ale Codului penal român, ed. a 2-a, vol. I, Editura Academiei Române și Editura All Beck, București, 2003, pag. 180). Unii autori califică un astfel de participant, care „are intențiune de complicitate, însă comite act executoriu”, ca fiind un „complice principal/necesar/indispensabil” (Traian Pop, Drept penal comparat – Partea generală, vol. II, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1923, pag. 854, 855).
Sub aspect subiectiv, complicele poate acționa cu intenție directă sau indirectă, doctrina arătând expres că este „suficient să prevadă și să accepte faptul că mijlocul furnizat de el ar putea fi utilizat la săvârșirea infracțiunii”, astfel că „nu este necesar ca persoana care acționează în calitate de complice să cunoască toate aspectele faptei concrete, în măsura în care ele nu reprezintă elemente de tipicitate”, condiții în care complicele „nu este ținut să cunoască locul și timpul săvârșirii faptei și nici identitatea victimei”, iar în cazul unor modalități alternative de comitere a faptei „este, în principiu, suficient ca participantul să aibă reprezentarea realizării vreuneia dintre aceste modalități, chiar dacă în concret autorul a recurs la alta”. Mai mult, Curtea subliniază că actele de complicitate materială își produc efectele în planul laturii obiective, context în care literatura de specialitate arată că „se poate reține complicitatea materială chiar dacă autorul nu știe că este ajutat de către complice” sau altfel spus „conștiința autorului despre ajutorul furnizat prin complice nu este o condițiune a complicității” (Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român – Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2014, pag. 376; Florin Streteanu, Daniel Nițu, op. cit., pag. 241; Traian Pop, Drept penal comparat – Partea generală, vol. II, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1923, pag. 852). În fine, actele de complicitate materială pot fi privite și din perspectiva unei complicități morale, în doctrina clasică reținându-se expres sub acest aspect că „orice contribuție morală are indirect și rolul de contribuție morală – prin aceea că a întărit hotărârea autorului de a săvârși fapta”, fiind doar o diferență de preponderență: „în cazul complicității materiale apare ca preponderent aspectul fizic al contribuției complicelui, în timp ce la complicitatea imaterială preponderența își pune accentul pe aspectul psihic” (Vintilă Dongoroz și colab., Explicațiile teoretice ale Codului penal român, ed. a 2-a, vol. I, Editura Academiei Române și Editura All Beck, București, 2003, pag. 182, 183).
Așadar, Curtea concluzionează că, sub aspectul condiției coeziunii psihice între autor și complice, apare îndeajuns acceptarea de către complice a faptului că participă sub orice formă la săvârșirea de către un autor a unei fapte prevăzute de legea penală, majoritatea doctrinei admițând că „este suficient ca acel care a efectuat activitatea sprijinitoare (complicele) să fi conceput că acțiunea executorului ar putea ajunge la un anumit rezultat (dol eventual), pentru ca să existe coeziunea psihică și deci, să avem complicitate” (Vintilă Dongoroz, op.cit., pag. 535).
Revenind la cauza de față, Curtea reține că inculpata dorește să acrediteze ideea că nu a făcut altceva decât să acorde un simplu sprijin material la cererea unei persoane fără să aibă cunoștință despre săvârșirea vreunei infracțiuni în acel context de fapt.
Curtea nu poate îmbrățișa această apărare, reținând, dimpotrivă, că inculpata cunoștea foarte bine situația juridică și relaționară în legătură cu desfășurarea formală a achizițiilor în cadrul instituției publice parte civilă, context în care a acceptat să acorde un ajutor activității infracționale, indiferent de importanța acestuia în procesual cauzal infracțional.
Astfel cum a reținut și prima instanță, martorul G. M. O., la acea vreme inspector de specialitate în administrarea patrimoniului instituției SPLT Brașov, a indicat clar un mod de operare ierarhizat, în care coinculpații M. I. M. și C. G., în calitate de direct și respectiv director adjunct la instituției, dictau modul de desfășurare în mod forma a achizițiilor, într-un climat de teroare ori de loialitate (declarația din 26.04.2024, dosar fond, vol. II, fila 138).
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește susținerile martorului G. M. O., Curtea nu poate primi criticile apărării în sensul necesității atribuirii unei valori probante reduse acesteia cu motivarea că martorul a fost ascultat în condițiile unui martor „protejat” cu identitate atribuită, în condițiile în care acesta a fost reascultat în cursul judecății sub identitatea sa reală, iar inculpații au avut ocazia să-l confrunte fără nicio restrângere procesuală. Mai mult, acesta pare să nu se afle în relații personale cu niciunul dintre inculpați, fiind angajat în cadrul părții civile doar cu aproximativ un an înaintea faptelor reținute în cauză.
Astfel, Curtea reține că martorul G., după ce a confirmat modalitatea frauduloasă în care se desfășurau achizițiile de lucrări, a indicat-o în mod expres pe inculpata M. ca având cunoștință în mod concret de toate aceste aspecte infracționale privind derularea formală a achizițiilor și lipsa de verificare temeinică a celor executate în cadrul acestora.
Sub acest aspect general, martorul G. a indicat în mod special că „toate lucrările erau majorate în mod artificial și în caietele de sarcini erau trecute anumite obiective care niciodată nu se executau, deoarece prețul lucrării fiind mărit trebuia și suprafața să fie mărită, pentru a fi justificate costurile”, precizând caracterul formal al actelor întocmite în sensul că „eu eram chemat și pus să semnez referatul de necesitate” iar „caietul de sarcini trebuia întocmit de către mine, însă acest lucru nu s-a întâmplat niciodată”.
În mod particular cu privire la inculpata M., martorul a arătat că i-a relatat în mod special chestiunile frauduloase fără ca această să aibă nicio reacție instituțională, precizând în acest sens că „la primele lucrări, am fost luat prin surprindere, eram chemat de către dna M., persoană care îmi era șefă, fiind șefa serviciului administrativ și pus să semnez caietul de sarcină, mi se dicta referatul de necesitate. Nu primeam niciun document să pot să verific. Având anumite suspiciuni, m-am uitat fugitiv pe anumite date din caietul de sarcini, am memorat datele care erau trecute și m-am dus să verific în concret dacă corespund realității. Apoi m-am întors cu datele reale și i-am spus dnei M. că datele nu coincid. I-am arătat și spus că trebuie modificat deoarece nu corespund realității. Dânsa m-a privit în mod ciudat, fără a avea niciun fel de reacție. Am lăsat foile, cu credința legitimă că se vor modifica, însă acest lucru nu s-a întâmplat.”. În continuare, martorul a mai arătat că „la fiecare lucrare eu veneam și le arătam datele reale, fiind de bună credință, însă semnam caietele de sarcini, deoarece am primit un răspuns la un moment dat de la dna M., să nu-mi fac probleme, hârtiile trebuie să fie în regulă, nimeni nu va controla lucrările în teren. Noi semnăm toți, astfel că răspunderea va fi împărțită”. Sub acest ultim aspect privind lipsa unor verificări temeinice a lucrărilor efectuate, martorul a mai precizat că „la un moment dat, am adus-o pe doamna M. de la primărie și ea mi-a spus că lucrările de hidroizolare de la PT2CBH și PT3CBH s-au executat în weekend, respectiv sâmbăta și duminica. Eu de bună credință am dorit să mergem la fața locului să vedem cum au fost executate lucrările. Dânsa mi-a spus că dl. M. a executat lucrările și noi nu avem ce să căutăm acolo, să verificăm, poate ne vede cineva. Astfel, eu mi-am dat seama că este vorba despre o situație în care sunt implicate mult mai multe persoane.”.
În mod special cu privire la acțiunile privind lucrarea de la PT pasaj Bartolomeu, reținute ca act material infracțional în cauză, martorul G. a precizat că „deși trebuia să întocmesc eu referatul de necesitate, iar ulterior caietul de sarcini, arăt că nici măcar nu eram întrebat, totul era stabilit dinainte. Eu eram pus doar să semnez. Știam exact ce trebuia executat la acest punct, respectiv coșul de fum. Am fost și am văzut cum se lucra, fiind trimis de dl. C.. În principiu, evitam să mă duc să văd cum se desfășoară lucrările, de când mi s-a spus că nu e bine să fim văzuți că ne interesăm de mersul lucrărilor. Chiar doamna M. mi-a spus în mașină că nu este bine să mergem să verificăm, că se află și nu este bine, să ne vedem de treaba noastră. Tot această doamnă mi-a spus că există o comisie de recepție. Menționez că această comisie de recepție era compusă din oameni bine stabiliți, care nu verificau nimica, doar semnau. Aceștia semnau fără a verifica, nici măcar nu se punea problema verificării lucrărilor pe teren.”. În același sens, martorul a arătat că „la acel moment, când am fost să verific modul de desfășurare al lucrărilor, trimis fiind de dl. C., am observat că nu s-a decopertat nimic, conform caietului de sarcini, nici măcar în porțiunea unde era căzută tencuiala, doar se punea adezivul peste în continuare, aspecte care duc la slaba calitate a lucrări. În acel moment am sunat-o pe doamna M., pentru că ea era șefa mea directă și i-am relatat aceste lucruri. Ea nu a avut nimic de zis, n-a avut nicio reacție. Eu i-am spus că o să-l sun pe dl. C., pe care l-am sunat și dânsul mi-a spus: lasă-i în pace, nu te băga, nu opri lucrarea.”.
Susținerile martorului G. privind cunoașterea de către inculpată a acțiunilor frauduloase ale coinculpaților apar confirmate obiectiv și prin înregistrările comunicărilor interceptate în cauză, în care martorul o informează pe inculpată cu privire la nerespectarea specificațiilor caietului de sarcini, respectiv faptul că nu s-a decopertat tencuiala veche („e o problemă... nu au decopertat tencuiala veche”; „tencuiala veche e acolo și ei dau cu... cred că cu un adeziv din ăsta oarecare... n-o să țină mult... nici asta, știți?”; „adică n-au decopertat nimic, au dat peste”), context în care martora nu are decât să-și exprime mirarea („Aoleu!”). Mai mult, Curtea primește interpretarea conversației în sensul că deși lucrarea era deja la jumătate, documentațiile privind atribuirea și începerea lucrărilor nu erau finalizate, cel puțin procesul- verbal de predare a amplasamentului nefiind semnat la momentul acestei conversații, ceea ce întărește aspectul întocmirii formale a documentației de atribuire a contractelor, inculpata afirmând că „o să semnez eu că tot așa sunt proces verbal de predare a punctului...” (a se vedea discuția dintre aceștia din data de 08.07.2022, dup, vol. VIII, fil.119-122).
Susținerile martorilor apar confirmate și de coinculpatul C. G., directorul adjunct al părții civile, care a recunoscut integral acuzațiile formulate, confirmând caracterul formal și prestabilit al documentației de atribuire, ceea ce duce la concluzia că procedurile de atribuire analizate în cauză nu au fost derulate în condiții de legalitate și transparență, iar documentele aferente au fost utilizate în scopul justificării unor cheltuieli publice care nu reflectau realitatea executării.
Aceste susțineri se coroborează direct cu interceptările ambientale și telefonice administrate în cauză, din care rezultă că ofertele erau antedatate, prețurile erau dictate de sus,
documentele justificative erau întocmite ulterior, iar prezența documentației era doar de fațadă („merge și fără acte, dacă e de sus”). Sub acest aspect, prezintă interes faptul că inculpata a intervenit chiar în contextul unor discuții despre obligativitatea solicitării a trei oferte și a necesității publicării anunțurilor de achiziție în SEAP, care constituie activități venite tocmai să asigure transparența și concurența în atribuirea contractelor publice, în contra a ceea se petrecea în mod obișnuit în instituția publică parte civilă cu privire la formalitatea procedurilor și a verificărilor efectuate.
Mai mult, inculpata avea funcție de conducere în cadrul instituției publice respective, ocupând funcția de șef de serviciu administrativ, ceea ce implica cu necesitatea cunoașterea măcar a principiilor de desfășurare a achizițiilor publice, precum asigurarea transparenței și a concurenței în atribuirea contractelor de achiziție publică, nefiind o persoană lipsită de cunoștințe de specialitate în materie. De altfel, martorul G. o prezintă ca o persoană care s-a implicat administrativ inclusiv în activitățile care priveau lucrări de reparații și întreținere ale punctelor de lucru specifice instituției, ceea ce apare firesc în calitatea sa de șef serviciu administrativ. Susținerea acesteia în sensul că nu a intervenit în calitatea sa profesională la actul material de complicitate nu are nicio relevanță sub aspectul tipicității acțiunii de complicitate, calitatea specială a subiectului activ al infracțiunii fiind cerută doar autorilor, iar nu complicelui, indiferent dacă acesta intervine în timpul executării acțiunii, precum s-a arătat mai sus (complicitate concomitentă). De altfel, caracterul esențial al complicității, atribuit de către prima instanță de judecată acțiunilor inculpatei, nu ar putea avea decât sensul regăsit în doctrina interbelică, precitată, pentru actul de complicitate concomitentă ca act de executare a acțiunii incriminate, în cazul în care participantul nu are calitatea specială cerută de lege în cazul infracțiunilor proprii pentru a fi considerat autor, precum este cazul de față al inculpatei (așa- denumitul „complice principal/necesar/indispensabil”).
Așadar, Curtea apreciază că inculpata M. avea deplină cunoștință despre formalitatea procedurilor de achiziție și relațiile apropiate dintre coinculpați, context în care a ajutat la desfășurarea formală a unei astfel de achiziții, prin acordarea unui sprijin martorului reprezentant al operatorului economic ofertant, constând în participarea la redactarea unor înscrisuri ce urmau a fi folosite în procedură. Astfel cum s-a subliniat în considerentele teoretice de mai sus, este lipsit de relevanță dacă a cunoscut în detaliu toate aspectele faptelor concrete de abuz în serviciu, fiind suficient că aceasta a avut reprezentarea realizării vreuneia dintre modalitățile infracționale ale infracțiunilor de serviciu ținând de încălcarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice sub aspectul principal vizând asigurarea transparenței și a concurenței economice în folosirea fondurilor publice.
Sub aspectul situației de fapt în cauză, cât privește ajutorul concret adus activității infracționale, Curtea reține că inculpata, în cunoștință de activitățile infracționale ale coinculpaților conducători ai instituției respective și ale martorului reprezentant al unor operatori economici, în sensul general mai sus descris, a permis acestuia din urmă accesul la un calculator al instituției și a participat efectiv la redactarea unor înscrisuri ce aveau să fie folosite chiar în cadrul unei proceduri de achiziție prin postarea lor publică pe platforma specifică (SEAP), aspecte de fapt care se circumscriu acțiunii de complicitate la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu. În ceea ce privește acțiunilor sale concrete, Curtea reține apărările inculpatei în sensul că nu ar fi divulgat parola de acces la platforma publică și că doar a participat la redactarea înscrisurilor respective, fără posibilitatea de a accesa în nume personal cu acea ocazie platforma SEAP. Cu toate acestea, Curtea consideră aceste apărări mai puțin relevante în cauză având în vedere că, astfel cum a reținut în aprecierile sale teoretice anterioare, ajutorul dat de complice nu trebuie să fie indispensabil pentru comiterea de către autor a infracțiunii, ci poate fi unul mai puțin însemnat în procesul cauzal infracțional, fiind suficient ca acțiunea complicelui să fi contribuit la săvârșirea infracțiunii „într-un chip oarecare”, în condițiile în care „complicele nu lezează în mod nemijlocit valoarea socială”. Acesta este cazul de față în care inculpata nu a făcut altceva decât să permită accesul la un calculator al instituției și să redacteze împreună cu un reprezentant al unui operator economic ofertant înscrisuri în scopul folosirii lor în procedura de licitație publică. Deși ar putea fi calificat ca „un simplu ajutor”, așa cum susține apărarea, totuși instanța nu poate face abstracție că acest „ajutor”, chiar și de importanță minimă, nu numai că a fost acordat de inculpată în cunoștință de neregularitățile procedurilor de achiziție publică, dar este și de natură a încuraja astfel de activități infracționale, așa cum orice contribuție materială la săvârșirea unei infracțiuni constituie, într-o mai mare sau mai mică măsură, și o participație morală la acțiunile incriminate, în sensul considerentele teoretice anterior expuse. Sub acest din urmă aspect, Curtea subliniază că asigurarea eficienței, transparenței și a concurenței în atribuirea contractelor publice este de o importanță majoră în desfășurarea activității instituțiilor publice, fără de care acestea devin captive anumitor operatori economici cu excluderea altora, subminând întreaga activitatea a instituției și favorizând corupția în cadrul acesteia, așa cum se poate observa chiar din cauza de față. Așadar, chiar dacă sprijinul inculpatei complice poate fi considerat în materialitatea sa că are un caracter minim, acesta are un potențial maxim de încurajare a practicilor neregulamentare în cadrul procedurilor de achiziție publică.
În acest context, astfel cum a reținut și instanța de fond, Curtea reține că achizițiile directe au fost folosite ca instrument formal de atribuire a unor contracte fără respectarea principiilor prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 99/2016, fiind eludate cerințele esențiale privind fundamentarea tehnico-economică, verificarea reală a lucrărilor, justificarea cheltuielilor și asumarea răspunderii. Deși achiziția directă permite o proceduri simplificate, aceasta nu exclude obligația autorității contractante de a asigura trasabilitatea banilor publici și de a documenta clar atât necesitatea lucrării, cât și executarea efectivă a acesteia.
De altfel, în acord cu prima instanță, Curtea invocă în acest sens practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că redactarea, transcrierea sau sprijinul logistic oferit în vederea formalizării unor documente care constituie fundamentul unui demers administrativ nelegal reprezintă un act de complicitate, dacă este realizat cu știința caracterului simulat al procedurii și cu intenția de a sprijini autorii în atingerea rezultatului prejudiciabil, chiar dacă „nu s-a dovedit că a urmărit producerea urmării caracteristice infracțiunii de abuz în serviciu, însă a acceptat-o, îndeplinirea condiției referitoare la latura subiectivă fiind cu atât mai evidentă, cu cât această inculpată a comis numeroase acte de complicitate concomitentă” (ÎCCJ, Decizia penală nr. 140/2015).
Pentru aceste motive Curtea nu poate primi apelul inculpatei pe latura penală, reținând că există probe dincolo de orice îndoială rezonabilă în sensul săvârșirii infracțiunii sesizate.
În fapt, Curtea constată că inculpata M. M. E., la data de 15.09.2022, în sediul S.P.L.T. Brașov, având cunoștință despre înțelegerea frauduloasă dintre M. I. M. (directorul S.P.L.T. Brașov), C. G. (directorul adjunct al S.P.L.T. Brașov) și M. D. (administrator al S.C. Q. M. S.R.L.), prin prisma funcției de șef al Serviciului Administrativ din cadrul S.P.L.T. Brașov, i-a ajutat pe sus-numiții M. I. M. și C. G. în demersul acestora de a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu (stabilite prin art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 22 alin. 1, alin. 2 lit. „a” și „c” din Legea nr. 500/2002, art. 6, art. 7, art. 430 alin. 1, art. 440 alin. 1, art. 441 alin. 1 și 3, art. 449 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 57/2019) și de a derula formal procedura de achiziție directă pentru „lucrări revizii CT, PT”, în valoare de 361.080 lei, publicată în SEAP în data de 21.09.2022, prin redactarea în data de 15.09.2022, la sediul S.P.L.T. Brașov, la cererea lui M. D., a unei adrese în numele S.C. Q. M. S.R.L. către S.P.L.T. Brașov, ce conținea o ofertă întocmită pentru a fi luată în considerare în procedura de atribuire a contractului, fiind astfel încălcate de către sus-numiții M. I. M. și C. G., dispozițiile art. 22 alin.1 și alin. 2 lit. „c” și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. 2 lit. „a” - „f” din Legea nr. 99/2016 raportat la art. 1 alin. 1 și 4 din H.G. nr. 394/2016, art. 164 - 165 din Legea nr. 99/2016, art. 441 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 57/2019, cu consecința prejudicierii bugetului Serviciului Public Local de Termoficare Brașov cu suma de 361.080 lei (fără TVA), respectiv 429.685.2 lei (cu TVA), concomitent cu asigurarea unui folos necuvenit în același cuantum pentru S.C. Q. M. S.R.L. și indirect pentru M. D..
În drept, Curtea reține că fapta inculpatei M. M. E., astfel cum a fost descrisă mai sus în fapt, întrunește elementele de tipicitate ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen.
În ceea ce privește latura civilă, Curtea nu poate primi criticile inculpatei în sensul respingerii acțiunii pentru motivul existenței unei alte hotărâri judecătorești, de natură civilă, prin care alte persoane (societățile comerciale ofertante în cadrul procedurilor respective) au fost obligate la repararea aceluiași prejudiciu în favoarea aceleiași părți civile (Tribunalul Brașov, Hotărârea nr. 117/04.04.2025), astfel că partea civilă s-ar îmbogăți fără justă cauză ca urmare a admiterii acțiunii civile și față de inculpata în cauză.
Curtea reține că, într-adevăr, prin Hotărârea nr. 117/04.04.2025 a Tribunalului Brașov (față de care a fost respins apelul prin Hotărârea nr. 1261/21.11.2025 a Curții de apel Brașov- secția civilă), s-au dispus următoarele: „Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta Serviciul Public Local de Termoficare Brașov, reprezentată prin director interimar L. D. și prin avocat V. V., în contradictoriu cu pârâtele S.C. Q. M. S.R.L., C. H. S.R.L., și S.C. D. H. G. S.R.L., și în consecință. Obligă pârâta S.C. Q. M. S.R.L. să plătească reclamantei Serviciul Public Local de Termoficare Brașov, suma de 952.934,75 lei, cu titlu de prejudiciu. Obligă pârâta S.C. C. H. S.R.L. să plătească reclamantei Serviciul Public Local de Termoficare Brașov, suma de 515.136,72 lei, cu titlu de prejudiciu. Obligă pârâta S.C. D. H. G. S.R.L. să plătească reclamantei Serviciul Public Local de Termoficare Brașov, suma de 443.953,30 lei, cu titlu de prejudiciu.”. Pentru a se dispune în acest sens, din considerentele hotărârii civile rezultă, așa cum susține apărarea în cauză, că faptele delictuale respective sunt constituite de infracțiunile reținute în sarcina pârâtelor prin hotărâri judecătorești prin care s-au admis acordurile de recunoaștere a vinovăției acestora, în calitate de inculpate, cu privire la aceleași infracțiuni precum cele sesizate în prezenta cauză (dosar apel, vol. I, fila 160).
Cu toate acestea, Curtea nu poate primi susținerea inculpatei în sensul că prin admiterea acțiunii civile și față de aceasta pentru aceleași fapte delictuale, partea civilă s-ar îmbogăți fără justă cauză.
Astfel, potrivit art. 19 C.proc.pen., „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale”. În cazul în care mai multe persoane au participat la săvârșirea unei fapte penale, răspunderea lor este solidară, în acord cu art. 1382 C.civ., potrivit căruia „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”, astfel că fiecare dintre inculpați pot fi urmăriți de către partea civilă pentru repararea integrală a prejudiciului.
În continuare, pornind de la premisa invocată de către inculpată, în sensul că prin hotărârea civilă nr. 117/04.04.2025 a Tribunalului Brașov s-a dispus, printre altele, repararea prejudiciului cauzat părții civile S.P.L.T. Brașov de către alte persoane prin aceeași faptă delictuală care a fost reținută și în sarcina inculpatei, Curtea constată că aceasta nu exclude obligarea inculpatei la repararea aceluiași prejudiciu în prezenta cauză. Dimpotrivă, în cazul răspunderii civile delictuale pentru aceeași faptă, răspunderea celor care au produs prejudiciul este o răspundere solidară, urmând ca partea civilă să se îndrepte împotriva oricărui alt autor pentru întregul prejudiciu, conform art. 1382 C.civ., precitat, excluzând îmbogățirea fără justă cauză a acesteia, așa cum susține apărarea în cauză.
Cu toate acestea, Curtea reține că potrivit art. 1383 C.civ., „între cei care răspund solidar, sarcina reparației se împarte proporțional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenția sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărți sarcina reparației, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului”. Așadar, solidaritatea în răspunderea civilă delictuală operează doar față de persoana prejudiciată, astfel că între participații debitori răspunderea este proporțională, context în care după achitarea prejudiciului de către oricare dintre participanți, acesta se poate întoarce cu acțiune în regres față de restul participanților la fapta delictuală. În acest context, stabilirea contribuției fiecărui participant la infracțiunea reținută în cauza penală, în măsura în care aceasta poate fi circumscrisă cu certitudine prin raportare la probatoriul cauzei, apare deosebit de importantă pentru părțile din procesul penal, mai ales că, potrivit art. 28 alin. 1 C.proc.pen., „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanțe civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o”, sens în care apare în practica judiciară în materie (a se vedea, cu privire la stabilirea prin hotărârea penală a proporției culpei fiecărui participant la săvârșirea infracțiunii, e.g., Curtea de apel București-secția a II-a penală, Decizia penală nr. 932/2015; Curtea de apel Cluj, Decizia penală nr. 958/2015; Curtea de apel Alba-Iulia, Decizia penală nr. 752/A/2014).
Revenind la cauza de față, Curtea consideră de interes stabilirea proporției în care inculpata M. M. E. a participat la cauzarea prejudiciului în cauză, sens în care, ținând seama de contribuția minimă a acesteia la producerea pagubei reținute, în calitatea ei de complice la săvârșirea faptei penale a autorilor, astfel cum s-a descris mai sus, Curtea stabilește că inculpata a contribuit la fapta delictuală reținută prin infracțiunea de abuz în serviciu într-o proporție de 5 %.
Pentru aceste motive, Curtea nu poate primi nici criticile inculpatei pe latura civilă a cauzei, rezumându-se doar la stabilirea prin considerentele sale a proporției în care aceasta a participat la cauzarea prejudiciului (5 %), ceea ce nu va afecta nici soluția măsurilor asiguratorii menținute de către prima instanță până la concurența întregului prejudiciu având în vedere solidaritatea acesteia împreună cu ceilalți inculpați față de partea civilă și nici cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată de prima instanță ținând seama de caracterul lor redus care se menține proporțional cu măsura în care a fost reținută în cauză contribuția acesteia la săvârșirea complicității la infracțiunea reținută în cauză.
Cu privire la apelurile formulate de către persoanele interesate S.C. Q. M. S.R.L. și D. N.
Cu privire la apelul persoanei interesate S.C. Q. M. S.R.L., Curtea reține că prin sentința apelată, s-a dispus, în baza art. 404 alin. 4 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, cu referire la art. 289 alin. 3 Cod penal, confiscarea specială a bunurilor și a sumelor de bani primite cu titlu de mită, iar în caz de imposibilitate de identificare a bunurilor, confiscarea echivalentului în bani, de la inculpatul M. I. M., după cum urmează:
- autovehicul marca Dodge RAM 1500 Rebel, an de fabricație 2019, serie șasiu (...), număr de înmatriculare (...), în valoare de 48.500 euro, primit de la M. D. și S.C. Q. M. S.R.L.
În continuare, prin aceeași sentință s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (5) Cod procedură penală, raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) Cod penal, menținerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor următoarelor bunuri mobile, în vederea garantării executării măsurii de confiscare specială ce poate fi dispusă prin hotărârea definitivă:
- autoturism Dodge RAM 1500 Rebel, în valoare de 48.500 euro.
Prin apelul formulat în cauză, persoana interesată S.C. Q. M. S.R.L., al cărei asociat unic și administrator era la data faptelor martorul M. D., a criticat aceste soluții ale instanței de fond sub aspectul nelegalității acesteia.
Astfel, partea interesată S.C. Q. M. S.R.L. a susținut că autoturismul autovehicul marca Dodge RAM 1500 Rebel, an de fabricație 2019, serie șasiu (...), număr de înmatriculare (...), în valoare de 48.500 euro, se afla în proprietatea acesteia în mod oficial, astfel că acesta nu putea să fie confiscat de la inculpatul M. I. M.. Într-adevăr, aceasta susține că prin ordonanța procurorului din data de 11.05.2023, în dosarul nr. 34/P/2022 (în același dosar de urmărire penală cu cel prezent) s-a dispus față de aceasta, în calitate de suspectă, instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismului respectiv. Mai mult, apelanta a arătat că prin sentința penală nr. 245/S/13.12.2023, a fost condamnată sub aspectul infracțiunii de dare de mită, având ca obiect al mitei autoturismul în cauză. Cu toate acestea, nici în cauza de față și nici în acea cauză, persoana interesată susține că „nu s-a reținut că între inculpatul M. I. M. și S.C. Q. M. S.R.L. ar fi fost încheiat vreun act (fie el și simulat) prin care să se transmită dreptul de proprietate asupra autoturismului”. În acest context, partea interesată susține că nu în fost citată în prezentul proces penal în primă instanță, astfel că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prev. de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și dreptul de proprietate, prev. de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, formulând apel în baza art. 409 alin. 1 lit. f) C.proc.pen., ca persoană interesată în cauză.
Cu privire la apelul persoanei interesate D. N., Curtea reține că prin sentința apelată, s-a dispus, în baza art. 404 alin. 4 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, cu referire la art. 289 alin. 3 Cod penal, dispune confiscarea specială a bunurilor și a sumelor de bani primite cu titlu de mită, iar în caz de imposibilitate de identificare a bunurilor, confiscarea echivalentului în bani, de la inculpatul M. I. M., după cum urmează:
- suma de 81.872 lei, reprezentând contravaloarea construcției casei de la Șerboeni, primită de la S.C. N. C. S.R.L., M. C. P. și V. A. M..
Prin aceeași sentință, în temeiul art. 249 alin. (5) Cod procedură penală, raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) Cod procedură penală, s-a dispus:
- menținerea măsurilor asigurătorii anterior instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților M. I. M. și C. G. și completarea acestora până la concurența sumei de 1.912.024,77 lei, reprezentând prejudiciul total cauzat prin faptele reținute în sarcina acestora, în vederea garantării executării obligațiilor de reparare a pagubei și, după caz, a confiscării speciale sau extinse:
- CF (...), Șerboeni, județul Argeș – construcție – casă nou edificată în anul 2022, neintabulată, sechestru instituit prin ordonanța din 29.05.2023 (vol. XXIV, filele 16-19).
Prin apelul formulat în cauză, persoana interesată D. N. a criticat aceste soluții ale instanței de fond sub aspectul nelegalității acesteia.
Astfel, partea interesată D. N. a arătat că este bunica fostei soții a inculpatului M. I. M. și proprietara imobilului sechestrat, cu CF (...), Șerboeni, județul Argeș – construcție – casă nou edificată în anul 2022, neîntabulată, sechestru instituit prin ordonanța din 29.05.2023. În continuare, aceasta a precizat că în cursul urmării penale în cauză i s-a adus la cunoștință instituirea sechestrului respectiv prin ordonanța procurorului din 29.05.2023, împotriva căruia a formulat contestație în fața Tribunalului Brașov, care a admis în parte contestația, dispunând ridicarea măsurii asiguratorii doar în ceea ce privește terenul respectiv, încheierea menținând restul dispozițiilor procurorului cu privire la sechestrul aplicat asupra construcției.
În mod asemănător celeilalte persoane interesate, sus-numita D. N. susține că menținerea sechestrului asupra imobilului său este nelegală, mai întâi pentru că nu a fost citată în primă instanță în prezenta cauză, iar mai apoi pentru că bunurile imobile sechestrate îi aparțin în proprietate, astfel cum rezultă din actele depuse în cauză (extrasul de carte funciară pentru terenul și construcția respectivă). Potrivit acestui extras de carte funciară, persoana interesată arată „situația juridică a imobilului cu numărul cadastral (...): - teren 2843 mp intabulat – 3134 mp măsurat; - (...)-C1 construcție parter în suprafață de 69 mp, an construcție 1978; - (...)-C2 construcție parter magazie în suprafață de 38 mp, an construcție 1978”.
Cu titlu prealabil, Curtea nu poate primi critica persoanelor interesate privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, prev. de art. 6 CEDO și dreptul de proprietate, prev. de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, cu motivarea că părțile interesate nu au fost citate în prima instanță de judecată, ci doar au formulat apel la judecarea căruia au participat, având drept consecință desființarea întregii sentințe apelate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării acesteia.
Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, luarea măsurii confiscării nu are la bază o acuzație în materie penală, ci privește drepturi și obligații cu caracter civil. Prin urmare, persoanele respective nu beneficiază de dreptul la două grade de jurisdicție, prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât au fost citate deja în apel și și-au putut face apărări, fiind respectat în privința lor dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea Europeană tratează confiscarea în principal ca o reglementare a folosinței bunurilor în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Protocolul nr. 1, chiar dacă confiscarea, prin însăși natura sa, privează o persoană de dreptul de proprietate (Handyside împotriva Regatului Unit, parag. 63; Agosi împotriva Regatului Unit, parag. 51; Karapetyan împotriva Georgiei, parag. 32; Aktiva DOO împotriva Serbiei, parag. 78). Așadar, în cauzele referitoare la confiscarea produselor dintr-o infracțiune, confiscare care a urmat condamnării, Curtea Europeană a tratat în mod obișnuit confiscarea ca fiind o reglementare a folosinței bunurilor (Phillips împotriva Regatului Unit, parag. 51; a se vedea, de asemenea, Welch împotriva Regatului Unit, parag. 26, în temeiul art. 7 din Convenție; Van Offeren împotriva Țărilor de Jos, dec., în temeiul art. 6 din Convenție). În plus, Curtea a tratat, de asemenea, confiscarea ca o formă de reglementare a folosinței bunurilor în cazul în care bunurile reclamantului au fost confiscate ca pedeapsă penală, indiferent de modul de dobândire a acestora și de orice legătură cu infracțiunea (Markus împotriva Letoniei, parag. 69-70).
În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a statuat că „aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât sunt consecința unor încălcări ale legii” (Decizia nr. 269/2018, parag. 29, precum și deciziile citate acolo, respectiv Decizia nr. 56/1999; Decizia nr. 67/2000; Decizia nr. 261/2003, Decizia nr. 472/2004). Cât privește standardul convențional în materie, aceeași instanță de contencios constituțional a arătat că „în ceea ce privește critica potrivit căreia prin dispozițiile de lege contestate s-ar încălca prevederile art. 1 referitoare la protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a observat că instanța de la Strasbourg, deși a recunoscut că o anumită măsură de confiscare a unor bunuri reprezintă o privare de proprietate, a reținut că aceasta nu intră sub incidența celei de-a doua fraze din paragraful 1 al art. 1 din Primul Protocol, ci ține de paragraful 2, care reglementează folosința bunurilor în conformitate cu interesul general. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, în speță, confiscarea efectuată a avut drept scop prevenirea folosirii bunurilor confiscate de către reclamant pentru săvârșirea altor infracțiuni (Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunțată în Cauza Raimondo împotriva Italiei)” (Decizia nr. 269/2018, parag. 30).
De altfel, dreptul Uniunii Europene în materia măsurilor asiguratorii instituite ca urmare a reținerii unor infracțiuni apare interpretat în același sens. Astfel, fără a se putea identifica cu privire la acest aspect o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), totuși Curtea de apel poate lua în considerare concluziile avocatului general într-o cauză privind dreptul Uniunii în materie, care a apar deosebit de relevante în ceea ce privește chestiunea dacă necesitatea prevederii în dreptul intern a unei căi de atac în fața unei instanțe presupune dublul grad de jurisdicție, sens în care avocatul general a concluzionat că această interpretare nu poate fi reținută, având în vedere că „este confirmată de jurisprudența Curții care privește alte dispoziții de drept derivat prin care se impune o cale de atac efectivă, precum printre altele articolul 46 alineatul (1) din Directiva 2013/32/UE, articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2008/115/UE și articolul 29 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013. Aceste dispoziții au în comun cu articolul 8 alineatul (6) a doua teză din Directiva 2014/42 o formulare similară, în sensul că impun instituirea unei căi de atac efective împotriva actelor cauzatoare de prejudicii și în favoarea unor persoane denumite în mod specific. Interpretând dispozițiile menționate în lumina articolului 47 din cartă, Curtea a considerat că protecția conferită de acestea se limitează la existența unei căi de atac jurisdicționale și nu impune instituirea mai multor grade de jurisdicție. Rezultă astfel că este necesar doar să existe o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești, garantată în speță de articolul 8 alineatul (6) a doua teză din Directiva 2014/42 (Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană; această normă a fost înlocuită prin Directiva (UE) 2024/1260 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind recuperarea și confiscarea activelor), care a intrat în vigoare la 22 mai 2024), principiul protecției jurisdicționale efective conferind particularului un drept de acces la o instanță judecătorească, iar nu la mai multe grade de jurisdicție99. În consecință, faptul că hotărârea instanței de recurs prin care s-a declarat că bunurile au fost dobândite în mod ilegal și confiscate, în urma unei noi examinări pe fond a elementelor de probă privind originea acestor bunuri, nu poate fi supusă unei căi de atac, în conformitate cu articolul 631 din Codul de procedură penală, nu aduce atingere dreptului persoanelor aflate în posesia respectivelor bunuri la un proces echitabil.” (Concluziile Avocatului General Priit Pikamäe în cauzele C-767/22, C¬49/23 și C-161/23, 1Dream OÜ, parag. 96, 97). Mai mult, Curtea de Justiție ia în considerare pentru stabilirea respectării dreptului de a fi ascultat „cazul în care părțile au avut un astfel de drept și în special au avut posibilitatea efectivă de a-și prezenta argumentele, împrejurarea că ele nu au exercitat acest drept este lipsită de relevanță” (CJUE, Hotărârea din 26 septembrie 2024, în cauza C-792/22, Energotehnica, parag. 57).
Pentru aceste motive, Curtea de apel consideră că măsura confiscării speciale nu implică judecarea acesteia în dublul grad de jurisdicție, potrivit standardului convențional, unional și constituțional de protecție a dreptului la un proces echitabil și a dreptului de proprietate, mai ales în cazul în care persoanele interesate, deși aveau cunoștință de proces și de măsura sechestrului asigurator, precum și de posibilitatea concretă în acest sens, au ales să nu intervină în procesul penal de la debutul acestuia, ci doar în faza de apel a acestuia. Neintervenind încă din etapa judecății în prima instanță, în pofida posibilității juridice și materiale de a proceda în acest sens din toate punctele de vedere, așa cum au procedat în apel, Curtea este îndreptățită să aprecieze că aceste persoane interesate nu s-au considerat lezate în dreptului lor în cadrul primei etape a procesului penal.
Astfel, în ceea ce privește criticile persoanei interesate S.C. Q. M. S.R.L. așa cum însăși aceasta a susținut prin motivele de apel, persoana juridică avea cunoștință încă din faza de urmărire penală de măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța procurorului. Apoi, aceeași persoană juridică interesată a recunoscut însăși fapta de dare de mită având ca obiect al mitei chiar autoturismul al cărei proprietară susține că este, dispunându-se prin hotărâre judecătorească definitivă condamnarea acesteia pentru infracțiunea de dare de mită cu privire la autoturismul în cauză. Mai mult, însăși martorul M. D., fiind inculpat în aceeași cauză de aceeași faptă, a recunoscut infracțiunea de dare de mită și a fost condamnat pentru aceasta prin sentința penală nr. 167/S/02.08.2023 a Tribunalului Brașov, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu (6 acte materiale) și infracțiunea de dare de mită (2 acte materiale), toate în participație sau corelative cu infracțiunile corespunzătoare reținute în prezenta cauză (toate actele materiale privind abuzul în serviciu și darea autoturismului Dodge RAM 1500 Rebel și a sumelor pentru valorile electronice).
În acest context, critica persoanei interesate cu privire la soluția de confiscare a bunului respectiv, care a făcut obiectul atât al mitei date de către administratorul acesteia, cât și obiectul al mitei date de către însăși persoana interesată, în cauze disjunse în faza de urmărire penală din prezenta cauză penală, pentru simplul motiv că „nu s-a reținut că între inculpatul M. I. M. și S.C. Q. M. S.R.L. ar fi fost încheiat vreun act (fie el și simulat) prin care să se transmită dreptul de proprietate asupra autoturismului”, nu are niciun sens juridic. Astfel cum a stabilit Curtea în cadrul judecății în apel cu privire la acest act material, primirea acestui bun de către inculpatul M. I. M. de la martorul M. D. (inculpatul condamnat în altă cauză pentru actul corelativ al dării de mită a aceluiași bun), a fost cu titlul de proprietate, în condițiile în care bunul a fost dat pentru o lungă perioadă de timp și fără nicio restrângere cu privire la durata acesteia, timp în care inculpatul s-a comportat față de acesta ca un adevărat proprietar.
În ceea ce privește criticile persoanei interesate D. N., Curtea observă, în același sens, că aceasta avea cunoștință de măsura sechestrului în cauză și împotriva acesteia chiar s-a exercitat dreptul de acces la o cale de atac în fața unei instanțe, care a fost admis în parte. În aceste condiții, dacă se considera vătămată în drepturile sale putea să intervină proces încă de la judecata în fond a acestuia, așa cum a procedat prin formulare apelului față de sentința astfel pronunțată. Neprocedând astfel, Curtea consideră că aceasta a apreciat că interesele sale patrimoniale nu sunt afectate, neputându-se prezuma că aceasta acționat cu lipsă de bună- credință, așteptând înaintarea soluționării cauzei și cerând reluarea procedurilor pentru întârzierea soluționării cauzei.
Pe fondul criticilor acesteia, care vizează aplicarea sechestrului în mod nediferențiat asupra construcțiilor respective, deși există numere topografice separate, Curtea nu poate decât să aprecieze că sechestrul în cauză privește imobilul identificat prin „CF (...), Șerboeni, județul Argeș – construcție – casă nou edificată în anul 2022, neintabulată, sechestru instituit prin ordonanța din 29.05.2023 (vol. XXIV, filele 16-19)”, în timp ce persoana interesată, potrivit extrasului de carte funciară, arată care este situația juridică a propriilor imobile astfel: „situația juridică a imobilului cu numărul cadastral 91348: - teren 2843 mp intabulat – 3134 mp măsurat; - (...)-C1 construcție parter în suprafață de 69 mp, an construcție 1978; - (...)-C2 construcție parter magazie în suprafață de 38 mp, an construcție 1978”. Or, după cum se poate observa, sechestrul are ca obiect imobilul identificat prin „CF (...), Șerboeni, județul Argeș – construcție – casă nou edificată în anul 2022, neintabulată, sechestru instituit prin ordonanța din 29.05.2023 (vol. XXIV, filele 16-19)”, deci apare individualizat în mod particular cu privire la „casă nou edificată în anul 2022, neintabulată”, care diferă de imobilele menționate în situația juridică din extrasul de carte funciară depus de persoana interesată. În acest context, Curtea este îndreptățită să constate că sechestrul este aplicat pe „casa nou edificată în anul 2022, neintabulată”, ce apare construită de către inculpatul M. I. M. cu resurse financiare prevenite din comiterea infracțiunii de luare de mită, astfel că situația juridică a persoanei interesate D. N. nu pare să fie afectată, în lipsă de date suplimentare și sub rezerva faptului că noua construcție se află pe terenul proprietatea acesteia. Sub acest din urmă aspect, Curtea nu poate decât să constate că persoana interesată nu avea cum să nu cunoască că pe terenul acesteia inculpatul ridică o construcție care nu este pe cheltuiala persoanei interesate, context în care pare că aceasta și-a asumat stabilirea ulterioară a provenienței banilor respectivi, despre care s-a reținut în cauză că reprezintă obiect al mitei luate de inculpatul M. și sunt confiscabili.
De altfel, Curtea subliniază că în acest sens este și standardul convențional în materie cu privire la terții afectați de măsurile de sechestru și confiscare. Astfel, în cazul în care confiscarea a fost impusă independent de o acuzație în materie penală împotriva unor terți, Curtea a oferit autorităților posibilitatea de a aplica măsuri de confiscare nu numai în cazul persoanelor acuzate direct de infracțiuni, ci și al membrilor familiilor acestora și al altor rude apropiate despre care se presupunea că dețineau și administrau bunurile dobândite fără just temei, în mod informal, în numele autorilor prezumtivi, sau care, din alte motive, nu beneficiau de statutul de bună-credință (Raimondo împotriva Italiei, parag. 30; Saccoccia împotriva Austriei, parag. 88; Silickienė împotriva Lituaniei, parag. 65; Balsamo împotriva San M., parag. 89 și 93; Zaghini împotriva San M., parag. 17 și 65). Mai mult, de exemplu, în cauza Yusifli și alții împotriva Azerbaidjanului, dec., parag. 88-93, în care reclamanții erau cunoscuți sau rude ale fostului ministru al sănătății, condamnat pentru mai multe infracțiuni de corupție, delapidare și falsuri, Curtea a constatat că plângerile lor, referitoare la confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni privind diverse bunuri pretins deturnate de la stat de către fostul ministru al sănătății și care au fost transferate în numele reclamanților sau în numele societăților ai căror proprietari unici nominali erau reclamanții, erau vădit nefondate.
Pentru toate aceste motive, Curtea va respinge apelurile persoanelor interesate ca fiind vădit nefondate.
Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 421 alin. pct. 2 lit. a) C.proc.pen., va admite apelul inculpatului M. I. M., împotriva sentinței penale atacate, pe care o va desființa sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, iar în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de procuror, inculpații C. G. și M. M. E., precum și de către persoanele interesate S.C. Q. M. S.R.L. și D. N., menținând toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 2 și C.proc.pen., inculpații și persoanele interesate apelante, cărora li s-au respins apelurile, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare din apel, conform culpei procesuale a fiecăruia, restul de cheltuieli judiciare, ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de parchet și inculpatului M. I. M., rămânând în sarcina statului, în cadrul acestora urmând a se reține cheltuielile judiciare pentru fiecare termen. Cu toate acestea, față de inculpatul M. I. M., chiar dacă urmează a se admite apelul acestuia, prin prisma art. 272 C.proc.pen., trebuie reținute și cheltuielile ocazionate cu bunurile indisponibilizate, respectiv cheltuielile comunicate prin adresa ANABI nr. 93/1933/05.07.2025, privind custodia autovehiculelor ce au făcut obiectul mitei primite de inculpat, în cuantum de 34.641,36 de lei, până la data de 18.09.2025, la care se adaugă câte 621,03 lei lunar până la data rămânerii definitive a hotărârii, în total în cauză stabilindu-se suma de 40.851,66 lei, care sunt încadrate legal cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză (a se vedea adresa ANABI nr. 93/1933/05.07.2025, dosar apel, vol. I, fila 57).

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., admite apelul declarat de inculpatul M. I. M., împotriva sentinței penale nr. 36, pronunțate la data de 30.05.2025, de către Tribunalul Covasna, în dosarul nr. 517/64/2023*, pe care o desființează numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpatului M. I. M., și rejudecând cauza în aceste limite:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului M. I. M., în următoarele pedepse componente:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 și la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (29 acte materiale) și art. 37 C.pen.;
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. de art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000;
- pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. și la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (12 acte materiale) și art. 37 Cod penal;
- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
Reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, și, pe cale de consecință, aplică acestuia următoarele pedepse:
- pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 și la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (29 acte materiale), art. 37 C.pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. de art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. și la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (12 acte materiale), cu aplic. art. 37 Cod penal și art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În baza art. 38 alin. 1 C.pen., art. 39 alin. 1 lit. b) C.pen., contopește pedepsele principale aplicate în prezenta cauză și aplică inculpatului M. I. M. pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare (compusă din pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite constând în 10 luni închisoare).
Menține dispunerea executării pedepsei principale rezultante în regim de detenție efectivă.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, inculpații C. G. și V. (fostă M.) M. E., precum și de către persoanele interesate S.C. Q. M. S.R.L. și D. N., împotriva aceleiași sentințe penale.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.proc.pen., obligă pe inculpatul M. I. M. la plata sumei de 40.851,66 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, pe lângă cele stabilite de către prima instanță în cauză.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen., obligă pe inculpatul C. G. la plata sumei de 4.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen., obligă pe inculpata M. M. E. la plata sumei de 4.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen., obligă persoanele interesate S.C. Q. M. S.R.L. și D. N. la plata sumei de 4.000 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, data de 21.08.2026, prin punerea acesteia la dispoziția procurorului și a părților, prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte,	Judecător,
(...)	(...)
Grefier,
(...)

Red.(...)/21.08.2026

Tehnored. (...)/21.08.2026/2 ex.

Jud. fond (...)